CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gogu Puiu – Biografia unui erou aromân necunoscut noilor generatii. Aromânii in rezistenţa anticomunista din Dobrogea. VIDEO.


                

 

 

 

 

 

                               

 

 

 

Multi dintre marii luptatori, eroi ai neamului romanesc, nu apar nici in carţile de istorie si nici in documentarele TV.

Sunt cei despre care noi cei multi nu stim mai nimic, sunt cei ale caror morminte nu sunt acoperite cu flori si  care de multe ori nu au morminte…

Adevaratii eroi ai patriei noastre sunt oameni obisnuiti, care si-au sacrificat  viata fara a se indoi o clipa de dreptatea idealurilor lor si de credinta stramoseasca.

Sunt barbati care au lasat in urma lor lacrimi si multa durere, copii care nu si-au cunoscut niciodata tatii si care nu au avut voie sa intrebe cine sunt si de unde vin…si mai departe, nepoti  pentru care cuvantul bunic nu inseamna vacanta de vara, ci o permanenta cautare a adevarului.

Gogu Puiu a fost  unul dintre cei mai importanti stalpi ai rezistentei anti-comuniste din Dobrogea.

La prima vedere viata lui pare romanul unui destin tragic, insa nici unul dintre noi nu ar trebui sa uitam ca aceasta este povestea  unui om care a luptat pentru neamul nostru, sacrificandu-si viata si familia.

Elena Rădulescu este nepoata lui Gogu Puiu. Elena a scris această biografie a bunicului ei pe care vă invit acum  sa o citiți  in cele ce urmeaza.

 Gogu Puiu a fost  un personaj important in comunitatea de aromani din Dobrogea. In 1926, cand avea 8 ani, a plecat impreuna cu familia sa din  localitatea Gramaticova din  Grecia, fiindca nu au acceptat grecizarea  si au ajuns in Caliacra in  Cadrilater, unde au stat pana in 1941, cand Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei.

Din acel an, familia  sa  s-a stabilit in comuna Mihail Kogalniceanu, judetul Constanta. Inca de tanar  Gogu Puiu a aderat la Miscarea Legionara, fiind un spirit luptator, devotat crezului sau  nationalist.

 In timpul Guvernarii Legionare era militar in termen si a fost recrutat in batalionul de garda al Maresalului Antonescu.La putina vreme s-a eliberat  din armata  si il vom gasi comisar de Politie Legionara in Constanta.  Dupa caderea  Guvernului Legionar, sfatuit de tatal sau, va pleca din tara pe la inceputul  anului 1942, pentru ca activitatea sa legionara sa nu  puna in pericol intreaga familie.

 Oricat de mult ar fi vrut Gogu Puiu sa ramana in tara si sa lupte pentru  valorile in care credea, indemnul tatalui nu putea fi nesocotit, asa ca a plecat. In 1942, conform unor marturii  a fost in Bulgaria, adapostindu-se in casa  tinerilor casatoriti Cracea.

Ulterior a  pleacat in  Germania, unde  s-a intalnit  la Buchenwald  cu un grup de  fruntasi legionari plecati din tara, printre care Horia Sima, Iasinski, Constantin Papanace, S. Ionescu, si altii.

 Miscarea Legionara s-a scindat intre  adeptii lui Horia Sima si  cei ai lui Zelea Codreanu,  cele doua grupari  fiind  cunoscute ca „Simistii” si „Codrenistii”, conducatorul codrenistilor fiind Constantin Papanace,  fost secretar de stat in Ministerul de Finante pe vremea Guvernarii Legionare, iar mai tarziu  bibliotecar la Vatican.

 Dupa plecarea din Buchenwald, Papanace s-a stabilit in Italia, urmat  Gogu Puiu si alti camarazi apropiati.

La finele razboiului, serviciile secrete occidentale incepeau sa trimita in Romania agenti instruiti  sa lupte impreuna cu grupurile de partizani care se formau  in munti. Fire energica, patriot  atasat spiritului  de dreptatate ,neamului sau si Credintei stramosesti, Gogu Puiu ii cere de nenumarate ori lui C. Papanace sa il trimita in tara,  dar de fiecare data primeste refuzul  mentorului sau, care spunea mereu ca nu-si poate trimite copiii la moarte.

In 1945, Gogu Puiu hotaraste sa plece singur. In drum spre tara, se opreste la Belgrad ,unde il intalneste pe  Blondell, un agent al serviciilor secrete franceze. Se intoarce impreuna cu acesta in occident si pana in 1947 nimeni din comunitatea aromana sau din  cea legionara nu stie nimic despre existenta sa.

In 1947 se prezinta la Constantin Papanace si  ii spune ca este pregatit sa plece in tara. Nici de data aceasta nu primeste aprobarea ,dar cu toate acestea va pleca..

Nu se cunosc date  din viata lui Gogu Puiu din perioada 1945-1947, insa ce s-a aflat  cu certitudine  din arhivele CNSAS este faptul ca, la intrarea in tara, avea un pasaport  in care doar fotografia era autentica pe documentul  eliberat de autoritatile orasului Innsbruck figurand  un nume fals – Mohamed Ali Osman, de origine albaneza.

Ajuns la Oradea se va preda la Biroul Organizatiei de Partid si va cere sa fie prezentat lui Vasile Luca, caruia trebuia sa ii transmita un mesaj  dar va fi  primit de Ana Pauker.

Dupa aceasta intrevedere, este incarcerat la Vacaresti, fiind condamnat la 1 an de detentie pentru trecerea frauduloasa  a frontierei. Nu se cunoaste exact modul in care a iesit de la Vacaresti, dar exista persoane care spun ca Gogu Puiu ar fi evadat la sfarsitul lui 1947 din acea inchisoare.

Din 1948, Gogu Puiu se stabileste in nordul Dobrogei unde gaseste deja organizate grupuri de rezistenta, de catre fratii Nicolae si Nicea Fudulea si Gheorghe Filiu. Toti erau legionari, iar  Nicolae Fudulea fusese  decorat de Capitan cu Crucea Alba.

 

 

Grupul de rezistenta anticomunista Gogu Puiu ( 25 de condamnati)

 

 

Din marturiile celor care l-au cunoscut, aflam ca Gogu Puiu  era un personaj  carismatic si foarte bine antrenat pentru conducerea  luptei in clandestinitate. A rganizat oamenii in grupuri foarte mici,  astfel incat  incat daca unul ar fi fost prins  de securitate, sa nu poata sa-si  tradeze sub tortura camarazii.

La inceputul lui 1948 si-a vizitat  prietenul  Zahu Pana din Constanta, caruia ii-a spus ca in noaptea de 14-15 mai 1948, va avea loc un val masiv de arestari in toata tara, semn ca va incepe Insurectia populara, si ca vor veni in ajutor americanii.

 

 

Intr-adevar, in noaptea respectiva s-au facut mii de arestari, cu precadere in randul studentilor, dar americanii nu au  venit… Gogu Puiu trebuia sa organizeze cati mai multi oameni inarmati si cu munitia aferenta.

 In acea perioada tulbure, cand foarte multi  oameni  inca nu constientizau ce inseamna comunismul si cand frica nu se inoculase atat de adanc in firea lor, multi romani  incepeau  lupta impotriva celor care atentau la fiinta noastra nationala , interziceau credinta  in Dumnezeu si  furau proprietatile.

Nu mai conta culoarea politica a celor care intelegeau sa lupte impotriva unui dusman comun.

A fost o perioada in care Gogu Puiu si oamenii lui erau considerati aparatorii si razbunatorii neamului, iar militienii, fie le dadeau de buna voie armele din dotare, fie fugeau din sedii lasandu-le astfel cale libera. Gogu Puiu, cu doar o mana de oameni intra in unitati militare si pleca de acolo cu camioane incarcate cu arme si munitie.
Intr-o astfel de incursiune este ranit  camaradul sau Nicolae Mataranga a carui rana risca sa se  cangreneze, iar omul nu putea fi dus la un doctor. In aceste conditii, Gogu Puiu l-a operat pe Mataranga savandu-l de cangrena.

Un alt episod povestit de Gheorghe Filiu,  este acela ca in toamna tarzie a lui 1948, Gogu Puiu a aflat  ca 9 camarazi au fost prinsi si inchisi la securitatea din Babadag. Plin de curaj , isi ia un singur om si se duce sa-si scape camarazii.

A  tras rafale de mitraliera, lasand  impresia ca sunt multi, astfel incat cei cativa securisti care se aflau in sediu s-au incuiat in camere, iar ei  au intrat sa-si elibereze oamenii, pe care i-au gasit intr-o stare fizica deplorabila cauzata de tortura. Acestia neputandu-se deplasa singuri, a trebuit sa fie carati in spate, asa incat s-a tras in continuare in usi, pentru a-i impiedica pe securisti sa iasa .

Oare de unde avea Gogu Piu aceste cunostinte  privitoare la ajutorul  medical, organizarea nucleelor de lupta, eliberare de ostatici, modalitati de inarmare? Raspunsul nu poate fi decat unul singur: in cei 2 ani de absenta, acesta a fost instruit  undeva pe teritoriul Europei de Vest.

 

 

 

 

 

 

 

Grupul de luptatori anticomunisti condus de Ciolacu Nicolae din  comuna Sinoe, jud.Constanta.

Tot Nicolae Ciolacu, dar si alti supravietuitori, relateaza ca in toata perioada cat i-a condus, Gogu Puiu a purtat un soi de uniforma: cizme Burger, pantalon negru bufant, camasa neagra, si infuctie de anotimp, haina/pardesiu tot de culoare neagra.

Interesant este ca a purtat intotdeauna un fel de port-hart din piele, in care se banuieste ca avea niste documente secrete, deoarece nici in somn nu se despartea de acest port-hart. Pe langa port-hart, pastra o grenada , pentru ca  jurase ca nu se va lasa prins de viu.

Ciolacu spunea ca  unul dintre camarazi a  cunoascut  un tanar care a reusit sa-l convinga ca doreste din tot sufletul sa lupte alaturi de ei si care cerea sa-l prezinte lui Gogu Puiu.

 S-au intalnit pe inserat la marginea unui sat din Dobrogea , iar cand Gogu Puiu l-a vazut  a pus mana pe pistol spunandu-i  sa plece, sau il impusca, spunand: „mi-ati adus un securist”. Intradevar asa era,  tanarul era un ofiter de securitate care avea misiunea sa se infiltreze chiar in preajma  lui Puiu, conform marturiilor sale.
Avand in vedere ca Gogu Puiu nu numai ca nu excludea posibilitatea mortii, dar era convins ca aceasta va veni, nu putem sa-l consideram naiv si idealist. Postea si se impartasea la fiecare 3 luni, de teama ca moartea sa nu survina si sa-l prinda nepregatit.

 Din ratiuni de siguranta, au hotarat sa imparta miscarea de rezistenta din Dobrogea in doua, Dobrogea de nord  si Dobrogea de sud,  pe ambele coordonandu-le Gogu Puiu, numai ca de gruparea de sud  raspundea Gheorghe Filiu.

Deplasarile dintr-un loc in altul erau mai dificile iar  securitatea sub conducerea lui Dogaru, era mai atenta. Unul din fratii Fudulea (Nicea) murise in padure la Babadag, iar celalalt era arestat alaturi de  multi dintre camarazii sai.

In momentul in care a ales acest drum, Gogu Puiu a taiat orice legatura cu familia si cu tot ceea ce l-ar fi putut determina sa renunte la lupta. Numai ca, om fiind, a facut cateva erori printre care si aceea ca  s-a indragostit de o femeie, Olimpia, care l-a iubit mai presus de orice pe lume si cu care a vrut sa se cunune. Aceasta  a adus pe lume  lui Gogu Puiu un copil .

Educatia crestina primita in familie de Gogu Puiu il obliga sa nu lase sa se nasca un copil in afara unei casatorii binecuvantate in Biserica si se hotarasete sa se deplaseze  in satul Cobadin, aflat la 18 km distanta de Constanta, la prietenul sau  Gheorghe Filiu, unde  il cheama pe preotul Mihailescu caruia ii cere sa oficieze slujba religioasa de cununie, nu inainte insa de a ajunge in Cobadin si sora lui, Maria.

Pentru aceasta, au trimis oameni care s-o anunte sa vina, dar la Cobadin nu s-au mai intors nici oamenii trimisi si  nu a ajuns nici Maria. 

Gogu Puiu a pleacat  singur in comuna M. Kogalniceanu, dar aici  fratele sotiei sale, Constantin Puiu,  mama, sora si fratele sau mai mic fusesera  ridicati de securitate.

In ziua de 19 iulie 1948, Gogu intra in casa lui Filiu, intentionand sa plece in toiul noptii, deoarece deja isi incalcase principiile de siguranta: sa nu stea mai mult ca 2 zile in acelasi loc.

Securitatea  a aflat  unde este si a  trimis trupe in Cobadin si a inconjurat  casa lui Gheorghe Filiu.

A  inceput  un adevarat razboi intre trupele de securitate pe de-o parte, iar de cealalta parte un singur om: Gogu Puiu.

Acesta a tras din mai  multe locuri ale casei, cu intentia de a crea impresia securistilor ca au de-a face cu  mai multi luptatori.

Dupa relatarile unui martor ocular, Petre Dica, Gogu a  impuscat circa 14 securisti, iar la un moment dat  cand a considerat ca s-a creat o bresa pentru a putea  iesi  din casa, a sarit  pe fereastra, spunandu-i Olimpiei:

„Daca va fi baiat sa-l botezi Hristu, iar daca va fi fata s-o botezi Zoe.”

Odata ajuns afara a  continuat  sa traga, dar din nefericire a fost  ranit la un picior  si tot atunci a constatat ca si-a terminat munitia. I-a ramas  doar grenada  pe care o pastra pentru el si intradevar a  detonat-o, producand un incendiu intr-o sira de paie in dreptul careia se afla.

Asa se pare ca si-a  gasit  sfarsitul acest erou de legenda.

 

 

 

 

 

 

Olimpia Puiu, insarcinata in luna a patra, a fost  prinsa de securitate si incarcerata.

Dupa arestare, este dusa pentru pentru  identificarea cadavrului, numai ca aici descopera (dupa propria ei marturie) un corp  complet carbonizat din care nu se  putea distinge vreo trasatura.

Este momentul cand ea refuza sa recunoasca moartea lui Gogu Puiu.

 

Olimpia este incarcerata, condamnata la 5 ani inchisoare si  naste in decembrie 1949, o fata  pe care o boteaza Zoe. Copila sta alturi de mama ei timp de 1 ani si 4 luni pana ce aceasta se elibereaza dupa ce a  ispasit  5 ani de temnita.

Olimpia a murit  in 1956, la 2 ani dupa eliberare si nu au ramas multe marturii de la ea.

Zoe a crescut si a aflat  ca intr-un basm  ca tatal ei nu a murit atunci, in ajun de  Sf. Ilie 1949 si ca atunci a fost ranit la picior dar ca  sira de paie care a luat foc a mascat fuga  lui si ca  a ajuns  in casa doctorului Apostol care i-a ingrijit rana, dupa care a plecat.
Cam in  aceeasi perioada a  venit  din America de Sud  un fost  luptator din rezistenta din Dobrogea, care  a cautat-o  pe Zoe, pentru a-i spune ca tatal ei nu a murit, ca traieste, si ar vrea sa discute cu ea despre  acest lucru, dupa ce se va intoarce din alta localitate.

 Si-au dat intalnire peste o saptamana. Zoe s-a  dus la locul de intalnire si a  asteaptat circa 2 ore, dar acel om nu a aparut…

A sunat  la familia care i-l prezentase si a aflat  ca fusese  gasit mort pe plaja la Mamaia.

Zoe a trait cu  speranta  ca Gogu nu a murit, speranta sadita  in sufletul ei si de credinta bunicii din partea tatalui, care era convinsa ca fiul sau traieste.

Tarziu, in 1994, Zoe a  vorbit  la telefon cu Dumitru Bacu, care se afla in Romania dar care spunea  ca este obligat sa plece urgent la Paris (prin august), dar ca in octombrie se va intoarce, ocazie cu care vrea sa o intalneasca pentru ca trebuie sa-i spuna lucruri despre tatal ei pe care nu le mai stie nimeni.

Acesta a murit  inainte de a apuca sa revina in tara.
In arhivele CNSAS exista doua telegrame date de Procuratura, in 1956, catre Militia Kogalniceanu, in care se cere „sa fie cautat, incatusat si adus banditul Gogu Puiu”.

Raspunsul militiei a fost ca” banditul nu a raspuns nici macar la afisarea pe usa”.
Nu putem vorbi mai amanuntit despre Gogu Puiu, deoarece, dosarele sale de securitate, alcatuite  din 5 volume, precum si cele  al Olimpiei Puiu, alcatuite  din 2 volume, au in continuare statutul de informatii clasificate.

De ce dupa exact 62 de ani de la „moartea” lui si dupa 56 de ani de la moartea Olimpiei, dosarele lor raman clasificate?

 

 

 

 

 

Locul unde se spune ca a murit eroul Gogu Puiu

 

Fiecare are dreptul sa dea  raspunsul  pe care il crede de cuviinta.

Oare a murit atunci  in inclestarea cu Securitatea comunista ?

 

 

 

Gogu Puiu

 

 

Oricare ar fi adevarul, acest om a intrat in legenda, iar faptele sale de eroism vor trai nesterse in amintirea  poporului nostru.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa: balcanica.ro

 

 

CITITI SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/05/08/executia-celor-15-comandanti-ai-gruparii-de-rezistenta-dobrogene-conduse-de-gogu-puiu/

 

03/08/2011 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , ,

15 comentarii »

  1. Va multumesc pentru ca ati preluat articolul!
    Totusi tin sa reamintesc ca Gogu Puiu este bunicul bunei mele prietene, Elena. :)

    Comentariu de balcanica | 03/08/2011 | Răspunde

    • Stiu,dar nu am facut aceasta mentiune pentru ca cititorul nu stie cine e prietena dv.Elena ,iar daca asi fi facut totusi mentiunea, ar fi inteles ca e vorba de o prietena de-a mea…

      Comentariu de cersipamantromanesc | 03/08/2011 | Răspunde

      • nicio problema! eu va sunt recunoscatoare pentru preluarea acestor informatii si dupa cum stiti apreciez enorm munca pe care o faceti in fiecare zi pentru trezirea constiintei nationale. Sa speram intr-o desteptare nationala, din aceasta letargie in care poporul nostru a cazut de atatea decenii…

        Comentariu de balcanica | 03/08/2011

      • Poate ar fi necesar sa publicam si o fotografie a lui Gogu Puiu.Are prietena dv.o fotografie?

        Comentariu de cersipamantromanesc | 04/08/2011

  2. am publicat o fotografie pe blogul meu, este practic printre singurele care se gasesc. v-o pot trimite si pe mail daca doriti.

    Comentariu de balcanica | 04/08/2011 | Răspunde

  3. este chiar singura poza, cea de pe pasaportul cu care a intrat in ’47; altele nu mai exista, sau cel putin care sa nu fie secretizate….

    Comentariu de Elena | 04/08/2011 | Răspunde

  4. Unde spuneti ca pot gasi fotografia lui Gogu Puiu ?Nu vad nici o poza atasata la articolul dv…

    Comentariu de cersipamantromanesc | 04/08/2011 | Răspunde

  5. Diana Rusu (balcanica) v-a trimis un mail cu poza sa. De asemenea poza se afla pe balcanica.ro si este a treia poza din google images.

    Comentariu de Elena | 04/08/2011 | Răspunde

    • Ciudat, dar nu vad in Balcanica .ro nici o poza.De asemenea nu o vad nici pe mail Dati-mi va rog un link unde sa caut.

      Comentariu de cersipamantromanesc | 04/08/2011 | Răspunde

  6. Fara suparare ,desi un om curajos Gogu Puiu s-a sacrificat facind jocul dusmanilor poporului roman . Astepta sa vina americanii ,Au venit ,au jefuit tara ,acum Gogu ar fi multumit ? Nu cred ! A fost inselat ! .Unchiul meu Albei Nicolae facea parte din trupele de securitate care ii vina pe acei banditi .A luptat sa apere tara de invazia criminalilor corporatisti internationali ,nu ca Gogu sa aduca cizma straina in tara .A fost comunist si sint mindru de el !.

    Comentariu de Nicu Cohen | 29/04/2015 | Răspunde

    • Concret, poti spune ce au jefuit americanii, domnule draga? Gogu Puiu a luptat impotriva ocupatiei sovietice si a slugilor comuniste parasutate de rusi in Romania.
      Stii d-ta despre ce vorbim: Ana Pauker, Iosif Chisinevschi,Silviu Brucan, Barladeanu,Valter Roman etc..
      Unchiul d-tale, daca a fost securist, a luptat ca sa mentina la putere un regim de ocupatie care a nenorocit aproape o jumatate desecol aceasta tara si acest popor.
      Evident ca a „luptat”pentru niste avantaje pe care nu le-ar fi avut intr-o tara neocupata de rusi si ne comunizata.

      Partea cea mai trista este aceea ca acesti criminali comunisti care au asasinat si trimis in lagare sute de mii de romani au ramas nepedepsiti, iar memoria celor care si-au dat viata in lupta cu regimul tradator comunist este in continuare batjocorita.

      Comentariu de cersipamantromanesc | 29/04/2015 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: