CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SECRETELE ISTORIEI.DOCUMENTE DE ARHIVĂ.DAREA DE SEAMA A POLITIEI DIN SOROCA(BASARABIA) DESPRE CRIMELE SOVIETICILOR IN PERIOADA DE OCUPATIE A BASARABIEI 1940-1941

  SECRETELE ISTORIEI : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL – 1941 – POLIŢIA DE REŞEDINŢĂ SOROCA – Prima Parte – 
(DOCUMENTE  DE ARHIVĂ )

Documentul -1-

POLIŢIA DE REŞEDINŢĂ SOROCA

DARE DE SEAMĂ

Asupra acţiunii de prigonire, vrăjmăşire, schingiuire, incendiere, profanării de biserici, etc., a elementului românesc din Basarabia din partea străinilor de neam.

 I.  Formele sub care s-a manifestat diferitele acţiuni de prigonire.

 În cursul anului de ocupaţie a Basarabiei de către U.R.S.S., Soroca ca dealtfel întreaga Basarabie, a servit drept câmp de expermentare pentru infiltrarea structurii bolşevice de conducere, în administrare, economie, învăţământ şi trai. Ţinându-se seama de bună starea economică şi libertatea individuală în care trăise populaţia Basarabeană până la ocuparea de către U.R.S.S.: activitatea organelor sovietice transferate pentru introducerea regimului de conducere bolşevic în Basarabia a urmărit concomitent cu organizarea administrativă a Provinciei, înlăturarea de la început prin toate mijloacele posibile a tuturor elementelor care datorită situaţiei sociale, ar fi putut influenţa populaţia în contra regimului bolşevic.

 Măsurile luate de bolşevici în cursul acţiunii de prigonire, vrăjmăşire etc. au fost următoarele:

A.   – Măsurile luate pe cale administrativă:

1.     Arestarea şi condamnarea la moarte a tuturor celor socotiţi ca duşmani convinşi ai bolşevismului. 2.     Arestarea şi condamnarea la muncii silnice a celor susceptibili a deveni duşmani ai regimului bolşevic, dintre acei care şi în trecut au manifestat sentimente ostile bolşevismului. 3.     Distrugerea eventualului nucleu de rezistenţă activă faţă de regimul bolşevic, prin dislocarea claselor sociale, – deportării, distrugerea economică etc., – şi prin infiltrarea urei între clasele înstărite şi cele sărace, aceasta făcându-se atât pe cale de propagandă cât şi prin promovarea în toate ramurile de activitate numai a elementelor provenite din clasele de jos, creându-se astfel o barieră între elementele ce puteau fi comunizate şi cele indezirabile. 4.  Completa izolare a provinciei Basarabene, atât de România cât şi de U.R.S.S.: a/Pentru a se distruge astfel orice influenţă împotriva regimului bolşevic ce ar fi putut veni de peste Prut şi care ar fi putut crea grupări active în contra regimului bolşevic. 5.     Pentru a întârzia deziluzia ce trebuia să vină după o cunoaştere mai apropiată a realităţilor vieţii bolşevice, ca urmare a contactului între populaţia Basarabeană şi cea Sovietică.

B.    – Presiunea economică asupra unităţilor economice individuale agricole şi industriale, în vederea încadrării lor în regimul colectivizării bunurilor făcându-se pe două căi:

 1. – exproprierea şi confiscarea bunurilor industriale şi agricole, a gospodăriilor mari şi mijlocii

2. – impunerile fiscale insuportabile rezistenţei financiare şi economice a unităţilor producătoare agricole şi industriale.

C. – Pe calea schimbării învăţământului în cadrul concepţiilor comuniste, urmărindu-se astfel, distrugerea totală a sentimentului naţional, religios şi familiar, precum şi infiltrarea gradată a urii faţă de tot ce nu se încadra concepţiilor comuniste. Distrugerea bunurilor culturale ce nu purtau pecetea ideologiei bolşevice.

D. Incendierile şi distrugerile de bunuri materiale la care s-au dedat bolşevicii la începerea războiului şi care au degenerat în devastări barbare a localurilor publice, bisericilor magazinelor, cooperativelor alimentare, etc.

II. Categoriile de minorităţi cari s-au dedat la asemenea acţiuni. Evreii sunt unica categorie de minoritari care datorită însăşi conceptelor de viaţă materialistă profesate, ca urmare a infiltrării perceptelor religiei mozaice prin esenţă materialistă, s-a încadrat rapid şi fără reticenţe faţă de structura statului bolşevic.

 De altfel această categorie de minoritari, în afară de câteva mici ramificaţii politice, /de ex. Sioniştii, revizioniştii/, şi sociale /clasele avute/, se bucura şi de încrederea conducerii bolşevice datorită mai ales faptului că au fost promotorii şi organizatorii activi ai mişcării comuniste subversive, înainte de ocuparea Basarabiei.

Datorită încrederii politice de care se bucurau evreii, erau promovaţii cu preferinţă în posturile de conducere în toate ramurile vieţii astfel încât aveau rolul preponderent în organizarea Provinciei ocupate.

Tot ei erau acei care manifestau sentimente de mari simpatii faţă de regimul bolşevic. Datorită acestui fapt de a fi putut acapara posturile conducătoare, evreii având încurajarea tacită a comuniştilor veniţi de peste Nistru, s-au dedat la acţiuni de manifestare făţişe şi pline de ură contra a tot ce era român şi creştin.

În ceea ce priveşte evreii vom menţiona că în afară de categoriile persecutate, /clasele avute şi membrii partidului sionist şi revizionist evreiesc/, aderenţa evreilor faţă de regimul bolşevic a fost totală. În afară de evrei nu au fost decât cazuri izolate de prigonire a elementelor naţionale şi creştine din partea celorlalţi minoritari. /Cazuri concrete vezi Capitolul 3/.

În ceea ce priveşte atitudinea generală a celorlalte categorii de minoritari de pe cuprinsul oraşului Soroca, nu reiese aderenţa lor faţă de regimul bolşevic în cursul anului de ocupaţie, aceasta datorându-se faptului că existau deosebiri mari în ceea ce priveşte concepţiile de viaţă naţională şi de viaţă a acestor categorii de minoritari, concepţia idealistă, înstărirea materială de care se bucurau până la venirea bolşevicilor şi starea culturală superioară, celei ce urma să fie introdusă de bolşevici.

III. Ce anume fapte au săvârşit: Începând din prime zile ale ocupării, evreii din spirit de răzbunare şi ură avută de tot ce era român s-au dedat la prigonirea elementului românesc rămas pe teritoriul cedat, aceasta făcându-se pe toate căile posibile: prin arestare din proprie iniţiativă şi predarea în mâna N.K.V.D.-ului sovietic a elementelor nesimpatizante de evrei, prin denunţuri făcute contra aceloraşi N.K.V.D., prin insulta unităţilor armatelor române în retragere, prin devastarea şi ruperea drapelelor şi a tot ce reprezenta simbolurile româneşti ca portrete etc. Datorită rolului conducător ce-l aveau în comitetele executive sovietice unde erau preferaţi, tot lor li se datorează şi întocmirea şi aprobarea listelor de indezirabil din elementele locale parte din care au fost deportaţi parte arestaţi şi condamnaţi.

În Soroca, listele deportaţilor şi condamnaţilor politici au fost întocmite de către preşedintele comitetului executiv orăşenesc, /echivalent primărie/, evreul basarabean Moghenstern Isdrail din Soroca, membru activ al partidului comunist care încă înainte de cedare a fost condamnat de autorităţile româneşti pentru activitate subversivă comunistă.

Vom menţiona că elementele cele mai urmărite şi prigonite au fost poliţiştii, jandarmii şi magistraţii precum şi familiile acestora. /Ex. Cazurile poliţiştilor Liftan, Vânoagă, Zăbrian, Murafa, Tâmciuc, Barbu, Magistratul Prisecaru, arestaţi şi condamnaţi/. <>

 Ca urmare acestor acţiuni de prigonire s-a ajuns la completa terorizare a populaţiei rămase iar prin treptata depopulare şi scoatere din sânul populaţiei a elementelor active naţionaliste şi creştine, se ajungea la desfiinţarea nucleului de rezistenţă activă naţională şi religioasă.

IV. Unde se află astăzi cei ce s-au făcut vinovaţi de aceste fapte.

În marea majoritate, toţi acei care s-au făcut vinovaţi de aceste fapte sunt în prezent plecaţi în U.R.S.S., unde au plecat odată cu retragerea trupelor sovietice.

Evreii a căror număr se ridica la 5400, parte au plecat împreună cu bolşevicii circa 2000, iar restul circa 3400, au fost evacuaţi la Bug. Cei rămaşi făcând parte din alte categorii de minoritari a căror vinovăţie s-a dovedit au fost trimişi Curţii Marţiale şi condamnaţi. Exemple: Carpis Ion, ucrainean, a maltratat şi a asuprit populaţia românească fiind funcţionar sovietic.

Români asupriţi: Cristescu Afanasie, Tofan Serafima. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu nr. 589/941, recidivist şi înaintat Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 3861/942, condamnat amendă corecţională şi internare lagărul Onesti Noi. Dvornicov Vasile, ucrainean, a instigat contra statului Român, a ofensat conducerea Statului Român, a instigat populaţia a se opune trupelor româno-germane la dezrobirea Basarabiei. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr. 1001/941 şi condamnat 3 luni închisoare.

 Români prigoniţi: Vasile Boris, Manea Sârghei, Bejenaru Gheorghe, Trăistaru Ion. Grabceac Galina, ucraineană, a denunţat pe românca Cristal Antonina care era funcţionară pentru motivul că făcea propagandă filoromânească, a fost una din instigatoarele şi organizatoarele asociaţiunilor politice bolşevice. Înaintată Curţii Marţiale Chişinău. Vasiliev Zenovia, rusă, a manifestat contra Statului Român a ultragiat un maior român reţinut de bolşevici căruia i-a luat şi o geantă cu 16000 lei.

Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr.1113/941, a prigonit pe românii: Bejenaru Vladimir, Prepeliţă Vera, Chilia Bejenaru şi Bejenaru Andrei. Leşanu Haritina, poloneză, a manifestat în public sentimente de ură şi ostile faţă de regimul român.

Înaintat Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 1155/941, condamnată amendă corecţională. Vahnovschi Teodor, polonez, a arestat şi predat N.K.V.D.-ului sovietic pe agentul poliţienesc Tâmciuc Petre. Înaintat Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 10927/943. Stepanov Teodor, ucrainean, preşedinte al comitetului executiv al cărui organizator a şi fost în care calitate a prigonit elementele româneşti ca familia agentului poliţienesc Barbu, locuitorii: Mărgineanu Vasile, Hrincu Timofte, Procopie Dumitru şi Cibotaru Ion.

 Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr. 285/941 şi condamnat 3 ani închisoare /amnistiat/. Guziev Anatolie, rus, a ars dosarele cinematografului unde se găsea în serviciu sub sovietici. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi şi condamnat pentru distrugere.

Boicu Pavel, polonez, a rupt şi călcat în picioare tablouri reprezentând MM.LL. Regale ai Statului Român. A prigonit populaţia românească iar în calitate de conducător al ocolului silvic sovietic prigonea pe cei care vorbeau româneşte manifestând sentimente dispreţuitoare faţă de limba românească.

A prigonit românii Cărăruleanu Dtru, Lupaşcu Nicolai, Spiridon Dorogan. A fost deferit Justiţiei. Tamarovschi Anton, rus, a fost cu serviciul în Poliţie Sovietică, în care calitate a prigonit elementele româneşti, silea cu forţa populaţia a trece peste Nistru, a semnalizat bolşevicilor, bănuit de spionaj. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr. 673/941, condamnat, internare în lagăr.

A pierdut naţionalitatea română pentru fapte ostile Statului Român. Români prigoniţi: Urmaciu Pavel, Ciobanu Mihai. Obuhovschi Diomid, ucrainean, preşedinte al Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii în care calitate a manifestat sentimente anti româneşti. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr. 999/941.

A fost internat în lagăr. A prigonit pe români: Bulat Mihail, Captarenco Mihail, Cazacu Mihai, Dumitru Radu, Rimis Teodor. Petrenco Constantin, rus, a prigonit populaţia românească din Bujorovca silind-o forţat şi prin terorizări brutale a preda recolta statului sovietic. A prigonit pe românii: Tacu Pavel, Turcanu Nicolai, Ilies Vasile, Hrincu Maria.

Înaintat Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 84 din 1942. Draganciuc Boris, rus, la 28 iunie 1940 a predat bolşevicilor un camion cu muniţii pe care a sustras-o armatei române unde a fost concentrat, în curs de cercetare numitul fiind mobilizat. Dultev Pavel, rus, a fost cu serviciul la Poliţia Sovietică în care calitate a prigonit plin de ură elementele româneşti. A prigonit românii: Eftodie Ana, Anghelina Costica, trimes Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 8707/943.

 Davidovici Liubovi, armeancă, în calitate de conducătoare a serviciului sanitar sovietic a ofensat armata română a Statului Român şi Conducerea Românească.

A prigonit elementele româneşti ca: Dr. Bivol, Chirosca Maria, Sandu Elisabeta, Vornicov Ion şi Vesca Ion. Tot în oraşul Soroca a avut loc şi profanarea şi distrugerea capelei creştine de pe lângă Liceul de fete local precum şi ruperea drapelului românesc ce se găsea la acest Liceu fapt în legătură cu care cercetările sunt în curs. La toţi cei care s-au dedat la fapte ostile faţă de statul şi conducerea română li s-a cerut retragerea naţionalităţii române. -În ceea ce priveşte distrugerea de bunuri materiale ca mori, uzine, localuri publice, şcoli etc. vezi fotografiile anexate- 

 

 
În ceea ce priveşte acţiunea acestor elemente străine de neam în manifestările ei asupra armatei, autorităţilor şi populaţiei româneşti, această acţiune a variat după cele trei epoci, astfel: în primele zile ale cedării Basarabiei, manifestările acestea au constat printr-o revărsare de entuziasm din partea evreilor, la intrarea trupelor sovietice, prin insulte aduse armatei, autorităţilor româneşti, prin prigonirea şi arestarea reprezentanţilor autorităţilor dintre acei care nu au avut posibilitatea de a se refugia, în timpul vremelnicei ocupaţii sovietice datorită posturilor conducătoare pe care le acaparase şi având sprijinul binevoitor al autorităţilor sovietice aceste elemente streine de neam şi-au putut permite prigonirea populaţiei româneşti rămase în teritoriul cedat, prigonire în masă prin pregătirea listelor de deportaţi, denunţuri, arestări etc.

 În timpul desfăşurării acţiunilor militare-prin devastări, distrugeri şi prin cea mai deşănţată propagandă de ură în contra României.
                       Şeful Politiei                                                 Primarul orasului Soroca                       L.Ş.                 Ion Popescu                                                           V. Munteanu                          semnătura                                                                       semnătura
Şeful Biur. Siguranţei Comisar C. I. Bogdan Semnătura
Anexe: Tabelul de elemente româneşti care au fost arestate condamnate şi deportate în timpul anului de ocupaţie sovietic.
28 mărturii scrise a membrilor familiilor celor condamnaţi şi deportaţi. Fotografii ce reprezentă distrugerile comise de sovietici.
Nota: Copiile de pe documentele originale se pastreaza la autor.Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu mentionarea sursei articolului.)
Autor:Alexandru Moraru ,istoric,arhivist-Chisinau

Articol:„ BASARABIA :ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL” 1941 – POLIŢIA DE REŞEDINŢĂ SOROCA – Prima Parte – 

Publicitate

14/08/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, DIVERSE, ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO:DOSARE DE ARHIVA.BASARABIA ÎN NOTIŢELE LUI CORNELIU ZELEA CODREANU

BASARABIA ÎN NOTIŢELE LUI CORNELIU ZELEA CODREANU

DOSARE DE ARHIVE

 

 

  Foto: Corneliu Zelea Codreanu

Probabil că vă dati bine seama că în prezentul articol va fi vorba de Mişcarea Legionară din Basarabia, care a avut şi bănuiesc eu si mai are rădăcini adînci în solul fertil al acestei provincii româneşti. Contribuţia noastră este destul de modestă dacă ţinem cont că propunem cititorului  câteva documente, care se publică în Republica Moldova în premieră absolută.

Primul din acestea este un fragment  despre Basarabia din notiţele lui Corneliu Zelea Codreanu „Scurt istoric al Mişcării Legionare”(începînd de la 8 noiembrie 1929).

De fapt este o reluare din culegerea „Din luptele tineretului român 1919- 1939”(colecţia istorie şi adevăr)[1], care deşi a apărut în 1993 la Editura Fundaţiei Buna Vestire la ediţia a III –a cartea a devenit o raritate bibliografică.

„ La 23 ianuarie am plecat şi eu la Bereşti.De acolo la Găneşti, la Cristian, unde călăreţii mă aşteptau.

Iată-ne din nou plecaţi pe crestele dealurilor.Întrăm cântând în Tudor Vladimirescu, în Rogojeni şi duminică seara suntem la Oancea. Suntem pe dealul de la Roşcani.Picoarele cailor noştri bat pământul pe care s-a jucat cu câteva sute de ani în urmă o mare tragedie.

„Uite pe aici, pe locurile acestea, a fost legat de două cămile şi rupt în două de către turci, Ion Vodă cel Cumplit,Domnul Moldovei”, spune Dumitru Cristian.Mai târziu, în anul 1933, legionarii sub conducerea lui Lefter au făcut o slujbă cu şapte preoţi,pentru sufletul acestui Domn al nostru, şi al ostaşilor lui căzuţi acolo, şi au ridicat o cruce de fier.

 Vom întrerupe aici pentru puţin timp notiţele Căpitanului pentru a confirma cele spuse mai sus.Pentru aceasta vă prezint un document depistat din Arhiva Naţională a Republicii Moldova:

22 august 1933

 Domnului Director General a Poliţiei Bucureşti

 Domnule Director General, Avem onoare a vă raporta că în ziua de 15 august a.c.a avut loc sfinţirea crucei pusă de organizaţia”Garda de Fier” în comuna Roşcani, jud.Covurlui, în amintirea războaelor ce au avut loc acolo, între turci şi Domnitorul Ion Vodă cel Cumplit. Din Cahul a plecat avocatul Lefter,preşedintele „Gărzii de Fier”, împreună cu mai mulţi tineri.

 Inspector Regional      semnat

 Şeful Serviciului         semnat[2]

 Să revenim la notiţe:

 Duminică seara eram la Oancea,sat mare răzăşesc, pe malul Prutului.Suntem bine primiţi de români.Ne-au înpărţit pe la case.Eu sunt găzduit  la prof. Antohi, cumnatul inginerului Clime, o familie de oameni cu mult suflet românesc.

A doua zi, luni 27 ianuarie, e târg la Cahul.N-am întrat până acum în Basarabia.Ce ar fi dacă am face o incursiune şi am intra acum în Cahul ?Nu cunosc acest oraş, dar e la şapte km de Oancea.

A doua zi dimineaţă, călăreţii sunt adunaţi in drum.

Pe lângă cei vechi, încă 15 din Oancea, de toţi 32. Traian Antohi, şeful legionarilor din Oancea, mi-a făcut o cruce de vre-o 200 cm.Cu această cruce în mână am trecut în fruntea călăreţilor Prutul, pe pământul Basarabiei, îndreptându-ne spre Cahul.

La marginea oraşului, doi studenţi Roşu şi Mihăileanu, ne-au ieşit înainte, auzind din zvon că sosim. Conduşi de ei, trecem pe străţile oraşului , în cântece.

Lumea sare pe la ferestre, pe la porţi  şi începe a se lua după noi.Ajungem în piaţă; în câteva minute e adunată în jurul nostru o mare de capete.

Peste 5000 ţărani basarabeni.Noi cântăm”Scoală , scoală măi Române!”Miile de ochi privesc şi recunosc în noi  ţărani ca şi dânşii.

Încep să vorbesc, într-o tăcere de mormânt,despre Domnul Moldovei, Ioan Vodă cel Cumplit, care a căzut pe aceste dealuri pentru apărarea creştinităţii.

Dar nu ştiu de unde a apărut lângă mine poliţaiul Popov,comisari, sergenţi, care mă întrerup şi mă opresc să vorbesc. „Lăsaşi-mă să vorbesc !” „Nu este voie să ţii întruniri în piaţa publică.”

 În gândul meu”Are dreptate.” „Să mergem atunci la marginea oraşului”, strig eu.Ţătanii:”Să vorbească !”Se întâmplă o busculadă, poliţia începe să împrăştie lumea,eu fac semn călăreţilor şi oamenilor să meargă după mine, să vorbesc la marginea oraşului.Se ţin după mine vre-o 200 de ţărani.

Restul cunt opriţi de un cordon de soldaţi.Facem pe o stradă la stânga, apoi pe alta tot la stânga.

În faţa noastră se opreşte o trăsură, din care sare un colonel.Scoate un revolver şi-l îndreaptă spre mine. „Stai pe loc, să nu mai faci nici o mişcare, că te împuşc !”„Ce răcneşti aşa la mine domnule colonel ?”„Cine eşti tu ? Eşti Avram Iancu ?”

 „Da, sunt Avram Iancu!” La dreapta şi stânga apar soldaţi, cu baioneta la armă.Încercăm să trecem înainte. Nu putem.Caii nu vor să treacă printre baionete. Încercăm înapoi,nu putem.

„Împuşcaţi-mă pe mine, domnule colonel, că dacă n-am murit pe front,las-să mor acum”strigă călăreţul Chiculiţă din Cavadineşti,un ţăran de veo 40 de ani. Colonelul scoate sabia şi începe să tragă în el cu latul.

Am fi putut reacţiona, căci eram mai mulţi.Dar mă gândesc:este posibil ca noinaţionaloştii români, să lovim într-un colonel român ? Ce exemplu am da noi poporului din Basarabia ?Mai bine să ne bată el pe noi.Eu aprind o ţigară. „Uite-l, fumează ţigări cu carton şi zice că-i ţăran”, strigă colonelul.

 Aproape o jumătate de oră stăm în situaţia asta.Mă dau jus de pe cal,mă sui în trăsura prefectului care venise la faţa locului şi plec la prefectură.După puţin soseşte şi colonelul. „Ai noroc că-l cunosc pe tatăl tău de pe front, căci ţi-aş arăta eu ţie !” „Puteţi să-mi arătaţi ce vreţi, eu nu vă pot răspunde nimic, din respect pentru uniforma de colonel român.Dar o să vin în lunea cealaltă din nou”.

După puţin îmi dau drumul şi plec înapoi la oameni.În jurul Prefecturii aşteptau Cristian şi încă doi cu penele în buzunar, să vadă cum e cu mine.Ceilalţi erau cu caii mai încolo.Încălecăm şi o luăm spre marginea oraşului, pe unde venisem, urmăriţi  şi goniţi de poliţişti.Umiliţi grozav şi peste măsură.

După noi se menţin şi câţiva ţărani şi ei speriaţi.Unul Gâlcă, ne conduce până aproape de Oancea.După ce mă gândesc bine, îi spun:”Du-te înapoi şi spune oamenilor că lunea viitoare mă întorc.Să vină cu toţii la Cahul.”

 Noi am intrat în Oancea.De astă dată nu mai cântam,nu mai aveam pene.Eram învinşi şi îndureraţi.Îm Oancea am făcut vreo 20 de afişe de mână scrise cu creion albastru, prin care anunţam că lunea viitoare ne întoarcem la Cahul.Câţiva legionari pleacă prin satele din Basarabia să le ducă, iar moi pornim spre Găieşti.

Pe drum ne întâlnim cu plutonierul de jandarmi din Oancea, un omfoarte de treabă, care auzise de ce păţisem şi-i părea foarte rău.E seară şi până la Găeşti mai avem încă 20 km.

În ziua  aceea nu mâncasem nimic.E frig şi o noapte întunecoasă cade peste noi,de nu mai vedeau caii la doi paşi înainte. Mergem toţi amărâţi, aproape numai la pas.Rar când mai scoate câte un  cuvânt câte unul din noi.Pe la 12 noaptea suntem la Găeşti.Trebue să ne luăm revanşa.Tot elanul călăreţilor este îmfrânt. Şi compromisă posibilitatea de ofensivă legionară.

 A doua zi de dimineaţă suntem în Bereşti.Scriu un ordin către legionarii din Covurlui, să se ridice toţi şi duminică seara să fie la Oancea căci noi am fost înfrânţi şi onoarea întregii Legiuni este în joc.Scriu apoi la Iaşi, la Focşani, la Ludoş şi la Tecuci să vină Căprioara.

Deasemenea scriu la Huşi şi fac apel la tatăl meu să vină să mă ajute, el nefiind înscris la această dată în Legiune.Apoi Lefter şi Potolea îmi dau bani şi plec la Bucureşti.

Mă prezint la Ministrul de Interne, domnul D.R.Ioaniţescu, pe care îl cunoşteam.Mă primeşte bine.

 „Domnule Ministru, aveţi a vă plânge în contra mea cu ceva ?Acţiunea mea a dat naştere la vreo dezordine ?” „ Nu !” „Ei bine, am să mă plâng eu împotriva Dv.Iată ce mi s-a întâmplat.” Şi i-am povestit. „ Nu am venit să cer sancţiuni, ci am venit să vă spun că lunea viitoare mă duc din nou.

Nu mă duc să ţin întrunire, ci să-mi refac onoarea !” Omul, foarte de treabă, îmi dă aprobarea sa şi plec.Sunt din nou la Bereşti şi urmăresc de aproape pregătirile întâlnirii.

 Zăpada s-a topit şi pe drumurile nepietruite ale Cuvurluiului erte un noroi până la osia carului.Cu toate acestea, sâmbătă la ora şase,Căprioara soseşte după un efort uriaş al legionarilor, care sub conducerea lui Totu şi Erimeiu, deschid drum caionetei, înlăturând cu lopeţile noroiul de jumătate de metru.

De la Tecuci până la Bereşti făcuseră o zi şi o noapte.La ora şase dimineaţa, când i-am văzut, erau aproape desfiguraţi.

După câteva ore de odihnă, plecăm cu toţii spre Oancea.În urma noastră vine pe jos  Potolea cu vreo 20 de logionari din Bereşti.Duminică seara,în Oancea, parcă era un bivuac.Peste 200 de legionari străini, încinşi cu pene la căciulă, umblau pe uliţile satului, dându-i aspect de război.

Aşteptăm hotărâţi şi cu nerăbdători trecerea Prutului şi întrarea în Cahul.

Dintre cei mai îndepărtaţi veniseră: tatăl meu, Victor Moga  de la Ludoş şi încă un legionar , părintele Isihie, studentul Târziu, Banea şi încă câţiva de la Iaşi, Stelescu  cu băieţii  din Galaţi şi două maşini cu focşeneni,Hristache Solomon, Blănaru, Voinea,etc.În dupămasa zilei fusesem cu camioneta în Cahul, pentru a măînteresa la Prefectură cu aranjarea întrunirii.

Nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a spus că nu putem ţine întrunirea, că guvernul nu aprobă, că este o adevărată nenorocire, că telefoanele anunţă că mii de ţărani din toate satele se îndreaptă spre Cahul cu topoarele, etc. „Domnilor, nu se poate.Întrunirea se va ţine cu orice preţ.”

 Autorităţile cedează şi mergem să fixăm împreună locul de întâlnire.Ele cer să nu fie în oraş, ci la marginea oraşului dinspre Oancea.

Eu cedez şi alegem locul, după care plec la Oancea.Pe la nouă seara sunt chemat la telefon de la Bucureşti. „Preşedintele Consiliului de Miniştri”, mi se spune.Dar ştiu eu cine să fi fost ? Din partea mea acelaş răspuns:”Nu se poate!”

 La 12 noaptea trimet un planton de 20 de oameni ca să ocupe capetele podului plutitor peste care trebuia să trecem.Dimineaţa trimit înainte un efectiv de 30 de oameni, dintre care cei mai isteţi, sub conducerea lui Potolea, ca să facă poliţia adunării din Cahul şi a locului de adunare.

Trei agenţi de legătură la interval de 2 kilometri. La ora 9 dimineaţa trec Prutul cu aceeaş cruce în mână, în fruntea a 100 de călăreţi, în urma lor 100 de pedeştri în coloană de marş şi în urma acestora circa 100 de căruţe pline cu 425 de oameni.

Aveam 3 drapele, unul călăreţii,unul pedeştrii, unul trăsurile.

Uniforma era aceeaş.În plus, de data aceasta,fiecare legionar avea la piept o cruce albă, făcută din pânză şi cusută.Parcă era o armată de cruciaţi.Când ne-am apropiat, la un km.dealungul şoselei ne aşteptau ţăranii basarabeni ca pe nişte mântuitori.Unii cădeau în genunghi şi se închinau,alţii plângeau.

De câtă vreme nu aşteaptă ei,lăsaţi în prada exploatării nemiloase şi la bunul plac al unor autorităţi fără suflet, care se poartă cu ei ca cu nişte câni, uitând sau ignorând că sub săraca străduinţă şi peticita lor haină este un suflet.

Nu un suflet ci o comoară, pe care nu o posedă niciunul  dintre popoarele Europei.De câtă vreme nu aşteaptă ei cu îngerească răbdare, pe cineva care să-i mântuiască de nevoi, sau măcar să le înţeleagă durerile şi sufletul,să-i mângieşi să-i iubească pentru munca lor.Iar acum când ne-au văzut venind dinspre Prut cu o cruce în mână, desigur că nu o întâmplare i-a făcut să plângă şi să se închine.

 

 

 

Eu am crezut din adâncul sufletului lor că vin mântuitorii de atâta vreme aşteptaţi… Când am ajuns la locul  de întrunire, peste 20.000 de capete descoperite,cuprinse parcă de un mare fior,ne primeau în urale nesfârşite.

Era cea mai mare  adunare de oameni, veniţi printr-un mister, fără pregătiri de săptămâni, fără afişe, aşa cum fisase acest oraş de la începutul fiinţei lui. Le-am vorbit, pe rând, toţi.

Tatăl meu le-a vorbit timp de două ore,la urmă.I-am sfătuit să de întoarcă pe la case şi să propovăduiască neîncetat credinţa într-un mare ceas al dreptăţii, care va veni cu siguranţă.

Ei au plecat în linişte spre case , iar noi ne întoarcem cântând şi plini de speranţe, pe aceeaş şosea pe care cu o săptămână înainte sorbeam durerile înfrângerii.

În Oancea ne-am despărţit cu părere de rău de aceste viteze şi credincioase suflete legionare, care au răspuns cu atâta elan la chemarea Legiunii,reputând una din cele mai frumoase biruinţe ale noastre. Mi-am luat rămas bun de la cal şi am plecat cu Căprioara.

A doua zi spre seară, eram la Iaşi, să mă odihnesc după zece zile de luptă şi de grea încordare.[3]”

 În toate timpurile generaţia tânără a fost mai sensibilă şi mai patriotică decât celelalte.  La ea a predominat tendinţa de a scoate ţara din impas, de a ridica nivelul de viaţă al conaţionalilor, de a stăvili influenţa străinilor, care în perioada respectivă puseseră mâna pe tot comerţul românesc, partea leului din medicina, bănci etc.Având aceste pârghii la dispoziţie, aceştea influinţau politica internă şi externă a ţării.

Din acest motiv, mişcarea legionară a fost permanent ţinută în vizorul poliţiei şi persecutată.Ce-i drept, nici metodele de activitate ale legionarilor nu întotdeauna pot fi numite ortodoxe, dar idealul urmărit de legionari a fost măreţ.

ALEXANDRU MORARU.istoric ,arhivist

Chisinau

[1] Culegerea de texte Din Luptele tineretului român 1919-1939 Ed. Fundaţiei Buna Vestire 1993 , pag. 216

 

[2] Arhiva Naţională a RM, F.680, inv.1, d.3640 , f.235

[3] Culegerea de texte Din luptele tineretului român…pag.220

14/08/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | 9 comentarii

Politia italiana confruntata cu un piton alb folosit de mafia drogurilor.

La un raid al Poliţiei antidrog  din Roma,capitala  Italiei ,politistii s-au confruntat cu un piton albinos agresiv folosit de mafioti pentru a intimida toxicomanii.

Politistii au gasit în timpul raidului efectuat intr-un  apartament în centrul Romei un sarpe incovrigat  pe o rogojină din cauza  căldurii , care avea  dungi galbene  şi albe .

Sarpele avea trei metri lungime şi a fost ţinut infometat , astfel încât acesta sa devina agresiv , astfel incat să-i sperie dependentii de droguri rai  platnici  , a spus purtatorul de cuvant al Poliţiei italiene .

Au fost chemati specialisti in prinderea  serpilor , care au ispitit reptila infometata  momind-o cu  un pui întreg şi au  trimis-o  la o grădină zoologică din apropiere.

Politistii au mai avut surpriza sa constate ca sarpele   fusese invatat sa doarma pe plicurile cu cocaina pura ale infractorilor.In apartament au fost descoperite  cinci kg  de droguri .

Şase persoane au fost arestate în raid , iar alte  şase  au fost deja puse  în stare de arest .

 Cei 12 traficanti au fost acuzaţi de conspiraţie pentru trafic de cocaină şi deţinerea ilegală a unei specii  de animale protejate de legea italiana .

Sursa: AFP si abc.net.au

14/08/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: