La 220 de ani de la nasterea lui Gioachino Rossini, Google l-a ales drept compozitorul anului bisect 2012.VIDEO

 

Gioachino Rossini a fost ales de Google drept compozitorul anului bisect 2012, la 220 de ani de la nasterea sa

O zi memorabilă pentru muzica de operă internatională. Pe 29 februarie se implinesc 220 de ani de la nasterea lui Gioachino Rossini, motiv pentru motorul de căutare Google sa-i dedice un nou doodle generic. Rossini a fost un compozitor italian a cărui faimă a fost imensa inca de cand se afla in viată, fiind considerat o adevărata vedetă europeană a muzicii, un soi de star rock al acelor vremuri, în care era un autor deosebit de indrăgit. Rossini a inspirat o veritabilă scoală italiană in operă si a lăsat după el multe cântece nepieritoare. Multi au fost cei care au dorit sa compună in stilul rossinian. Gioachino compune cu o deosebită usurintă lucrări dintre cele mai diverse.

Astfel, într-un interval de circa 17 ani, el va oferi publicului 40 de opere, din care aproape jumătate s-au menținut în repertoriu. Printre lucrările sale din respectiva perioadă se numără: „Bărbierul din Sevilla” și „Otello” (compuse în 1816), „Cenușăreasa” (1817), „Semiramide” (1823), aceasta din urmă fiind ultima dintre marile lui opere compuse pentru scenele italiene. La Paris va compune în limba franceză opere precum „Siége de Corinthe”, iar ultimele sale opere – „Contele Ory” (1828) și „Wilhelm Tell” (1829) – au fost compuse direct de pe librete franceze.

Gioacchino Rossini a fost unul dintre cei mai aclamați și mai populari compozitori, bucurându-se de o faimă rar întâlnită, în timpul vieții sale. Aceasta se datorează frumuseții melodiilor, strălucitoarelor și optimistelor arii, pline de vervă și ironie, care se află din abundență în creația sa

 

Întrucât părinţii săi erau pasionaţi de muzică – tatăl său cânta la corn, iar mama sa era cântăreaţă -, Gioachino Rossini a făcut parte încă de la vârsta de şase ani din grupul muzical al tatălui său. A început să studieze muzica după ce familia lui s-a mutat la Bologna, iar primele lui compoziţii datează de la vârsta de 15 ani.

În primăvara anului 1822, Rossini s-a căsătorit în secret, la Castenaso, cu cântăreaţa şi vechea sa prietenă – Izabela Colbran. În scurt timp cei doi sosesc la Viena şi prezintă şi spectacole cu: ‘Freischutz’ de Weber, operele sale ‘Zelmira’, ‘Ricardo e Zoraide’, ‘Mathilda di Shabran’, ‘Elisabetta regina d’Ingliterra’ şi ‘La gazza ladra’ care se bucură de un succes imens.

În toamna anului 1823, împreună cu soţia sa a plecat la Londra (unde-i aştepta un contract cu Opera Italiană, pentru câteva luni) şi apoi la Paris (unde se stabilesc definitiv). După premiera operei ‘Le siege de Corinthe’ (‘Asediul Corintului’, 9 oct. 1826), lui Rossini i se acordă distincţia de Cavaler al Legiunii de Onoare, la care se grăbeşte să renunţe considerându-se mai puţin îndreptăţit decât alţi compozitori. Gestul acesta îi aduce încă un titlu – cel de ‘compozitor al curţii şi Inspector al cântului în toate institutele muzicale ale Franţei’.

Faptul că a avut „norocul” de a se naşte în ziua de 29 februarie i-a influenţat viaţa lui Rossini, un uriaş compozitor însă un om cu o fire nevrotică, înclinat spre superstiţii. Deşi a fost unul dintre clasicii muzicii care s-a bucurat de recunoaşterea talentului său, de bogăţie şi faimă încă din timpul vieţii, Rossini nu a trăit complet lipsit de griji, în mare parte din cauza firii sale, după cum notează biograful David Dubal.

 

 

Pentru cine nu-l cunoştea, viaţa lui Rossini părea lipsită de griji şi închinată în exclusivitate muzicii, însă apropiaţii îl cunoşteau ca pe o persoană cu nevroze, copleşită de superstiţii, printre care şi cea legată de neobişnuita sa zi de naştere. Spre exemplu, David Dubal menţionează că în 1836, când a făcut prima călătorie cu trenul, marele compozitor a leşinat de frică.

Potrivit aceluiaşi biograf, nevrozele lui Rossini erau explicabile prin faptul că, pe când era copil, şi-a văzut tatăl, un activist politic al vremii, de mai multe ori arestat. El a fost trimis drept ucenic de măcelar şi apoi de fierar în orăşelul său natal, Pesaro, pentru ca apoi să fie împins spre muzică după ce părinţii i-au remarcat vocea deosebită.

Fie drame lirice, fie opere comice, lucrările lui Gioachino Rossini sunt antrenate de același elan care se găsește în accelerarea ritmică și în celebrele crescendo-uri, atât de tipice. Totul și toată lumea pare întotdeauna că aleargă în aceste lucrări, compuse în pripă, cam neglijent. Spectatorul nu are timp să se plictisească, ariile sunt vii si pasajele de umplutură respiră veselie si tinerețe. Oricum ar fi natura libretului, lucrările lui Rossini emană bucuria de a trăi.

Iată o descriere a lui Rossini pastrata de la fraţii Escudier, editori parizieni

“Avea 31 de ani şi era la apogeu… Privirea sa subtilă şi penetrantă ţintuia pe oricine se afla în faţa sa. Zâmbetu-i era binevoitor şi caustic în acelaşi timp. Nasul acvilin, sprâncenele proeminente dezvăluite parcă mai mult de un început de calviţie, favoriţii negri şi ascuţiţi ce-i încadrau ovalul regulat al feţei, toate formau un fel de frumuseţe virilă şi fascinantă. Avea mâini minunat conturate pe care le oferea privirilor cu cochetărie. Se îmbrăca simplu, mai mult cum se cuvine decât elegant, iar de sub haine transpărea provincialul abia sosit în Capitală”.

Când simte că i se apropie sfârşitul, Rossini compune, cu mari eforturi, ultima lucrare, testamentul său artistic – ‘Petite Messe Solennelle’ (1863). La 13 noiembrie 1868, Gioacchino Rossini se stinge din viata în vila sa de la Passy, răpus de o infecţie abdominală. La înmormântarea sa a participat toata protipendada Parisului, precum şi artişti, cântăreţi, compozitori, pictori şi poeţi.

La înmormântare a fost intonat Marşul Funebru de Beethoven, dar până şi în ultima clipă, Maestrul a avut parte de ceva… original. Celebra şi sumbra lucrare a fost interpretată de o formaţie de instrumente nemaivăzaute şi nemaiauzite până atunci, al cărui inventator se număra printre prietenii familiei şi care dirija respectivul ansamblu. Numele sau era Adolphe Sax. Astfel, Rossini a fost condus la groapă de o formaţie de… saxofoane!(agentia org.ro)

Publicitate

La Dublin s-a încheiat prima rundă de negocieri în formatul „5+2” privind reglementarea conflictului transnistrean

Negocierile de la Dublin s-au încheiat. Următoarea rundă în formatul 5+2 va avea loc în aprilie

Foto: OSCE Mission to Moldova

În perioada 28 – 29 februarie, în capitala Irlandei, Dublin s-a desfăşurat prima din acest an rundă de negocieri în formatul „5+2” privind reglementarea conflictului transnistrean. În cadrul acestei runde, a fost efectuat un schimb de opinii pe marginea agendei generale a procesului de negocieri, transmite serviciul de presă al Guvernului.

În opinia majorităţii delegaţiilor, procesul de negocieri trebuie să se bazeze pe o agendă comprehensivă, care urmează să includă subiecte ce vizează aspectele politice ale reglementării, probleme cu caracter economic, social, chestiuni de securitate, măsuri de consolidare a încrederii ş.a.

La finele reuniunii, delegaţia moldovenească s-a adresat către participanţi cu un apel de a asigura caracterul paşnic şi conciliator al evenimentelor de comemorare ce vor avea loc la 2 martie curent.

Următoarea reuniune în formatul 5+2 este programată pentru luna aprilie anul curent.

Sursa: UNIMEDIA