CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

EXTREMISTI DIN SECUIME INCEARCA O NOUA PROVOCARE: EMITEREA UNEI MONEDE “SECUIESTI”, INLOCUITOARE A LEULUI ROMANESC

 

Extremistii secui vor o bancă numită Siculorum Bes – Bank,  şi sa emita o aşa-zisa  moneda – SIC.

 Un articol incendiar al jurnalistului harghitean Lucian Ionescu. Cititi si va cruciti de ce le mai trasneste prin minte!

 

În Ardeal se lansează monedă separată maghiară.

 

După ce în anul 2010,  o organizaţie numită ERDELYI ERO  a dorit înfiinţarea unui partid radical cu aceeaşi denumire, renunţând  apoi din cauza lipsei de subscrişi, iată că, anul acesta are o iniţiativă
cel puţin surprinzătoare.

Aceasta vine din partea unuia dintre cei 150  de membrii fondatori ai organizaţiei, Eltes Zoltan Imre, din Miercurea Ciuc.
Propunerea ar fi infiinţarea unei banci care să se numească Siculorum Bes – Bank, precum şi emiterea unei aşa-zis monede , SIC.
Acest lucru este argumentat de autorul iniţiativei, astfel :” Într-o comunitate ca asta (minoritatea maghiară n.r), vom crea instituţii care vor proteja banii şi proprietatea intelectuală, unde activele
sunt sigure şi înfloritoare.

Banca va funcţiona cu mai puţine fonduri,fonduri de potenţial SIC, utilizate în schimburile comerciale”.
De fapt, această idee nu ar fi chiar atât de originală, deoarece inspiraţia domnului Eltes Zoltan Imre vine pe de-o parte din sistemul elveţian WIR, care funcţionează din anul 1929, antrenând vizibil
cercul oamenilor de afaceri prin folosirea unui gen de monedă locală asociată, şi doar în domeniul economic, iar de cealaltă parte din sistemul unguresc, numit Francul albastru.

Acesta din urmă, este un voucher folosit în zona oraşului unguresc Sopron, aflat în apropierea
graniţei cu Elveţia şi prevede relaţiile economice dintre membri aderenţi. Pe aşa-zis monedă de schimb este imprimat portretul compozitorului Franc Liszt.
Revenind la iniţiativa lui Eltes Zoltan Imre, pe SIC-ul transilvănean, ce se intenţioneaza să fie emis în anul 2012, ar urma să fie imprimate portretele unor personalitati din regiune, cum ar fi cel al
Principelui  Ardelean Gabriel Bethen.
O primă fază pentru punerea în aplicare a iniţiativei va fi pe data de 27 august a.c., când primarul (PCM) din Băile Tuşnad, Albert Tibor, va fi gazda unei reuniuni unde se vor lua hotărâri în acest sens.
Întrebat despre aceasta iniţiativă, dar şi despre faptul că este sprijinită de unul dintre membri din conducerea Partidului Civic Maghiar, chiar preşedintele acestui partid, Jeno Szasz,  a spus : “În
principiu este o idee bună, dar ca orice idee poate fi şi compromisă .

Nu poate fi vorba de o monedă de sine stătătoare,  cum şi eu am auzit…aşa ceva nu se poate. Ca economist, cred că va fi vorba despre un instrument de plată, un fel de filă de CEC sau de bonuri valorice
care să fie folosite în tranzacţiile economice regionale. Din câte ştiu, acea bancă va funcţiona ca un fel de cooperativă unde vor adera mai multe firme.

Acel SIC, va fi un instrument de plată recunoscut doar de firmele ce vor face parte din acea cooperativă. Pe 27 august când va avea loc întrunirea, voi cunoaşte şi eu oamenii care vor face parte din această alianţă şi atunci, dacă voi considera că este un lucru bun, poate voi adera şi eu la această iniţiativă locală.”

Pentru  reuniunea din data de 27 august de la Băiile Tuşnad au fost deja trimise aproximativ trei mii de invitaţii, către directori ai diferitelor instituţii publice şi private, persoane fizice,politicieni şi oameni de afaceri, iar Siculorum Bes- Bank se intenţionează a fi infiinţată la sfârşitul lunii septembrie 2011.

 

Lucian Ionescu

Asa arata asa zisa bancnota maghiara de 1 SIC, care ar urma sa circule in judetele Harghita, Covasna, Mures. Extremistii unguri vor ca aceasta sa inlocuiasca leul romanesc.

 

publicat pe blogul d-nei senator Lia Olguţa Vasilescu

http://www.olgutavasilescu.ro/Blogcom?noart=114

 

Înfiinţarea unei bănci necesită un proces îndelungat, care poate ajunge şi la doi ani, a explicat pentru Jurnalul Naţional consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, care a precizat că BNR nu a primit nicio astfel de solicitare de la această organizaţie.

 ”Sunt mai mulţi paşi care trebuie urmaţi, întâi să se formeze o societate comercială cu scop unic pentru înfiinţarea acestei bănci, apoi să vină la BNR, iar aceste proceduri durează de la unu la doi ani”, ne-a explicat Vasilescu.
Cea mai mare problemă, spune însă consilierul guvernatorului BNR, este că cei care doresc înfiinţarea unei bănci trebuie să dovedească că au bani, căci banca nu poate fi înfiinţată cu bani împrumutaţi.

Cât priveşte emiterea de monedă, Adrian Vasilescu spune că “este o glumă”, căci legea stipulează clar că doar Banca Naţională are dreptul de a emite monedă. “File de CEC pot emite, dar acestea nu pot avea valoare”, spune Vasilescu.

“O idee de vacanţă”, cataloghează şi deputatul finanţist al UDMR, Peter Lakatos, iniţiativa susţinută de primarul PCM din Băile Tuşnad. Lakatos spune că nu a auzit de această “idee financiară” susţinută şi de PCM, şi a subliniat pentru Jurnalul Naţional aceeaşi problemă, a fondurilor foarte mari necesare pentru a putea fi înfiinţată o bancă.

 
 

25/08/2011 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , | 8 comentarii

LUPTA PENTRU PRESA ROMANEASCA INAINTE DE MARELE RAZBOI

 

Razboiul presei românesti, inainte de Marele Razboi
 
 
Intre 1914 si 1916 ambasadele principalelor tari combatante au subventionat masiv presa romaneasca incercand sa obtina simpatia opiniei publice. Germania, Franta si Anglia au platit ziare si publicisti care, prin articole, sa determine intrarea Romaniei in razboi de partea uneia sau alteia din cele doua aliante.

universul

 

Izbucnirea Primului Razboi Mondial, in 1914, oferea Romaniei trei posibilitati: sa lupte alaturi de Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria), sa intre alaturi de Antanta (Franta, Anglia, Rusia) sau sa ramana neutra.

Doi ani, Guvernul a preferat neutralitatea. In culise, insa, se ducea o lupta intensa pentru orientarea tarii de o parte sau alta. Razboiul din umbra pentru cucerirea simpatiilor opiniei publice s-a dat prin intermediul ziarelor.

Pamfil Seicaru scrie, in “Istoria Presei”, ca legatiile Frantei, Rusiei, Angliei si Germaniei primisera fonduri pentru cumpararea de ziare, infiintarea unor ziare noi si pentru cumpararea oamenilor politici.

Ziarele Adevarul si Dimineata se orientasera spre Franta si Anglia. Dreptatea, Seara, Minerva, devenisera pro-germane.

Ziarul Moldova de la Iasi (apropiat de PP Carp) incepu o campanie anti-ruseasca, la fel si Opinia, din acelasi oras, ziar care fusese infiintat de Al. A. Badarau si Take Ionescu. Noua orientare a publicatiei a dus, de altfel, la departarea celor doi, Take Ionescu fiind un filo-englez.

Slavici – filo-german

In 1914 apare ziarul Ziua, de orientare pro-germana, infiintat de Ioan Slavici. Banii, zice Seicaru, ar fi venit de la Legatia Germaniei prin intermediul ginerelui lui Slavici.

 

Surprinzatoarea orientare a lui Ioan Slavici, un critic cunoscut al Austro-Ungariei, ar fi fost data de credinta ca, intre pericolul austriaco-german si cel rusesc, ultimul era mult mai mare pentru Romania.

Problema era, insa, ca orientarea politica a lui Ioan Slavici era exploatata de presa maghiara. Astfel ca romanii transilvaneni si bucovineni refugiati in Regat au declansat o serie de manifestatii de protest.

Pamfil Seicaru spune ca manifestatiile ostile din fata redactiei ziarului Ziua devenisera o obisnuinta. Exemplare din Seara, Ziua, Dreptatea sau Minerva erau arse in piata Teatrului National.

Un gazetar ardelean, pe nume Drumaru, crease un grup numit Garda Demnitatii Nationale, care se ocupa de manifestatii. Un an mai tarziu, insa, dupa ce a primit bani de la legatia germana, a inceput sa publice brosuri in care erau atacati refugiatii transilvaneni.

Tot in 1914 apare ziarul Steagul, finantat de Al. Marghiloman, de orientare pro-germana. Directorul publicatiei era C. Bacalbasa.

Lupta pentru Universul

Ziarul Universul fusese infiinat de un italian, Luigi Cazzavillan, in 1884. Ziarul devenise popular pentru ca introdusese faptul divers, ilustratia, scazuse pretul, aparea dimineata, in timp ce celelalte apareau la pranz, si era, vorba italianului “niti cu aia, niti cu aia”.

La batranete, Cazzavilan se casatoreste cu o tiganca din tipografie, care ii cazuse cu tronc. Eleonora se ocupa cu pusul foilor in masina de tiparit.

 Dupa ce moare italianul, Eleonora Cazzavillan se casatoreste, in 1909, cu un marunt functionar, Nae Dumitrescu-Campina.

 Pamfil Seicaru relateaza ca acesta habar nu avea de presa, insa nota cu sarguinta, in fiecare zi, greselile de tipar.

In 1914 germanii reusesc sa ajunga primii la Universul. Intai au fost cumparati redactorii si, mai apoi, directorul Nae Dumitrescu.

Interesul nemtilor nu era atat publicarea unor articole favorabile Germaniei, cat sublinierea victoriilor Puterilor Centrale sau a infrangerilor Antantei. Cu litere cat mai mari, pe prima pagina.

Intra in scena Take Ionescu

Take Ionescu se ocupa cu propaganda pentru Anglia si Franta. Era consilierul Guvernului englez pe probleme romanesti si ambasadorul britanic primise instructiuni precise sa nu-i iasa din cuvant.

 

Pentru a contracara influenta germana de la Universul se foloseste de avocatul ziarului, Stelian Popescu. Acesta ii castiga increderea Eleonorei, si-i povesteste aventurile sotului ei, Nae Dumitrescu, care o insela frecvent.

Stelian Popescu obtine un contract de arenda al ziarului atsfel ca il indeparteaza pe Nae de la conducerea publicatiei. Insa, Nae si Eleonora se impaca. Vor ziarul inapoi. Se ajunge la Tribunal iar avocatul lui Popescu este chiar Take Ionescu.

Pana la terminarea procesului, Tribunalul numeste drept custode la Universul un general iesit la pensie care incepe sa scrie articole pro – franceze si pro-engleze.

Se pare ca, in final, Eleonora ar fi castigat procesul. In iulie 1916, insa, balconul de fier de la vila in care locuiau proprietarii ziarului Universul se prabuseste cu tot cu Eleonora.

 Femeia moare iar, ulterior, Stelian Popescu rascumpara drepturile mostenitorilor pentru ziar.

“Erau in joc nu un contract de arendare ci interese politice mult mai mari. O luna mai tarziu, Romania intra in razboi contra Puterilor Centrale” – concluzioneaza Pamfil Seicaru.

A fost un atentat pus la cale de servciile secrete romanesti?  Nu vom sti.

Balacarelile lui Arghezi

Revista lui N.D. Cocea, Facla, primise bani de la francezi si cumparase o tipografie. Evident, revista ducea o propaganda virulenta anti-germana.

Tudor Arghezi, vechi prieten de-al lui Cocea, pe care acesta il lansase in 1910, primeste bani sa scoata revista Cronica, cu Gala Galaction director.

Tudor Arghezi

Odata cu banii primeste si ordinul sa-l atace pe Cocea. Incepe una din cele mai oribile balacareli de presa. Arghezi il ataca pe Cocea, dezvaluind legaturile sale homosexuale (care, in parte erau deja cunoscute, Cocea insusi declarand in fata unui judecator care ancheta atacul din gelozie a unui servitor asupra unui amic: “Nici un articol din codul penal nu mã împiedicã sã dau sezutului meu folosirea care-mi place”.

 

De atacurile lui Arghezi nu scapa nici sora lui N.D. Cocea.

In replica, N.D. Cocea, aminteste ca o fotografie nud a lui Arghezi s-ar gasi pe biroul unui homosexual notoriu (Al. Bogdan – Pitesti, directorul ziarului Seara), ca mama sa e unguroaica si ca a fost bucatareasa.

Polemica a coborît toate treptele trivialitãtii, mamã, surori, nimeni si nimic nu a fost menajat; talentul nu mai servea pentru a da o cît de sumarã tinutã cuvintelor alese cît mai crude în brutala lor vulgaritate. O respingãtoare bãlãcealã în haznalele intimitãtii descoperite în plinã zi, si fãrã sã aibã, cel putin, scuza – penibilã – a unor convingeri, care se înfrunta cu o neînduplecatã urã; un simplu dialog de chivute pe un maidan. Acest spectacol a dãunat si lui Arghezi, si lui Cocea.

 

Controversa pentru care scoteau revistele: alãturi de Franta sau alãturi de Germania nu mai exista, paginile serveau la o simplã întrecere în zvîrlirea cãldãrilor cu lãturi. Pamfil Seicaru – Scrieri din exil

Sa concluzionam ca, pana la 1916, opinia publica a fost pregatita in directia unei aliante cu Antanta. Atat de puternic devenise sentimentul anti-german, incat studentii l-au luat la bataie pe profesorul Vasile Pârvan, fondatorul scolii române de arheologie, pentru ca manifestase simpatii pro-germane. Desi lucrul era de inteles, avand in vedere ca Pârvan studiase in Germania.

 

 Sursa

Autor:  Razvan Bibire

25/08/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Cine pe cine a tradat in august 1944 ?

23 August 1944 - Salvarea României sau  trădare naţională?

 

August 1944. Cine pe cine a tradat?


În ultimii ani văd abordări de genul că la 23 August 1944, România a trădat un aliat – Germania – şi, pentru asta, trebuie să ne punem cenuşa în cap şi să ne cerem scuze.

Puţini dintre cei care susţin această opinie prezintă, însă, şi modul în care România a devenit aliat al Germaniei sau modul în care acest aliat s-a comportat cu România.
Povestea este mai complicată decât pare; în ecuaţie trebuie aduse Franţa şi Anglia, care ar fi trebuit să garanteze integritatea teritorială a României, dar au preferat să negocieze cu Hitler pentru a îndrepta războiul către Est.

Cum am devenit aliaţii nemţilorAlianţa cu Germania nazistă nu a fost decât o soluţie de conjuctură a României. Ca, de multe ori în istoria sa, România s-a văzut în ipostaza de a alege dintre două rele. Germania se manifesta zgomotos în centrul Europei, URSS se agita în Est.

Anglia şi Franţa au crezut că-l pot manipula pe Hitler şi să îndrepte războiul care se preconiza către Est, spre URSS.


Au închis ochii la anexarea Austriei şi au permis anexarea regiunii Sudete din Cehoslovacia primind, în schimb, promisiunea, că nu va mai anexa alte teritorii.
Urmează primul “arbitraj” de la Viena, prin care teritorii ale Cehoslovaciei sunt date Ungariei şi Poloniei, apoi invadarea Cehoslovaciei şi războiul cu Polonia.

România se afla între două fronturi: Germania în Vest şi URSS, în Est, care se lupta cu Finlanda, luase o bucată zdravănă din Polonia şi nu dădea semne că s-ar potoli.Urmează anul 1940.

România pierde întâi Basarabia si Bucovina de Nord , în iunie, ocupată de URSS. Puterile garante – Anglia şi Franţa – nu mişca un deget. Urmează august – al doilea “arbitraj” de la Viena: România pierde o importantă parte din Transilvania în favoarea Ungariei, la insistenţele Germaniei şi Italiei.


Luna următoare, în septembrie, Germania forţează România să cedeze Bulgariei cele două judeţe din Dobrogea care formau Cadrilaterul.O alianţă pe care nu ne-am dorit-o.

După cum vedem, România nu avea motive prea multe pentru a se alia cu Germania.
A făcut-o în contextul în care puterile europene au abandonat naţiunile mici cărora le garantaseră integritatea. Acestea au sfârşit prin a fi învinse sau a trebui să se lupte pentru apărarea propriului teritoriu. Practic, România a fost pusă să aleagă între a fi aliată cu Germania şi a deveni o ţară ocupată de Germania.

Iar alianţa cu Germania nu a fost nici pe departe în folosul României. Din cauza acestei alianţe am declarat război Angliei şi Statelor Unite iar România a trebuit să aplice politici rasiale împotriva evreilor şi ţiganilor. Tot din cauza acestei alianţe, armatele române, prost echipate şi slab instruite, au devenit carne de tun pe frontul de Est.


Franţa sau Anglia au trădat, dar n-au mustrări de conştiinţăAcum ne facem procese de conştiinţă că am “tradat” un aliat pe care nu ni l-am dorit şi cu care am încheiat tratate sub ameninţarea armelor. Nu cred, însă, că Anglia sau Franţa îşi fac procese de conştiinţă pentru că au abandonat micile ţări ale Europei în braţele lui Hitler şi Mussolini.
Nu cred că aceste ţări au mustrări de conştiinţă pentru ceea ce au semnat la Yalta, când ne-au abandonat ruşilor.

Nu cred, de exemplu, că Franţa a lăcrimat vreun pic când ne-a trădat încrederea, în 1916: atunci se angajase să pornească o ofensivă pe frontul balcanic pentru ca Bulgaria să nu ne cadă în spate în timp ce noi atacam, la rugăminţile Antantei, Austro-Ungaria.

Faptul că francezii nu au pornit ofensiva ne-a costat distrugerea aproape a întregii armate, pierderea a 2/3 din teritoriu, a câmpurilor petroliere, aruncate în aer de englezi, şi a rezervelor de grâu, incendiate pentru a nu cădea în mâinile inamicului.

Răzvan Bibire

 


Ziarul de Bacău

25/08/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: