CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Sándor Petőfi – un geniu romantic revendicat de șovinii unguri. VIDEO


 

 

 

 

 

Sándor Petőfi s-a născut la 1 ianuarie 1823, Kiskőrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun și a murit  probabil  la 31 iulie 1849 în localitatea  Albeşti, comitatul Târnava Mare din Transilvania.

A fost un poet romantic maghiar, erou al revoluţiei de la 1848 din Ungaria şi Transilvania.

S-a născut într-o familie de oameni simpli, tatăl  sau Stefan Petrović fiind un meşter măcelar de origine sârbă, iar mama, Maria Hrúz, de origine slovacă.

 Când poetul a împlinit 15 ani, familia lui şi-a pierdut toată averea, ca urmare a inundaţiilor din 1838 şi a pierderilor bănești suferite după girarea unei rude, astfel incât tanarul  Sándor a trebuit să părăsească şcoala şi să incerce diverse meserii, cum ar aceea de  învăţător la Ostffyasszonyfa , soldat, sau actor la Pesta.

În 1846 a făcut o călatorie în Ardeal, la Carei, unde îi cunoaște pe contele opoziționist Sándor Teleki și pe viitoarea sa soție, Júlia Szendrey.

Dupa căsătorie, tânara pereche Petőfi a locuit în localitatea  Colțău  între 8 septembrie 1847 și 20 octombrie 1847.

În timpul acesta, poetul  a scris cele mai frumoase dintre poeziile sale de dragoste.

În 1848 participă activ la revoluţie. La 16 septembrie scrie o proclamaţie în care propovăduia idealurile  de egalitate și libertate, după care  se înrolează în armată.

 

 

 

Fişier : Szendrey julia.jpg

Soţia sa, Júlia, dă naştere fiului lor Zoltán, la 15 decembrie.

În timpul Revoluției de la 1848, a cerut să fie primit în armata comandata de generalul  Bem, în Ardeal.

La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaş la Slimnic , unde participa prima oara la lupta. Este distins cu „Medalia pentru merite în război”.

La 30 iulie 1849, armata  intervenționista ţaristă  incercuieste trupele maghiare revoluționare în bătălia de la Albeşti , iar  poetul Sándor Petőfi este dat dispărut.

Unii susţin că şi-a aflat moartea în timpul retragerii, alţii că a fost dus prizonier de război în Rusia.

Sándor Petőfi este unanim  considerat a fi poetul național al ungurilor si este pentru poporul maghiar,ceea ce reprezinta Eminescu pentru poporul roman.

 Doar că la fel de uriaş ca şi talentul său, a fost şovinismul  acestui mare poet, ura pe care a avut-o împotriva celor care nu împărtăşeau necondiţionat ideile dominatoare ale fruntașilor maghiari ai Revoluţiei ungare de la 1848, pentru că doreau să-şi păstreze identitatea naţională: germani, români, sârbi, croaţi ,cehi sau slovaci.

Cu toate ca  Petőfi  nu era de origine maghiară, el, fiul sârbului Stefan Petrovici şi al slovacei Maria Hrúz, fiind un asimilat, se simţea obligat să-şi afirme permanent şi ostentativ, maghiaritatea.

 Iar cel mai simplu mijloc era ultragierea permanentă a nemaghiarilor.

 Toate aceste consideraţii sunt extrase din cartea „Imaginea germanului în literatura ungară” scrisă de reputatul istoric literar Johann Weidlein, care a trăit mulţi ani în Ungaria la jumătatea secolului trecut.

 Ea este accesibilă oricui,pentru că a apărut în urmă cu câţiva ani la Cluj Napoca în traducerea lui Petre Forna.

            Ce mai putem citi în această carte?

Ne rezumăm strict la citate:

„Petőfi a cântat cu entuziasm sfânta libertate a lumii („szent világszabadság”), asa cum o înţelegea el însă și asta  dovedesc poeziile sale despre „Războiul de eliberare” ungar din 1848-1849.

Maghiarii cereau pe atunci Libertate si  Egalitate și  pretindeau de la statul austriac unitar să le confere independenţă şi autonomie, însa  în cazul popoarelor nemaghiare din ţară , au  urmat o politica  de dominare a acestora.

 Petőfi a instigat în poeziile sale împotriva tuturor nemaghiarilor” (…)

„Căci doar maghiarul este stăpân în ţară”,

declară el în poezia „Magyar Nép” (Poporul maghiar) din iunie 1848:

Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân,

 Iar cei care vor să ni se urce în cap

Vor simţi pe capetele lor paşii noştri,

Înfingându-le pintenii în adâncul inimii…

   ”Accente şi mai „poetice”, scrie Weidlein, răzbat din poezia „A nemzethez” (Către naţiune).

Pe atunci, în august 1848, sârbii, românii şi croaţii se ridicaseră deja împotriva intenţiilor de hegemonie ale maghiarilor si  cele mai mari nenorociri ameninţau ţara şi popoarele sale.

 Doar el (Petőfi – n.t.) cânta:

 

Acolo stau fraţii nesinceri, răufăcătorii…

De i-ar ajunge sentinţa la moarte!

 Chiar de-ar curge înmiit sângele,

Astfel ca pârâul însângerat din stradă

Să se reverse prin ferestre.

Căci ne scăpăm ușor de duşmani din afară

Dacă pe butucul călăului le stă capul” (…)

 

   Despre libertatea lumii nemaghiarilor, Petőfi nu suflă nici un cuvânt, căci aceştia n-au vrut să-şi plece grumazul sub jugul maghiar.

În septembrie 1848 se desfăşura deja lupta…

 

„Pe viaţă şi pe moarte” (Élet vagy halál):

Croaţi, germani, sârbi şi români,

Ce vă repeziţi cu toţii la Ungaria? (…)

Căci nu sunteţi decât corbi, nişte corbi scârboşi,

 Dar maghiarul încă nici vorbă să moară,

Doamne fereşte! Ba chiar cu sângele vostru

Va zugrăvi pe cer Dumnezeu purpuriul zorilor…

N-o să mai fie duşmani, când ultimul strop

De sânge va curge din blestematele voastre inimi…”

 

 

       Şi s-ar putea continua…

 

 

Să trecem însă la concluzia lui Johann Weidlein:

„Printre apostolii urii, Petőfi, care este unul dintre cei mai periculoşi agitatori ai istoriei, merită cea mai mare atenţie, căci sămânţa răspândită de el într-un popor care se lasă uşor instigat a dat roade, ducând la lucruri rele şi, în cele din urmă, la fapte oribile.”

Petőfi revoluționarul ultranaționalist și șovin, nu ar trebui sa umbreasca imaginea luminoasă a romanticului și a poetului de geniu.

Cred ca tocmai geniul său romantic și frumusețea dragostei care răzbate din multe dintre poeziile sale, acoperă partea din creație depășită de timp, cea care ar trebui sa fie obiect de studiu pentru istoricii literari și nu un  manifest al intoleranței de care să se servească extremiștii unguri din zilele noastre pentru a propovădui șovinismul și ura față de popoarele vecine.

 

 

 

 Poezia

 

 

Cum te-njosesc, o, sfânta poezie,
Toti nătărăii, si-n ce chip iți calcă
Intreaga demnitate în picioare
Tocmai când vor sa te slăveasca. Toti
Acesti neunși pontifi ai tai
Proclama-n gura mare ca ai fi
O boiereasca sala stralucita,
In care cuviincios nu poti sa intri
Decât in sclipitori pantofi de lac.
Taceti, voi, minciuna-i pe de-a-ntregul.
Nu-i casa de palavre poezia
Pentru inzorzonatii guralivi,
Alesii pe-o spranceana din saloane:
Mai mult e poezia! E-o cladire
Deschisa orisicui vrea sa se roage,
Cu un cuvânt : un templu–n care-i slobod
Sa intri in opinci, si chiar desculț.

 

Cand nu iubeste inima-i un sloi

 

Cand nu iubeste, inima-i un sloi;
Si cand iubeste, e-o vapaie vie.
Acesta-i raul. Dar din doua rele
Care-i mai bun?… doar Cerul stie!

 

 

Nu piere sufletul…

 

Nu piere sufletul, fireste,

Dar nici nu trece-n alta lume…

Aicea, printre noi, ramane,

Pe huma sta si pribegeste,

In alte vremi, mi-aduc aminte,

In Roma fost-am Cassius,

Si Wilhelm Tell la elvetieni,

Si-n Franta, Camille Desmoulins…

Poate si-aici voi fi ceva.

 

 

Cântec Național (NEMZETI DAL) este cel mai cunoscut poem – mesaj al Revoluției și al Războiului de Independență din 1848-1849 scris de  poetul  Petőfi Sándor, o lucrare extrem de iubită de poezie patriotică care i-a înflăcărat pe maghiari de-a lungul timpului, până în zilele noastre.

 

 

NEMZETI DAL

 

 

Talpra magyar, hí a haza!
Itt az idő, most vagy soha!
Rabok legyünk vagy szabadok?
Ez a kérdés, válasszatok! –
A magyarok istenére
Esküszünk,
Esküszünk, hogy rabok tovább
Nem leszünk!

Rabok voltunk mostanáig,
Kárhozottak ősapáink,
Kik szabadon éltek-haltak,
Szolgaföldben nem nyughatnak.
A magyarok istenére
Esküszünk,
Esküszünk, hogy rabok tovább
Nem leszünk!

Sehonnai bitang ember,
Ki most, ha kell, halni nem mer,
Kinek drágább rongy élete,
Mint a haza becsülete.
A magyarok istenére
Esküszünk,
Esküszünk, hogy rabok tovább
Nem leszünk!

Fényesebb a láncnál a kard,
Jobban ékesíti a kart,
És mi mégis láncot hordtunk!
Ide veled, régi kardunk!
A magyarok istenére
Esküszünk,
Esküszünk, hogy rabok tovább
Nem leszünk!

A magyar név megint szép lesz,
Méltó régi nagy hiréhez;
Mit rákentek a századok,
Lemossuk a gyalázatot!
A magyarok istenére
Esküszünk,
Esküszünk, hogy rabok tovább
Nem leszünk!

Hol sírjaink domborulnak,
Unokáink leborulnak,
És áldó imádság mellett
Mondják el szent neveinket.
A magyarok istenére
Esküszünk,
Esküszünk, hogy rabok tovább
Nem leszünk!

(Pest, 1848. március 13.)

 

 

 

VIDEO: NEMZETI DAL

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse: Wikipedia, Dorin Suciu și agonia.ro

 

 

02/10/2010 - Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , ,

10 comentarii »

  1. Cu stima pentru cel ce a scris aceasta relatare despre Petofi, ca stiam de nationalismul lui Petofi .Dar terog sa traduci corect si mai discuta cu cineva cu mentalitatea ungurasca ca aicea petofi sa gindit ungureste si nu se refere la romini (Croaţi, germani, sârbi şi români,
    Ce vă repeziţi cu toţii la Ungaria?) textul original(Te rác, te horvát, német, tót, oláhság,
    Mit marjátok mindnyájan a magyart?) cuvantul=oláhság insamna,=== locul sau locuitori in aceasta perioada unde erau mai multi romini numiti olah de unguri si alceva=Text original=magyart insamna =pe unguri(ca si in acea periada exista romini sovin,sau nationalist) as ca sa stam fiecare in banca lui ca aicea am nascut inpreuna si Romin si Ungur si aicea ne jecmaneau puterea pe toti

    Apreciază

    Comentariu de jancsi | 11/01/2012 | Răspunde

    • De acord.Daca aveti o alta traducere in limba romana,mai corecta,va rog sa mi-o trimiteti si voi face corectura.Oricum sensul celor scrise in articol se pastreaza.Secolul 19 a fost un secol al extremismelor nationaliste si al sovinismului,iar marele Petofi nu a fost ocolit nici el de aceasta boala.De multe ori patriotismul degenereaza in radicalism national…

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 11/01/2012 | Răspunde

      • Ma bucur ca esti deschis la minte(daca pot formula asa, daca nu corectazama) in zilele urmatare o sa caut un traducator care se ocupa cu asa ceva si o sa -l rog sa mio traduca verstele in pricina.Dar in contiunare spun ca umblu mult in germania si nemtul de acolo are gindirea altul decit nemtul din rominia si sa nu vorbim de alte nationalitati dela noi,De exemplu spun un banc de la noi si neamtul nu ride, pe care spun la noi cad jos dipe scaun.Sa privim romi (Tigani) lor i se pare logic multe ,precum noi nu le intelegem ,dar pot da multe exemple. Ma cosider ungur si traiesc intra romini si printre melodiile unguresc se gaseste si melodia(Pusca si curea lata) si multe alte interpreti romini si unguri ( Fuego……….. si alti) Desigur depinde de educatia fiecarui individ

        Apreciază

        Comentariu de jancsi | 11/01/2012

      • Si eu am vazut deosebiri intre nemtii din Germania si cei de la noi.Sunt un popor mare si mi se par normale astfel de deosebiri…
        Cat despre „Pusca si cureaua lata”,cantecul e foarte popular in spatiul romanesc ,dar a plecat de la cantareti ardeleni.
        Chiar nu ma mira ca e popular printre unguri.
        Daca aveti o traducere mai buna din Petofi,v-asi fi recunoscator daca mi-ati trimite-o.
        Petofi este un Eminescu al ungurilor, cu singura deosebire ca nationalismul lui Eminescu a fost ceva mai moderat.
        In rest,amandoi au fost poeti geniu, au murit tineri, iar popularitatea lor a crescut exponential dupa ce au parasit aceasta lume.
        Petofi nu poate fi decat iubit de noi,chiar daca a exaltat exclusivist si romantic hungaritatea,el care nici macar nu era dintr-o familie de unguri,dupa cum bine stim…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 11/01/2012

    • petofi e un derbedeu cu apucaturi maniacale si plin de ura…cum poate el sa vorbeasca de un popor pagan cal iubeste pe cand el nu e ungur…ba da dobitoci mai sunteti voi ungurii…adica daca taicasu era sarb si masa era slovaca asta inseamna ca-si ura tatal…ba dobitocilor asta e un drac nu e uman…sa vil fut in gat pe petofi si pe toti boii unguri prosti

      Apreciază

      Comentariu de nicu | 28/06/2015 | Răspunde

  2. Revin mai tirziu dar pina atunci cauta aici; N. I. Pintilie Petőfi-kötete: Petőfi Sándor: Poezii alese. Editura Helicon, Timişoara, 1996.

    Apreciază

    Comentariu de jancsi | 13/01/2012 | Răspunde

  3. Cum am spus ca revin, in fine am primit rindurile traduse dela un traducator ;;

    Sârbi, croaţi, germani, slovaci, vlahi (români),
    De ce îl muşcaţi cu toţii pe maghiar?

    Apreciază

    Comentariu de jancsi | 15/01/2012 | Răspunde

    • Traducerea data de mine este mai benigna:

      „Croaţi, germani, sârbi şi români,
      Ce vă repeziţi cu toţii la Ungaria? (…)”

      Suna mai bine in romaneste „va repeziti”decat „muscati”.Probabil ca traducatorul a avut probleme in a gasi rimele potrivite.
      Oricum,nu cred ca traducerea din articolul de mai sus deformeaza sensul gandirii poetului…
      Petofi a scris „olah”,adica romani.
      In trecut wallach,valah,olah,vlah,voloh,vlasi,vlochy erau numiti de popoarele straine, romanii.

      Este un exonim care ii desemneaza pe romani, vorbitori ai unei limbi neolatine.

      Olah-roman,olasz=italian. Vlochy erau numiti de polonezi si romanii si italienii.
      Vlahii sunt si au fost romanii si aromanii de la sud de Dunare, numiti asa de greci si slavii balcanici.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 15/01/2012 | Răspunde

  4. Petőfi a fost aghiotantul generalului polonez Bem (de care se simtea foarte legat si pe care il admira), unul dintre foarte putinii (e adevarat) comandanti militari ai Revolutiei Maghiare care nu impartaseau (ca si Kosuth, de altfel) ultra-nationalismul majoritaţii… Deci cred …si, din ce cunosc, parca mi se confirma, ca nu a fost in niciun caz extremist. A fost un mare poet si un mare patriot. Ceea ce, in conjunctura acelor vremuri, aproape ca se confunda cu nationalismul.

    Apreciază

    Comentariu de Voicu R | 13/01/2015 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: