Raptul Basarabiei din 1812 si marxism-leninismul

 

Basarabia-harta din 1860 ( sursa:bessarabia.ru) 

 

 

Actul anexării Basarabiei n-a fost nici pe departe legal, dar a fost impus prin minciună, şmecherie şi cruzime – într-un cuvânt, prin forţa colonialismului rusesc.

 

Karl Marx a invocat „capitulaţiile” sau tratatele din 1383, 1460 şi 1513, încheiate între Turcia şi Ţările Române, pentru a sprijini dreptul poporului român la independenţă. El a combătut tratatul ruso-turc din 1812 şi convenţia turco-austriacă din 14 iunie 1854, prin care Turcia recunoştea pretenţiile Austriei asupra Principatelor. Marx scria că, prin aceste cedări, „turcii au săvârşit altfel ca şi ruşii odinioară (în 1812 – A. M.) o încălcare flagrantă a drepturilor poporului român”.

„Principatele Dunărene, scria Karl Marx la 4 iulie 1854, sunt două state suverane sub suzeranitatea Porţii, căreia îi plătesc tribut, cu condiţia ca Poarta să le apere de toţi duşmanii din afară, oricare ar fi ei, şi totodată să nu se amestece în treburile interne” (K. Marx, F. Engels. Opere. Bucureşti, 1961, vol. 10, p. 328-329).

Cu părere de rău, Poarta nu şi-a îndeplinit obligaţiunile. Ea a cedat, apărându-şi interesele sale prin vinderea teritoriilor româneşti şi trădarea intereselor poporului român. În astfel de situaţie, după cum sublinia Nicolae Titulescu, „Turcia şi-a violat contractul său faţă de Moldova, iar Rusia a devenit complicele violării unui contract de drept internaţional”. Practica relaţiilor internaţionale a confirmat acest fapt grosolan în tratatele internaţionale încheiate mai târziu. Astfel, dreptul istoric al României asupra Basarabiei a fost recunoscut şi confirmat în 1856, când Conferinţa de la Paris a decis de a restitui sudul Basarabiei către Moldova, nu către Imperiul Otoman, care încălcase dreptul internaţional şi cedase Basarabia la 1812 Rusiei Ţariste.

Anton Moraru, dr. hab. în istorie, prof. universitar

Chisinau