CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

FOTO: „Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ, de Smeritul Dosoftei Mitropolitul de Țara Moldovei.”


 

 

 

 

 

 

 

 

Dosoftei s-a nascut pe data de 26 octombrie 1624, Suceava, a decedat pe 13 decembrie 1693, Stryj, lângă Zolkiew, Polonia, azi Nesterov, Ucraina. El a fost Mitropolit al Moldovei in perioada 1671-1673 si 1675-1686.

Despre viata sa:

Pe numele mirean Dimitrie Barilă, părinţii săi moldoveni, Leontie (Leontar) şi Măria (Mişir), îşi aveau probabil originile în rândul unor români din Sudul Dunării, dar veniţi din Transilvania.

Intre 1634 şi 1639 urmează primele studii la Iaşi, probabil la Şcoala Domnească de la Sfinţii Trei Ierarhi, pe care le continuă apoi la Şcoala Frăţiei Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului din Liov (Lvov), unde face studii umaniste şi lingvistice, ajungând să cunoască foarte bine limbile greacă, latină, slavonă şi polonă.

Prin 1648 sau 1649 s-a călugărit la mănăstirea Probota, luându-şi numele Dosoftei.

Aici continuă să aprofundeze cunoştinţele teologice, învaţă limbi străine şi cercetează documente vechi.

In perioada cât a fost ieromonah la Probota a tradus pentru prima oară în limba română Istoriile lui Herodot, Chronographul lui Matei Kigalas, un Pateric grecesc, Mântuirea Păcătoşilor a lui Agapios Landos, precum şi o serie de fragmente din Viaţa şi minunile Sfântului Vasile cel Nou, toate păstrate în manuscris. Dosoftei a ocupat cele mai inalte funcţii în ierarhia ecleziastică a Moldovei: episcop de Huşi 1658-1659/1660), episcop de Roman (1659/1660-1671), mitropolit al Moldovei, „arhiepiscop şi mitropolit de Suceava şi a toată Moldova, exarhul plaiurilor şi locţiitor de Sebasteia” (1671-1673; 1675-1686).

Intre 1660 şi 1670 a lucrat la versificarea Psaltirii şi a revizuit şi supervizat traducerea Vechiului Testament, realizată de Nicolae Milescu-Spătarul, tipărită la Bucureşti în 1688. Intre 1673 şi 1675, perioadă în care este refugiat în Polonia din cauza luptelor polono-otomane pentru Hotin, tipăreşte Acatistul Născătoarei de Dumnnezeu (1673) şi Psaltirea în versuri (1673). Revenit în ţară, este închis pentru scurt timp la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, după care este iertat şi repus (1675) în scaunul mitropolitan de domnul Dumitraşcu Cantacuzino.

In 1679 tipareste la Uniew Liturghierul sau Dumnezeeasca Liturghie (reeditată în 1683). In acelaşi an, cu concursul lui Nicolae Milescu şi al patriarhului Ioachim al Moscovei, Dosoftei a adus la Iaşi o tiparniţă completă, instalând-o la Mitropolia din Iaşi. Aici au fost tipărite primele cărţi liturgice în limba romana, remarcându-se ca un consecvent susţinător al introducerii limbii romane în Biserică: Psaltirea de-nţăles, cu text bilingv român-slavon (1680); Molitvenicul de-nţăles, cu o prefaţă având 136 de versuri, intitulată Poem cronologic despre domnii Moldovei (1681).

Viaţa şi petriaceria svinţilor (1682-1686); Octoihul (1683) şi Parimiile preste an, cu Poemul cronologic republicat cu unele adaosuri şi modificări (1683). In toamna anului 1686, la retragerea sa din Moldova, regele Jan III Sobieski îl ia cu sine şi pe mitropolitul Dosoftei care va trăi în exil în Polonia, la Stryj, până la sfârşitul vieţii în perioada exilului forţat din Polonia, Dosoftei a tradus Prologul dramei Erqfili a poetului cretan Gheorghios Hortatzis (secolul XVII), inspirată din piesa păstrată doar fragmentar, Orbecche, a autorului italian Giraldi, şi a început traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschinul.

La cererea patriarhului Ioachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam Iaşinski al Kievului, Dosoftei a tradus din limba greacă în slavo-rusă o serie de lucrări teologice, precum Scrisorile Sfântului Ignatie Teoforul, Constituţiile Sfinţilor Apostoli, Istorie bisericeasă şi privire mistică, a patriarhului Germanos I al Constantinopolului, Dialog împotriva ereziilor şi despre credinţa noastră, a lui Symeon al Thessalonikului, 40 de cuvântări (Mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi.

A alcătuit o culegere de texte patristice şi liturgice intitulată Despre prefacerea Sfintelor Daruri, rămase toate în manuscris.

„Mitropolitul Dosoftei – conchide istoricul M. Păcurariu – este primul nostru poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul Ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi al unor lucrări istorice în româneşte, primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul mare cunoscător al literaturii patristice şi postpatristice la noi, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii şi care a avut un aport preţios în procesul de formare a limbii literare româneşti.”

In 2005, Dosoftei a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit la 13 decembrie.

 

 

 Cititi mai mult : biografii.famouswhy.ro

 

 

 

 

Dosoftei, Psaltirea în versuri, Uniev (Podolia), 1673.

 

”Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ cu zâsa și cu toatâ cheltuiala Prealuminatului întru Iisus Hristos Stefan Petră Voevoda Domnul Țărăi Moldovei. Din Sântele Scripturi a Sânților Părinți dascălilor Sântei Besiarici, cu lungâ ostenealâ în mulți ani socotitâ și cercatâ prin Sântele Cărți, și diacia pre verșuri tocmitâ în cinci ani foarte cu osărdie mare, de Smeritul Dosoftei Mitropolitul de Țara Moldovei.”

 

 

Versurile lui Miron Costin asupra originii italice a românilor

 

 

 ”TVORENIE MIRONA PRECEST

Nago dvornica velicago, nijneai zemli

(Compunerea lui Miron preacinstitul Vornic mare de Țara de Jos)

 

 

Neamul Țărâi Moldovei de unde dărazâ?

Din Țara Italiei tot omul să creazâ.

Fliah întăi apoi Traian au adus pre-acice

Pre strămoșii cestor țări de neamu cu ferice.

Răsădit-au țărâlor ghotarele toate,

Pre siamne ce stau în viaci a să vedia poate.

El cu vița cestui neam țara rumăneascâ

Împlut-au Ardealul tot și Moldoveneascâ.

Siamnele stau de să vâd de dânsul făcute,

Turnul Severinului să custe-n vremii multe.

Stremoșii Moldoveei adus-au în țarâ,

Pre Ghețâi cu sabiia scoțând din hotarâ.

Stau siamnele podului cu praguri căzute,

Și Turnul Severinului de Seviru făcute,

Podul prestă Dunăre-n Țara Rumâneascâ,

De-au trecutu-și oștile-n Țara Ungureascâ.

Pre-acela pod au trecut Moldoavei stremoșii,

Bătând război cu Dachii a Sasilor moșii.”

 

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

 

 

 

Publicitate

02/12/2011 - Posted by | CREDINTA, ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: