CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

VIDEO SI FOTO:Americanii vor scoate in curand pe campurile de lupta skateboarduri-tanc

Pare a fi o încrucişare între un tanc mic si un skateboard …

Această invenţie ciudata este de fapt  un vehicul pentru soldaţi aflati in zone de razboi .

Specialistii militari  afirmă ca Shredder DTV se poate deplasa pe  orice tip de teren cu viteze relativ mari , ceea ce ” îl face ideal pentru recunoastere , salvare / recuperare , supraveghere mobila şi  pentru operaţiunile de evacuare a ranitilor „.

DTV este un Shredder Autovehicolul motorizate care factorii de decizie ar putea sa cred extrem de folositoare într-o Warzone

Shredder DTV este un autovehicolul motorizat, care poate deveni extrem de folositor in zonele de razboi

Melodii -cisternă ca permite să urce peste obstacole de mici dimensiuni

Aceasta inventie  permite militarilor să treaca  peste obstacole de mici dimensiuni

Shredder DTV a  fost conceput de  firma canadiană BOG Werks si  a fost prezentat ca o” prima platforma modulara „pentru militari , la o conferinţă  prezentare de vehicule militare la Detroit, luna trecuta .

Conform spuselor producătorului DTV,acesta  este personalizabil astfel ca  poate fi adaptat în funcţie de scopul pentru  care care e utilizat. Există de asemenea o opţiune pentru dotarea sa  cu mitraliere şi alte arme ,ceea ce il poate transforma într-un vehicul de atac formidabil .

Se poate chiar manipula  de la distanţă , astfel încât  să poata fi trimis în misiuni de recunoaştere, în cazul în care ar fi prea periculos sa fie  trimisi soldaţi.

Shredder DTV poate lovi viteze de până la 30 mph

Shredder DTV poate atinge viteze de până la 30 mile/h

dezvoltatorii săi susţin că este capabil să călătoresc pe orice suprafata si poate fi actionat chiar de la distanţă

Proiectantii  săi susţin că este capabil să călătoreasca  pe orice suprafata si poate fi actionat chiar de la distanţă

Este propulsat de un motor Honda 200cC de doar 15 de cai putere si este capabil sa se deplaseze cu peste 30 mile pe oră  si sa urce pante de 40 de grade .

Este chiar capabil sa tracteze remorci mici şi poate transporta o sarcină utilă de cateva sute de kg.

A fost imaginat  si proiectat de Ben Gulak ,un  student la M.I.T., faimos deja pentru ca a inventat motocicleta Uno, cu rotile dispuse pe laterale, una langa cealalta, pe mijlocul vehiculului.

Sursa

14/09/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Se împlinesc la 14 septembrie, 18 ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei

LA MULTI ANI ,MITROPOLIA BASARABIEI !

Că drept este Domnul, iubeşte Dreptatea, iar faţa Lui spre cele Drepte priveşte (Psalmul 10, versetul 7)

 Anul 2002 in fotografii de presa, IPSS Petru Paduraru
Foto:I.P.S. PETRU PADURARU,Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

La 14 septembrie s-au împlinit 18 ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei.  Cu foarte rare exceptii ,nici o  publicaţie, televiziune sau post de radio laice de la Chişinău sau Bucureşti nu şi-au amintit de eveniment.

Cred ca in acest moment aniversar,e cuvine sa ne amintim  imprejurarile in care a renascut Mitropolia Basarabiei.

Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 s-au produs schimbari si in organizarea Bisericii Ortodoxe Romane. Autocefala din 1885, Biserica Ortodoxa Romana este ridicata la rang de Patriarhie prin Legea din 3 noiembrie 1925; in componenta ei functiona legal, ca persoana juridica, si Biserica Ortodoxa din Basarabia.

In 1928 arhiepiscopul Chisinaului, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Basarabiei. Noua Mitropolie avea trei eparhii: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia Cetatea Alba-Ismail si Episcopia Hotin-Balti. Dintre realizarile numeroase ale Mitropoliei Basarabiei merita sa fie amintite in primul rand institutiile de invatamant teologic: Facultatea de Teologie din Chisinau (infiintata in 1926 ca parte a Universitatii din Iasi si a avut profesori celebri, precum Nichifor Crainic, Gala Galaction s.a.), Seminarul Teologic, Scoala Eparhiala de Fete, Scoala Spirituala de Baieti din Ismail etc.

In urma Ultimatumului din 26 iunie 1940 si a intrarii Armatei Sovietice in Basarabia la 28 iunie 1940, bisericile si manastirile din Basarabia sunt inchise, transformate in depozite de marfa, spitale, cazarmi militare, „case de odihna”. Mitropolia Basarabiei, cu Consiliul Eparhial si cu Casa Eparhiala, este declarata Casa Armatei Rosii. Pana in 1941, cand autoritatile romane revin in Basarabia, fusesera devastate sau distruse peste 200 de biserici si manastiri, preotii si calugarii sunt ucisi sau deportati, in numar foarte mare, iar bisericile si manastirile sunt daramate sau secularizate. Mitropolia Basarabiei va fi desfiintata, iar in locul ei va fi organizata o Episcopie (mai tarziu Arhiepiscopie) sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Moscovei; ierarhii numiti vor fi de origine etnica rusa, iar Episcopiile Cetatea Alba, Ismail, Hotin (Balti) vor fi desfiintate.

La 21 mai 1989, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii il numeste episcop al Chisinaului si al Moldovei pe Nikolai Vasilievici Kantarian (colonel in rezerva), sub numele Vladimir. In 1990 Vladimir este ridicat la treapta de arhiepiscop al Chisinaului, iar in 1992, la treapta de Mitropolit al Moldovei. Mitropolia Moldovei ramane sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Moscovei.

La 24 martie 1992 a fost adoptata Legea nr. 979-XII privind Cultele in Republica Moldova.

Biserica Ortodoxa Romana, care nu ii uitase pe fiii ei credinciosi de dincolo de Prut, isi arata purtarea de grija fata de acestia si la 9 aprilie 1992 Sfantul Sinod da publicitatii un comunicat oficial in care se spune ca „Biserica Ortodoxa Romana nu a recunoscut niciodata desfiintarea Mitropoliei Basarabiei cu sediul la Chisinau”.

Pe baza Legii cultelor, o parte a clerului si a credinciosilor din Republica Moldova se asociaza si la 14 septembrie 1992 are loc la Chisinau Adunarea de reactivare a Mitropoliei Basarabiei. Petru Paduraru, epicop de Balti, este numit mitropolit loctiitor, iar o delegatie de clerici este trimisa la Bucuresti pentru a cere Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sa primeasca noua Mitropolie a Basarabiei sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Romane, asa cum fusese dupa 1918.

Sfantul Sinod va raspunde acestei cereri, la 19 decembrie 1992, prin „Actul Patriarhal si Sinodal al Patriarhiei Romane privind recunoasterea reactivarii Mitropoliei Basarabiei, autonoma si de stil vechi, cu resedinta in Chisinau”, in care se spune: „Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se savarseste un act sfant de adevar si dreptate, care reintregeste plinatatea comuniunii de credinta stramoseasca si gandire romaneasca”.

La 8 octombrie 1992, Mitropolia Basarabiei solicita guvernului sa fie recunoscuta, dar nu primeste raspuns.

La 16 octombrie 1992, Ministerul Culturii si Cultelor cere guvernului un aviz favorabil recunoasterii Mitropoliei Basarabiei. Guvernul refuza sa dea acest aviz, desi Ministerul de Finante (la 14 noiembrie 1992), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale ( la 8 februarie 1993), Ministerul Invatamantului (la 8 februarie 1993) si Departamentul de Stat pentru Privatizare (la 15 februarie 1993) comunica guvernului si presedintelui tarii ca nu au obiectii in legatura cu recunoasterea Mitropoliei Basarabiei.

Chiar si Comisia pentru Cultura si Culte a Parlamentului Republicii Moldova face cunoscut la 11 martie 1993 (in urma unei scrisori a episcopului Petru Paduraru) ca statutul si activitatea Mitropoliei Basarabiei sunt in conformitate cu legislatia statului si cere guvernului sa recunoasca noua Mitropolie pentru a nu agrava situatia sociala si politica din Republica.

Anul 1993 va fi si anul unei intense corespondente intre Prea Fericitul Teoctist , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Sanctitatea Sa Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, cu privire la problema canonicitatii si continuitatii Mitropoliei Basarabiei. Semnificativa este scrisoarea din 19 mai 1993 a Prea Fericitului Teoctist care ii spune Sanctitatii Sale Alexei al II-lea: „Exercitarea jurisdictiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra romanilor ortodocsi din Basarabia intre anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992 a fost un act nedrept si abuziv din punct de vedere al realitatii istorice si al normelor de drept canonic deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice, care au lezat dreptul istoric”.

La 17 noiembrie 1993, prin Hotararea nr. 719, Guvernul Republicii Moldova, condus de Andrei Sangheli, recunoaste existenta legala doar a Mitropoliei Moldovei, declarata „parte inseparabila a trupului bisericesc rus”.

Patriarhia Romana recunoaste acestei structuri ruse doar dreptul de jurisdictie asupra diasporei ruse din Basarabia, ceea ce presupune, prin reciprocitate, exercitarea in Federatia Rusa a jurisdictiei Bisericii Ortodoxe Romane prin Exarhatul Plaiurilor. La 20 octombrie 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a acordat Mitropoliei Basarabiei rangul de Exarhat al Plaiurilor cu drept de jurisdictie extrateritoriala asupra diasporei ortodoxe romane din spatiul ex-sovietic si asupra diasporei basarabene din intreaga lume.

Drumul Mitropoliei Basarabiei catre recunoastere si legalitate a fost facut sub focul persecutiei, cu foarte multe semnale politice din partea autoritatilor statului. Mitropolia Basarabiei a fost acuzata ca:

  1. a declansat razboiul in Transnistria;

  2. submineaza autoritatea statului si stabilitatea Republicii Moldova;

  3. este o „agentura straina”;

  4. este unealta Romaniei etc.

Din pacate, astfel de acuzatii aberante au fost aduse si de cei mai inalti demnitari ai statului moldovean in declaratii publice. Astfel, Andrei Sangheli, seful guvernului de la Chisinau declara in scrisoarea adresata, la 1 martie 1992, Prea Fericitului Patriarh Teoctist: Reactivarea Mitropoliei Basarabiei este „un amestec in treburile interne ale Moldovei”.

La randul sau, fostul presedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, declara in discursul pronuntat la 24 decembrie 1992 in fata Parlamentului Republicii Moldova: „Patriarhia Romana a contribuit la dezmembrarea teritoriala a Republicii Moldova”

Idei asemanatoare a exprimat si actualul presedinte al Moldovei, Vladimir Voronin, in interviul acordat in 2001 ziarelor „Rusiiskaia gazeta” si „Trud”.

Victor Stepaniuc, liderul factiunii comuniste din Parlament, declara ca problema Mitropoliei Basarabiei este artificiala si ca este creata de formatiunile politice care, la inceputul anilor ’90, doreau unirea Moldovei cu Romania.

Nu este de mirare, asadar, ca multi preoti au fost batuti, calcati in picioare, amenintati cu arma, alungati din biserici. Publicatiile „Tara” si „Alfa si Omega” au publicat zeci, sute de articole despre astfel de acte violente si abuzive.

Mai mult, la 21 noiembrie 1994, Serviciul de Stat pentru Culte de pe langa guvernul Republicii Moldova a dat publicitatii o nota in care Mitropolia Basarabiei era acuzata ca:

  1. isi desfasoara activitatea ilegal;

  2. preotii ei nu respecta normele canonice;

  3. face prozelitism;

  4. propaga ideile Bisericii Ortodoxe Romane;

  5. activitatea ei este mai mult politica decat religioasa si este sustinuta din interior (de unii deputati, de reprezentanti ai opozitiei si ai autoritatilor locale, de unii primari etc), dar si din exterior (de Guvernul Roman care, prin Hotararea nr. 612 din 12 noiembrie 1993, a finantat activitatea Mitropoliei Basarabiei cu 399,4 milioane lei);

  6. activitatea Mitropoliei Basarabiei este instigatoare si provoaca tensiuni de ordin religios si socio-politic cu urmari imprevizibile deoarece:

  •  nu exista in Moldova o unitate administrativ-teritoriala cu numele Basarabia; crearea unui grup religios cu numele Mitropolia Basarabiei este un act antistatal, nelegitim si de negare a statului suveran si independent Republica Moldova;

  •  Mitropolia Basarabiei a fost creata pentru a inlocui vechea episcopie a Basarabiei intemeiata in 1925 (recunoscuta prin Decretul Regal nr. 1942 din 4 mai 1925); daca acest act ete recunoscut valid din punct de vedere juridic sunt recunoscute efectele acestui act al unui stat strain pe teritoriul Republicii Moldova;

  •  existenta Mitropoliei Basarabiei destabilizeaza Biserica Ortodoxa a Moldovei si societatea moldoveneasca;

  • recunoasterea Mitropoliei Basarabiei va duce la disparitia Mitropoliei Moldovei etc.

Mitropolia Basarabiei va cere recunoasterea sa si in 1995, 1996, 1997 dar in zadar, desi fata de alte culte Guvernul Republicii Moldova a avut o atitudine binevoitoare, recunoscand „Biserica Adventista de Ziua a Saptea” (22 iulie 1993), „Biserica Adventista de Ziua a Saptea – Miscarea Reformata” (19 iulie 1994), „Biserica Ortodoxa Rusa din Moldova” (28 august 1995), „Federatia (religioasa) a Comunitatii Evreiesti” (9 iunie 1994), „Uniunea Comunitatii Evreilor Mesianici” (1 septembrie 1997).

Refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei si persecutiile suferite de clerul si credinciosii ei au dus la procese in Moldova si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

La 12 septembrie 1995, Judecatoria Buiucani din Chisinau da castig de cauza Mitropoliei Basarabiei, care ceruse guvernului sa fie recunoscuta, dar Curtea Suprema de Justitie anuleaza, la 18 septembrie 1995, aceasta hotarare. La 19 iulie 1996 Judecatoria Buiucani da o alta hotarare prin care respinge cererea Mitropoliei Basarabiei de a fi recunoscuta de guvern. Aceasta hotarare este casata, la 21 mai 1997, de Tribunalul Municipiului Chisinau care trimite dosarul spre examinare Curtii de Apel a Republicii Moldova. Aceasta, prin decizia din 19 august 1997, da castig de cauza Mitropoliei Basarabiei constatand ca:

  1. prin art. 31, paragrafele 1 si 2 din Constitutie se garanteaza dreptul la libertatea constiitei;

  2. cultele sunt libere si se pot organiza potrivit statutului propriu in conditiile prevazute de legile Republicii Moldova;

  3. refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei incalca:

  • Legea cultelor;

  • art. 18 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului;

  • art. 5 din Pactul International privind drepturile economice, sociale si culturale;

  • art. 8 din Pactul International privind drepturile civile si politice.

Intervine presedintele de atunci al Republicii Moldova, Petru Lucinshi, care cere sa se faca recurs la Curtea Suprema de Justitie. Aceasta respinge, la 9 decembrie 1997, actiunea Mitropoliei Basarabiei si anuleaza hotararea din 19 august 1997 a Curtii de Apel

Vlad Cubreacov, deputat in Parlamentul Moldovei si in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, face o interpelare in Parlament pe tema refuzului guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei. In urma acestei interventii, adjunctul primului ministru adreseaza o scrisoare presedintelui Parlamentului in care califica neintemeiat refuzul guvernului de a nu recunoaste Mitropolia Basarabiei si apreciaza ca „dezbaterile febrile” cu privire la Mitropolia Basarabiei au un caracter pur politic.

In aceasta situatie, Mitropolia Basarabiei mai are o singura cale: sa se adreseze Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Prin urmare, la 3 iunie 1998 depune o plangere impotriva Republicii Moldova. Cererea va fi inregistrata la CEDO la 26 ianuarie 1999 cu nr. 45701/99 si va fi declarata admisa la 7 iunie 2001.

Serviciul de Stat pentru Culte de pe langa guvern reactioneaza dupa plangerea la CEDO din 3 iunie 1998 a Mitropoliei Basarabiei si, la 29 iunie 1998 declara:

  1. in Republica Moldova nu exista o unitate administrativa „Basarabia”;

  2. cultul crestin ortodox a fost recunoscut la 17 noiembrie 1993 sub numele de Mitropolia Moldovei; Mitropolia Basarabiei fiind un „element schismatic” al Mitropoliei Moldovei;

  3. statutul Mitropoliei Basarabiei este copia statutului Bisericii Ortodoxe din alta tara (aluzie la Biserica Ortodoxa Romana).

Declaratia pare absurda deoarece Ministerul Justitiei (la 22 iunie 1998), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (la 25 iunie 1998), Ministerul Finantelor (la 6 iulie 1998) si Ministerul Educatiei (la 7 iulie 1998) fac cunoscut ca statutul Mitropoliei Basarabiei nu contravine legilor Republicii Moldova si ca nu au obiectii privind recunoasterea ei.

La 15 martie 1999, Mitropolia Basarabiei adreseaza guvernului o noua cerere de recunoastere. La 20 iulie 1999, primul ministru motiveaza refuzul guvernului astfel:

  1. Mitropolia Basarabiei nu este un cult in sensul legii, ci un grup schismatic al Mitropoliei Moldovei;

  2. Guvernul Moldovei nu va aproba cererea Mitropoliei Basarabiei pana cand negocierile in curs dintre Patriarhul rus si Patriarhul roman nu vor gasi o solutie religioasa conflictului provocat prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei.

La 10 ianuarie 2000, deputatul Vlad Cubreacov a primit o scrisoare de la adjunctul procurorului general al Republicii Moldova, care isi exprima parerea ca refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei incalca Legea Cultelor si art. 6, 11 si 13 din Conventia Drepturilor Omului.

Prin atitudinea sa, Guvernul Republicii Moldova si-a atras criticile unor organisme internationale. Astfel, Federatia Internationala a Drepturilor Omului, in Raportul sau anual pe 1997, critica refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei, atrage atentia ca numeroase biserici au fost transferate in patrimoniul Mitropoliei Moldovei si condamna violentele fizice impotriva preotilor Mitropoliei Basarabiei si lipsa de protectie a acestora din partea autoritatilor.

Aceeasi federatie, in Raportul sau anual pe 1998, critica art. 4 din Legea Cultelor care nu ofera protectie credinciosilor cultelor nerecunoscute de guvern si condamna din nou actele de violenta si de vandalism la care a fost supusa Mitropolia Basarabiei cu membrii ei.

La 2 octombrie 2001 au avut loc audierile publice la CEDO, la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg, iar la 13 decembrie 2001 CEDO hotaraste in unanimitate ca Republica Moldova a incalcat, in cazul nerecunoasterii Mitropoliei Basarabiei, art. 9 si 13 ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Statul a fost obligat sa plateasca Mitropoliei Basarabiei 20.000 euro despagubire morala si 7.025 euro pentru cheltuielile de judecata.

Guvernul Republicii Moldova a atacat decizia CEDO si a cerut rejudecarea cazului, dar la 27 martie 2002 CEDO respinge cererea Guvernului Republicii Moldova. In acest fel, hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 a ramas definitiva.

In sfarsit, Mitropolia Basarabiei, care la 19 februarie 2002 ceruse pentru a XI-a oara guvernului sa fie recunoscuta ca structura religioasa distincta, subordonata canonic Patriarhiei Romane, este recunoscuta si admisa in legalitate la 30 iulie 2002 ca urmare a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Dar suferintele Mitropoliei Basarabiei nu au luat sfarsit odata cu recunoasterea si intrarea ei in legalitate, deoarece a aparut o problema noua, problema succesiunii. Mitropolia Basarabiei trebuia recunoscuta de guvern si ca succesoare de drept a fostei Mitropolii a Basarabiei dinainte de 1944, mai ales ca, la 26 septembrie 2001, guvernul Republicii Moldova a aprobat prin Hotararea nr. 1008 modificarea introdusa in statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei) prin care aceasta este declarata si recunoscuta succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei.

La 8 februarie 2002, Inalt Preasfintitul Mitropolit Petru si deputatii Iurie Rosca si Vlad Cubreacov ataca la Curtea de Apel a Republicii Moldova, in procedura de contencios administrativ, Hotararea 1008 a guvernului.

La cererea Guvernului Tarlev, Curtea de Apel a respins, la 20 octombrie 2003, cererea petitionarilor pe motiv ca ar fi de competenta Curtii Constitutionale. Hotararea Curtii de Apel a fost atacata cu recurs la Curtea Suprema de Justitie, care a anulat decizia Curtii de Apel si a acceptat sa examineze pe fond, in prima instanta, litigiul patrimonial dintre Mitropolia Basarabiei, pe de o parte, si Guvernul Republicii Moldova si Mitropolia Moldovei, pe de alta parte.

La 2 februarie 2004, Curtea Suprema de Justitie a anulat Hotararea Guvernului nr. 1008 din 26 septembrie prin care Mitropolia Moldovei (subordonata canonic Patriarhiei Moscovei) fusese declarata succesoarea fostei Mitropolii a Basarabiei. Cu acest prilej, deputatul Vlad Cubreacov (PPCD), care a reprezentat in instanta Mitropolia Basarabiei a declarat: „Este o zi mare in istoria Mitropoliei Basarabiei si a justitiei nationale intrucat s-a facut dreptate intr-un litigiu atat de dureros, care vizeaza patrimoniul Mitropoliei, uzurpat de catre structura locala a Patriarhiei Moscovei, prin complicitate cu guvernul comunist de la Chisinau … Acest lucru s-a facut tinand cont de atentia sporita a Consiliului Europei fata de evolutia acestui caz. Decizia Curtii deschide o noua etapa in procesul de recastigare a drepturilor Mitropoliei Basarabiei.”

Deoarece Curtea Suprema de Justitie anulase, la 2 februarie 2004, Hotararea nr. 1008 a Guvernului din 26 septembrie 2001 prin care Mitropolia Moldovei fusese recunoscuta succesoarea juridica a Mitropoliei Basarabiei, dar in acelasi timp statuase ca Mitropolia Basarabiei ar putea fi doar succesoare istorica, canonica si spirituala a Mitropoliei Basarabiei de pana la 1944, Mitropolia Basarabiei a initiat in 2004 un nou dosar la CEDO pentru a demonstra ca in acceptia legilor Republicii Moldova, a CEDO si a primului protocol din Conventia Europeana, ratificat de Republica Moldova, succesiunea istorica, canonica si spirituala inseamna, de fapt, succesiunea de drept. Cand se va obtine recunoasterea acestui fapt vor putea fi recuperate proprietatile si bunurile Mitropoliei Basarabiei, confiscate sau nationalizate.

Material realizat cu ajutorul lucrarilor „Moldova ante portas”, Ed. Tritonic, Bucuresti, de Dan Dungaciu si „Moldova. Istoria tragica a unei regiuni europene”, Ed. Prut International, Chisinau, de Jean Nonzille

 Autor:Gh. Badea

Sursa

14/09/2010 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Care este diferenţa între fascism, nazism şi comunism ? VIDEO

 

 

 

Totalitarismul este specific unui regim politic în care puterea aparţine în mod absolut unei persoane, unui grup de persoane sau unui partid politic şi are ca principale caracteristici:

 

  • Conducătorul unic

  • Monopartitism

  • Ideologia  partidului unic devine adevăr absolut, adevărul oficial al statului

  • Partid unic

  • Nerespectarea drepturilor și libertăților cetățenești

  • Promovarea cultului personalității

  • Aplicarea cenzurii. Partidul – stat  monopolizează mijloacele de comunicare (mass – media).

  • Demagogie și propagandă

  • Interesele individului sunt subordonate intereselor statului

  • Regimul este menținut prin teroare și violență cu ajutorul poliției politice şi al altor instituţii de forţă (aparatul represiv al statului )

  • Statul se implică în toate domeniile de activitate (inclusiv în viața privată a cetățenilor săi)

  •  încălcarea sau chiar anularea drepturilor omului

  • Oponenții regimului sunt exterminați sau trimiși în închisori (epurare politică)

 

 

Acest termen a fost folosit pentru prima dată în Italia fascistă de către jurnalistul Giovanni Amendola la 12 mai 1923, intr-un articol din ziarul “ Il Mundo “, în care condamna sistemul totalitar instaurat in urma alegerilor municipale in care fascistii controlau ambele liste concurente, din dorinţa de a obţine o victorie sigură şi totală

Care este diferenţa între stalinism, nazism, marxism, socialism, fascism, comunism ?

Hai sa vedem…

Socialismul este un  ansamblu de doctrine social-politice care urmăresc reformarea societății  prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și de schimb și punerea acestora sub controlul statului.

Socialismul este un concept, un grup de ideologii, un ansamblu de mişcări politice care au evoluat şi s-au ramificat de-a lungul timpului, un sistem economic.

La început, s-a bazat pe proletariatul organizat cu scopul de a clădi o societate lipsită de clase sociale, dar, până la urmă, s-a concentrat, din ce în ce mai mult, pe reforme sociale în cadrul democraţiilor moderne

Marx a pus bazele teoriei comunismului în secolul 19, propunând  eliminarea  proprietaţii private şi a inegalităţilor sociale din societate, printr-o revoluţie a claselor asuprite.

 El critica sistemul capitalist, denunţând profitul obţinut prin plusvaloare, şi considera că statul se transforma într-un instrument de dominare şi de exploatare a societăţii civile de către clasele dominatoare.

 „Într-o fază superioară a societăţii comuniste, când vor dispărea subordonarea înrobitoare faţă de diviziunea muncii şi, prin urmare, opoziţia dintre munca intelectuală şi cea fizică, atunci când munca va deveni nu numai un mijloc de trai ci şi prima necesitate a vieţii; când, odată cu dezvoltarea universală a indivizilor, forţele productive vor spori şi toate sursele de bogăţie cooperativă vor ţâşni la suprafaţă din abundenţă (…), atunci societatea îşi va putea înscrie pe frontispiciu: de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia dupa necesităţi”, scria Karl Marx în „Critica Programului Gotha”.

Karl Marx folosea aproape cu acelaşi sens termenii socialism şi comunism, dar, în general, comunismul ar fi forma cea mai avansată a socialismului.

În „Critica Programului Gotha”, Karl Marx a identificat două etape ale comunismului după înlăturarea sistemului capitalist: în prima perioadă ar fi un sistem de tranziţie în care clasa muncitorească ar deţine controlul asupra conducerii statului, inclusiv asupra economiei, iar oamenii ar fi remuneraţi proporţional cu munca desfăşurată; în a doua perioadă, obiectivul ar fi fost ajungerea la o societate comunistă fără clase sociale şi formă de guvernare, în care producţia şi distribuirea bunurilor ar fi bazată pe principiul „de la fiecare potrivit capacităţilor, fiecăruia în funcţie de nevoi”.

 În incercarile  lor de a eliminina clasele sociale, urmasii lui Marx,   comunistii Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot, Kim ir sen şi alţi marxişti extremişti, au recurs la asa zisa „dictatura a proletariatului”şi la represiuni sangeroase, fara precedent in istoria omenirii, aceasta politica  avand ca rezultat  eliminarea fizică a zeci de milioane de oameni dintre cei mai creativi în ţările lor.

Comunismul a devenit sinonim cu teroarea, lagarele de concentrare, deportarile,cenzura totala a mijloacelor de informare,dirijismul cultural, propaganda mincinoasa, foametea, industrializarea haotica si fortata, colectivizarea fortata a agriculturii,cultul personalitatii sefului suprem .

Considerand religia drept un „opiu pentru masele exploatate”, comunistii au inchis , pangarit si distrus lacasuri de cult, au arestat si masacrat preoti si ierarhi, au propovaduit ateismul militant.

De asemenea, in multe tari comuniste minoritatile nationale sau religioase au fost  dislocate in totalitate de pe teritoriile in care traiau  si s-au experimentat asupra lor cele mai perverse metode de deznationalizare si asimilare  fortata..

Cunoastem cazul poporului cecen, al tatarilor, a sute de mii de români basarabeni si bucovineni si al altor grupuri naţionale, care au fost alungaţi de pe pamânturile lor si reaşezaţi in Siberia, Asia Centrala sau in Extremul Orient  sovietic, colonizându-se în acelasi timp pe teritoriile şi în casele celor deportaţi, persoane aparţinând altor naţiuni, in special ruşi, bielorusi, ucrainieni.

Şi in alte ţări ”socialiste” au avut loc acţiuni asemănătoare.

În ciuda unor succese economice de început, conducerile comuniste au devenit pentru naţiunile lor o forţă distructivă şi un simbol al răului.

Privind la scara istoriei, într-un timp relativ scurt  dupa cucerirea puterii de către comunişti, economia s-a prăbuşit, iar sistemul mondial comunist s-a dezintegrat  şi  pe cale de consecinţă, ideologia acestuia.

In restul ţărilor asa zis „comuniste”rămase, în care oficial se „construieste socialismul”, respectiv în  Coreea de Nord si Cuba, derapajul este total, statele  acestea aflându-se in plin faliment pe toate planurile: economic, social, cultural si politic.

In fapt, in aceste ţări  s-au instalat adevarate monarhii comuniste, care au acaparat intreaga viata socio-economica si culturală a popoarelor care au nefericirea sa se afle sub conducerea  lor.

Comunismul contemporan a degenerat până în faza in care liderii comunisti  lasă de la o generaţie la alta moştenire conducerea ţării lor unor rude apropiate, pretinzând ca tot ce fac  este  „pentru binele şi fericirea poporului muncitor”.

Cu toate acestea comunismul ca soluţie, ramane  înca  atractiv pentru multe persoane  aflate in  sărăcie, iar acestea sunt foarte numeroase   în tarile lumii a treia.

Acum, marxiştii susţin că ce s-a intamplat în trecut au fost doar nişte”excese”şi că terorismul de stat instituit  în numele „poporului muncitor”de catre marii măcelari comunişti nu a reprezentat ”adevaratul”comunism.

În zilele noastre marxiştii pretind ca deţin reţeta ”adevăratului” comunism şi  aşteapta cu nerăbdare să o experimenteze asupra maselor credule…

Socialismul nedictatorial presupune protecţie socială,  ne restrictionarea iniţiativei private şi este în căutarea unui consens între clasele sociale şi a echităţii sociale, prin căutarea  unor solutii de reducere a diferenţierilor din cadrul societăţii.

Acest tip de socialism mai are adepţi numeroşi  în unele dintre ţările europene avansate, precum şi în Japonia sau Coreea de sud.

 

 

 

FASCISMUL

 

 

Doctrina care alături de comunism şi nazism a jucat în secolul XX  un rol extrem de important in modelarea viitorului Europei, este doctrina fascistă, specifică  mişcărilor naţionaliste de extremă dreapta, cu o structura ierarhica totalitara, fundamental opusă democraţiei şi liberalismului (Dicţionarul Oxford).

Potrivit acestei doctrine, menirea fascismului este sa oprească declinul naţiunii, cauzat de:

–     divizarea internă

–     subordonarea de catre naţiuni inferioare

–      scăderea purităţii rasei

–     capitalismul si democratia liberală  care fragmentează naţiunea şi o subordonează in cadrul unei ordini  mondiale pe care o domină.

Fascismul este declarat singura forţă capabilă sa restaureze rolul conducător al  naţiunii în stat, prin instaurarea unui stat autoritarist ale cărui trăsături principale sunt:

–    conducerea unui singur partid

–    un conducator carismatic care sa energizeze masele

–     dirijarea de catre stat a muncii si consumului ( etatism )

–     crearea unei economii productive si autosuficiente ( corporatism )

La fel ca şi în cazul celorlalte doctrine totalitare, fascismul italian era caracterizat de existenţa unui lider charismatic, care se confunda cu statul, Benito Mussolini, conducator dictatorial al statului italian fascist de pe poziţia de  Prim Ministru, din anul 1922 si pâna in anul 1943.

Ideea centrala a fascismului era aceea de stat si de naţiune, , la care se adauga violenţa şi intoleranţa (faţă de alte partide,regimuri, naţiuni).

Un lider puternic a carui imagine era susţinuta de un puternic cult al personalitatii, vazut ca un salvator al unei natiuni care ieşise deja zdruncintă dintr-un un mare razboi, manipularea maselor, misticismul şi promovarea rasismului sunt doar cateva elemente care descriu regimul fascist mussolinian.

Deşi putem identifica cu usurinta elemente asemănatoare intre fascism, comunism sau nazism, fascismul s-a diferenţiat atât de nazism,   cât si de comunism.

  ” Dar care rasă? Exista oare rasa germană? A exista vreodată? Va exista vreodata? Ei bine, răspundem noi, rasa germană nu există”.( B. Mussolini).

Iată cum prezenta Mussolini însuşi ideologia fascistă :

„Fascismul neaga (faptul ca) numarul, prin calitatile sale, poate dirija societatile umane: el neaga ca acest numar poate guverna gratie unei consultari periodice. El afirma inegalitatea de nesters, fecunda, binefacatoare a oamenilor, ce este imposibil de a fi nivelata printr-un fapt mecanic si exterior precum sufragiul universal[…]

Pentru fascist, totul se afla in stat, nimic uman sau spiritual nu exista in afara statului. In acest sens, fascismul este totalitar, iar statul fascist, sinteza si unitate a tuturor valorilor, interpreteaza, dezvolta si da forta vietii intregului popor. […] Fascismul este opus socialismului care ingusteaza miscarea istorica pana in punctul in care o reduce la lupta dintre clase si care ignora statul .[…]

Statul fascist, care este forma cea mai inalta si mai puternica a personalitatii, este o forta, dar o forta intelectuala si morala care rezuma toate formele vietii umane.

In consecinta, el nu se poate limita la functiile simple de supraveghere şi tutela cum doreste liberalismul. Statul nu este un simplu mecanism destinat a limita libertatile individuale. El reprezinta o forma si o regula interioara, o disciplina totala: el patrunde in vointa si in inteligenta.

Statul fascist aduce solutii pentru probleme universale, respectiv cele ale: domeniului politic, datorita fractionarii partinice, abuzurilor de putere ale parlamentarismului, iresponsabilitatii adunarilor; in domeniul economic, datorita functiilor sindicale mereu mai numeroase si tot mai apasatoare atat pentru muncitori cat si pentru patroni; in domeniul moral, datorita necesitatii ordinii, disciplinei, supunerii regulilor morale ale patriei.

Un stat care se sprijina pe milioane de indivizi care il recunosc, il simt si sunt gata sa-l serveasca, nu este statul tiranic al Seniorului medieval. Nu are nimic in comun cu Statul absolutist dinainte sau de dupa 1789. Individul nu este anulat in statul fascist, ci mai degraba multiplicat, la fel cum un soldat al unui regiment nu este diminuat ci multiplicat de numarul tovarasilor sai de arme.”

Violenta si intoleranta sunt alte doua trasaturi definitorii ale regimului fascist.

Cămăşile negre sau „Squadristi” reprezentau o organizatie paramilitara pe care Mussolini a infiintat-o si a folosit-o ca instrument de represiune de stat pentru a zdrobi miscarea rivala socialista.

Cămăşile negre au jucat un rol esential in cadrul Marsului asupra Romei, lovitura de stat prin care Partidul National Fascist condus de Mussolini a acaparat conducerea Italiei. Este usor de intuit ca, mai tarziu, Camasile Negre ale lui Mussolini au devenit sursa de inspiratie a Camasilor Brune ale lui Hitler, asa cum „Fuhrer” este un titlu care aduce a „Il Duce”, titlu pe care conducatorul italian si-l asumase o data cu preluarea puterii.

 Fascismul a aparut ca o reacţie la instabilitatea si la stagnarea caracteristica unora din tarile Europei dupa primul razboi mondial, care  generau inechitate sociala,corupţie, revolte, confruntări politice acerbe.

Ca  sistem economic, fascismul poate fi etchetat ca  un socialism cu furnir capitalist. Cuvântul derivă de la fascii, simbolul roman al colectivismului și al puterii: un mănunchi de nuiele legate, înzestrat cu o secure proeminentă.

În zilele sale de glorie (anii 1920 și 1930), fascismul trecea drept o fericită concesie între capitalismul liberal de tip boom-and-bust, cu pretinsele sale atribute – conflictul de clasă, competiția risipitoare, și egoismul orientat spre profit – și marxismul revoluționar, cu violenta și social distructiva sa persecuție a burgheziei.

Fascismul a înlocuit internaționalismul, caracteristic atât liberalismului clasic cât și marxismului, cu naționalismul și radicalismul – “sânge și pământ”.

În timp ce socialismul căuta un control totalitar asupra proceselor economice ale societății prin operarea directă de către stat a mijloacelor de producție, fascismul râvnea la acel control în mod indirect, prin dominarea proprietarilor privați nominali.

Pe când socialismul naționaliza explicit proprietatea, fascismul o făcea implicit, cerându-le proprietarilor să-și folosească avutul în “interes național” – mai exact, așa cum era perceput acest interes de către autoritatea autocratică. (Cu toate acestea, câteva industrii au fost operate de către stat.)

În vreme ce socialismul abolea complet toate relațiile de piață, fascismul păstra aparența acestora și totodată planifica toate activitățile economice.

Pe când socialismul abolea banii și prețurile, fascismul controla sistemul monetar și stabilea prețurile și salariile pe considerente politice.

Prin toate aceste activități fascismul a denaturat piața economică. Antreprenoriatul a fost abolit. Ministerele statului, nu consumatorii, decideau ce era produs și în ce condiții.

Fascismul se deosebește de intervenționism, sau de economia mixtă. Intervenționismul caută să ghideze procesele pieței, nu să le elimine, așa cum a făcut fascismul. Legile salariului minim și legile antitrust, deși reglementează piața liberă, sunt mult diferite de planurile multianuale emanate de Ministerul Economiei.

Fascismul a avut o durata de peste 20 de ani. Acesta s-a contopit cu statul, a fost un regim dur care a acaparat toate elementele societatii italiene.

Conducatorul Benito Mussolini s-a confundat cu regimul, reusind sa intruchipeze imaginea eroului salvator, care promite sa redea natiunii italiene gloria trecutului, in care Roma era stapana lumii.

Sub fascism, statul controla prin carteluri oficiale toate aspectele producției, comerțului, finanțelor și agriculturii. Planșetele și tabelele de planificare stabileau liniile și nivelele de producție, prețurile, salariile, condițiile de muncă și dimensiunile unor firme.

Acordarea de licențe era ubicuă; niciun fel de activitate economică nu putea avea loc fără permisiunea guvernului.

Nivelele de consum erau dictate de stat, iar veniturile “în exces” trebuiau predate sub formă de taxe sau “împrumuturi”.

Împovărarea producătorilor și greutățile cu care aceștia s-au confruntat ca urmare a acestor politici, au oferit avantaje firmelor străine amatoare de export.

Dar din moment ce politica guvernamentală năzuia către autarhie, sau altfel spus către auto-suficiență națională, protecționismul a fost necesar: importurile erau interzise sau controlate strict, singura metodă viabilă de achiziționare a resurselor ce nu erau disponibile pe plan local rămânând cucerirea externă.

Astfel fascismul a fost incompatibil cu pacea și diviziunea internațională a muncii – atributele liberalismului.

Fascismul a fost întruchiparea corporatismului, un sistem în care reprezentarea politică era bazată pe comerț și industrie, mai degrabă decât pe criterii geografice. Prin aceasta, fascismul și-a dezvăluit rădăcinile sindicaliste, sindicalismul fiind o formă de socialism apărută la stânga eșichierului politic.

Guvernul a cartelizat firme ce aparțineau aceleiași industrii, cu reprezentanți ai muncii și managementului deservind miriadele de consilii locale, regionale și naționale – toți aflându-se sub rezoluția permanentă a autorității ultime a planului economic al dictatorului.

Corporatismul încerca să prevină sciziunile ce produceau tumult și frământare în sânul națiunii, precum întreruperea lucrului și grevele sindicaliste. Prețul acestei “armonii” forțate a fost pierderea posibilităților de negociere și deplasare liberă.

Pentru a menține un nivel minim al șomajului și al nemulțumirii populare, guvernele fasciste și-au asumat de asemenea proiecte masive de lucrări publice finanțate prin impozite excesive, împrumuturi și creare de bani discreționari.

Deși multe din aceste proiecte aveau un caracter local – drumuri, clădiri, stadioane – cel mai însemnat dintre ele era militarismul, un efort ce beneficia de armate și producții de armament uriașe.

Antagonismul manifestat de liderii fasciști față de comunism a fost greșit interpretat drept o afinitate pentru capitalism. De fapt, anticomunismul fascist era motivat de credința că în mediul colectivist european al începutului anilor 1920, comunismul se situa pe poziția celui mai însemnat rival în competiția pentru loialitatea oamenilor.

Asemeni comunismului, sub fascism, fiecare cetățean era privit ca un angajat și chiriaș al statului totalitar, dominat de partid.

Drept urmare, folosirea forței sau amenințarea întrebuințării ei erau considerate a fi prerogative ale statului, ce puteau fi folosite chiar și în scopul suprimării opoziției pacifiste.

Dacă un prim arhitect al fascismului poate fi identificat, atunci acesta este cu siguranță Benito Mussolini, fostul editor marxist care, prins în mrejele fervorii naționaliste, a rupt-o cu stânga în perioada premergătoare Primului Război Mondial și a devenit liderul Italiei în 1922. Mussolini a făcut o distincție între fascism și capitalismul liberal în autobiografia sa din 1928:

“Cetățeanul Statului Fascist a încetat să mai fie un individ egoist ce deține dreptul anti-social de a se răzvrăti împotriva oricărei legi a Colectivității. Statul Fascist și concepția sa corporatistă plasează oamenii și capacitățile lor în domeniul muncii productive și le explică acestora îndatoririle pe care ei trebuie să le îndeplinească.”(p. 280)

Înainte de a plonja în imperialism în 1935, Mussolini a fost deseori lăudat pentru programul său economic de către americani și britanici, inclusiv de către Winston Churchill.

În mod similar, Adolf Hitler, al cărui Partid Național Socialist (Nazist) a adaptat fascismul Germaniei, cu începere din anul 1933, a spus:

“Statul ar trebui să păstreze dreptul de supraveghere iar fiecare proprietar ar trebuie să se considere un angajat numit de către stat. Este de datoria sa să nu-și folosească proprietatea împotriva intereselor membrilor propriului său popor. Aceasta este problema crucială. Cel de-al Treilea Reich își va păstra mereu dreptul său de a-i controla pe proprietarii privați.” (Barkai 1990, p. 26-27).

Ca o regulă, fascismul se implica pentru a restabili ordinea în ţară , cu mijloacele dictaturii şi ale represiunii sangeroase.

 Fascismul nu are o ideologie distincta, cu toate ca  isi are radacinile in socialism, de la care a preluat pana la un punct frazeologia , insa promoveaza  nationalismul si sovinismul, in forme extreme .

De asemenea fascism inseamna eliminarea opozantilor politici , abolirea libertatilor cetatenesti, cenzura presei,cultul marelui conducator.

Nici fascistii nu sunt adeptii distrugerii proprietatii private, dar instaureaza un regim dirijist in economie.

Relatiile fascistilor cu biserica majoritara este in general  corecta si de multe ori de colaborare.

 După ce accede la putere (in general prin forta) si ordinea  este restabilita, fascismul devine o povara  pentru naţiune, devine din ce in ce mai contestat si pana la urma se prabuseste fie violent, fie paşnic… Vezi Spania franchistă sau Portugalia, dupa Franco și Salazar .

 

Nazismul

 

 

  Desemnează  ideologia totalitara aplicata in timpul dictaturii lui Adolf Hitler in Germania (1933 – 1945 ) care era în esenţă caracterizată prin :

 

–      doctrina superioritatii rasei ariene si a natiunii germane in cadrul rasei

–     impartirea raselor umane  în superioare/stapani si inferioare/sclavi

–     teoria “ spatiului vital “ – Lebensraum – extinderea teritoriala prin eliminarea raselor inferioare

–    existenţa unor rase fără patrie,  considerate rase parazite ( de aici justificarea teoretica a opresiunii şi eliminarii evreilor si tiganilor )

–     controlul direct al guvernului asupra finantelor, investitiilor, industriei si agriculturii

–     militarizarea economiei –   propagarea antisemitismul ( ura impotriva evreilor ), anticomunismul, anticlericalismul

–   „principiul conducătorului “ – Fuhrerprinzip –  care simboliza intruparea naţiunii

 

   Nazismul este de multe ori este confundat cu fascismul deoarece  a preluat de la acesta  elemente specifice cum ar fi: dictatura, iredentismul teritorial, bazele teoriei economice.

Hitler a avut o viziune proprie despre aplicarea  socialismului la  naţiunea germană, pe care a inteles sa o conduca in lupta pentru eliminarea a ceea ce el numea „rasele inferioare”, în beneficiul „poporului arian”, pe care il credea   o rasa de stapani ai lumii.

Hitler a fost conducatorul Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania si a sustinut intotdeauna ca lupta pentru binele si fericirea poporului german ,pe care a incercat sa-l”purifice rasial” prin eliminarea fizica a persoanelor „neariene”,in special a evreilor si a tiganilor.

Spre deosebire de comunisti, nazistii nu au abolit proprietatea privata, dar au instituit un regim dirijist in economie si au militarizat-o intr-un ritm nemaintalnit.

Regimul nazist conceput de Hitler, a fost varianta cea mai dura a fascismului, care a preluat si a perfectionat de la comunistii stalinisti sistemul lagarelor de concentrare,deportarile in masa,asainatele politice pentru lichidarea oricarei opozitii ,masacrarea unor minoritati .

De asemenea, nazistii  au procedat identic cu comunistii in ceea ce priveste abolirea libertatii presei,a libertatilor individuale  si  in ceea ce priveste  exaltarea  cultului ”marelui conducator”.

Spre deosebire de comunisti, care propovaduiau lupta de clasa, nazistii au avut ca doctrina lupta pentru suprematia rasei ariene nordice.

In timp ce comunistii se declarau internationalisti, nazistii erau nationalisti extremisti.

In plan religios, naziştii au incercat sa opuna crestinismului un cult pagan nordic si au fost adeptii unor practici ezoterice oculte.

 

 

 

 

 

Svastica, simbolul preluat din Antichitate de catre bolsevici si apoi de catre nazisti-tpt

 

Simbolul nazist-svastika – are o  provenienta mistica orientala.

 

 

 

Foarte interesant este faptul ca svastika a fost un simbol comunist în anii revoluţiei din Rusia, dar comuniştii bolsevici ruşi au renunţat la el.

Intr-adevar, în anul 1917, odată cu venirea la putere în Rusia a regimului bolşevic si până în 1920, uniformele Armatei Roşii, dar si  bancnotele şi  documentele oficiale purtau însemnul svasticii.

russian swastika 1919 1920 cav

 

 

 

Mai târziu, regimul bolşevic a renunţat la acest simbol , iar in anul 1921, acesta  a fost preluat de  Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist German, partidul nazist..

Naziştii au tolerat în general creştinii majoritari, dar au trimis în lagare de concentrare persoanele de religie iudaica, le-au inchis sau distrus sinagogile şi cimitirele, acţiuni care faceau parte din aşa numita ”Solutie finală”preconizata de Hitler, aceea a unei Germanii suta la suta ariene, fără evrei, ţigani sau alte minorităţi naţionale”neariene”.

Mergând pe aceasta cale, naziştii au ajuns să promoveze  politica expansionista a „spatiului vital” pentru poporul german, ceea ce a condus  asa cum ştim  la declanşarea celei mai mari conflagraţii pe care a cunoscut-o omenirea, cel de-Al Doilea Război Mondial.

Sfârşitul nazismului este, de asemenea, bine cunoscut.

 

Concluzii: nici fascismul, nici derivatul acestuia – nazismul și nici comunismul, nu pot soluţiona problemele sociale și nici nu pot asigura progresul societatii.

Istoria a dovedit-o si o dovedeşte zi de zi.

Alternativa  nu poate fi decat DEMOCRAŢIA, care nu este o cale  ideală, dar care este totuși cea mai buna dintre toate soluţiile proaste găsite până acum.

Alta direcţie mai bună de urmat omenirea încă nu a cunoscut, dar dacă va aparea, atunci cu siguranţă vom avea mult de discutat …

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse)

– Barkai, Avraham. Nazi Economics: Ideology, Theory, and Policy. Trans. Ruth Hadass-Vashitz. Oxford: Berg Publishers Ltd., 1990.
– Basch, Ernst. The Fascist: His State and His Mind. New York: Morrow, 1937.
– Diggins, John P. Mussolini and Fascism: The View from America. Princeton: Princeton University Press, 1972.
– Flynn, John T. As We Go Marching. 1944. Reprint. New York: Free Life Editions, 1973.
– Flynn, John T. The Roosevelt Myth. New York: Devin-Adair, 1948.
Laqueur, Walter, ed. Fascism: A Reader’s Guide. Berkeley: University of California Press, 1976.
– Mises, Ludwig von. Omnipotent Government. New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1944.
– Mussolini, Benito. Fascism: Doctrine and Institutions. Firenze: Vallecchi, 1935.
– Mussolini, Benito. My Autobiography. New York: Scribner’s, 1928.
Pitigliani, Fauto. The Italian Corporative State. New York: Macmillan, 1934.
– Powell, Jim. FDR’s Folly: How Roosevelt and His New Deal Prolonged the Great Depression. New York: Crown Forum, 2003.
– Shirer, William L. The Rise and Fall of the Third Reich. New York: Simon and Schuster, 1960.
– Twight, Charlotte. America’s Emerging Fascist Economy. New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1975.

– altermedia.info/romania/

14/09/2010 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 60 comentarii

%d blogeri au apreciat: