VIDEO ȘI FOTO:MISS WORLD 2010 a fost încoronată Alexandra Mills din Statele Unite. The newest Miss World is from the United States.

 

Miss USA and Miss World 2010 Alexandria Mills, first runner-up Miss Botswana Emma Wareus and runner-up Miss Venezuela Adriana Vasini celebrate at the end of the 60th Miss World pageant in Sanya.

Sâmbătă,  la finala concursului pentru titlul Miss World 2010 organizat în insula tropicală chineză Hainan, au concurat 120 dintre cele mai frumoase  tinere din lume.Concursul a fost urmărit de peste un miliard de telespectatori din lumea întreagă.

Alexandria Mills, în vârstă de 18 ani,originară din Statele Unite , a fost încoronată  Miss World 2010 .

BEIJING — The newest Miss World is from the United States.

Alexandria Mills, a soft-spoken 18-year-old, was named the winner in Saturday night’s contest in southern China. The tall blonde was a relative surprise winner after speculation focused on other contestants.

Second place went to Emma Wareus of Botswana, and Adriana Vasini of Venezuela came third.

The host country’s own contestant, Tang Xiao, also was among the final five.

According to a brief biography on the Miss World website, Mills calls Louisville, Kentucky, her hometown, and she recently graduated from high school. She would like to become a teacher.

„I’ve never met a stranger and enjoy meeting new people,” she says in the bio.

For the final, she was wearing a shimmering ivory-colored dress slit up the leg.

Mills takes over the title from Kaiane Aldorino of Gibraltar, who was named Miss World 2009 at a ceremony in South Africa last December.

Women from more than 100 countries participated in the contest, organizers said.

Miss World 2010

Alexandra Mills miss world

Pe locul al doilea  s-a plasat reprezentanta Botswanei, Emma Wareus,

Miss World 2010 winning moments

în timp ce , reprezentanta Venezuelei, Adriana Vasini a ocupat locul al treilea.

Foto:Adriana Vasini-Venezuela

România a fost reprezentată în finala acestui concurs  de Lavinia Postolache, studentă în anul doi la New York Film Academy,în vârstă de 21 de ani.

ROMÂNII DIN TIMOC SUB SLAVII CREŞTINI – MECANISME INFERNALE DE DEZNAŢIONALIZARE

EPISODUL III: SUB SLAVII CREŞTINI – MECANISME INFERNALE DE DEZNAŢIONALIZARE

La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar şi teritorii la sud de Dunăre (Semedria,
Columbac şi Negotin). Aceste teritorii din sudul Dunării şi temporar Banatul, le vor pierde în
confruntările cu Poarta, un rol mare avându-l răscoala românilor bănăţeni din anii 1736-1739.
Abuzurile administraţiei habsburgice, colonizările masive cu străini, au determinat populaţia
română să se alăture otomanilor a căror stăpânire o socoteau mult mai blândă. O importantă
victorie a românilor răsculaţi asupra austriecilor a fost cea de la Vârşeţ din 14 feb. 1739.
Represaliile imperialilor au fost groaznice [20].

De la 1690 în Timoc şi Banat veniseră primii sârbi din Kosovo (Svetislav Prvanovici vorbeşte de 28 de sate nou colonizate atunci în Timoc) şi bulgari din Teteven. D.Rizoff scrie într-o lucrare publicată la Berlin în 1917 că “bazinul Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodată în hotarele istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de până atunci.
Insurecţia sârbă izbucnită în 1804 s-a bucurat şi de sprijin românesc. “Comitetul Serbiei”
condus de Karagheorghe, îl avea în componenţă şi pe voievodul românilor timoceni Mişu
Karapancea de la Negotin.

Pentru eliberarea Balcanilor de turci, Tudor Vladimirescu a luptat în
fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dunăre, participând şi la importanta bătălie de a Cladova.
Prietenul sârbilor Gravier recunoaşte şi el că până şi sârbii din Belgrad sunt în imensa lor
majoritate nou-veniţi din ţinuturile din sud-vest.

 Unii români se alătură mişcării de eliberare de sub turci dar se opun schimbării unui stăpân cu altul. Haiduc-Velku luptă împotriva turcilor cu preţul vieţii la Negotin şi Prahovo având oaste şi tunuri “Capu-oi da, Craina n-oi da” şi îşi luă titlul de “Gospodar (Domn) de Ţârna Reka”. După pacea din 1812 rezistă în cetatea Negotin.

Alţi haiduci ai vremii erau Stevan Mokrainaţ, Veliko Petrovici, Petar Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg şi Milenko Stoikovici despre care românii spun că erau de ai lor.
În Timoc, sârbii îşi extind graniţa  abia în 10 iunie 1833.

 Miloş Obrenovici obţine de la turci în schimbul unei apreciabile sume alipirea Crainei la paşalâcul Belgradului. În urma acestui târg populaţia Tribaliei de est este obligată să plătească bir turcilor ca şi cea din Tribalia de Vest.

 Pe cei din Tribalia orientală, Soliman Magnificul, la timpul lui i-a scutit de bir şi a interzis turcilor să intre călare şi cu caii potcoviţi în satele din zonă. Noua înţelegere lăsa provincia sârbilor care nu mai respectă vechile privilegii românilor timoceni.

Sârbii încep să se instaleze în zonă şi să înlocuiască preoţii români cu cei sârbi. Clerul român se va retrage dincolo de graniţă, în imperiul otoman, înfiinţând şi mănăstirile Dosul Mare, Coilova, Cosova, Deleina şi Zlocutea, precum şi bisericile de la Albotina, Tar-Petrova, Dobridol şi Ursoaia. Nu peste mult timp însă bulgarii şi macedonenii vor intra ei în acestea [24]

Un raport din 1849 spunea “pe lângă cele 4 sate ce s-au revoltat lângă hotarele Serbiei s-au mai
revoltat şi alte 13 între care şi rumâni, iar căpetenia acestei revolte este un ciorbagiu Ivan
Başchinezul” [25]. Istoricul Djordjevici arată că “Bulgaria nordică era sub puternica influenţă a
mişcării revoluţionare din Valahia din 1848″.

 În 1850 are loc o mare insurecţie la Vidin [26]. Românii de aici s-au adresat sârbilor ca să le sprijine revolta. Sârbii le pun condiţia ca zona de până la Iskar să se supună Belgradului. Scriitorul Ion di la Vidin scria în “New York Spectator”că românii ar fi spus “mai bine morţi decât să schimbăm un călău cu altul”.

 Ştefan Singeleanu a condus o altă răscoală la Berkoviţa şi Pirot stând în fruntea vlahilor de la Morava-Iagodina, Kupru, Alexina şi a fraţilor lor Torlaci şi Sopi. În strâmtoarea Cegar la nord de Niş răsculaţii sunt înfrânţi de turci. Sârbii vor face din vlahul Singeleanu eroul lor naţional sub numele de Ştefan Singelici [27]. O altă răscoală a fost la 1856 cu Puiu Stan de la Bregova.

Primele date statistice asupra românilor din Serbia sunt din 1846 când atingeau cifra de 97.215.
Geograful francez G. Lejean documentându-se la faţa locului scrie că pentru Serbia românii sunt“un mare dar” fiind “laborioşi, activi şi mai prolifici decât sârbii”.

Spunea că la 1857 erau 39.728 români în cercul Pojarevaţ, 35.671 în Craina, 20.597 în Cerna Rieca, 7.351 în Ciupria, 996 în Semedria sau Podunavlia, de toţi 104.343. În Bulgaria aprecia numărul lor la 40 000.

La 1860 Brătianu era acuzat că jinduieşte să refacă vechiul imperiu româno-bulgar din 1186,dezmembrat de Murat I la 1389 .

Sursa

 

(va urma)

 Citiți și:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/10/05/istoria-romanilor-din-timoc-daciile-sud-dunareneleaganul-romanismului/#comment-1789

 

Moldova înainte de alegeri.Moldova before the elections.

 

Moldova înainte de alegeri

În Moldova  vor avea loc pe 28 noiembrie , pentru a treia oară în mai puţin de doi ani ,alegeri. În 2009, alegerile parlamentare au avut loc în aprilie, şi din nou în iulie, după protestele violente ale opoziţiei.

Fosta republică sovietică Moldova, care se învecinează cu Ucraina la est şi cu România, stat membru al Uniunii Europene,  la vest, a fost instabilă politic încă in momentul declarării  independenţei pe care și-a proclamat-o cu 19 ani în urmă.

 Regiunea de est – Transnistria s-a desprins de Republica Moldova acum douazeci de ani, în urma unui un război civil declanșat la scurt timp după prăbuşirea URSS fiind până în prezent o sursă de tensiuni internaționale. Deşi nu este recunoscută pe plan internaţional,aceasta regiune separatistă formează un stat independent de facto, aliniat la Rusia.

În partea de vest, România contestă frontiera cu Moldova ,guvernul de la Bucureşti  refuzând pâna acum sa semneze un tratat de frontieră. Acest lucru a fost justificat prin aceea că actuala frontieră este un rezultat al pactului Hitler-Stalin din 1939, care a separat actuala R. Moldova de România.

Politică internă a Moldovei este  dominată de ciocnirea forţelor pro-ruse şi a celor pro-româneşti, deşi graniţele dintre tabere sunt neclare si în continuă schimbare.

Cea mai puternică forţă politică actuală este Partidul Comuniştilor (PCRM),cea  care a format guvernul între anii 2001-2009 sub conducerea Preşedintelui Vladimir Voronin. Când Partidul Comunist a câştigat din nou alegerile din aprilie 2009, opoziţia l-a acuzat de fraudă şi a mobilizat mii de manifestanţi în mare parte tineri, ajungându-se la ciocniri violente cu poliţia.

 Voronin a plecat la presiunea  opoziţiei şi au avut loc noi alegeri în luna iulie,pe  care comuniștii le-au pierdut. S-a format  o coaliţie de patru  partide cu orientare pro- Vest,care nu a dispus de majoritatea necesară alegerii presedintelui..

De aceea a fost numit președinte interimar liberalul  Mihai Ghimpu ,pentru că alegerea unui preşedinte  necesită potrivit Constituției voturile de 61 din 101 deputaţi, lucru care nu a putut fi îndeplinit  din cauza opoziţiei  Partidului Comunist.

La începutul lunii septembrie 2010, alianţa guvernamentală a încercat să depăşească impasul printr-un amendament constituţional care să permită oamenilor să aleagă şeful statului prin vot  direct. Dar referendumul cu privire la amendamentul constituţional a eşuat din cauza lipsei de participare la vot după ce  Partidul Comunist a chemat la boicotarea referendumului.

Voronin şi Partidul Comunist sunt favoriti în alegerile de acum, deşi sprijinul care li se acordă lor este in declin.

În ciuda legăturilor strânse cu Moscova,Voronin a încercat de asemenea să contacteze și  Uniunea Europeană, fapt privit cu scepticismde populaţie.

Punctul forte al Partidului Comunist se datorează în principal slăbiciunii partidelor de opoziţie care reprezintă acea categorie de oameni de afaceri  şi a antreprenorilor care spera sa beneficieze de legături strânse cu România şi UE.

În plus, forţele pro-occidentale din „Alianţa pentru integrarea europeană” sunt împărţite și lipsite de coeziune.

La sfârşitul lunii iulie 2010, guvernul acumulat datorii suplimentare de 18 miliarde de Lei (1,1 miliarde euro),ceea ce reprezintă cu 36 la sută mai mult ,decât în aceeasi perioada a anului trecut. Produsul intern brut pe cap de locuitor este de 539 dolari, doar 1 / 50 din nivelul înregistrat în Germania.

Şomajul şi inflaţia sunt în creştere rapidă. Preţurile la alimente şi energie au crescut timp de doi ani. În luna iulie 2010, preţurile la alimente au fost de 1,4 la suta mai mari decât în decembrie 2009, preţul  serviciilor au fost 9,3 la sută mai mari, la energie electrică cu 20,4 la sută, iar pentru încălzire cu 25,3 la sută şi cu 26,2 la sută mai mari la gaze.

Moldova before the elections

The Moldovan elections to be held on November 28 are the third elections in less than two years. In 2009, parliamentary elections were held in April, and again in July after violent protests by the opposition. Since then, it has proved impossible for the election winners, a pro-European four-party alliance, to elect a head of state and form an effective and stable government.

The former Soviet republic of Moldova, which borders Ukraine to the east and European Union (EU) member state Romania to the west, has been politically unstable ever since independence 19 years ago.

It is a source of international tensions. The eastern region of Transnistria split off from Moldova twenty years ago, in a civil war shortly after the collapse of the USSR. Although not internationally recognized, it forms a de facto independent state aligned with Russia.

In the west, Romania is disputing the Moldovan border, and the government in Bucharest has so far refused to sign a border treaty. This was justified by saying that the current border is a result of the Hitler-Stalin pact of 1939, which separated parts of today’s Moldova from Romania.

Domestic politics are dominated by the clash of pro-Russian and pro-Romanian forces, though the boundaries between the camps are blurred and constantly changing.

The strongest force is the Communist Party (PCRM), which formed the government between 2001-2009 under President Vladimir Voronin. When the Communist Party once again clearly won the election of April 2009, the opposition accused it of fraud and mobilized thousands of mostly young demonstrators, who were led by far-right groups. This led to violent clashes with the police.

Although international observers described the elections as fair, Voronin bowed to pressure from the opposition and agreed to new elections in July, which he lost. Although the Communist Party was again the strongest force in parliament, it did not possess a majority and had to cede the government to a coalition of four radical free-market, Western-oriented parties.

They formed the government and proposed that parliamentary speaker Mihai Ghimpu become president pro tem. The choice of a regular president requires the votes of 61 out of 101 deputies, and failed due to opposition from the Communist Party.

At the beginning of September 2010, the government alliance attempted to overcome the stalemate through a constitutional amendment allowing the people to elect the head of state directly. But the referendum on the constitutional amendment failed because of a lack of voter participation. The Communist Party had called for a boycott of the referendum.

Voronin and the Communist Party are favourites in the elections now taking place, although their support is dwindling. In eight years of rule they pushed through harsh attacks on the impoverished population. Despite strong ties to Moscow, Voronin has also sought contact with the European Union, which is regarded with skepticism in the general population.

The strength of the Communist Party is mainly due to the weakness of the radical free-market opposition parties, which have no significant popular support. They represent that narrow class of businessmen and entrepreneurs who hope to benefit by close ties to Romania and the EU.

Moreover, the pro-Western forces of the “Alliance for European integration” are hopelessly divided.

Marian Lupu’s Democratic Party (PDM) has undergone a sharp political turn in the last few weeks. Lupu has several times visited Moscow, which exerts considerable influence in Moldova. That is taken as a sign that he could form an alliance with Voronin again. Lupu, who previously worked for the International Monetary Fund, resigned from the Communist Party last year.

In June there had been a rift between Lupu and his previous partner, Mihai Ghimpu of the Liberal Party (PL). While acting as temporary head of state, Ghimpu named June 28 the “Day of the Soviet Occupation and Remembrance for the Victims of Communism,” without consultation with other government parties.

Ghimpu is one of the most right-wing politicians in Moldova. At the end of the 1980s, he formed the “Popular Front”, which appealed to anti-communism and nationalism in an attempt to force a unification with Romania.

The Liberal Democrats (PLDM) of Prime Minister Vlad Filat are also oriented more strongly to Moscow. Filat has begun talks with the (not officially recognised) government in Transnistria, which pro-Romanian forces regard as an affront.

Sections of the ruling elite appear to be relying on resolving the Transnistrian conflict with the help of the Communist Party and Moscow. The conflict arose in 1989 when the so-called “Popular Front” tried to secede from the Soviet Union. This was opposed by industrial workers from the east of the country. After a general strike in the summer of 1989, a large majority voted in a referendum for an independent “Soviet Republic of Transnistria”.

After Moldova also declared its independence from the Soviet Union in the summer of 1990, it tried to re-incorporate the breakaway republic by force. By the spring of 1992, the conflict had escalated into a civil war, which cost around a thousand lives. Transnistria remained independent, with the help of Russian troops stationed in Tiraspol.

Even if there are significant conflicts between the various political forces in Moldova over the country’s foreign policy, they are largely united in domestic politics. Both the Communist Party as well as the various “democratic” parties want to implement further austerity measures and privatization in response to the massive economic crisis. This will only intensify the misery in Moldova, which is already Europe’s poorest country.

At the end of July 2010 the government incurred further debts of 18 billion Leu (1.1 billion euros). That is 36 percent more than at the same time last year. Gross domestic product per capita is $539, just one fiftieth of the level in Germany.

Unemployment and inflation are rising rapidly. Food and energy prices have been rising for two years. In July 2010, food prices were 1.4 per cent higher than in December 2009, the price of services were 9.3 percent higher, that of electricity 20.4 percent, for heating 25.3 percent and gas 26.2 percent higher. Economic output declined slightly over the previous year.

Published by the International Committee of the Fourth International (ICFI)

 October 29, 2010