Poetul roman moldovean Vasile Alecsandri a scris o dedicaţie specială pentru Puşkin: „Tu n-ai fost cal arab, ci porc!”

 

 

Poetul si omul politic Vasile Alecsandri

Daca  vorbim de Puşkin şi Basarabia, vă voi prezenta câteva citate din marele „prieten al românilor moldoveni”, cel care „ne-a onorat pământul prin faptul că l-a călcat în picioare”. Menţionez că am utilizat ca sursă cartea istoriului Ion Iachim – Istoria expansionistă a Rusiei, editura Opera Magna.

Sunt bine-cunoscute aventurile şi viaţa uşoară cărora se dedase rusul în compania unei tabere de ţigani nomazi de care a dat acesta în zona satului Dolna, unde, apropo, i se oferise conacul boierului moldovean Ralli, la 1821.

Anume această perioadă l-a determinat să scrie poemul Ţiganii prin intermediul căruia s-a avut grijă ca în toată uniunea să se propage mesajul greşit conform căruia moldovenii sunt de fapt nişte ţigani nomazi. Cine să fie de vină, altul decât însuşi poetul, că firea sa nu i-a permis să vadă altceva în Basarabia decât ţigani cu modul lor de viaţă specific?

Aşadar,iata ce  scria  Puşkin într-o epistolă către Baratânski:

Sia pusnnaia strana

Sveaşcena dlea duşi poăta:

Ona Derjavinâm vospeta

I slavoi russkoiu polna.

Adică, această ţară pustie e sfântă pentru sufletul de poet pentru că a fost cântată de Derjavin şi-i aureolată de slava rusească.

După cum se poate observa, nu specificul culturii locale l-a fascinat pe Puşkin, ci tot amprenta pe care şi-a imaginat el că a lăsat-o imperiul ţarist asupra noastră.

Şovinismul velicorus al poetului s-a manifestat deplin şi prin următoarele versuri:

Sredi neistovâh ţâganoc

Ia kak Orfei sredi vachanoc,

V crugu cochetoc moldovanoc

Pojalui bog mejdu bolvanoc.

Zato mej grustnâh moldovan –

Ne dani v ovraghe livinom,

Vernee lev mej obezian –

Ia cac arabschii „Arzaman”

V smirennom tabune oslinom.

Pe scurt, Puşkin se vede pe sine, între moldovencele cochete, aidoma unui zeu printre imbecile, iar printre moldovenii trişti el e aidoma unui leu printre maimuţe, ori aidoma unui armăsar arab într-o herghelie smerită de măgari. „O krasa moldavskih dur”, se exprima într-o altă operă rusul. Nimic nou…

Peste un anumit timp, versurile de mai sus au ajuns şi la regele poeziei româneşti, Vasile Alecsandri, care i-a răspuns pe măsură, după cum urmează:

Fiind mai negru ca ţiganii,

Ce-ai tot cerşit la noi cu anii?

Tu, cel primit cu dor de sus,

Nici bogdaproste nu ne-ai spus.

Cu dar de pâine şi de sare,

Cu vin din valea noastră mare

Te-am ospătat, dar tu în zori,

Râzând, te-ai scârnăvit în flori.

Apoi prin codri de milenii

Ai tot umblat, râzând alene,

Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:

Tu n-ai fost cal arab, ci porc!

Consider că orice comentariu este de prisos…

 

Bustul lui Puskin  din Gradina Publica de la Chisinau

 

E necesar sa mentionam ca mama lui Pușkin, Nadejda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836)  a fost fiica lui Ossip Abramovich Gannibal (1744–1807) și a soției acestuia, Maria Alekseievna Pushkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către  Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal, născut în Eritreea (Africa).

Prin  publicarea poeziei sale «Volnost» Puskin si-a atras urgia atotputernicului tar Nicolae I, care l’a pedepsit cu deportarea in Basarabia o  pedeapsa mult mai usoara decat  exilul in Siberia , fiindca Basarabia nu-i nicidecum Siberia urata si rece.

Partea  smulsa din trupul Moldovei, n-a facut de ras vestita ospitalitate a moldovenilor,iar  pe pamantul ospitalier al Basarabiei, A.S. Puskin n’a simtit decat dragoste si caldura.

S’a intamplat ca acest cantaret al libertatii, sa fie fata la prima faza de inrobire a unui popor subjugat de «Marea Rusie»din care facea parte si A.S. Puskin,  care o iubea, ca fiu al ei.

 

Sursa: Tudor Cojocaru

http://alecsandri-dedicatie-speciala-pentru puskin.html