MOLDOVA:Spre Est sau spre Vest?

Vlad Filat, Marian Lupu și Mihai Ghimpu

Mihai Ghimpu: Spre Est sau spre Vest?

«A trecut o săptămână de când s-au încheiat alegerile şi noi tot bem ceai şi discutăm unul cu altul prin intermediul mass-media. Este anormal». Declaraţia a fost făcută astăzi, într-o conferinţă de presă, de liderul PL, Mihai Ghimpu, care s-a arătat deranjat de comportamentul postelectoral al foştilor colegi de alianţă«Ceva nu e în regulă, dacă în condiţiile în care noi am semnat pe 8 august 2009 un acord de guvernare pentru patru ani înainte, iar acum ne jucăm de-a consultările, de parcă nu ne-am cunoaşte şi nu ne-am şti unul pe altul…», a afirmat Ghimpu, în opinia căruia R. Moldova s-a pomenit după alegerile din 28 noiembrie la răscruce. «Avem două direcţii: spre Est, în Uniunea vamală Rusia-Belarusi-Kazahstan, unde ne cheamă Voronin, ori spre Vest, în Uniunea Europeană. Numai că partidele care au câştigat de data asta alegerile întârzie să se convoace şi să ia o decizie.

Noi la PL am tot aşteptat oferte, până a ajuns la Chişinău Narâşkin…Nu am nimic împotriva Rusiei, dar noi trebuia în trei zile, aşa cum am făcut în 2009, să ne convocăm, să discutăm ce aveam de discutat, să punem punct la toate divergenţele şi să mergem înainte», susţine Ghimpu.

În opinia sa «lumea e pusă pe gânduri. Noi ce trebuie să facem, să aşteptăm revolte ori să mai plece de acasă şi cei care au mai rămas?» Preşedintele liberalilor a făcut apel către colegii săi de Alianţă şi le-a cerut «urgent să ne aşezăm la masa de negocieri şi să continuăm ceea ce am început în 2009».

În caz contrar, «eu voi convoca Parlamentul şi voi cere fiecărui partid parlamentar să discutăm public care şi ce are de gând să facă pentru Moldova. Nu pot lăsa lumea în derută, să intre în sărbătorile de iarnă, că vine Crăciunul şi lumea nu ştie la ce să se aştepte», a reproşat Ghimpu celor din PD şi PLDM. Potrivit lui Ghimpu, negocierile între cei trei nu trebuie să se limiteze doar la funcţiile cheie în stat, ci la tot sistemul administrativ în stat, astfel ca fiecare din cei trei să poată influenţa luarea deciziilor în tot procesul de guvernare.

Sursa: Ziarul de garda ,Chisinau

Publicitate

UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE:”Caracatiţa persană” şi partea bună a nenorocirii numite Wikileaks

„Caracatiţa persană” şi partea bună a nenorocirii numite Wikileaks

Jumătatea plină a paharului cu dezvăluiri din culisele diplomaţiei americane prezentate de Wikileaks este capacitatea noastră de a înţelege mai bine Orientul Mijlociu.

Orice nenorocire, zic francezii, are şi partea ei bună. Violarea de către Wikileaks a confidenţialităţii depeşelor diplomatice americane dă o pâine dulce ziariştilor.

Şi mai scoate la iveală câteva adevăruri dure, obligatorii de ştiut. Adevăruri, pe care mijloacele de informare în masă politic corecte le-au trecut sub tăcere sau le-au măturat ani la rând sub covor, substituindu-le adesea, pentru uzul publicului occidental, cu surogate pe cât de false, pe atât de uşor digerabile.

Mai nou, jurnaliştii s-au năpustit asupra evaluărilor de lideri datorate diplomaţilor americani. Dacă francheţea lor e certă, congruenţa lor cu realitatea nu e neapărat la fel de sigură.

Neîndoielnic este însă caracterul lor exploziv, când în cauză sunt lideri din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Unora, Wikileaks le-a semnat, la propriu, nu la figurat, condamnări la moarte. E vorba spre exemplu de primarii unor localităţi afgane care cooperează cu trupele occidentale.

Net mai productivă şi mai puţin nocivă e exploatarea documentelor dezvăluite în vederea elucidării unor personalităţi cheie pentru zone de conflict fierbinte, precum Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Tagesspiegel din Berlin se bucură să poată prezenta, graţie Wikileaks, portretul premierului islamist al Turciei, Erdogan, ale cărui trăsături şi însuşiri de caracter tind să lămurească o sumă întreagă de mistere. „Erdogan e un (musulman) fundamentalist”. Iată motivul pentru care „urăşte Israelul”, a declarat simplu, clar, tranşant şi fără echivoc ambasadorul statului evreu la Ankara, Gaby Levy, aflat anul trecut în discuţie cu diplomaţii americani din capitala Turciei despre cauzele crizei din relaţiile turco-israeliene.

Din profilul schiţat premierului turc de diplomaţii americani mai reiese, potrivit ziarului berlinez, că Erdogan, deşi a fost privit pe alocuri ca un campion al democraţiei, e mânat de o insaţiabilă „sete de putere absolută” şi că s-a înconjurat cu sicofanţi şi cu islamişti radicali precum ministrul de externe Davutoglu.

Şeful diplomaţiei turce e pilonul principal al reorientării politicii externe a ţării către Iran şi lumea islamică.

Încă şi mai grave sunt acele caracterizări din care reiese nu doar că premierul turc se crede ales de D-zeu să-şi conducă ţara, dar şi dilema diplomaţilor americani privind posibilitatea ca Erdogan să urmărească un plan extremist secret, de islamizare a Turciei, aşa cum susţin adversarii săi.

Odată cu dezvăluirile Wikileaks mor şi o serie întreagă de mituri dragi relativismului european şi american cu privire la natura şi impactul conflictului dintre statul evreu şi lumea arabă.

Reiese din documentele publicate că, altfel decât Israelul, statele arabe, inclusiv şi mai ales regimurile de la Riad, Bahrain, Qatar, Oman şi Abu Dhabi, au cerut insistent Americii să distrugă prin intervenţie militară Iranul şi facilităţile sale nucleare.

Aflăm din ele că regele saudit l-a implorat pe preşedintele Americii să se concentreze cu precădere „să taie capul năpârcii iraniene”. Şi că iordanienii s-au plâns în repetate rânduri pe lângă responsabilii americani de primejdia pe care o reprezintă „caracatiţa” persană.

Prin urmare, s-a prăbuşit definitiv poziţia oficială a administraţiei Obama, care, în răspăr faţă de realităţi, a pretins mult timp că eliminarea pericolului iranian ar fi condiţionată de îmbunarea lumii arabe, prin rezolvarea conflictului dintre statul evreu şi palestinieni.

S-a confirmat ca atare adevărul tezei potrivit căreia e tocmai invers, iar rezolvarea conflictului israeliano-arab depinde esenţial de eliminarea pericolului iranian, care ar întări considerabil forţele moderate din spaţiul musulman.

Nu e greu de prevăzut că, mai devreme sau mai târziu, toate acestea vor determina  o clară schimbare de macaz în politica americană faţă de Orientul Apropiat şi Mijlociu. Paharul, golit pe jumătate de inepţia unor oficiali americani, s-ar umple rapid.

 

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu

Germanii sunt cei mai ingrijorati din Europa, in ce priveste infiltrarea Islamului

l

Lacasuri Ortodoxe: din Berlin Germanii sunt cei mai ingrijorati din Europa, in ce priveste afirmarea Islamului in zona 2 din 5 germani se simt ameninţaţi de Islam, depăşindu-i astfel pe portughezi, francezi, olandezi, danezi, potrivit unui sondaj efectuat de săptămânalul Die Zeit, care a publicat câteva extrase miercuri, 1 decembrie 2010. “Comparativ cu Franţa, Ţările de Jos şi Danemarca, Germania domină în înţelegerea rigidă şi intolerantă faţă de religiile străine”, a declarat şeful acestui studiu universitar, sociologul Detlef Pollack. Majoritatea germanilor nu vede aproape niciun aspect pozitiv în Islam, a spus el, într-un interviu publicat în ediţia de joi a săptămânalului. Doar 28,4% dintre germanii occidentali şi 19,5% dintre germanii răsăriteni cred că musulmanii ar trebui să aibă dreptul să-şi construiască moschei şi minarete în Germania, potrivit unui sondaj asupra a 1.000 de oameni, din fiecare dintre cele două părţi ale Germaniei, Franţa, Danemarca, Ţările de Jos şi Portugalia. În schimb, 55,4% dintre danezi, 65,6% francezi, 67,1% olandezi şi 73,5% portughezi cred că musulmanii ar trebui să fie autorizaţi. Elveţia a aprobat în 2009, cu 57,5%, o reformă a Constituţiei elveţiene de interzicere a noilor minarete, stârnind un val de proteste în întreaga lume. 72,6% dintre germanii occidentali şi 70,5% dintre germani asociază Islamul cu cuvântul fanatism, faţă de 69,2% danezi, 40,9% francezi, 73,7% olandezi şi 54,3% portughezi. “Islamul este văzut într-o manieră extrem de critică în toate ţările europene”, mai apreciază Pollack. “Toţi întrevăd un potenţial conflict în viitor” legat de Islam, a spus el. “Totuşi , alte ţări pot vedea, de asemenea, şi aspectele pozitive ale Islamului”. Germania s-a confruntat în ultimele luni cu o dezbatere violentă privind integrarea străinilor, în special a musulmanilor. Preşedintele federal, Christian Wulff, a stârnit dezbateri acerbe, chiar si personal, susţinând că Islamul aparţine din start şi Germaniei. articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 46/2010 2 Decembrie 2010