CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

VIDEO: PRINCIPATUL AROMÂN AL PINDULUI – O ROMÂNIE SUD-DUNAREANA


Imagini pentru steagul principatului pindului photos

Imaginea steagului primului stat aromân din timpurile moderne, stat care a funcţionat în nordul Greciei, în anii 1941 – 1943, sub protectorat italian si a avut relatii stranse cu Romania .

Putem  observa culorile roşu-galben şi albastru pe steag şi stema Coroanei Române încadrată în centru.

Restaurarea unei Regiuni autonome armâneşti  în Grecia, conform legislaţiei europene, ar fi un pas necesar pentru protejarea identitatii minorităţii aromâne din Balcani si salvarea ei de la dispariţie.

 Pe harta administrativa a statului de Pind (1941-1944), al carui fondator a fost principele Alcibiade Diamandi, se observă că teritoriul acestuia avea ieşire  la Marea Adriatică, în dreptul insulei Corfu şi  mai cuprindea de asemenea o zona din sudul Albaniei  evidenţiată cu maro pe hartă, iar cu  galben, partea din Grecia de azi.

 

 

 

Steagul Principatului  Pindului era  constituit pe orizontala din tricolorul romanesc plus culorile galben si negru.
De fapt, acest steag este mai vechi, el datand  din   1848 si initial avea pe banda albastra scris simbolul romanitatii S.P.Q.R. (Senatus Populusque Romanus),  evidenţiind dimensiunea etnică latină ce şi-o revendicau .

Oricum, simbolistica acestuia  este profunda: culorile rosu si galben reprezentand nordul Dunarii, albastru reprezinta Dunarea, iar galben cu negru, sudul Dunarii.

Acest drapel aromân incorpora ca simboluri heraldice pajura valahă cu crucea în clonţ, simbol încă din Evul mediu atât al „valahilor” români cât şi a celor „vlahi” aromâni, aflat până azi ca element heraldic dominant pe stema naţională a României.

Drapelul aromanilor constă în cinci benzi suprapuse, trei dintre care sunt colorate în roşu-galben-albastru, culoriile tradiţionale româneşti.

Blazonul casei de Hohezollern Sigmaringen, cu compartimente alb-negre din centru, făcând trimitere simultan şi la culorile portului popular aroman din munţii Pindului.

 Nici ascest drapel nu a fost de inspiraţie recentă, fiind folosit pe teatrele de luptă în secolul XIX-lea, in timpul răzmeriţelor ocazionate de evenimentele de la 1848 şi un an mai târziu în 1849 printre valahii şi aromânii de la sud de Dunăre.

Potrivit martorilor oculari, care i-a inclus şi pe principesa Dora d’ Istria, combatanţii valahi aveau înscrise pe steaguri cuvintele „S. P. Q. R.” (Senatus Populusque Romanus) evidenţiind dimensiunea etnică latină pe care şi-o revendicau.

 

 

 

Fișier:Flag of Aromanians in 1848.svg

A mai existat şi steagul verde cu cruce roşie rasturnată ,ce aminteste de steagul sudiştilor americani, cu  diferenţa ca acela era cu roşu şi albastru.

 

 

 

 Autonomia aromânilor din Peninsula Balcanică a fost  sprijinita   de România, începând cu anii 1860.

Regiunea Pind se întinde în partea de sud a Albaniei și Macedoniei, precum și nord-vestul Greciei. 

Prima încercare de a întemeia un stat al aromânilor i-a aparţinut lui Alcibiade Diamandi di Samarina, care în 1917 a înfiinţat  în sudul Albaniei ocupate de italieni, o Republică a Pindului.

Deşi statul nou format a supravieţuit doar o singură zi el a semnalat începuturile eforturilor de emancipare a aromanilor în epoca moderna.

O nouă încercare a avut loc după capitularea armatei elene în faţa germanilor, în primăvara lui 1941,  după divizarea  administrativă a Greciei, cînd  Diamandi a format organizaţia  naţionalistă denumită A 5-a Legiune Romană, cu sprijinul autorităţilor italiene, care a  constituit   structura de  putere pe care s-a sprijinit Principatul Autonom al Pindului. Diamandi spera să realizeze un stat care să cuprindă întreg nord-vestul grecesc.

În iunie 1941, Diamandi  a fondat la Metsovo,”Partidul Kοutso-vlahilor” (Κόμμα Κοινότητας Κουτσοβλάχων)”.  „Parlamentul vlah” a fost convocat în Trikala, însă nu au fost adoptate legi, deoarece italienii nu doreau tulburari în regiune.

Cu toate acestea, Parlamentul a emis o serie de reglementări cu caracter local, care vizau restricții în utilizarea limbii grecesti,  în favoarea dialectului aromân. De asemenea, însemnele grecesti  de la intrarea in  localitati au fost  înlocuite cu altele noi, în aromână și italiană.

Astfel, Metsovo a devenit Aminciu în aromână și Mincio în italiană, Nympheon devenit Nevesca și Nevesa, Samarina a fost făcut în Santa Maria, etc.


La 1 martie 1942, Diamandi a emis un manifest amplu care a fost publicat în presa locală și republicat de Stavros Anthemides în 1997 (într-o carte despre vlahii Greciei ).

Manifestul a fost co-semnat de numerosi intelectuali si  lideri aromâni (vlahi) din Grecia şi din strainatate.

In România, acesta a fost co-semnat de Veria, născut George Murnu, profesor la Universitatea din București.

Diamandi s-a deplasat la București, la scurt timp după ce s-a întâlnit Murnu  și împreună au participat la o întâlnire cu maresalul Antonescu, Conducătorul României și cu ministrul de externe Mihai Antonescu, în timpul căreia a fost discutat Statutul Principatului Pindului.

O propunere alui  Diamandi a fost de a pune Principatului sub suveranitatea Coroanei României (ca „stat liber” asociat).

Diamandi, ca Principe, ar fi  avut  atunci dreptul de a participa la Consiliile de Coroanî. Acest deziderat nu s-a realizat.


În 1942, o facţiune a VRMO (mişcarea revoluţionară macedoneană pro-bulgară) i-a oferit lui Alcibiade tronul unui regat al Macedoniei care ar fi urmat sa renasca, însă nu există dovezi care să ateste că acesta ar fi acceptat oferta.

 Alchibiades a fost un patron al artelor, el însuși fiind sculptor amator.

In al doilea an al ocupației italiene, acțiunile de gherilă ale Rezistentei grecesti sprijinite de anglo-americani, au izbucnit în zona. Haosul care a urmat l-a fortat pe Diamandi sa părăseasca tara si sa se refugieze în România. A  fost arestat de poliție român la 21 februarie 1948 si a murit în Prefectura Poliției din Bucuresti uo luna mai târziu.

Succesorul său a fost pentru scurt timp Nicolaos Matussi, care a fugit mai intai   la Atena, apoi la România..

Titlul a fost oferit apoi familiei Cseszneky de Milvány, care ajutase armata italiană, dar Principele Julius care a deținut titlul în perioada august-septembrie 1943 nu a deținut vreo putere reală. Unii lideri aromâni și macedoneni au guvernat în numele lor.

Datorită situației politice și militare haotice, nu s-au stabilit regulile de succesiune. Oricum se pare că principatul era o monarhie electivă, iar nu una ereditară.

 În ciuda inexistenţei acestei dovezi, un succesor al său la cârma Principatului Autonom al Pindului, Julius I, a ataşat titulaturii sale sintagma de Voievod al Macedoniei.

 Alcibiade a fost nevoit să abandoneze tronul şi să se refugieze în România în 1942, întrucât ajunsese să fie perceput de populaţia locală ca o unealtă a italienilor, in vreme ce italienii il credeau a fi  un agent al intereselor româneşti în Balcani.

Nicola Matushi, care i-a urmat , a încercat  realizarea unui modus vivendi cu liderii grecilor, însă fără succes.

Şi el a fost nevoit să se refugieze la Bucureşti, odată cu pierderea controlului ţărilor Axei asupra Greciei.
Spre sfârşitul lui 1942, forţele de ocupaţiei italiene care iniţial favorizau colaborarea cu elementele aromâne şi albaneze ale populaţiei şi-au schimbat brusc poziţia faţă de slavii macedoneni.

Conform unei surse a fostului serviciu de informaţii bulgar din epoca pre-comunistă, această schimbare de atitudine s-a datorat intervenţiei lui Ivan Mihailov, liderul VRMO, la cel mai înalt nivel în Roma, intervenţie realizată prin intemediul lui Ante Pavelic, şeful statului croat.

 Titlul de Voievod a fost oferit familiei Csezneky, probabil drept recunoaştere a meritelor sale în furnizarea de cereale către Armata Italiană.

Gyula Cdezneky a fost un aristocrat ungaro-croat, aflat în serviciu italian, care a guvernat nominal sub titulatura de Voievod Iulius între august şi septembrie 1943, deşi nu şi-a asumat niciodată puterea în mod efectiv.
Orice umbră de autoritate care mai exista în Principat, a încetat brusc odată cu acea capitulare a italienilor în 1943, în urma căreia germanii au preluat controlul teritoriului.

Ultimul „guvernator” al principatului a fost comandantul M. Hatzi, recunoscut de autorităţile germane în 1944 drept lider al suporterilor locali ai ceea ce mai rămăsese din Axă.
Statul şi-a încetat existenţa  de facto, odată cu retragerea forţelor germane din Grecia (ironic, determinată de lovitura de stat din …România).

 

Scurta istorie.

 


Teritoriul a facut parte din provincia romana Dacia Mediteraneana, apoi din imperiul Bizantin.

Dupa cea de a 4-a cruciada din anul 1204 , face parte din imperiul latin oriental al imparatului Baldovin, cel care este infrant la Adrianopol de regele romano-vlahilor Ionita Caloian .

Dupa 1250 este pomenit in cronici grecesti ca facand parte din Marea Valahie(Megale Vlachia)cu conducatori si armata proprie.A fost parte din domeniul principilor Cantacuzino, iar in anul 1346 cand Ioan Cantacuzino ajunge imparat la Constantinopol teritoriul face parte asociat in imperiul serbilor pana in 1377 .

 Ultimul principe numit si “Cezar al Valahiei” este Alexie Anghel, contemporanul lui Mircea cel Batran.
Din 1394 regiunea va face parte din imperiul turcilor si pastreaza sub denumirea turceasca de Rumelia(adica Romania) o autonomie si armata proprie, pomenita in cronicile vremii cu trupele sale care au participat la asaltul turcilor de la Viena.
Din anul 1881 intra in administratie comuna cu celelalte teritorii grecesti eliberate de sub turci, si isi recapata independenta in 1941.Reintra in organizarea administrativa a Greciei dupa cel de-al doi-lea razboi mondial pana azi.

 

https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2010/03/epiredunord1913.jpg

 

 Foto: Harta primul stat intitulat Republica Pindului declarata de Alkibiade Diamandi in timpul ocupatiei italiene a Albaniei in 1917. Republica a fost cunoscuta ca republica de o zi !

 
  

  Harta Balcanilor

 

Surse : terravalachorum.ro,Napoca News , blogul Noua Dreapta,Wikipedia

 

 

VIDEO:IMNUL AROMANILOR-PARINTEASCA DIMANDARE

 

 

 

Anunțuri

30/09/2010 - Posted by | AROMANII DIN BALCANI, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

7 comentarii »

  1. CINE AM FOST SI CINE SUNTEM?!

    Apreciat de 1 persoană

    Comentariu de dacia | 16/08/2011 | Răspunde

    • Imnul aromanilor Parinteasca Dimandari ar trebuiii difuzat si rasdifuzat,Prin frumuserea melodica si prin profunzimea cuvintelor,este puternic mobilizator si indemn de iubire frateasca.
      Sa nu uitam!
      In totalitarism pentru iubirea de tara si de Regele Mihai, anii grei de puscarie, numarati in sute au fost facuti in parti egale atat de romani cat si de armani-machedoni.Cinste voua eroi si martiri!Florile nemuriririi pe mormintele Mariilor Voastre!

      Apreciază

      Comentariu de stoicarodica2010 | 26/05/2012 | Răspunde

  2. […] Sursa principală – cersipamantromanesc.wordpress.com […]

    Apreciază

    Pingback de O ROMÂNIE SUD-DUNĂREANĂ: Principatul PINDULUI, o istorie inedită a primului stat aromân din Balcani – | Romanian Breaking News | 23/05/2013 | Răspunde

  3. Nu am acces la PARINTEASCA DIMANDARE. Unde gasesc sa ascult?

    Apreciază

    Comentariu de Popescu Aurelian | 31/05/2013 | Răspunde

  4. A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Apreciază

    Comentariu de octavpelin | 05/08/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: