CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

In Croatia,la Suşnieviţa, a avut loc o întrunire in care s-a cerut introducerea studiului in dialectul istroromân, in scolile din localitatile unde traieste minoritatea istroromână.VIDEO.


 

La Suşnieviţa a avut loc o întâlnire la care au participat autorităţile locale, cele regionale, Ambasada română de la Zagreb, reprezentată de Domnul Ambasador George Cosmin Dinescu şi de însărcinatul cu afaceri economice, Domnul Antohi, Comisia ONU pentru Croaţia, Asociaţia culturală istroromână „Andrei Glavina”, reprezentată de Emil Petru Raţiu, Dl. Prof. Goran Filipi, de la Universitatea din Pola, eminent studios al dialectului istro-român.

Întrunirea s-a desfăşurat la Şcoala din Suşnieviţa, în prezenţa unui public alcătuit în majoritate din locuitorii istroromâni.

În numele autorităţilor locale a vorbit primarul comunei Krşan, Dl. Zdravko Vidak, de care aparţine satul Suşnieviţa, care a urat bun venit oaspeţilor, apoi a luat cuvântul vicepreşedinta regiunii Istria, Doamna Prof. Viviana Benussi, care a subliniat caracterul multicultural al Istriei, unde alături de majoritatea croată trăiesc italieni şi alte minorităţi naţionale, între care istroromânii.

Domnia sa a spus că acest caracter multicultural al Istriei trebuie menţinut, deoarece el s-a format în decursul unei istorii multiseculare şi el reprezintă o bogăţie culturală a acestei regiuni, indiferent de numărul uneori mic al respectivelor comunităţi.

A luat apoi cuvântul Doamna Louise Vinton, preşedinta misiunii ONU pentru dezvoltare în Croaţia, prezentă la întrunire împreună cu adjunctul misiunii, Domnul Vitalie Vremis, din Republica Moldova, care în acest fel, printr-o fastă întâmplare, parcă simbolică, a întărit prezenţa noastră românească în cadrul acestei întâlniri, desfăşurată la extremitatea de apus a unei fracţiuni etnice româneşti.

Doamna L. Vinton, în alocuţiunea sa, a arătat că misiunea ONU pentru dezvoltare vrea să se implice în susţinerea idiomului istroromân, grav ameninţat cu dispariţia.

Apoi a luat cuvântul Domnul Ambasador Cosmin Dinescu, care a exprimat dorinţa de creare a unor condiţii mai bune pentru supravieţuirea etnică a comunităţii istroromâne, începând cu şcoala, prin predarea de ore de limbă maternă, care deja există de doi ani, ca program de după şcoală, în afara cursurilor, care să fie integrate însă în programul şcolar.

Domnul ambasador a vorbit de disponibilitatea statului român de a se implica şi material, prin alocarea de fonduri pentru repararea clădirii şcolii din Suşnieviţa şi crearea în cadrul şcolii a unei Case Istroromâne, cu expunere de documente materiale ale trecutului acestei populaţii, sală de conferinţe, etc.

După alocuţiunea Domnului Ambasador – primul ambasador român care se implică în susţinerea istroromânilor- a luat cuvântul Preşedintele Asociaţiei culturale istroromâne „Andrei Glavina”. El a ţinut alocuţiunea, ca de obicei când publicul este format în majoritate din istroromâni, în dialect istroromân, salutând înalţii oaspeţi şi spunând că măsurile în sprijinul lor şi al limbii lor, istroromânii le aşteaptă de mult timp, şi ele ar fi fost mai uşor de aplicat prin şcoală, etc, mai înainte, când numărul istroromânilor era mai mare decât astăzi – iar prin anii 1960-70, copiii istroromâni care începeau şcoala nu cunoşteau altă limbă înafară de limba lor maternă, trebuind să facă un an pregătitor pentru a învăţa limba croată- , dar atât timp cât există viaţă, este încă şi speranţă.

Apoi a urmat partea artistică a manifestării, cu recitări ale elevilor de la Şcoala din Suşnieviţa în limbile croată şi română – în forma dialectului istroromân- urmate de un spectacol de balet, foarte frumos, executat de elevele din ultimii ani ai şcolii medii din Cepich, de care aparţine şi şcoala elementară din Suşnieviţa.

A urmat apoi un bufet, după care oaspeţii au plecat la Şcoala medie „Ivan Goran Kovacic” din Cepich, unde s-a discutat mai concret despre implicarea financiară a statului român în renovarea clădirii şcolii din Suşnieviţa şi modalităţile acestei implicări, prin atragerea de fonduri europene – Croaţia fiind ţară de proximă aderare la U.E. – şi contribuţia ONU la acest proiect.

Totul a decurs frumos, dar se impun unele observaţii. Credem, anume, că se impune includerea predării dialectului istroromân – cu funcţie socială de limbă în comunitate- în cadrul programului şcolar, temă care va constitui, dealtfel, obiectul întâlnirii de la sfârşitul lunii aprilie dintre Domnul Ambasador Dinescu şi Ministrul învăţământului croat, iar predarea limbii trebuie să se facă în şcoală după un program didactic bine pus la punct de către specialişti români în dialectologie, iar nu după improvizaţii.

În cadrul acestui program trebuie înfăţişat copiilor adevărul istoric asupra originii lor, a Românilor din Istria şi a limbii lor, aceasta făcând parte din marea familie românească, spulberându-se astfel inocularea neştiinţei interesate şi şovine, cultivată în ultimii ani, de enucleare a fundamentului românesc a acestui dialect, întreprinsă de o persoană fără cunoştinţe în materie, din America, care vrea să rupă orice legătură a acestei limbi cu originea şi trecutul ei românesc, botezând istroromâna, în scop politic, „jeianschi şi vlaşki limba”.

De asemeni, pentru ca fondurile pe care statul român intenţionează să le aloce pentru repararea şcolii din Suşnieviţa să nu se irosească într-un conţinător fără conţinut, credem că o minimă parte din aceste fonduri trebuie destinată salarizării unui profesor motivat naţional şi cunoscător al dialectologiei române, care să predea, după un program didactic bine pus la punct, la şcoala din Suşnieviţa şi posibil, şi la şcoala medie de la Cepich, pentru elevii de origine istroromână, provenind de la şcoala din Suşnieviţa;  aceasta este în deplin acord şi decurge din tratatele şi acordurile bilaterale româno-croate, ca „The agreement on co-operation in the fields of education, culture and science between the Government of Romania and the Government of the Republic of Croatia”, încheiat la Zagreb la 19 mai 1993, art. 2d, art. 4 şi art. 15, ca şi din „Tratatul privind relaţiile de prietenie şi colaborare dintre România şi Croaţia”, încheiat la 18 februarie 1994, precum şi din vasta legislaţie internaţională în materie, începând cu „Charta Europeană a limbilor regionale sau minoritare”, din 5 noiembrie 1992, ratificată de mult timp în România şi Croaţia, şi încheind cu relativ recentul proiect de rezoluţie N.11595 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei asupra situaţiei minorităţii istroromâne din Croaţia, depus de deputatul moldovean Vlad Cubreacov, care se află în examenul Comitetului de Experţi ai Chartei.

Cum ştim, din experienţă, că aflarea unui profesor motivat naţional şi cu cunoştinţe de dialectologie românească, care să meargă în Istria, nu este o sarcină uşoară, credem că trebuiesc folosite resursele pe care ni le oferă comunitatea istroromână, adică acele persoane din mediul local, care să fie cointeresate, printr-o justă salarizare din partea Statului român, la desfăşurarea acestui program.

La Suşnieviţa, există o tânără licenţiată de la Universitatea din Rijeka – Fiume – , de etnie istroromână, întoarsă de câtva timp în satul natal, Doamna Viviana Berkarich.

Credem că dânsa – care a fost şi în România- ar putea fi încurajată să frecventeze în ţară un curs scurt de specializare, pentru a veni să-i înveţe limba strămoşească pe copiii istroromâni, şi dânsei i s-ar putea alătura, când acesta va exista, şi un profesor specializat în dialectologie din ţară.

Dealtfel, dânsa predă deja la Suşnieviţa lecţii de istroromână, în afara programului şcolar – după orele de şcoală.

Înainte de-a pleca din zonă, ne abatem, ca într-un arc ideal peste timp al acestei comunităţi, la casa natală a aceluia care a fost destinat să fie învăţător istroromân la Suşnieviţa, Domenico Cvecich, adus pentru aceasta în 1935 la Şcoala Normală de la Blaj de către Prof. Sever Pop, proiect zădărnicit de istorie prin izbucnirea celui de-al doilea război mondial.

Observăm acum, casa veche de piatră a acestuia rămasă de ani nelocuită, reîntinerită ca de o miraculosă primăvară şi transformată în pensiune turistică, de un harnic întreprinzător din Labin – Albona. Plecăm din Suşnieviţa, cu credinţa, aşa cum am arătat şi în scurta alocuţiune ţinută la şcoală, că atâta timp cât o comunitate dă semne de viaţă, există încă o speranţă pentru viitor, numai să fie voinţă politică care să o susţină.

O corespondenţă pentru Romanian Global News de la Emil Petru RAŢIU, Preşedinte al Asociaţiei culturale istroromâne „Andrei Glavina”.

Vedeti şi alte articole pe aceasta  temă:

La situation culturelle difficile de la minorité istro-roumaine particulièrement menacée, Proposition de résolution présentée par M. Vlad CUBREACOV et plusieurs de ses collègues

Difficult cultural situation of the Istro-Romanian minority particularly threatened, Motion for a resolution presented by Mr Vlad CUBREACOV and others

Istro-românii trebuie salvaţi

 

04/05/2012 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: