VIDEO: OPA, OPA

 

 

VA RESTITUI RUSIA TEZAURUL FURAT ROMÂNIEI ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pornind de la remarca prin care preşedintele României arată că o suma de 2 miliarde euro ar putea fi o compensaţie rezonabilă cu privire la acea parte din tezaurul nostru aflat la Moscova, care nu a fost încă restituiă, agenţia ITAR-TASS publică – în semn de replica – un voluminos articol, semnat de Feodor Lukianov.

Mulţimea de date şi detalii, abundente în articol, este dovada că autorul a consumat timp, energie şi toată priceperea sa, anume ca să-l cucereasca pe cititor şi să demonstreze că:

Unu la mână – tezaurul s-a trimis într-adevar în Rusia, dar nimeni nu poate demonstra dacă lăzile conţineau cu adevarat aur.

În timpul transportului, căzând şi spărgându-se întamplător o lada, au ieşit dinauntru conserve vechi şi ceva maculatură.

Doi la mână – după cel de-Al Doilea Război Mondial, conform părerii autorului, URSS era în drept să-și însușească orice fel de bunuri românești, ca despăgubiri de război (pentru care tratatul de pace prevăzuse bani și nu confiscări n.a.).

Deci, ce pretenții mai poate avea România?

Trei la mână – în sprijinul ideii de mai sus, autorul face trimitere (fară să precizeze sursa informației n.a.) la premierul britanic Churchill, care ar fi afirmat că, prin ajutorul dat lui Hitler și lui Mussolini, România a adus atâtea prejudicii URSS, încât Stalin „poate să-și atribuie acest aur în contul despagubirilor”.

Patru la mână – Romania și-a primit demult aurul inapoi, și chiar mai mult decât i se cuvenea.

Autorul face o socoteala exactă: 5 tone în 1934, 6 tone în 1937 în total 12 tone (sic!), apoi 30 tone în 1949 in total 48 tone (iarăși sic!), plus încă 16 kilograme (tezaurul de la Pietroasa n.a.), plus încă 10 tone in 1986.

Triumfând, autorul arată ca s-au restituit 64 tone, adică, în cifre rotunde… 70, cât trebuia. Cum zice Pristanda, poate unu-doua să le fi dat jos vântul!

Cand nu știi istorie, e vai și de greografie…Firește, s-ar putea spune că nu merita atâta comentariu pentru o simplă greșeală de aritmetică. Într-adevar, daca ar fi fost numai una, poate n-ar merita.

Dar sunt mai multe. Și nu numai din artmetică, din mai multe materii. Să le luăm pe rând.

Unu.

Bine documentat, autorul vorbește de tezaurul antic de 19 kg, descoperit la Petroșani.

La noi, și copiii știu că respectiva comoară a fost gasită in comuna Pietroasa, jud. Buzău.

Petroșanii sunt în altă parte. Asta nu-i din aritmetica, e din geografie.

Doi.

Datează regimul Antonescu pentru perioada 1935-1944. Elevii știu că mareșalul a preluat puterea în 1940. E din istorie.

Trei.

Vorbește de guvernul României, refugiat în Basarabia, pe teritoriul Republicii Moldova de azi. Guvernul era retras pe teritoriul Moldovei de atunci, dintre Prut și Carpati.

Basarabia era la ruși, doar istoria ei era la noi.

 

Patru.

În mai multe rânduri, afirmă că tezaurul a plecat de la Chișinau (unde își inchipuie că își avea sediul guvernul Romaniei). Tezaurul însă nu putea pleca decât de la Iași (unde realmente era guvernul).

Bineînțeles că și acestea sunt fapte marunte, ca și tonele, kilogramele și alte detalii, dar toate la un loc pun sub semnul întrebării întreg articolul, cu toate afirmațiile lui, cu toate susținerile, ipotezele și – mai ales – cu concluziile respectivului autor.

În final, articolul din ITAR-TASS trage un semnal de alarmă în Rusia, în sensul că greșit s-a restituit României atât cât s-a restituit și ar fi o mare greșeală să se mai restituie ceva, sau să se platească în compensare, cum propune domnul Basescu.

S-ar crea un precedent inacceptabil în zonă.

Se pare că nu suntem noi singurii

Asta cu atât mai mult, cu cât, in Europa, precedentul este deja creat – și de rândul acesta, autorul nu greșește.

Anglia a restituit Albaniei în 1992, 14,2 tone aur, aflat în pastrare din din 1939, iar Italia a restituit statului San Marino, în 1956, cele 5 tone capturate de parașutiștii lui Mussolini în 1944.

Gestul Angliei și al Italiei pare, în spiritul articolului anume, născocit, pentru ca să creeze un precedent, tocmai bun pentru pretențiile României.

Dar nu numai ale Romaniei. Precedentele ar putea da apă la moara și Poloniei, de la care URSS a înșfăcat ceva aur în 1939, Iugoslaviei, din al carei tezaur generalul Dusan Simivic ar fi transportat 70% aur, tot la Moscova, plus vreo 40% din tezaurul Spaniei, care a ajuns – unde credeți? – la Moscova, ca nu cumva, să încapă pe mâna lui Franco.

Autorul lasă să se subânțeleagă că, tot restituind României, s-ar putea ca și altora din cei cu aurul înghețat în tezaurul Kremlinului să le vină pofta de dezgheț. Este exact ce nu-i convine Rusiei.  

 

Noi nu am uitat… Rusii au amnezie !

„Tezaur?… Ce Tezaur?… Noi nu stim nimic despre acest Tezaur!” – Leonid Brejnev.

Sa le reamintim, daca i-a lovit uitarea …

Primul razboi mondial

 

La 4/17 august 1916, Romania intra in razboi de partea Antantei, primind asigurari, din partea aliatilor, ca va avea dreptul de a-si recastiga teritoriile aflate sub stapanire austro-ungara: Transilvania, Bucovina, Banatul (inclusiv cel sarbesc), ca va fi sprijinita (prin Rusia) cu munitie si materiale de razboi, ca actiunile armatei romane vor fi intarite de cele ale aliatilor prin ofensiva de la Salonic si cea de pe frontul austriac.

Gravele erori ale guvernului liberal condus de Ion I.C. Bratianu, coruptia si o armata nepregatita – situatie in care generalul Berthelot ii caracterizeaza pe romani ca „admirabil de dezorganizati” -, la care se adauga si neindeplinirea promisiunilor aliate vor aduce Romania intr-o situatie disperata.

In noiembrie 1916, fortele Puterilor Centrale inainteaza, prin Valea Jiului si Oltenia, ajungand in Muntenia; in sud, trupele germano-bulgare au trecut Dunarea indreptandu-se catre Bucuresti. Ultima incercare romaneasca de rezistenta pe Neajlov esueaza.

Autoritatile se refugiaza in Moldova, mutand capitala tarii la Iasi; populatia Olteniei si Munteniei ii urmeaza, retragandu-se in conditii de infern, cum le caracterizeaza chiar I.G.Duca;

la 23 noiembrie/ 6 decembrie 1916 Bucurestiul cade sub asediul trupelor Puterilor Centrale.

In Parlamentul refugiat la Iasi, in clipe de mare cumpana apentru o tara ce parea sortita disparitiei, ocupata si incoltita din toate partile, Nicolae Iorga a rostit cel mai frumos discurs din cariera sa politica, remintind cuvintele lui Petru Rares:

„Vom fi ce-am fost si mai mult decat atat ! „

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Evacuarea tezaurului in Rusia

 

 

 

In decembrie 1916  situatia era atat de tragica, incat s-a pus problema evacuarii tezaurului Bancii Nationale in Rusia.
Existau alternative: transportul in Anglia, Suedia sau Norvegia, dar I.I.C.Bratianu a considerat ca ar fi fost interpretat ca un act de neincredere fata de marea putere de la rasarit, pe care o considera prietena si careia ii prevestea un viitor stralucit, desi germenii unei revolutii proletare erau de mult vizibili.

La 12 decembrie 1916, Consiliul de Ministri „gaseste ca este nevoie sa se puna in siguranta in Rusia tezaurul Bancii Nationale si aproba transportarea lui”; legea va fi votata si apoi promulgata la 24 decembrie.

Consiliul care a aprobat transportarea tezaurului in Rusia era format din: Ion I.C. Bratianu, Victor Antonescu, Vintila Bratianu, Al. Constantinescu, M. Perechide, C. I. Istrate, M.G. Cantacuzino, E. Costinescu, I.G.Duca, D. Greceanu, Take Ionescu si Gh. Marzescu. (p.26)

In ziua de 12/25 decembrie, in urma asigurarilor verbale ale generalului A. Mossoloff, ministrul Rusiei, si in prezenta acestuia si a reprezentantilor Bancii Nationale, incepe incarcarea tezaurului in gara Iasi, operatiune incheiata pe 14/27 decembrie; sunt umplute 17 vagoane. In final, se incheie un protocol, in 3 exemplare originale: unul pentru delegatul guvernului rus, unul pentru ministrul roman de finante, Victor Antonescu, si al treilea pentru delegatii Bancii Nationale.

La 21 decembrie 1916, tezaurul ajunge la Moscova, unde se va intocmi un protocol provizoriu de receptie a casetelor, care au fost depozitate in Palatul Armurelor din Kremlin intr-un compartiment de rezerva al Bancii de Stat din Moscova.
Dupa inventariere, care s-a terminat pe 4 februarie 1917, s-a incheiat un protocol definitiv, semnat pe 16 februarie 1917.

In final, compartimentul a fost sigilat.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

 

 

• acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;

• efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);

• o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).

O buna parte din tezaur era  alcatuita din obiecte fara pret, iar unele din odoarele manastiresti, cum sunt acele minunate Evanghelii de la Neamt, chivotele si epitrahilul de la Bistrita si toate darurile lui Vasile Lupu si ale sotiei sale Tudosca, de la biserica Trei-lerarhi din lasi, intre care si acea minune de Evanghelie scrisa de Isidor din Badauti, apoi monezile si medaliile vechi romanesti ale Academiei si comorile de la Pietroasa, fiind unice, nu se pot plati cu tot aurul lumii.

 

„Cand a venit panica si au inceput sa se strange, cu infrigurare, toate bogatiile tarii romanesti, spre a fi trimise la Moscova, un singur om n-a voit sa cedeze valorile ce le avea sub privegherea sa: staretul manastirii Secul, din judetul Neamtului.

Asa au fost scapate de la pieire odoarele acestei frumoase manastiri, intre care si acel vestit aer al lui Nestor Ureche, mare vornic al Tarii de Jos si al sotiei sale Mitrofana, din 1608 «in zilele blagoslovitului Voievod, Simion Movila».

Numele staretului care a vazut limpede si nu a avut incredere in Rusia tarista, opunandu-se cu hotarare… ca sa predea odoarele manastirii, este protosinghelul llarion Balaita”.

 

(Mihail Gr. Romascanu, „Tezaurul roman de la Moscova”, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2000, pg. 44-45 apud:Alex F. Mihail – Noi completari despre tezaurul de la Moscova. D. D. Patrascanu ne da interesante amanunte., „Dimineata „, 27 iulie 1933, p.12).

 

 

Situatia din Rusia

 

 

In martie 1917, izbucneste revolutia. La 15 martie 1917, tarul Nicolae al II-lea abdica.

Dupa cucerirea puterii de catre bolsevici, noiembrie 1917, Comitetul Revolutionar nu-si mai ia raspunderae garantarii tezaurului roman; se pune problema mutarii lui in America.

Reprezentantii Statelor Unite, aflati la Moscova, s-au implicat cu toata hotararea in asigurarea transportului, in timp ce, la Paris, ministrul de finante V. Antonescu staruia pe langa puterile aliate sa obtina garantia acestora si a statelor neutre asupra tezaurului.

Aliatii au refuzat sa garanteze siguranta transportului. Singurul aliat ramane USA.

Desi colonelul canadian Boyle, mare prieten al Romaniei avea propuneri serioase de transportare a tezaurului prin Siberia catre USA, totusi guvernatorul general al bancii nationale, I.C. Bibicescu a refuzat transportul fara garantia aliatilor.

Cuprinse de valul revolutiei, trupele rusesti aflate pe teritoriul Romaniei isi paraseau posturile de pe front lasand descoperite unitatile romanesti, se dedau la jafuri si actiuni ostile;

Moldova este practic asaltata de bolsevici rusi, in opinia carora Romania trebuia desfiintata, care incep propaganda in randul populatiei si armatei, lansand actiuni provocatoare, punand in pericol chiar siguranta nationala; in decembrie 1917, la Socola, gara ruseasca din Iasi, se instaleaza Statul Major sovietic bolsevic ce urmarea detronarea regelui Ferdinand si instituirea regimului bolsevic in Romania.

Teama Romaniei era ca eventualele actiuni impotriva acestor bolsevici ar avea ca urmare pierderea tezaurului.

Cu toate acestea, se ia hotarire de guvern si pe 22 decembrie 1917 armata romana zdrobeste cuibul bolsevic din Socola.

In ianuarie 1918, aliatii solicita Romania sa participe la campania din Ucraina prin care incercau sa impiedice pacea separata pe care bolsevicii voiau s-o incheie cu Germania; de asemenea, cereau României sa inlature de pe frontul de lupta soldatii rusi bolsevici.

Silita la actiuni anti-rusesti, Romania incearca sa-si ia masuri de precautie in privinta tezaurului aflat in mana rusilor, si hotaraste sa cedeze tezaurul Puterilor Aliate, pentru garantarea imprumuturilor acordate Romaniei in timpul razboiului – cu obligatia de a-l restitui dupa pace.

Reprezentantii Frantei, Angliei, Statelor Unite se implica in aceasta actiune.

La sfarsitul lunii ianuarie, ministrul Victor Antonescu, in urma demersurilor facute la Paris, pe langa guvernul francez, a reusit sa obtina, in primele zile ale lunii februarie, un raspuns verbal din partea lui Clemenceau – Presedintele Consiliului de Ministri francez si Ministru de Razboi -ca se garanteza suma de 310 mil. lei aur din Tezaurul de Moscova.

Raspunsul venea dupa ce Clemenceau obtinuse si consimtamantul marilor Aliati.

In urma acestor garantii, Romania isi poate permite in sfarsit sa treaca Prutul, la 20 ianurie 1918 pentru eliberarea Basarabiei, pe care, la 15 decembrie 1917 bolsevicii o proclamasera Republica Democratica Moldoveneasca.
Drept raspuns, bolsevicii il vor aresta pe Diamandi, ministrul Romaniei la Petrograd (eliberat la reactia reprezentantilor diplomatici) apoi, la 26 ianuarie 1918, Trotki anunta ruperea relatiilor diplomatice cu Romania si confiscarea tezaurului roman de la Moscova.

 Textul, semnat de Lenin, preciza ca „Fondul de aur al Romaniei, in pastrare la Moscova, este declarat intangibil pentru oligarhia romana. Puterea sovietica ia asupra sa raspunderea pentru pastrarea acestui fond si il va transmite in miinile poporului roman”.

Dupa expulzarea misiunii diplomatice romanesti, cheile tezaurului vor trece succesiv la misiunile franceza, apoi daneza si norvegiana, fiind duse la Copenhaga, cand si misiunea daneza a fost expulzata din Rusia bolsevica.

Din toamna anului 1918, cand pleaca ultimii reprezentanti romani, nu se mai stie nimic despre tezaur.

Romania va pune problema tezaurului la Conferinta de Pace de la Paris, deschisa la 18 ianuarie 1919; memoriul va fi citit de catre G. Danielopol, in sedinta Comisiei Reparatiunilor, la 8 aprilie 1919, dar presedintele comisiei va sugera ca ar fi mai indicat sa fie adresat acest memoriu Comisiei Finaciare, fapt ce va avea loc la 16 aprilie.

Procesul verbal va fi adoptat, comisiile cerand probe scrise ca Aliatii au garantat tezaurul roaman in timpul razboiului.

Dat fiind ca in februarie 1918 asigurarea lui Clemenceau fusese verbala, Aliatii – Franta, Anglia, Italia – nu au mai recunoscut acest lucru la Conferinta de Pace. Toate memoriile si interventiile lui I. I.C. Bratianu catre marile personaje politice ale momentului au ramas fara ecou.

In aprilie 1922, Romania supune problema tezaurului Conferintei Economice de la Genova, iar conferinta va statornici ca „guvernul sovietic rus va restitui guvernului roman valorile depozitate la Moscova de numitul guvern roman”.

Incepand din 1922, guvernatorii BNR si-au transmis unul altuia dosarul juridic al Tezaurului depozitat la Kremlin, o data cu datoria de onoare de a nu renunta niciodata la revendicari.

In 1936, odata cu reluarea relatiilor diplomatice, la insistentele lui Titulescu pe langa Litvinov, Rusia a restituit cateva valori culturale si ramasitele pamantesti ale lui Dimitrie Cantemir.

In 1956, rusii au restituit „Closca cu puii de aur”, manuscrise, cateva picturi si colectia numismatica a Academiei Romane.

 

 

In 1990, la conferinta de presa comuna a lui Iliescu cu Gorbaciov , la intrebarea referitoare la Tezaur, Gorbaciov a raspuns:
„Nu stiu de chestiunea aceasta, dar ma voi interesa”.

La 4 iulie 2003, Ion Iliescu si Vladimir Putin au semnat „Tratatul privind relatiile prietenesti si de cooperare dintre Romania si Federatia Rusa”, care nu a fost supus opiniei publice romanesti.

In limbajul de lemn cu care Brejnev s-a adresat lui Ceausescu si Barladeanu in 1965,
Putin si Iliescu se adreseaza poporului roman in 2003:

„… am ajuns la parerea comuna privind necesitatea de a inchide capitolele dureroase din istoria relatiilor bilaterale.
Condamnand Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, precum si participarea Romaniei la cel de-al II-lea Razboi Mondial de partea Germaniei hitleriste, ambele parti isi exprima hotararea de a depasi mostenirea negativa a trecutului totalitar si de a-si construi relatiile tinand seama de schimbarile profunde care au loc in Romania si Rusia, si de experienta pozitiva acumulata in diverse domenii ale cooperarii interstatale.”

 

(text alcatuit dupa :
Mihail Gr. Romascanu, „Tezaurul roman de la Moscova”, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2000).

 

 

 

 

 

Surse: http://tezaurulromaniei.com-brejnev-revoltat-de-pretentiile-pcr-la-tezaurul-romanesc/; Ziare.com;  Wikipedia.ro

Publicitate

NOUA DREAPTĂ SE OPUNE UNEI EVENTUALE ADERĂRI A ROMÂNIEI LA SPAŢIUL SCHENGEN. OBIECTIVUL NR. 1 AL POLITICII EXTERNE A ROMÂNIEI NU AR TREBUI SA FIE UN ACORD CARE SACRIFICĂ MILIOANE DE ROMÂNI BASARABENI, BUCOVINENI ŞI TIMOCENI

 

 NOUA DREAPTĂ SE OPUNE UNEI EVENTUALE ADERĂRI A ROMÂNIEI LA SPAŢIUL SCHENGEN. OBIECTIVUL NR. 1 AL POLITICII EXTERNE A ROMÂNIEI AR TREBUI SĂ FIE UNIREA CU REPUBLICA MOLDOVA ŞI NU ADERAREA LA UN ACORD CARE SACRIFICĂ MILIOANE DE ROMÂNI BASARABENI, BUCOVINENI ŞI TIMOCENI

Noua Dreaptă ţine să facă următoarele precizări în legătura cu organizarea Consiliului European pentru Justiţie şi Afaceri Interne de la Bruxelles din data de 22 septembrie:
1. Noua Dreaptă consideră că efectele unei evetuale aderări a României la spatiul Schengen, în speţă abolirea frontierei cu Ungaria şi securizarea “frontierei externe a Uniunii Europene” cu Republica Moldova, Ucraina şi Serbia, unde trăiesc peste 4 milioane de români basarabeni, bucovineni şi timoceni, contravine flagrant intereselor strategice ale Naţiunii Române. In fapt, eventuala aderare a României la spaţiul Schengen ar institui o nouă „cortină de fier” pe Prut şi ar avantaja doar Ungaria care sprijină ferm şi necondiţionat aderarea României la spaţiul Schengen tocmai pentru că acest lucru ar conduce la libera circulaţie a celor 12 milioane de maghiari din Ungaria, România şi Slovacia şi ar fi un pas important catre ”unificarea naţiunii maghiare din Bazinul Carpatic”, obiectiv declarat al actualei guvernări de la Budapesta.
2. Noua Dreaptă aminteste faptul că Marea Britanie şi Irlanda, ţări membre ale Uniunii Europene, au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor, tocmai pentru a nu-şi prejudicia Interesul Naţional. Iar Danemarca, membră a spatiului Schengen, a reintrodus controalele la frontierele sale. Actuala conducere a României pare însă hipnotizată şi deloc deranjată de faptul că peste 10 milioane de unguri vor putea intra în România fără paşaport, în timp ce românii din Basarabia vor fi supravegheaşi de peste 150 de camere cu vedere termică ce permit scrutarea celei mai mici mişcări, inclusiv pe timpul nopţii, instalate de-a lungul Prutului!
3. Noua Dreaptă atrage din nou atenţia că obiectivul nr. 1 al politicii externe a României ar trebui să fie unirea cu Republica Moldova şi nu aderarea la un acord care sacrifică milioane de români basarabeni, bucovineni şi timoceni, separaţi până mai ieri de Patria-Mamă prin grija Uniunii Sovietice, iar astăzi prin bunul plac al Uniunii Europene.
4. Noua Dreaptă avertizează totodată că eliminarea controalelor la frontiere ar creşte riscurile pentru securitatea internă a României, lăsându-se cale liberă traficului de droguri, arme, fiinţe umane şi imigraţiei ilegale, fenomene cu care deja se confruntă statele membre ale Tratatului de la Schengen.
5. Noua Dreaptă respectă şi susţine decizia Olandei şi a Finlandei de a se opune aderării României la spaţiul Schengen în cadrul Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne al UE (JAI), salvându-ne astfel, împotriva voinţei noastre, din capcana numită spaţiul Schengen. Sperăm totodată ca Olanda şi Finlanda să-şi menţină votul negativ şi la viitoarele reuniuni ale Consiliului European, până când românii vor fi capabili să-şi aleagă o clasă politică responsabilă, în slujba Interesului Naţional.

Liderul Noii Drepte,
Av. Tudor Ionescu

autor: FrontPress prin Basarabia literara md.