CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CE SPUN UNII FRANCEZI DESPRE LIMBILE DIN LADA DE VECHITURI


 
 Limbile din lada de vechituri – o discutie cu niste francezi
 
 
Quantcast

 
 
„Vorbiti franceza. Fiti curati”. Veche inscriptie dintr-o scoala franceza situata intr-o zona de limba minoritara.

 

Olahus: “Limba noastra-i o comoara“, asta stim toti, chiar daca uitam ca versul era despre o limba minoritara**. La limba lor, cand e minoritara, ne raportam in functie de educatie, sensibilitate si filozofie personala. Fie admitem ca e si ea o comoara, sau macar un capital care, cat de mic ar fi, merita intretinut si sporit, fie o vedem ca pe o amenintare -in cel mai rau caz- sau ca pe o vechitura-in cel mai bun. O vechitura de aruncat, sau de tinut in lada cu opinci, basmale si catrinte, pana vin turistii sa le admire si sa le cumpere.

O astfel de valoare, turistica, le atribuie limbilor minoritare si francezii cu care a stat de vorba cititorul nostru Kiwi, student roman in Finlanda, o tara toleranta si cu doua limbi oficiale.

Despre alte pareri ale respectivilor francezi, nu mult diferite de ale unor romani, va invit sa cititi mai jos.

Kiwi: Am stat de vorba zilele trecute cu patru francezi de 20-25 de ani, studenti la facultati tehnice, respectiv de stiinte exacte din Franta si Elvetia.  Discutand despre Finlanda (intrebarea a plecat de la ei: “De ce este totul in doua limbi aici? Care e a doua?”) am adus in treacat in discutie problematica minoritatilor din Franta.

Au fost extrem de dezorientati: ca nu exista asa ceva, ca Franta este pentru francezi. Eu: cum adica nu exista? Doar sunt bretoni, basci, germani in Alsacia, etc. Mi s-a zis ca ei intre ei, in catunul lor, pot sa vorbeasca ce vor ei, dar oficiala este franceza. Cum ar fi daca fiecare vorbeste ce vrea la nivel oficial? E ca la Turnul Babel. De aceea are Franta limba franceza oficiala prin Constitutie: ca sa se inteleaga toti unii cu altii.

Si bunica unuia dintre ei, dintr-un sat de munte din centrul Frantei, vorbeste in dialect (formularea lui: “some kind of patois***”) acolo cu lumea din sat, dar respectivul vorbea doar franceza oficiala.

Eu cand am zis ca bretona, basca si germana (ca sa ramanem la Bretania, Tara Bascilor si Alsacia) sunt limbi complet diferite si neinrudite cu franceza, si nu dialecte, i-am blocat complet. Apoi le-am spus ca in Spania, de exemplu, minoritatile (catalani, galicieni, basci) isi pot folosi limba in mod oficial si exista invatamant in acele limbi in regiunile relevante, si mi s-a zis, dupa o lunga tacere si gandire: “hm, aia or fi poate mai multi…”.

Le-am povestit si de Romania, cu pragul de 20% si scolile in limbile minoritatilor. Replica a fost: “si daca toti sunt egali in fata legii, si exista o singura limba oficiala, si unii au derogare de la folosirea limbii oficiale, asta insemana ca legea e proasta, ca exista o contradictie in lege!” si apoi a mai venit intrebarea “dar daca in afara comunitatii oricum trebuie sa vorbeasca limba oficiala, la ce mai sunt bune limbile astea mici, ca doar complica lucrurile!”.

 
 
Costume traditionale bretone. Foto: XIIIfrom Tokio

Si am mai aflat ca bretona etc. sunt privite ca un fel de mostenire culturala, ca limba latina sau dansurile populare sau targurile de produse taranesti: chestii pe care e fain sa le avem si sa le pastram in vitrina si sa ne laudam la turisti si atat pentru ca-s parte a traditiei locului, dar care nu au si n-au de ce sa aiba vreun fel de relevanta practica in viata de zi cu zi.

Voi ce parere aveti despre opiniile francezilor?

_________________________________________________________

*Invitatul nostru insista sa spun ca pseudonimul vine de la pasarea Kiwi , nu de la fructul omonim. Ce fac eu pentru un guest post… (n.Olahus)

**Alexei Mateevici s-a nascut in Basarabia in 1888, pe atunci in Imperiul Tarist. Limba noastra a scris-o in iulie 1917, cand provincia inca facea parte din imperiu. Romanii erau minoritari in cadrul imperiului si, desi majoritari in Basarabia, nu isi puteau folosi limba in biserica si administratie. (n.O)

***Avand in vedere ca francezul era din zona Grenoble, cel mai probabil bunica lui vorbea occitana, deci o limba separata, nu un “patois” (dialect, grai). (N.Kiwi&Olahus).

iulie 18, 2011
 
 
Publicitate

22/07/2011 - Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii »

  1. e ok ca ai preluat. Nu ma omor sa fiu preluat, dar nu sunt nici de parere ca trebuie sa ceara lumea permisiunea mea de cate ori vrea sa republice. Dar pune te rog „Kiwi:” inainte ce spune el

    mai exact – „Kiwi: Am stat de vorba zilele trecute cu”

    La mine era introducerea mea cu alta culoare, ceea ce permitea mai bine diferentierea intre ce spun eu si ce spune Kiwi

    numai bine

    O

    Apreciază

    Comentariu de olahus | 22/07/2011 | Răspunde

    • V-am mai cerut permisiunea in urma cu cateva saptamani si mi-ati spus ca pot prelua articole cu conditia sa specific autorul si sursa
      Asa am facut si acum..Daca aveti de data asta ceva de obiectat,spuneti-mi si sterg imediat …

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 23/07/2011 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: