Străzile tuturor oraşelor ne spun propriile lor povesti. Oameni care trec, oamenii pierduti în propriile gânduri sau care se îndreapta spre destinaţii necunoscute.
Adesea asistam la scene bizare, asa cum este cea de mai jos in care o tanara chinezoaica se plimba relaxata, tinand in maini o umbrela si o lesa albastra, legata la gâtul prietenul ei.
Cine sunt aceste două personaje ?
Omul, pe nume Tang, este profesor de matematica la un liceu si ţine in mana un evantai, pe care il foloseste pentru a-si racori periodic prietena, care se plimba pe bulevard.
Scena are si o explicatie…Duduita din imagine isi doreste mult un caine din rasa Chow Chow, care din nefericire este foarte escump. În loc sa-i cumpare un câine, dom’ profesor Tang o lasa pe aleasa inimii sale să-l trateze ca şi cum el ar fi fost unul.
Un alt exemplu de „performanţă stradala „se referă la o femeie găsita îngenuncheata ore in sir la intersecţia nord-est a strazilor Funiu Lu Lu şi Xiezuo din Zhengzhou, provincia Henan. Femeia, pe nume Cao, a refuzat să se ridice până ce prietenul ei nu a spus ca o iarta pentru gelozia ei. Privitorii au intrebat de starea sanatatii ei.
„Eu de obicei fac greseli, iar el m-a bătut de mai multe ori, dar atâta timp cât el nu se rupe de mine, nu ma deranjeaza. Îmi place de el, a declarat Cao trecătorilor.
În cele din urmă, poliţia si-a pierdut răbdarea şi a luat-o de acolo intr-o masina.
O fi vreo legatura intre aceaste scene ciudate si coincidenta ca este luna plina?
În orice caz, ambele întamplari ne intaresc convingerea că traim într-adevăr, intr- o lume nebună, nebună.
Konigsberg a fost capitala Prusiei Răsăritene din Evul Mediu târziu până în 1945. Orasul a fost fondat de Cavalerii Teutoni în 1255, în timpul cruciadelor de Nord şi numit asa în onoarea regelui (în germană: König) Ottokar II al Boemiei (în limba germană Königsberg înseamnă Muntele Regelui ).
Orasul a fost succesiv capitala statului monahal teutonic , Ducatul Prusiei , şi mai apoi al Prusiei Orientale.
Acest mare port la Marea Baltica a fost un mare centru cultural german , fiind resedinta printre altele a lui Richard Wagner, Immanuel Kant , ETA Hoffmann , şi David Hilbert .
Königsberg a fost grav avariat de bombardamentele aliate din 1944, in timpul celui de-al doilea război mondial şi, ulterior, a fost cucerit de Armata Roşie , în 1945.
Oraşul a fost anexat de către Uniunea Sovietică şi repopulat cu ruşi, fiind redenumit Kaliningrad în 1946, după numele liderului bolsevic sovietic Mihail Kalinin .
Orasul este acum capitala regiunii rusesti Kaliningrad Oblast, care este o enclava aflata intre Polonia, Lituania si Marea Baltica , dupa ce Tarile Baltice si-au dobandit independenta si intrerupand legaturile terestre directe existente in timpul fostei URSS.
Regiunea are o suprafata de 15,1 mii km² și 955 de mii de locuitori (în mare parte ruși, stabiliți aici în 1945-1947 în locul populației germane expulzate).
Densitatea medie a populației este de 63 loc./km². După destrămarea URSS în regiune s-au instalat cîteva mii de etnici germani deportați în anii 1941-1944 din Povolgia și Novorusia în Kazahstan și Asia Centrală, acestia reprezintand potrivit ultimelor recensaminte, doar 0,9 % din populația regiunii.
În casa genialului filosof german Immanuel Kant se adună periodic grupuri de beţivi
În regiunea Kaliningrad (fosta Prusie Orientală), mai există doar două locuri care au legătură fizică cu marele gânditor – mormântul sau din Kaliningrad şi casa din Veselovka.
Această clădire este unică şi prin faptul că este singurul loc din viaţă filozofului, în care acesta se retrăgea din oraşul natal Konigsberg.
Immanuel Kant (1724-1804) – filosof german, fondatorul filosofiei clasice germane.
Este autorul unui număr de lucrări fundamentale, cum ar fi „Critica raţiunii pure”, „Critica raţiunii practice” etc.
În plus faţă de lucrările de filozofie, a dezvoltat o ipoteza cosmogonică despre originea sistemului solar dintr-o nebuloasă gazoasă gigantă.
Casa celebrului filozof german Immanuel Kant din regiunea Konigsebrg, acum Kaliningrad, a fost vandalizată de necunoscuţi, potrivit site-ului „Novîi Kaliningrad”.
Necunoscuţi au vandalizat cu graffiti casă situat în satul Veselovka din district Cerniakovski şi au scris mesaje „ireverenţioase” la adresa lui Kant.
Imobilul este, de anul trecut, monument al culturii, statut acordat la aniversarea a 290 ani de la naşterea lui Kant (12 februarie) în care anul acesta trebuie să fie deschis un muzeu al filosofului.
Cu toate acestea, casă nu este nici măcar păzită, iar potrivit localnicilor, în imobil se adună periodic grupuri de bărbaţi pentru beţii.
Casa din Veselovka a fost construită aproximativ în a două jumătate a secolului al XIX – începutul secolului XX, pe locul fostei case a pastorului Daniel Ernst Anders, în familia căruia Kant ar fi trăit între 1747-1751, când a lucrat că profesor.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova