Yanukovych lets Russia reassert control over nation, Moldova
Importanţa referendumului din Moldova merge dincolo de politica internă a acestei ţări mici , ea este reprezentata de importanţa Republicii Moldova în calitate de câmp de luptă între Occident şi Rusia.
Infrângerea coalitiei prooccidentale la referendum, prin neprezentarea majoritatii alegatorilor,demonstrează creşterea influenţei Moscovei în ţară şi este direct legata de consolidarea Rusiei intr-o altă ţară fosta sovietica din imediata vecinatate: Ucraina .
În timp ce Ucraina este vitala pentru supravieţuirea Rusiei , Moldova reprezintă ultima bucată de teritoriu ( istoric cunoscut sub numele de Basarabia ),de care Rusia are nevoie pentru a se asigura de la sud-vest.
The U.S.-based STRATFOR global intelligence firm published an analytical piece on its website asserting that Russia has consolidated control over Ukraine since President Viktor Yanukovych took power.
The Kyiv Post is a local partner of the firm, run by George Friedman, which operates a website at http://www.stratfor.com. Source: Stratfor
Yanukovych lets Russia reassert control over nation, Moldova
A referendum to hold direct presidential elections in Moldova failed to attract the necessary voter turnout to be binding.The referendum’s defeat is a victory for the opposition Communists, who called for a boycott of the vote. It also illustrates how Russia’s influence in Moldova is growing. Russia’s progress in consolidating its influence in Moldova was made possible by the speed with which Moscow was able to bring Ukraine back into its fold.A referendum to hold direct presidential elections in Moldova failed to attract the necessary voter turnout to be binding.The referendum’s defeat is a victory for the opposition Communists, who called for a boycott of the vote. It also illustrates how Russia’s influence in Moldova is growing. Russia’s progress in consolidating its influence in Moldova was made possible by the speed with which Moscow was able to bring Ukraine back into its fold.Analysis
A constitutional referendum in Moldova on Sept. 5 that called for the direct election of the president failed to garner the necessary 33 percent voter turnout to be binding (turnout was less than 30 percent). This is a defeat for the ruling pro-European coalition that initiated the referendum and a victory for the opposition Communists, who called for a boycott of the referendum. It also puts Moldova back into the deadlock that has dominated the political scene in Chisinau for 18 months. According to the Moldovan Constitution, parliament must now be dissolved. The ruling coalition proposed Sept. 8 to hold snap parliamentary elections Nov. 21.
The importance of the Moldova referendum goes beyond the tiny country’s internal politics; it is representative of Moldova’s importance as a battleground country between the West and Russia. The referendum’s defeat shows Moscow’s growing influence in the country and is directly tied to Russia’s consolidation of another nearby former Soviet country: Ukraine.
Russia reshapes Ukraine
Russia has made a priority of securing its southwestern flank in Europe ever since the pro-Western Orange Revolution swept Ukraine in 2004
Of all the former Soviet countries, Ukraine is the most strategic to Russia: Its industrial and agricultural sectors are virtually integrated into Russia’s own economic heartland, and 80 percent of the energy supplies Russia sends to Europe transit through Ukraine. The Orange Revolution and the pro-Western movement’s consideration of membership in Western blocs like NATO were a threat to Russia’s very survival. Pro-Western forces’ takeover in Kiev marked a turning point for Russia that would lead Moscow to focus all its efforts on expunging Western influence in its periphery and re-establishing its own.
A little more than five years later, Russia has both turned Ukraine back toward Moscow and solidified its presence in the country relatively quickly.
Under the Orange Coalition, Ukraine had a dysfunctional government perennially stuck between the competing interests and ambitions of then-President Viktor Yushchenko and then-Prime Minister Yulia Timoshenko. However, under current pro-Russian President Viktor Yanukovych (who lost the election in the 2004 Orange Revolution), this deadlock has been all but broken.
Yanukovych appointed a loyalist and fellow pro-Russian, Mykola Azarov, as prime minister and created a majority in parliament for his Party of Regions through some crafty constitutional maneuvers. With an ally who has no grand political ambitions of his own as prime minister and a non-contentious parliament, Yanukovych has been able to consolidate much of the rest of Ukraine’s political apparatus, ranging from regional heads to Cabinet ministries.
The level of political control that Yanukovych has gained has translated into consolidations in other areas — particularly the military and security services. Russia has been the primary beneficiary of this change.
Months after his inauguration, Yanukovych signed a landmark deal that extended Russia’s lease for its Black Sea Fleet in Ukraine’s Crimean peninsula by 25 years in exchange for lower gas prices from Russia. This was a significant reversal from the approach taken by Yushchenko, who not only did not support an extension of the lease on the fleet’s base in Sevastopol but also periodically called for its removal. For the population in Crimea, which has historical and cultural ties to Russia and sees the Black Sea Fleet as a symbol of Moscow’s protection of the region from Kyiv, Yanukovych’s approach is much more favorable and realistic than Yushchenko’s.
In terms of the security services, Yanukovych has dismissed many of the pro-Western Yushchenko appointees and, according to STRATFOR sources in Kyiv, has enacted a full reconciliation between Ukraine’s intelligence service, the Security Service of Ukraine (SBU), and Russia’s Federal Security Service (FSB).
In a meeting between SBU head Valery Khoroshkovsky and FSB chief Alexander Bortnikov in May, an agreement was reached that will allow FSB officers to work in Sevastopol to protect the Black Sea Fleet from Western operations. Under the agreement, the SBU’s top counterespionage department has made the United States, rather than Russia, its principal target (along with the United Kingdom’s MI6). Essentially, Ukraine has realigned its military and security apparatus so that it is similar to what it was during the Soviet era.
Attention on Moldova
Because Russia consolidated Ukraine relatively quickly, it has been able to move on to the next state on its southwestern flank: Moldova. While Ukraine is critical for Russia’s survival, Moldova — situated just between the Carpathian Mountains and the Black Sea — represents the last piece of territory (historically known as the Bessarabian Gap) that Russia needs to control in order to secure itself from the southwest. Russia already has de facto control over Transdniestria, the breakaway sliver of territory in eastern Moldova, but this does not offer the protection from encroaching Southeastern European powers that Moldova proper does.
Threats from Southeastern Europe historically were embodied by such foes as the Ottoman Empire; today, the main threat is from Romania, which has strong cultural and historic links to Moldova.
Although Romania certainly cannot rival Russia’s military or economic power, its membership in the Western blocs like the European Union and NATO — particularly its alliance with the United States — poses the true threat to Russia through the Moldovan corridor. Romania has actively supported Moldova’s pro-European parties and the country’s NATO membership bid, and acting Moldovan President Mihai Ghimpu has called for Russia to remove all its troops from Transdniestria. Ghimpu also passed a controversial decree establishing June 28 as “Soviet Occupation Day,” though this has since been overturned.
Russia has created its own pressure on the Western elements in Chisinau by banning Moldova’s wine exports and backing the opposition Communists. Russia has also enlisted Ukraine’s help in tackling the Transdniestria issue; the two countries formed a strategic partnership to find a solution, and Ukraine has used its own ethnic ties in Moldova to support Russia’s overtures. This shows that Ukraine is back in Russia’s camp and that Moscow has enlisted Kiev to help reach the Kremlin’s foreign policy goals.
The failed constitutional referendum, which had been put forth by pro-European elements in Chisinau to entrench their rule, is a clear signal that Russia’s approach is working thus far. Moldova has by no means definitively shifted back toward Russia as a result of the referendum, but Russia has proven that it has enough influence to block the pro-Europeans and their backers. And if Ukraine is a telling example, Russia could have the blueprint to pull another strategic former Soviet country on its southwestern flank away from the West and toward Moscow.
STRATFOR is a global intelligence company with its headquarters in Austin, Texas.
Read more: kyivpost.com/news
VIDEO:IMAGINI TULBURATOARE CU MADALINA MANOLE LUANDU-SI ADIO.Testamentul ei de suflet
Inainte de a se sinucide, Madalina Manole s-a inregistrat in timp ce isi lua ramas bun de la cei dragi. Caseta a fost gasita intamplator de Mircea Petru, la inceputul acestei saptamani. Acesta a prezentat o singura imagine din “inregistrarea tulburatoare” cu sotia sa inainte de a se sinucide. Vestea si fotografia au fost facute publice in emisiunea Happy Hour de ieri, de la PRO TV.
“Cand a venit sa-mi arate ce a gasit, tremura tot. Si avea de ce, pentru ca imaginile care o infatiseaza pe artista sunt de-a dreptul socante”, a declarat Catalin Maruta in cadrul emisiunii.
Mergea la ghicitoare pentru a-si afla viitorul
Tot in cadrul emisiunii de ieri, apropiati ai artistei au devaluit mai multe lucruri despre Madalina Manole, printre care si faptul ca aceastea mergea frecvent la ghicitoare pentru a-si afla viitorul. Se pare ca artista era convinsa ca este “urmarita” de un blestem, inca din copilarie, mai exact ca are cununiile legate.
“Dupa ce a divortat de Serban Georgescu, a spus ca nu se va mai casatori niciodata, orice s-ar intampla. Madalina a fost la un domn care i-a ghicit in carti. Si i-a spus ca are cununiile legate, iar ea zicea: ‘Uite, are dreptate, nu o sa ma mai mariti”, a povestit un apropiat al acesteia, Ciprian, care a infiintat fanclubul Madalina Manole la Roman, in 199, potrivit Gandul.
Fragmente din gandurile Madalinei
Adevarul prezinta cateva pasaje din jurnalul artistei, notate dupa intalnirile in care i se dadea in carti: „Eu, Casa Casatoriei. Nu se leaga nimic. Casa Sanatatii: Interventie. Probleme legate de despartire prieteni. Risc de accident. Provocari de instabilitate. Casa Nebuniei. Stare angoasa“.
Pasaje din 2005. „Casa banilor: perspective foarte bune la vara. Baza solida de colaborare. Stabilitate clara. Casa prietenilor: Profita. Barbati cu bani, marlani. Casa Sanatatii: risc de accident. Moment de labilitate. Provocari de Instabilitate. Blestemul. Casa Nebunului: Angoasa“.
„13 septembrie 2005. Eu, despartire. Nepotrivire de caracter. Costum prea stramt. Profesiune: barbat, figura dionisiaca. Strainatate: Plecare cu parere de rau. An greu cu multa munca. Lipseste incarcatura afectiva“.
Testamentul de suflet lasat de Madalina Manole!
Petru Mircea,sotul Madalinei Manole a prezentat si testamentul de suflet al acesteia. Originalul se afla la Parchetul de pe langa Judecatoria Bucuresti, alaturi de alte inscrisuri ale artistei.
Scrisoarea prezentata de Petru Mircea a fost gasita in sertarul unde Madalina isi tinea cartile de rugaciuni si era scrisa de mana, in anumite parti cu sublinieri sau cu majuscule.
Iata ce spunea in ultima ei scrisoare Madalina Manole:
Mi-a daruit DUMNEZEU:
-cel mai frumos si curat suflet din lume, PUIU AL MEU,
-cel mai maire si minunat DAR, COPILASUL NOSTRU,
-cei mai buni si sacrificati PARINTI din lume,
-frate drag, nepoti dragi, rude, prieteni, atata lume cu sufletul curat in jurul meu!
NU LE MERIT, nu stiu ce sa fac cu ele, cum sa am grija de ele , cum sa le fiu de FOLOS!!!!
Sunt o neputincioasa, o nevredinca, o complexata, am un million de defecte si astea ma fac sa gandesc ca TREBUIE SA MA OPRESC AICI, VIATA MEA !
Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, DOAR EU! VOI TOTI MA IUBITI si mi-ati aratat lucrul asta mereu, tot timpul!
SI TOTUSI EU GANDESC CA TREBUIE SA MA OPRESC AICI CU VIATA!
ASA GANDESC EU, ASA TREBUIE!!!
Cum sa inchei randurile astea???
Cum???
Sint de neiertat, ma gandesc la VOI TOTI DAR si LA CE SA FAC SA NU MAI FIU !
PUI MIC sa ramana o perioada la BOTOSANI, cu mma si tata! Poate ma VA IERTA , mai tarziu ! CAND VA FI MARE
PUIUCU MEU– ai grija de tot, atat cat POTI! Nu uita de banii de la *** cont in EURO!!!
Si AI MEI SCUMPI sa ma ierte, atat pot sa gandesc, am ajuns aici NUMAI DIN VINA MEA!
Si SA-L IUBEASCA MULT PE PUIU, RAMANE SUFLETUL MEU
PTR. TOT CE A FACUT PTR MINE, ptr. SUFLETUL LUI!
Nu ma judecati, nu va judecati dragii mei parinti si frate, mergeti INAINTE
DE DRAGUL COPILULUI NOSTRU si DE DRAGUL LUI MIHAITA VA IMPLOR!!!
Vinde tot ce se poate vinde, casa, orice, teren, DAR VREAU SA RAMANA BANI Ptr PUI MIC (scoli) si pentru Mihaita, Marian, Mihaela.
Extremisti din secuime serbeaza 70 de ani de la „eliberarea”orasului Miercurea Ciuc,de catre trupele fascist-horthyste.In secuime,istoria se retraieste intre tragedie si farsa .
Foto:Afis de mobilizare a populatiei la festivitati.Sursa:patriotism md.
“Patrioții secui „din filialele locale ale Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM), Consiliului Naţional Secuiesc Scaunul Ciuc şi Asociaţia Husarilor din Scaunul Ciuc organizează sâmbătă, la Miercurea Ciuc, o suită de manifestări pentru celebrarea a 70 de ani de la eliberarea oraşului, în 11 septembrie 1940, în urma Diktatului de la Viena, de către trupele ungare, în fruntea cărora s-a aflat însuşi amiralul Horthy.
“În această zi de 11 septembrie 1940, guvernatorul Horthy Miklos, în fruntea honvezilor săi, a adus dreptatea mult aşteptată. (…) În data de 11 septembrie 2010 ne amintim cu mândrie şi dragoste ziua care a umplut de bucurie sufletul poporului nostru secui, fărâmiţat de Trianon”, se spune atât în mesajul “de mobilizare” adresat locuitorilor din Miercurea Ciuc de Szocs Csongor, şeful HVIM Ciuc şi de Toth Balint, purtătorul de cuvânt al HVIM Transilvania, cât şi în afişele reprezentându-l pe Horthy călare la intrarea în Miercurea Ciuc.
11septembrie 2010.
RADIO ROMANIA TITREAZA:
Dictatul de la Viena, „celebrat cu husari călări”
În Miercurea Ciuc se desfăşoară o procesiune a husarilor călări, pentru a marca 70 de ani de la intrarea trupelor fascist-hortyste în oraş, în urma Dictatului de la Viena.
Afişe care anunţă manifestările dedicate Dictatului de la Viena.
Autorităţile din Harghita au autorizat „o procesiune cu husari călări”, organizată de o controversată asociaţie maghiară autointitulată „Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate”.
Procesiunea ar urma să marcheze „aniversarea a 70 de ani de la intrarea trupelor fascist-hortyste în Miercurea Ciuc”, după Dictatul de la Viena din 30 august 1940.
În aceeaşi zi, la ora 19:00, în Casa de Cultură din municipiu va avea loc o prelegere a istoricului ungar Tompa Laszlo intitulată „Viaţa lui Horty”.
Localnicii au fost informaţi asupra acestui eveniment prin afişe lipite în întreg oraşul.
Primăria din Miercurea Ciuc a confirmat că solicitarea organizaţiei maghiare a fost depusă la registratură la 1 septembrie şi a primit aviz favorabil din partea municipalităţii în 6 septembrie, ulterior şi de la poliţie si jandarmerie.
În solicitarea „Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate” aprobată de autorităţi, organizatorii arată că “ar dori să organizeze o comemorare cu ocazia aniversării a 70 de ani a Tratatului de la Viena”.
Autor: Angela Bîrsan, Miercurea Ciuc
Istoria, între tragedie şi farsă
O constatare amara a marelui filosof german Hegel: „Istoria tinde să se repete. Prima oară ca tragedie, apoi ca farsă…”
Se ştie că în urmă cu peste 160 de ani, cu prilejul Revoluţiei Ungare din 1848, în Transilvania a avut loc împotriva românilor un masacru sângeros, un adevărat etnocid. Peste 230 de sate locuite de români au fost incendiate, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, aproape 40.000 de suflete, au fost împuşcaţi, spintecaţi, spânzuraţi.
Peste nici un secol, în toamna lui 1940, în partea de Transilvanie care fusese făcută cadou Ungariei de către Germania nazistă şi Italia fascistă, prin Dictatul de la Viena, tragedia Istoriei s-a repetat: peste 1.100 de români, civili fără apărare, au fost ucişi de armata ungară horthystă în primele două săptămâni după ocupaţie.
Alte orori au avut loc câţiva ani mai târziu, în toamna lui 1944, la Moisei şi Sărmaş. Apoi, în 1999, exact ca în aforismul lui Hegel, Istoria s-a repetat, de data asta însă ca farsă: la iniţiativa cinică a consilierilor locali ai UDMR – sprijiniţi de câţiva consilieri ai PNŢCD – unii oportunişti, alţii ignoranţi -, o stradă din Târgu-Mureş a primit numele lui Kós Károly.
O acţiune politică perversă: Kós, altfel un arhitect şi grafician remarcabil, dar ale cărui antiromânism şi antisemitism manifestate în timpul ocupaţiei Transilvaniei de Nord erau de notorietate, fusese decorat de însuşi Horthy cu cea mai înaltă distincţie ungară, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apărării Naţionale) pentru că „a luptat cu credinţă – şi cu riscul vieţii – în teritoriile smulse împotriva forţelor străine”.
Adică împotriva României! După un deceniu, farsa se repetă din nou… Dar, dincolo de atentatul la istoria poporului român, schimbarea denumirii străzii Călăraşi în Kossuth a reprezentat o gravă greşeală politică.Lajos Kossuth, autorul moral al etnocidului românilor
Cine a fost, de fapt, Lajos Kossuth, dincolo de imaginea romantică cultivată de generaţii în minţile maghiarilor de rând? A fost, fără îndoială, un publicist talentat, bun orator, agitator politic şi patriot ungur. Exclusiv ungur, chiar dacă el însuşi era slovac de origine.
De aceea, idealurile mişcării revoluţionare de la 1848, al cărei conducător a ajuns la un moment dat, au fost generoase doar pentru naţiunea în care se asimilase. Ajuns guvernator al Ungariei, Kossuth a refuzat, cu îndârjire, tuturor celorlalte naţionalităţi: români, saşi, slovaci, sârbi şi croaţi, trăitoare în Imperiul Habsburgic, orice drept privind propria identitate naţională.
Din mulţimea de argumente istorice, morale şi politice care există împotriva atribuirii numelui de Lajos Kossuth unei străzi în Târgu-Mureş, am ales doar şapte:
„Mai mult de o naţiune aici nu este”
Kossuth nu a recunoscut nici un drept românilor din Transilvania şi Ungaria în afara „dreptului” de a se dizolva în naţiunea ungară. În articolele de fond, pe care le scrie în ziarul Pesti Hirlap, consideră că primul obiectiv care trebuie realizat este „uniunea” Transilvaniei – până atunci autonomă – cu Ungaria, ca o „condiţie a extinderii şi dezvoltării naţiunii ungare”. Pentru el, faptul că românii constituiau populaţia majoritară a Transilvaniei constituia un element insignifiant. Kossuth preconiza să le ia românilor, dar şi sârbilor, croaţilor, slovacilor şi saşilor, ceea ce aproape un mileniu de teroare nu reuşise să le ia: identitatea naţională.
„Eu niciodată, dar niciodată, sub sfânta coroană maghiară, altă naţiune sau naţionalitate decât cea maghiară nu voi recunoaşte. Ştiu că sunt oameni care vorbesc altă limbă, dar mai mult de o naţiune aici nu este.” (Magyarország története, VI/1, Budapest, 1979, p.164)

foto:Lajos Kosuth.{Wikipedia}
„De va fi nevoie, sabia va tranşa chestiunea”
Kossuth, în calitate de conducător al Revoluţiei ungare de la 1848, a fost categoric împotriva oricărei emancipări naţionale a românilor. După el, condiţia de a li se crea o situaţie socială şi economică acceptabilă românilor era ca aceştia să înceteze a se considera o naţiune aparte şi de a se dizolva în naţiunea maghiară. Kossuth declara într-un discurs ţinut în Dieta de la Pozsony (Bratislava): „Dorinţa românilor de a se bucura de o existenţă politică naţională deosebită este irealizabilă, deoarece ea ar duce la distrugerea unităţii statului ungar. (…) De va fi nevoie, sabia va tranşa chestiunea.” (George Bariţ, Părţi alese din istoria Transilvaniei, II, Sibiu, 1890–1891, p. 755–797).
Kossuth a şi pus în practică acest veritabil şantaj politic, bazat pe superioritatea militară, tratându-i pe români cu dispreţ şi intoleranţă nelimitate.
Rămâne ca un document de referinţă Proclamaţia din 10 octombrie 1848, dată la Pesta, prin care îi soma, în termeni ultimativi şi injurioşi, pe români – numindu-i „gunoaie ingrate” – să revină la „ordine şi supunere legală” – adică să accepte unirea Transilvaniei cu Ungaria şi să renunţe la recunoaşterea lor ca naţiune -, altfel vor fi „exterminaţi de unguri şi secui”.
„Hoardă mai josnică decât vita”
O altă proclamaţie a lui Kossuth, cea din 22 decembrie 1848, prefigurează violenţa la care s-a recurs împotriva românilor în prima jumătate a anului 1849, când Transilvania a fost recucerită de trupele guvernului ungar.
Ea vorbeşte de la sine despre orbirea politică care îl caracteriza pe conducătorul Revoluţiei ungare: „Plin de injurii la adresa lor, numindu-i «mercenari plătiţi», «hoardă mai josnică decât vita», «bandiţi valahi», Kossuth îndeamnă pur şi simplu la exterminarea românilor şi a tuturor duşmanilor.” (Liviu Maior, 1848 – 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)
În doar patru luni, peste 6.000 de români au fost asasinaţi
Kossuth a autorizat instaurarea unui regim de teroare în Transilvania, prin numirea în funcţia de comisar civil pentru Transilvania a lui László Csányi. Acesta era un intim al său, care îi ura visceral pe români şi care a înfiinţat şi a asmuţit împotriva lor tribunalele militare -„tribunalele de sânge” – şi a transformat gărzile naţionale ungare în „echipe de vânătoare”, care au masacrat femei, copii şi bătrâni fără apărare.
În ciuda protestelor şi a cererilor insistente ale generalului Bem, scârbit de nesfârşitele atrocităţi, Kossuth a refuzat să-l retragă pe acest călău paranoic. Rezultatul a fost înspăimântător: în doar patru luni, peste 6.000 de români civili au fost asasinaţi. Numai în judeţele Mureş şi Târnave, mai mult de 40 de comune au fost mistuite de foc.
„Echipele de vânători”, conduse de secuii Jenei, Szabó, Zajzon şi Kovács, au măcelărit sute de români din comunele Hodac, Ibăneşti, Ruşii Munţi, Morăreni, Dumbrava, Monor, Iclandul Mare şi Mic, Sâncraiul de Mureş, Nazna, Sângerul de Câmpie şi Petelea. „Şirul martirilor români maltrataţi sau executaţi în anii 1848-1849 este nesfârşit. Numai în Tg.–Mureş au fost omorâţi peste 100 de români.” (Traian Popa, Monografia oraşului Târgu–Mureş 1932 p. 186).
Kossuth i-a urmărit cu o duşmănie neîmpăcată nu numai pe români, ci şi pe saşii transilvăneni, pentru că s-ar fi opus „luptei pentru libertatea maghiară”, când, de fapt, ei nu luptau decât pentru propria lor libertate.
Într-o scrisoare adresată la 17 martie 1849 generalului polonez Bem, comandantul armatei ungare în Transilvania, îi scrie cu ocazia cuceririi Sibiului de către armata rusească: „(…) să-i arestaţi pe cei mai de seamă conducători ai răzmeriţei săseşti, predându-i comisarului guvernamental László Csányi, iar acesta să-i ţină ostatici şi să-i execute la cea mai mică opoziţie din partea populaţiei săseşti şi dacă ruşii nu se vor retrage neîntârziat din ţară”.
Astfel, împuternicit de Kossuth, Csányi va ordona împuşcarea cărturarului Stephan Ludwig Roth la 11 mai 1849. (Otto Folberth, Der Prozess Stephan Ludwig Roth Graz-Köln, 1959).
Kossuth, aşa cum reiese din corespondenţa sa, a solicitat Franţei şi Angliei (cărora le cerea să sprijine Revoluţia Ungară) să împiedice avântul mişcării de eliberare din Principatele Române. El îşi justifica cu cinism cererea astfel: „Schimbarea situaţiei în Principate ar produce un efect moral incalculabil asupra românilor din Ungaria”. (Milton G. Lehrer, Ardealul, pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american. Cluj-Napoca, 1991, p. 218.)
Un genocid al românilor
Kossuth a girat, politic şi militar, etnocidul care a provocat rănile nevindecabile pe care memoria colectivă a generaţiilor de români ardeleni nu le poate uita. În perioada în care el a condus guvernul revoluţionar ungar, 236 din cele circa 2.400 de sate locuite de românii din Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş au fost jefuite şi arse.
În fiecare sat românesc au fost ucişi între 10 şi 20 de oameni, în total în jur de 30.000, adică de trei ori mai mulţi civili decât românii căzuţi pe câmpul de bătaie! Ceea ce atestă afirmaţiile acelor istorici care arată că, în anii 1848–1849, în Ardeal a avut loc un genocid al românilor. Cifra teribilă de 40.000 de morţi, calculată de un martor din acele vremi, mitropolitul Şaguna (Ioan Lupaş, Mitropolitul Andrei Şaguna. Monografie istorică, ediţia a II-a. Sibiu, 1911, p. 66.), este confirmată în fascicula a 2-a a lucrării „Die Romänen der oesterreichischen Monarchie” Wien, Druck from Karl Gerold et Sohn, 1850, p.231.
Acestea nu sunt speculaţii, ci fapte, atestate riguros de istorici.
Nu-i aşa că merită să existe, în Târgu-Mureş, o stradă care să poarte numele de Kossuth care să-i perpetueze amintirea?
Dorin Suciu
Sursa
Astazi extremistii din Plutonul secuiesc,ramura a organizatiei din Ungaria-Garda Maghiara, isi chiama conationalii la sarbatorirea „eliberararii” Ardealului de nord de sub „ocupatia romanilor”.
Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, ofereea Ungariei fara sa fi tras un singur foc de arma 43.492 km pătraţi din teritoriul naţional român, cu o populatie de aproximativ 2.609.000 locuitori.
Structura populaţiei în zona ocupată de unguri, era de aproximativ 1.305.000 de români, 968.000 de maghiari şi 200.000 de evrei, cei mai mulţi dintre aceştia din urmă ajungând, până la sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale, în lagărele de exterminare naziste.