CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CONTINUITATEA UNUI REGIM INEXORABIL IN R.MOLDOVA

Continuitatea unui regim inexorabil

Lăcomia şi trufia elitei politice au determinat, probabil, eşecul lamental al ex-Uniunii Sovietice. Nu poţi explica altfel spectaculoasa sa prăbuşire, contrar imensului potenţial economic ce-l avea la dispoziţie. Devine evident că din două opţiuni: a realiza interesele popoarelor unite sau a strădui spre binele propriu, s-a înclinat cu preferinţă spre ultima. Ca urmare, ideele comunismului ştiinţific au dezamăgit – a câta oară?- întreaga omenire.

Într-adevăr, mai marii imperiului n-au prea ostenit în a asigura tuturor naţiunilor incorporate un trai decent. Abaterile de la normal, printre care dominau militarizarea şi extinderea revoluţiei, penetrau aprioric sfera socială. Uriaşe sume de bani au fost direcţionate – spre exemplu, în Republica Moldova, la construcţia… nu a spaţiului locativ, domeniu aflat până azi în decadență, ci a Palatelor.

Clădirea Guvernului din urba Chişinăului s-a dovedit neîncăpătoare pentru administrarea economiei socialiste înfloritoare. Mai ceva ca în poveste se ridicau peste noapte Palatele: al Republicii, Naţional, al Parlamentului, Preşedinţial, al Sindicatelor, al Feroviarilor şi încă multe alte Palate şi pălăţele. Nu numai în capitală s-a tot construit, ci şi prin raiale. S-a umplut republica cu palate, dovadă şi pentru orbi că bani erau; lipsea doar dorinţa de a satisface nevoile celor ce munceau (situaţie uniformă în tot arealul sovietic, de unde şi rușinoasa dispariție a U.R.S.S.).

Ale cui sunt Palatele? Sub aspect juridic, ca formă şi ca caracter, parcă ar fi ale boborului; dar nu El profită, aflând-se  în veșnică căutare de surse pentru achitarea taxelor de tot genul și pentru supraviețuire. Și apoi, numai să încerci a consulta la Palat o întrebare, deja problema-i mare; accesul e reglementat cu severă strictețe. De facto, Palatele aparțin aleșilor, care sub pretextul unui sfânt ideal – totul pentru popor – au depăşit în confort pe faraonii Egiptului. De aici, din palatele pompoase, intenţionau slugile poporului şi urmaşii lor, şi urmaşii urmaşilor lor, să administreze sărăcia extremă, plantată de ei cu atâta înverşunare în lagărul socialist. Din luxul ce reflectă nenorocirea celor mulţi, ei sunt gata orişicând să mimeze administrarea orişicui şi a orişice, măcar şi a Africii Latine.

Mult râvnita suveranitate a schimbat doar denumirea factorilor de decizie, mai puțin – natura lor și de nicidecum suma. Posibilitatea de revigorare economică a republicii a fost irosită în interminabila perioadă de tranzacţie, acţiune culminată cu practica de abandon a reformelor. Faptul consemnează proba cea mai convingătoare că avântul economic și, ulterior, ieșirea din recesiunea economică, nu constituia (-e) punctul forte în agenda de zi a guvernanţilor. Contracțiile violente, adesea involuntare, ale mecanismelor statului, n-au finisat cu integrarea benefică a business-ului în domeniul agro-industrial.

În cel mai bun caz, aplicația poate fi echivalată cu o tentativă eşuată de schimbare a parametrilor locali. Apărut din haos, vacuumul economic a consacrat vasalitatea politică a republicii, ca mai târziu, efectul dominoului să conducă indubitabil la șubrezenia construcției statale autohtone.

Astfel, autoritatea republicii pe plan extern s-a afectat substanțial și, ce-i mai dureros, ratată stabilitatea internă; am pierdut războiul de pe Nistru, s-a început exodul. În plus, demonstrând o lipsă totală de capacitate managerială în domeniul economiei, elita politică de la Chişinău adoră focurile de artificii, ci nu soluţionarea întrebărilor economice, vitale pentru republică. Iată numai câteva din argumentele ce ne întăresc supoziţia.

Lăsată de izbelişte, imaginara economie abia mai răsuflă datorită donaţiilor ţărilor înapoiate, împrumuturilor şi remitenţelor stranierilor. Printre altele, fostul premier V.Tarlev argumenta serios cândva efemera redresare a economiei Republicii Moldova prin indicele de creştere a numărului…  turiştilor (=stranierii) moldoveni. Aparenţa activităţii factorilor de decizie a născut mulţimi echivalente de turişti, într-o ţară atât de mică.

Cât privește corectitudinea gestionării fondurilor primite sau împrumuturilor, aceasta se observă cu ochiul liber: – la admirarea castelelor răsărite de jur împrejur ca ciupercile după ploaie; – la enumerarea milionarilor (miliardarilor?) apăruţi din colb în cea mai eflorescentă – pentru hoţie, Ţeară din Evropa.

Aşa de tare înflorise kamunismul pe timpuri la noi, că astăzi toţi, chiar şi PCRM, luptă straşnic cu saracia din republică. La timpul său Guvernul Tarlev tocmai două Strategii a promovat, nu de spălare a banilor — ci una de Reducere, alta de Eraducare a SARACIEI. De atunci nu mai este sărăcie în Maldova; a fost lichidată, eradicată, cu totul.

Destul de enigmatic suna, în acest context, lozinca pre-electorală de până la 28 noiembrie 2010, a PLDM: Moldova fără sarăcie. Care sărăcie, dle? Finita cu saracia, hana ei. Slavă PCRM.

Per contrario, s-a început, conform Strategiilor respective, creşterea economică a Republicii Moldova. Undeva în hăul actelor administrative procesul a luat amploare, dezvoltându-se cu paşi rapizi şi cu mare succes pe vremea Guvernelor Tarlev, Greceanîi; ba chiar şi pe vremea Guvernului Filat, până în ultima oră. Nu e exclus, că creşterea economică continuă şi acum, incognito, în afara vedeniilor noastre.

Veritabila explicație de ce nu s-a vrut un stat puternic are ca suport lipsa totală de responsabilitate a liderilor politici. Discipoli fideli ai școlii sovietice,  reprezentanții statului nostru rodnoi au imitat riguros marșul triumfal pe loc, poate și datorită inerției inhibate. Aranjamentele de-a politica, însoțite de o plauzibilă aroganță faţă de efortul de muncă pentru ţară, s-au impus prin superioritate şi, până la urmă, nu regimul, autorii lui sunt inexorabili. Pentru ei republica a devenit o Țară a basmelor, unde prevalează ambițiile personale și cele de grup. Coroborat cu lipsa de responsabilitate a elitei, criteriul menționat proiectează angro motivul arhi-cunoscut al sărăciei tuturor.

Să fim corecți – așa ni s-a cerut întotdeauna: revoluţionarii noştri din Parlament, Președinție şi Guvern îndeplinesc mulțime de atribuții onorabile – şedinţe prodigioase (operațiunea ghilotinei, stil pur-maldavenesc?), delegații și călătoriii anevoioase, băi, vânătoare, sport, refacerea sănătăţii etc. etc. Când să te mai ocupi de recesiune?

Cei mulți, însă, o explicaţie adecvată la temă caută, măcar și prin bucătării. Stă prostimea basarabă într-un picior și se scarpină: de ce merg anapoda lucrurile în cea mai Suverană, cea mai Independentă, cea mai Unitară și cea mai Indivizibilă ţeară, care suferă de un sindrom nediagnosticat?

Poveste pentru micuți – Prinde hoțul. Era odată un imperiu cu pământ roditor și oameni deprinși să muncească pe gratis. Bogăția și mândria lor cea mare era conducerea țerii – cea mai muncitoare din lume și cea mai înțeleaptă. Economia imperiului era  falită, căci nu aveau Președinte. Și viceversa – nu aveau Președinte, fiindcă era  ruinată economia. Atâta zvon, atâta zarvă şi atâta cheltuială la curțile domnești, iar în final… o mizerabilă realitate amară. Proiectat cu bună ştiinţă de către dregătorii împărăției, fenomenul mizeriei celor mulți putea fi uşor sechestrat, indiferent de  proporțiile rădăcinilor adânc implantate în celălalt imperiu – sovietic.  Misteriosul secret al salvgardării naționale consta în iluzorica aplicare a 4 dacă:

1. Dacă… Mircea Ivanovici îl punea la dubă pe hoţul Sangheli. N-a făcut-o şi atunci, cine-i hoţul mare?

2. Dacă… Piotr Şmecherilovici îl lua la întrebări pe Mircea Voievod. N-a făcut-o şi atunci, cine-i hoţul mare?

3. Dacă… Vladimir Niclaici, v nature, îi oferea lui tov.Lucinschii posibilitatea de a munci – măcar odată în viaţă – în locuri stabilite de Codul de Executare. N-a făcut-o şi atunci, cine-i hoţul mare?

4. Dacă… Alianța pentru Integrare Europeană, după formă şi conţinut, aplica LEGEA, ca principii şi valori, faţă de tov.Voronin și compania. N-a făcut-o şi atunci, cine-i hoţul mare?

Plutea, eventual, la orizont mirajul – atât de veridic (!) încă a unui DACĂ – dacă turiștii nostri nu o luau razna la negru în străinătate, ci ieșeau sfioşi în centrul Chișinăului. N-au ieșit. Blândețea firii moldoveanului s-a dovedit net – superioară principiului dreptății sociale, deși evenimentele actuale din lumea arabă demonstrează cu ferocitate contrariul. În consecință, am devenit o Țeară în curs de dezvoltare, regresând în debandadă  sub nivelul bunului simț.

În răstimp (a.2009) demnitarii alocă o suma modestă – asta ca un par exemple – la r e c o n s t r u c ț i a Vilei nr.12 din complexul sanatorial Holercani. Într-adevăr, de ce nu? Ce ne pasă nouă de răvagiile crizei mondiale?

Pentru noi mai presus de orice e sănătatea poporului. Nu de alta, dar unde aveau să se odihnească în plină criză moş Opincă cu mătuşa Catinca şi altă prostime? Răspunsul are o adresă concretă – prostimea se va relaxă la vila noastră (!) nr.12 din Holercani. Acestea fiind judecăţile, urmează raţionamentul: – într-o formă delicată (a se consulta obligatoriu unul din numerele MO/02, 2009), se transferă imediat banii publici necesari. Adevărata democrație în desfășurare.

De altfel, realitatea întotdeauna pare-a fi amăgitoare. Degradarea socială generală, reflectată prin prisma corupției masive, măjorarea tarifelor plus creșterea prețurilor la tot și la toate, subminează catastrofal speranțele alegătorilor  în AIE. Ce se întâmplă? Bălăcind în noroiul recesiunii economice, autoritățile direcționează leger banii – nu la satisfacerea nevoilor publice; nu la îmbunătățirea infrastructurii, la asigurarea cu combustibil, gaz, apă etc.etc.; nu la ajutorarea nominală, la urma urmelor, a unor sărmani prăpădiți,  ci la reparația… Palatelor – al Parlamentului, Președințial.

Istoria se repetă în detalii: atâtea milioane (!) și atâtea milioane (!) pleacă inocent – asta ca un alt par exemple – la fațadele lui Poteomkin; de acolo se va dirija… nimicnicia lucie. Încetul cu încetul prioritatea numărul unu a recentei piramide politice răzbate din neant. Iar în antractele dintre alegeri, alegătorul morocănos își alină auzul cu vremea trece, vremea vine, toate-s vechi şi nouă toate. Complexitatea suplimentelor în perindare ne obligă, pur şi simplu, să constatăm o cvasi-evoluţie istorică cu polaritate regresivă – quod erat demonstrandum.

Vicepreşedintele Statelor Unite Joseph Biden încerca conștiincios la 11 martie 2011 să convingă auditoriul chișinăuean despre avantajele democrației: ”Moldova a arătat că tranziţia politică poate fi una paşnică. Împreună cu preşedintele Obama am urmărit lupta pentru democraţie. Suntem hotărâţi să vă ajutăm mai departe…”. Cui vorbești, stimate dle J.Biden? În imperiul moldav orbul nu aude, surdul nu vede. Timp de 20 de ani regimul autoritar își păstrează poziția, fortificând amprentele utopiei malefice după trecutul despotic. Democrația – parcă este, parcă nu-i. Toți cei ce s-au perindat la volanul puterii din 1991 încoace (excepție dl A.Moșanu) au declarat devotament democrației și numai democrație nu s-a văzut în republicuţă.

Discernământul probelor zăpăcelei celor mulţi dovedeşte cu surplus de greutate că nu problemele recesiunii economice (ce e aia, oare?) conturează evenimentul major al delegaților, ci utilizarea la maximum a voaiajelor. Sumedenie din canducători efectua regulat vizite de lucru de 10 zile în China – pline de importanţă.

Sau, cine din ei nu l-a vizitat pe Papa de la Roma? Cine nu şi-a refăcut sanatatea – scumpului, în străinătate? Cine din ei n-a mai fost în… 360 grade geografice, explorate spre plăcerea deplină a dumnealor? Vesele voaiaje ale aleşilor, atât de valoroase pentru respublică (Vă mai amintiţi, Sammit-ul mileniumului? Ce profit a obţinut RM în urma problematicei participări a Principelui?). De asemenea, alte zorzoane – totul s-a făcut (şi se face) în interesul prosperităţii statului, spre binele națiunii.

Şi dacă pâine nu s-a dat plebei, i s-a oferit petreceri, condimentate  cel puțin cu 3 specii.

1. Falsa motivaţie a limbii (cea de vorbire). Promovarea din răsputeri şi pe lungă durată a motivației …limbii noastre (cu succes similar se abordează: australiana, austriaca, mexicana, columbiana, braziliana…), nu mai conteneşte. Mare bătaie de joc, dar uite că demagogia are prestaţie. Teoreticienii contemporani ai existenţei limbii moldoveneşti au făcut să apară mulţime de maldaveni cistâe. În această ordine de idei, imperios necesar este să amintim partizanilor moldovenismului legenda descălecatului Moldovei, învățată acum și de copiii din grupele mari de la grădinițe.

Se ştie că un Voievod român pribeag din Maramurăş, Bogdan, trecuse munţii pe la Cârlibaba, urmând cursul Bistriţei-Aurii mai întâiu, şi apoi al Moldovei, şi se făcuse  Voievod al Ţerii Moldoveneşti. …tot aşa de deplin şi neatârnat ca şi Domnul Ţerii-Româneşti (c.1360). (Istoria românilor. Nicolae Iorga. Chișinău. Universitas. 1992. Pag.66). Documentele cancelariei maghiare a regelui Ludovic de Anjou stau mărturie că Bogdan cu feciorii săi și cu drujina a trecut clandestin din Maramureș în Moldova în a.1359 (Curs rezumativ de lecții la Istoria românilor. Igor Ojog, Igor Șarov. Editura Cartdidact. Chișinău. 1997. Pag.81-82.).

Rezultă, stimate cititorule, că suntem moștenitorii de drept a unei limbi, mai degrabă maramureşeană (ca să nu-i zicem română!) decât moldoveană.

 Mai citește odată alineatul premergător, cu judecăți selectate intenționat din surse şcolare, pentru a creiona efortul tovarăşilor în anevoioasa încercare de a prezenta albul ca negru.  N-am făcut descoperire, tratarea enciclopedică a moldovenismului primitiv constituind din start o aberaţie netă, dar absolut îndreptăţită pentru eliberatori prin expresia proverbială interesul joacă fesul. Te rog, oponente, să mă contrazici, cu dovezi probatorii. Asta în afara faptului că limba moldovenească e atestată cu brio în vechile cronici și surse literare, de care lucru avem cunoștință. Nu trebuie să fii însă mare filosof pentru a înţelege că limbile epocilor sunt şi ele supuse modificării sau distrugerii, alfabetele la fel – proces întâlnit adesea în istoria  nu numai a statelor sau a popoarelor. Dar pentru noi, ba?

Prin abstracție de la unitatea lingvistică de netăgătuit a urmașilor poporului dacic, invocăm și următoarele. Caracterul de legitate generală al factorului evoluției în timp conduce nemijlocit la ideea că limba numită în junețea sa cu regionalismul moldovenească – conform denumirii Principatului, se transformă la maturitate într-o doamnă de o rară frumusețe, pre nume limba românească, conformă, dinnou, denumirii statului, acceptată după unire  – România. Devine evident, astfel, că jocul murdar cu denumirea limbii după toponimice conduce în lumea absurdului. Exemplificăm prin 2 probe.

a). În plină concordanţă cu imaginaţia bolnavă a moldovenismului pur, spaţiul dintre Nistru – Tisa – Dunăre şi Marea Neagră ar cuprinde, eventual, limbile: basarabeană, moldovenească, bucovineană, maramureşeană, crişeană, bănăţeană, transilvăneană, oltenească, muntenească, dobrogeană.

b). Pe aceeași lungime de undă, la nivel local (RM) deosebim limbile: cahuleanacimişlieana, bubueceana, durleşteana, drochieana, floreştieana, orheieana, hânceştieana, limba sectorului Botanica, soroceana, tighineana, transnistreana, unghenieana etc etc. Denumirea autentică a limbii locuitorilor din orăşelul Ştefan Vodă pare a fi – ştefanvodeana. Io, cu cei din sat Vânători, Nisporeni, dicutăm, probabil, vânătoreşte. Până la urmă, să determine fiecare limba celor din puzderia de sate cu denumiri neaoşe: Afumaţi, Chilișoaia, Cot, Duşmani, Gîsca, Flămînzeni, Flocoasa, Lingura, Limbeni, Mîrzoaia, Odaia, Pălăria, Pârliţa, Sîrma, Ştiubeieni, Tîrşiţei, Ţambula, Veveriţa, Zberoaia… Ori, cucoana Chiriţa ot Bârzoeni, ce limbă vorbea? – bârzoiana. Şi apoi, cum rămâne cu limbile de la Cetatea Albă, Ismail, Cernăuţi, Hotin, ținutul Herța? Finalmente, ne expimăm speranţa că Parlamentul oricum se va descurca şi singur în realitatea lingvistică a multietniciii noastre.

2. Falsa motivaţie a istoriei. Iar dacă s-a răsuflat oarecum subiectul limbii, peste noapte macazul e trecut inocent pe… istorie, nu a românilor, pe cea adevărată. No comment.

Din alt punct de vedere, nu pot fi ei așa proști, categoric: cunosc colegii prea bine ce limbă se vorbește pe malurile Prutului, ce istorie și ce dimensiuni are rămășița basarabeană din jurul Chișinăului. Dar, vezi bine, tot e mai ușor să canduci cu pălăvrăgeala (exemple perfecte, tov.Lucinschi, tov.Voronin şi alţi tov.

Oare câți și până când, Doamne?) decât să încerci (măcar!) a munci spre prosperarea naţiunii. Urmaşii dacilor pot să consoleze realităţile deplorabile doar cu gândul că Istoria poporului din spaţiul Carpato-Danubian n-a fost scrisă încă.

Mai este o vorbă înțeleaptă: nu fă bine și nu vei ajunge rău. Poate asta e deviza lor? Aici chiar nu ai ce reproșa. Și atunci? Vai ție, sărmane Dionis: Vino somn – ori vino moarte. Pentru mine e totuna: De-oi petrece-ncă cu mâţe şi cu pureci şi cu luna, Or de nu – cui ce-i aduce? – Poezie – sărăcie!

3. Falsa ecuație Rusia vs Romănia. Vehicularea până la infinit a ecuației artificiale Rusia vs Romănia desemnează cel mai notoriu indicator al absenţei unor minime capacități de administrare la aleşii boborului. Pe de o parte, nicidecum nu se pune scopul de a avea cu acestea bune relații, care să-i permită republicii concentrarea resurselor pentru a se ridica din ruine. Din altă parte, Rusia dintotdeauna s-a străduit să câştige bunăvoinţa României, oferindu-i silnicii, hoţii, batjocură, siberii, închisori, rapturi teritoriale. Dacă şi nimerea Dacia sub sceptrul Samoderjeţului – cum aveau ei un plan odată, ciripea tot na normalinom celovecescom iazâche.

Istoria ei începea nu de la Burebista sau Decebal – cto tacaia?, ci de la cneazul Alexander Nevschii, originar din Ungheni, unde biserica îi şi poartă numele. Tremură permanent ruşii de grija relaţiilor ruso-române și în strictă dependenţă de noile priorităţi ale politicii externe a Chişinăului – nici se discută (!), îşi croieşte fortissimo de atent Moscova calea de viitor. Întreaga lor politică e axată pe voinţa de fier a canducătorilor statului de pe malul Bâcului.

Fantasmagorica Respublica Maldavia constituie culmea creaţiei sovieto-comuniste, pe care nici în vis, probabil, nu şi-au închipuit-o răpitorii de pământ. Furtul teritoriului poate fi contestat orişicând, pe când să obţii – aproape gratis, din el un briliant, e ceva.  Ceea ce nu s-a reuşit prin teroare timp de aproape 200 de ani, se realizează lamentabil cu mâinile jertfei, în ultimii 20 de ani. Nici măcar o tentativa de refacere a Basarabiei, răspunzătorul de ea – Chișinăul, nu se încumetă a simula; nestingherit o face pe neznaiul. Din care motive, pentru a-si răscumpăra vina în faţa Neamului şi a Istoriei, R(ibbentrop) M(olotov) este datoare:

– să întregească Basarabia, care:

– trebuie să unifice Moldova, care:

– trebuie să fortifice România, care:

– trebuie să completeze Europa Unită.

Sloganurile de păstrare a statalității Imperiului moldav – atât de ginduite la politicienii autohtoni, nu au nici un substrat politic, istoric, geografic, etnografic, economic etc. Nici vorbă, bineînţeles, de oarecare divirgenţe în rândul  aleşilor; doar că cineva strigă ceva primul şi mai tare. Altădată, rătăcind prin întinderea hotarelor rusești, 8 ani a tot căutat tov.V.Voronin Evropa și n-a mai găsit-o. În rest, e linişte; puhoiul turiştilor moldoveni continuă să inunde lumea.

Ce-i de făcut? Sacramentala întrebare a rușilor a prins rădăcini adânci pe plai mioritic.

Dovada incontestabilă că nu avem ce aştepta un viitor luminos e vechiul joc popular cu scaunul, altfel spus, alegerea Praşadintelui Maldovei, ocupaţie de notorietate în ultimii 2 ani. Participă doar VIP persoanele, deoarece la 5 septembrie 2010 poporaţia s-a refuzat. Prostimea e pusă totuşi pe jar: reanimarea economiei mai poate aștepta, alegerea Tovarășului – ba. Bun gospodar, ţărănimea știe: cum se alege prezidentu, imediat încep lucrările agricole. Iconomia demarează în galop. La locuri de muncă //salariu european – se întorc acasă turiștii moldoveni. Traficul de ființe umane diminuează la dimensiunea Codului Penal. Vântul bate strict din direcţia potrivită. Dacă se schimbă temperatura, atunci se schimbă. Dar poate şi să nu se schimbe – asta va decide dl Praşadinte.

Dar aşă, da fără Praşadinte, da cum se poate? Iată principalu vopros. Nici primăvara nu vine, dacă nu se alege praşadintele Ţerii. Şi apoi, cum o să iasă moş Opincă la curăţitul viei, fără Praşadinte în cârcă? A-u?

Mai sunt, oare, cauze ale sărăciei noastre? Nu cred.

Sursa: juriscult.wordpress.com

Publicitate

20/04/2011 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA | , , , | Lasă un comentariu

CINEMAGRAPHS – O CALE REVOLUTIONARA IN FOTOGRAFIE

Un fotograf la moda din New York, Jamie Beck in colaborare cu web designerul  Kevin Burg, a creat o serie de GIF-uri animate superbe, pe care le-a  numit „cinemagraphs”. In cele ce urmeaza veti admira  supermodelul canadian  Coco Rocha, potrivit careia aceste ” cinemagraphs sunt mai mult decat o fotografie, insa nu  un videoclip.”

jamie-beck-22

jamie-beck-21

jamie-beck-20

jamie-beck-19

jamie-beck-2[3]

jamie-beck-18

jamie-beck-16

jamie-beck-15

jamie-beck-12

jamie-beck-14

jamie-beck-9

jamie-beck-10

jamie-beck-11

jamie-beck-3

jamie-beck-4

jamie-beck-5

jamie-beck-8

Sursa: Atlantic

20/04/2011 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , | Lasă un comentariu

DIPLOMAT UCRAINEAN: România trebuie să ia parte la formatul de negociere a conflictului transnistrean

REGNUM: Semnătura României absolut necesară


România trebuie să ia parte la formatul de negociere a conflictului transnistrean. Această declaraţie a fost făcută pe 31 martie 2011 la Chişinău, în cadrul forumului “UE – Moldova” de către diplomatul ucrainean, ex-ambasador al Ucrainei în România, Alexandr Cialîi, transmite REGNUM.

Diplomatul ucrainean consideră că în calitatea sa de actor geopolitic vizibil în regiune, Bucureştiul trebuie să-şi pună semnătura sub documentul final pentru soluţionarea conflictului transnistrean. În caz contrar, spune Cialîi, va exista pericolul nerecunoaşterii de către România a înţelegerilor atinse fără participarea sa, ceea ce va conduce la creşterea tensiunilor în regiune.

Tot Alexandr Cialîi a mai declarat că neutralitatea Republicii Moldova trebuie să obţină recunoaştere internaţională. Şi mai mult, Chişinăul şi Kievul ar putea să iniţieze dezbateri cu privire la necesitatea creării unui cerc internaţional recunoscut de state neutre, în care ar putea fi incluse Moldova, Ucraina, Georgia şi Azerbaijan.

Diplomatul ucrainean crede că perspectiva de aderare a Moldovei la Uniunea Europenă va deveni un mecanism real de “reintegrare” a ţării, dar procesul de integrare europenaă trebuie să aibă loc în condiţiile recunoaşterii statutului  de neutralitate, special convenit al Republicii Moldova, după modelul Irlandei.

Sursa: REGNUM preluat de  Info-Prut.md

1.o4.2011

20/04/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , | 46 comentarii

%d blogeri au apreciat: