VIDEO: ROMANIA SUB ASEDIU. REGIONALIZAREA, FEDERALIZAREA ŞI AUTONOMIA DIFERITELOR PROVINCII – CALEA DE DESTRAMARE A STATELOR NATIONALE

DESTRĂMAREA STATELOR NAŢIONALE PRIN REGIONALIZARE, FEDERALIZARE ŞI AUTONOMIA DIFERITELOR PROVINCII

Singura ratiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este nationalitatea lui romaneasca. Daca e vorba ca acesta sa inceteze a mai fi romanesc, atunci o sa spunem drept ca ne este cumplit de indiferent soarta pamantuluii lui”
Mihai Eminescu

„CASA NOASTRĂ EUIROPEANĂ” ÎNGHITE STATELE NAŢIONALE

Unul dintre scopurile nedeclarate ale UE îl reprezintă destrămarea statelor naţionale pentru a fi înghiţite mai uşor de „Casa noastră europeană”.Pentru atingerea acestui scop mijloacele preferate sunt regionalizarea, federalizarea şi autonomia diferitelor provincii. Unde nu se poate aşa, intervine zeul Ares.
Majoritatea statelor europene sunt plurietnice, pluriculturale şi multiconfesionale. Acceptarea enclavizărilor, respectiv fărămiţarea ar duce la distrugerea statelor naţionale. În toamna anului 2010, în Europa tendinţele separatiste erau tot mai evidente.
În Spania tendinţa separatistă a Ţării Bascilor se duce pe calea terorismului promovat de gruparea separatist teroristă ETA.

În cadrul referendumului organizat in 1979,53,79% dintre votanţi s-au declarat în favoarea acesteia.Ţara Bascilor are o populaţie ce depăşeşte puţin două milioane de locuitori.În 2005, regiunea Catalania şi-a obţinut o autonomie aproape totală.
Belgia, care adăposteşte capitala UE, este pe cale de a fi împărţită. Este monarhie constituţională de la instalarea primului rege, Leopold I. Abia în 1988 a devenit stat federal,cu trei regiuni autonome:Flandra,Walonia şi Bruxelles.

Tema divizării a fost lansată chiar de premierul ţării,Yves Leterme(flamand) care,cu o figură nevinovată a declarat:”Belgia este un accident al istoriei”. El susţine că „regele,echipa de fotbal şi câteva mărci de bere ţin ţara unită”.Nordul flamand este despărţit de sudul valon printr-o barieră lingvistică(6,5 milioane de flamanzi sunt vorbitori de olandeză,4 milioane de valoni vorbitori de franceză).
Alegerile din 10 iunie 2007 au aruncat Belgia într-o criză de identitate.După 123 de zile fără guvern, statul federal a fost în prag de destrămare.Pentru a linişti partenerii de afaceri,dar şi pe politicienii cu care Belgia are relaţii, ministrul de Externe Karel de Guch a trimis indicaţii tuturor ambasadelor sale cerând să declare că ţara nu se destramă.

Pe 20.03.2008, creştin-democratul flamand Yves Leterme a fost numit în postul de premier al Belgiei de către Regele Albert al II-lea.Este câştigătorul legislativelor din 10 iunie 2007.
Instalat în funcţie, el a explicat că parlamentele celor trei regiuni ar putea obţine dreptul de a stabili taxele şi impozitele, ceea ce ar consfinţi semnarea certificatului de deces al acestui „accident al istoriei”.

Pentru aceasta doreşte să pună în aplicare cât mai repede reformele necesare.Francofonii(valonii) îl acuză că vrea să rămână la conducerea unui stat flamand puternic.
Belgienii au participat activ la destrămarea Jugoslaviei.

Deocamdată ţara lor se menţine unită.
În Italia regiunile au o autonomie tot mai ridicată.Partea de nord(i se mai spune nordul celto-german), Padania este mai bogată.În 1981 a fost înfiinţată Liga Nordului ca Mişcare Federalistă.

Liderul acesteia Umberto Bossi doreşte separarea Padaniei de sudul sărac,cu influenţe nord-africane,crearea a două regiuni separate cu Preşedinţii,Guverne şi Parlamente proprii.Robertă Maroni, fost ministru de Externe în Guvernul Berlusconi, a creat Comitetul pentru Eliberarea Padaniei.
În Corsica, din 1965,voinţa autonomiei se exprimă prin atentate. Franţa,ca şi Grecia, nu recunoaşte existenţa minorităţilor naţionale deşi pe teritoriul Franţei, în Alsacia şi Lorena,se află aproximativ 2 milioane de alsacieni, iar în Bretania,circa 2,2 milioane de bretoni.
În Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,Scoţia,Anglia,Irlanda de Nord şi Ţara Galilor au parte de autonomie extinsă.Însă, scoţienii doresc să se despartă.Deocamdată cer un parlament separat.
În Cehoslovacia, în 1990, a ajuns la putere fostul disident anti-comunist Vaclav Havel, iar ţara şi-a schimbat numele în Republica Federativă Cehă şi Slovacia. Prin bună înţelegere, separarea s-a produs în ianuarie 1993.
Cea mai dramatică destrămare,violentă şi sângeroasă, cu implicarea Marilor Puteri şi a Vaticanului, s-a produs în Jugoslavia.Problema fiind intens mediatizată – au fost scrise zeci de mii de pagini-nu insist asupra ei
Acest „model” s-a dorit a fi implementat şi în România la începutul lui 1990.Dar nu a fost nevoie de violenţă. Noi, românii,s inguri şi nesiliţi de nimeni, am înfeudat ţara din punct de vedere economic, politic, financiar şi militar, după care am pus-o plocon la picioarele NATO şi am oferit-o, apoi, Uniunii Europene.Nu-i acuz pe guvernanţii care s-au perindat la cârma ţării.

Toate acţiunile lor anti-naţionale au fost facilitate de nepăsarea,l ipsa de voinţă, pasivitatea,uneori şi laşitatea, românilor.Adevăraţii patrioţi, naţionaliştii sunt etichetaţi în fel şi chip,batjocoriţi,li se inventează dosare politice etc.Să ne fie de bine!
Acum a început procesul de regionalizare (cică la indicaţiile UE. Aiurea!) prin crearea aşa-numitelor „euroregiuni de dezvoltare”- adică federalizarea României.Majoritatea contemporanilor mei nu conştientizează pericolul care ne paşte.

Nu ne vom mai putea nici „întoarce în morminte” de blestemele urmaşilor.După cum nu sunt conştientizate nici urmările integrării ţării noastre în UE.Liderii UDMR sunt pregătiţi.În acest sens Marko Bela a expus deosebit de clar consecinţele aderării României la Uniune, la cea de-a treia ediţie a seminarului „Tineretul şi Uniunea Europeană”,organizat la Tuşnad Băi.”Intrarea României în Uniunea Europeană va însemna pentru noi, maghiarii din Ardeal,în primul rând şansa depăşirii statului-naţiune,a cărei descompunere a şi început. Această descompunere ne va oferi un nou tip de convieţuire cu Ungaria şi o nouă viaţă în sânul naţiunii maghiare, inclusiv prin schimbarea statutului nostru în cadrul statului român, astfel încât să putem face din autonomia Ţinutului Secuiesc o realitate perceptibilă şi juridic!”.

Dânsul a mai adăugat :”Marea provocare pentru noi, maghiarii, este să facem în aşa fel, încât descompunerea statului-naţiune să nu însemne şi dispariţia naţiunilor care trăiesc în el, naţiuni care trebuie să existe şi vor exista în continuare”.
În timpul desfăşurării campaniei electorale pentru europarlamentare, la adunarea festivă de lansare a candidaţilor, Marko Bela a strigat din toţi rărunchii:”Vrem înapoi ţara pierdută la 1918”
Concluzia:UE este invocată ca necesitatea desfiinţării statelor naţionale.

Liderii UDMR ştiu ce vor, şi din acest punct de vedere trebuie să recunosc că îi admir.În rândul lor nu vei găsi trădători.Nu vei găsi două persoane care să se contrazică, în public, când e vorba de interesul lor naţional.

Teodor FILIP
ne-cenzurat.ro/ via Basarabia literara

 

 

Publicitate