CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ PRIVITOARE LA FORMAREA POPORULUI ROMÂN


 

 

Herodot din Halicarnas, parintele istoriei ( n.484 i Hr. 484 – d. cca.425 i.Hr.), ne spune în Cartea a IV-a a Istoriilor sale, în paragraful 93 (citez după ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanţ Ştef) :

„Geţii  sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.

In  cartea a V-a, paragraful 3, Herodot mai spune:

„După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt”.
 

GETII si DACII  sunt una si aceeasi populatie, ramura nordicã a marelui neam al tracilor.
Geti, este un etnonim folosit cu predilectie de istoricii antici greci, pentru a desemna ansamblul populatiei tracice a geto-dacilor. Cealaltã denumire,aceea  de daci,o intalnim la autorii latini.
Istoricul antic Strabo spune că dacii și geții „vorbesc aceeași limbă”,iar Trogus Pompeius afirma că geții și dacii erau identici. Singura deosebire între cele două grupuri consta în faptul că geții locuiau la câmpie în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, montane.

 

TEORIA   IMIGRAȚIONISTĂ

 

Precursorii acestei teorii Sulzer, Macai, Endel şi Engel, au elaborat  concepte conform cărora poporul şi limba română s-ar fi format la sud de Dunăre, iar spaţiul nord-dunărean ar fi devenit o“terra deserta”,un teritoriu rămas nelocuit,numai bun să fie ocupat de triburile barbare maghiare venite din Asia .

Johan Christian Engel (functionar la cancelaria aulica din Viena )a expus aceste idei  in lucrarea sa intitulata ”Fortsezung der allgemeinen Welthistoire durch eine Gessellscahft von Gelehrten in Deutschland und England ausgeferigel”.

Franz Joseph Sulzer (un căpitan al armatei habsburgice ),a dezvoltat această teorie in  ”Geschichte des transalpinischen Daciens”…, Viena 1781- 1782.

În 1864, geograful Robert Roesler a reluat aceste idei in 2 lucrări : ”Das varromische Dacien, Viena 1864” și ”Die Anfange des Walachishe Studien Untersuchungen zur alteren Geschihte Romaniens, Leipzig, 1871”.

De la bun început, trebuie spus  că la momentul retragerii armatei și administrației romane,atât la sud cât şi la nord de Dunăre trăia populaţia bastinașă tracică romanizată, vorbitoare a unei limbi latine populare și că spaţiul nord-dunărean a fost părăsit  în anul 275,numai de armata şi administraţia romană care s-a  retras la sud  de Dunăre, în timp ce  populația tracă romanizată nord-dunăreană a rămas pe loc,păstrând neîntrerupte puternicele legături avute și până atunci cu tracii romanizați sud-dunăreni.

Teritoriul Daciei nu a rămas pustiu!

O țară bogată și frumoasă ca Dacia, nu avea cum și nici de ce să fie părăsită în totalitate de poporul ei.

Teoria imigraţionistă elaborată de Robert Roesler la sfârşitul secolului al XIX-lea, a preluat unele elemente ale teoriilor lui Sulzer şI Engel, încercând totodată să avanseze câteva argumente menite sa-i susțina afirmațiile  prin falsificarea adevărului  istoric.

Principalele puncte ale teoriei sale erau:

  1. dacii au fost total masacrați în cele două războaie daco-romane.

  2. românii s-au format la sud de Dunăre şi apoi au migrat spre nord, dovadă fiind după parerea lui asemănările câtorva cuvinte din limbile română şi albaneză.

  3. Dacia a fost părăsită în totalitate de romani, aceasta rămânând pustie.

  4. o pretinsă  lipsă a izvoarelor istorice timpurii, care să furnizeze informaţii despre români.

  5. imposibilitatea romanizării Daciei în numai 165 de ani.

Pe Arcul lui Constantin, situat  langa  Coloseumul din  Roma, identificam  8 statui de daci.

 

 

 

Imagini pentru Nobil dac pe Arcul de Triumf al împăratului Constantin foto

Nobili daci pe Arcul de Triumf al împăratului Constantin

O pagina din enciclopedia europeană

 

 

 

Combaterea acestor argumente:

 

  1. Columna lui Traian este cea mai importantă dovadă arheologică,ce sta pâna astăzi  mărturie în forumul lui Traian de la Roma.Ea reprezinta un adevarat act de naștere al poporului român, daltuit pentru vesnicie, in piatră .

  2. Marele arhitect Apolodor din Damasc a construit acest monument în cel puţin 4-5 ani si a prezentat  în afara scenelor de razboi  și  imagini cu daci care, împreună cu romanii, lucrau la construirea de asezari, drumuri, terme, apeducte şi   poduri.

  3.  Imagini de pe Columna lui Traian

 

 

 

Imagini pentru Imagini de pe Columna lui Traian

Imagini pentru dracon dacic pe column photos

 

 

Draconul dacic pe  Columna lui Traian

Dacă dacii ar fi fost exterminaţi în totalitate, de unde şi-a luat Apolodor modelele extraordinar de bine redate, infațișând exact fizicul şi îmbrăcămintea lor?

 

Știm  că în armata romană au existat unitați militare formate din razboinici daci, una dintre acestea fiind consemnată după anul 200 e.n.- asadar la aproape o suta de ani de la  ocuparea Daciei – o “Equitata dacorum”, care era însărcinată cu apărarea graniţelor de nord ale imperiului, și era alcătuită din luptători  daci.

La fel de importanta, pentru sustinerea ideii de continuitate a populatiei dacice sau daco-romane, este si consemnarea istorica referitoare la  imparatul Maximinus Thrax (imparat de origine traca), cel care incepand cu anul 236 se afla in razboi cu dacii liberi si cu sarmatii.

Stim de asemenea ca  imparatul Galerius (293-311),a fost un  imparat roman de oricine dacica, nascut din tata trac si mama „transdanubiana”, termen care desemna populatia daca din provincia cu acelasi nume.

Mai mult, Galerius era poreclit de catre cei apropiati, Armenterius (Ciobanul)– referire mai evidenta la vechile sale ocupatii, specifice de altfel populatiei romane de origine daco-getica.

Numeroase  descoperiri arheologice atestă existenţa in Dacia a unei vieţi rurale intense in colectivități săteşti şi teritoriale constituite după retragerea armatei și administrației romane.

Chiar adepţii imigraţionişti spun că unele provincii ale imperiului au fost romanizate în mai puţin de 100 de ani, dar când vine vorba de Dacia, li se pare ca nu ajung 165 de ani.

De fapt, romanizarea Daciei a durat mai mult de 165 de ani deoarece :

a)  a existat o perioadă de  preromanizare,confirmată de natura relatiilor dintre daci si romani in timpul lui Burebista şi Pompei si de  inscripţia descoperită la Sarmisegetuza în scriere latină ;

b) a existat apoi  romanizarea propriu-zisă dintre anii  106-271, perioadă în care Dacia a fost ocupată de romani și declarată provincie imperială și în care a aparut o viaţă urbană organizata dupa model roman, dovadă fiind oraşele construite şi ridicarea lor la rangul de municipii ;

c) a urmat  post-romanizarea, perioada de dupa anul 271 pana prin secolul V e.n., la care a contribuit esențial religia creştină și limba de cult latină, religie care s-a raspândit rapid la nord de Dunăre,pe teritoriul  fostei provincii romane.

Stau marturie de necontestat pe lângă inscripțiile creștine, texte  liturgice de origine latină și chiar  numele  dat bisericii in limba română ,nume care vine  de la  cuvântul “basilica” din limba  latină.

În fapt,principalele cuvinte folosite în limbajul bisericesc, sunt de proveniență latină: Dumnezeu(Domine Deus), sărbătoare (de la ”servatoria”, prescurtare din ”conservatoria”, care era  închinată divinităților care apărau și întăreau sufletește  omul),rugăciune-rogatoria etc.

d. Cuvintele asemănătoare din limba română şi albaneză, provin din fondul lingvistic tracic comun celor doua popoare, deoarece neamul tracilor din care făceau parte si dacii se  întindea până la Adriatica, la confluența teritoriilor locuite de triburile inrudite cu ei ale ilirilor, strămoșii albanezilor de azi.

Structurile gramaticale ale celor două limbi sunt total diferite, cea română moştenind o structura identică cu a limbii latine, și  un fond principal de cuvinte  diferit,astfel că albaneza și româna nu sunt nici măcar dialecte una fata de  cealaltă.

Atacurile populaţiilor migratoare, răscoalele din interior, dar mai ales fraternizarea daco-romanilor cu dacii liberi (carpi, costoboci) ,din zona moldo-maramureşană, criza economico-financiară a Romei, l-au determinat pe împăratul Aurelian să-şi retragă armata şi administraţia la sud de Dunăre, graniţa pe acest fluviu fiind mai uşor de apărat.

În nici un eveniment din istoria universală nu s-a întâmplat ca o populație cotropită de o putere straină, să-şi urmeze in retragere cotropitorii. 

Dovada o constituie decăderea urbană bruscă a oraşelor şi dezvoltarea unei vieţi rurale.

Au fost descoperite pietre funerare inițial păgâne, datând din primele secole creștine, care au fost inscripționate  cu semnul crucii,fapt care dovedește răspândirea timpurie a credinței creștine pe acest teritoriu.

Continuitatea daco-romanilor la nordul Dunarii mai este dovedita si  de singura copie a unei harti romane pastrata pana in zilele noastre,unica de altfel, Tabula Peutingeriana.

Harta, realizata dupa anul 330 d.H., an in care imparatul Constantin cel Mare muta capitala imperiului de la Roma in Bizant, consemneaza chiar si dupa retragerea aureliana, nu mai putin de 88 de localitati cu nume daco-gete atat la nordul cat si la sudul Dunarii.

 

 

 

 

Tabula Peutingeriana

 

 

Importanta acesteia este cu atat mai mare cu cat, Tabula Peutingeriana este o harta realizata in scopuri comerciale, dovedind prin urmare si  o stransa legatura economica cu populatia ramasa in fosta provincie dacica.

Afirmaţia că ar fi dispărut orice urmă de inscripţii latine în Dacia, o dată cu retragerea legiunilor şi administraţiei, e eronată. Câteva din secolele IV şi V, s-au mai găsit, ce e drept, rare — lucru explicabil prin părăsirea aproape generală a oraşelor (urbelor): fenomen de ruralizare totală.

Interesant este si faptul ca istoricii greci si bizantini continuau sa ii numeasca pe localnici daci sau geti, denumire folosita in Bizant pana aproape de secolul al X-lea, data la care incepe sa fie folosit termenul de valah.

De exemplu, istoricul grec Zosimos mentioneaza  in secolul al V-lea, conflictul dintre Imperiul Roman de Rasarit si tribul carpo-dacilor de la nordul Dunarii, conflict soldat cu infrangerea celor din urma.

Mai mult, imparatul Constantin cel Mare, initiaza construirea unui pod peste Dunare, care sa faca legatura cu fosta provincie romana, precum si o campanie de la care isi va trage titlul de Dacicus, lucru pe care il va repeta si imparatul Justinian.

Desi, practic, administratia romana disparuse din fosta provincie Dacia, teoretic, aceasta continua sa existe in structurile Imperiul Roman. Astfel au fost constituite provinciile Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea, intalnite si sub numele de Dacia Aureliana in literatura secolului al XII-lea, un argument in plus in fata continuitatii numelui de Dacia, dar si al celui de dac.

Mai vorbim și de așezări intărite (inclusiv fosta capitală Sarmisegetusa), multe din ele pe locul fostelor castre romane, care ofereau un grad de siguranță mai mare localnicilor, de biserici paleocreștine înălțate intre sec. II-VII și mai târziu, care constituie de asemenea dovezi de necontestat ale continuităţii vieţii în Dacia, după retragerea aureliana,iar izvoarele bizantine din secolul al V-lea, amintesc de  limba neolatina vorbită de protoromâni.

Romanii nu au ocupat militar nici un sfert din teritoriul locuit de daci, astfel incât devine legitimă intrebarea legata de motivul care i-ar fi împins pe dacii liberi din teritoriile care nu fuseseră ocupate de Imperiu, să lase totul și sa treaca și ei odata cu armata romana, la sud de Dunare.

Curios mai este si faptul ca, desi exista adepti ai teoriei imigrationiste, teorie care spune ca poporul roman s-ar fi format alaturi de cel albanez la sudul Dunarii, urmand ca apoi sa migreze iarasi in nord, nu exista nici macar o singura mentiune a unei asemenea transmutari de amploare, fapt mai mult decat neobisnuit.

De fapt, singura mentiune a unei migratii a populatiei este una in sens invers, de la nord la sud, mentiune care se refera, mult mai tarziu, la secolul al XIV-lea.

 

 


thracian1

Războinic trac. Geto-Dacii-cei mai viteji dintre traci

 

Despre care daci ”exterminați in totalitate de romani”, vorbesc adepții acestor ”basne”imigraționiste, in frunte cu Roessler, în condițiile în care cea mai mare parte a teritoriului Daciei nu a facut parte din Imperiul Roman ?

 

Teoria imigraţionistâ a fost combătută de:

 

♦      istoricii români, de la cronicari și  Şcoala Ardeleană ,până astăzi;

♦      istorici străini ca: E. Gibbon, Th. Momsen, J. Jung și mulți alții.

 

Lucrarea lui Robert Roesler  -” Studii româneşti .Cercetări cu privire la istoria veche a României” (1871, Leipzig), a fost criticată de istoricul român  A.D.Xenopol în lucrarea sa ”Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană”( 1884,Iaşi), carte care a apărut într-o epocă de intense dispute politice şi naţionale ,în legătură cu drepturile românilor din Transilvania.

Aceasta lucrare a lui A.D. Xenopol:

♦ a sistematizat dovezile continuităţii românilor la nordul Dunării, folosind argumente  istorice, lingvistice şi logice

♦ Ideile esenţiale referitoare la etnogeneza românilor în concepţia lui A.D.Xenopol au fost:

 

–    Elementul tracic reprezintă baza etnică a poporului român;

–    Peste această bază se suprapune elementul roman;

–    Migraţiile barbarilor au împins populaţia daco-romană spre munţi și în general în regiuni în care se putea apăra mai ușor.

–    Prezenţa termenilor creştini de origine latină, se explică prin permanentele legături între populaţia romanizată din dreapta Dunării, cu ceea din stânga ei.

Primii creștini daco-romani au avut ca limbă liturgică limba latină, pe toată durata etnogenezei poporului român din primul mileniu al erei  creștine.

După cum știm, slavona și alfabetul chirilic au fost impuse cu forța în Biserică românilor nord-dunăreni de către țarii bulgari, în sec.IX e.n.

După aceea, alfabetul chirilic și limba slavonă au fost folosite  pentru o perioadă îndelungată și  în cancelariile domnești din Țara Românească și Moldova .

–  Arheologia, toponimia, hidrodnimia aduc dovezi incontestabile ale continuităţii dacilor şi daco-romanilor.

–  Dintre migratori, slavii au avut o influenţă mai puternică în formarea poporului român şi a limbii române.

–  Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic, roman şi slav ,din care cel roman este  fundamental şi „dă poporului nostru caracterul unei naţionalităţi, romanice” (A.D: Xenopol).

 

Geneza poporului român si a limbii române

 

Țara si locuitorii

 

In timpul raspândirii lor maxime catre apus si rasarit,cei mai indepărtați strămoși ai românilor, dacii, ocupau un areal care se intindea  din apropierea zonelor de munte ale Austriei si Boemiei actuale, pana in stepele din nordul Marii Negre.

Pamântul lor,cuprins intre doua stepe, Campia Panonica si cea de la nordul Marii Negre, iși avea centrul in cetatea naturală a munților Transilvaniei.

Din protoistorie si până astăzi,de câte ori poporul din Carpați și-a constituit un stat propriu care a putut ajunge la deplina sa intocmire, acel stat a cuprins la mijloc sâmburele Transilvaniei și a avut o formă aproape rotundă.

Etnogeneza românilor este una din cele mai importante probleme ale istoriei noastre naţionale, care a atras nu numai atenţia istoricilor români, dar şi a celor străini.

Istoricul român A. D.  Xenopol, spune că fosta Dacie, ocupată de populaţiile migratoare, a devenit pe rând „Goţia”, „Gepidia”, „Avaria”, „Cumania” şi argumentează că e normal ca majoritatea  documentelor oficiale să-i amintească pe migratori şi  rar pe autohtoni, deoarece războinicii erau cei care atrăgeau atenţia, din cauza tulburărilor provocate.

Astfel, dacă vlahii nu au luat parte la evenimentele  politice, nici un apar în documente, iar ţinutul era denumit după numele celor care îl stăpâneau.

„De ţărani nu se vorbeşte în istorie. În istorie se vorbeşte de ăia care ţin frâna politică, ca să zic aşa, şi de ăia care sunt stăpânitori şi care, în general, în evul mediu, au fost invadatorii.

Despre ei se vorbeşte, cei care sunt stăpânii pământului în momentul acela”, explică istoricul  Neagu  Djuvara.

„În al doilea rând, trebuie să facem puţină istorie comparată. Tot atât de obscure sunt cel puţin două locuri în Europa şi care sunt foarte cunoscute: Albania şi romanofonii din Elveţia, care sunt de limbă romanşă.

Tăcerea documentelor (argumentul a silentio) nu este un argument valabil. Să lăsăm deoparte încrederea exclusivă, aproape superstiţioasă, în documentul scris. Istoria nu se reconstituie numai cu documente scrise, în aceeaşi perioadă care ne priveşte, în „mileniul întunecat”, nu se pomeneşte nicăieri de latinofonii din Elveţia (Rhetia), care mai vorbesc şi azi limba romanşă.

Mai aproape de noi, despre albanezi n-avem nici un document timp de o mie de ani (tăcere documentară şi mai lungă decât la noi), insa vecinii lor, greci sau slavi, n-au putut susţine că albanezii au picat din cer acolo unde-i mai găsim şi azi şi unde sunt semnalaţi din Antichitate.

De ei, în 1000 de ani, şi în plin Occident, de aceşti romanşi care vorbesc o limba latina în Elveţia, nu există nicio referire timp de 1000 de ani.

Albanezii, de asemenea.Vreo 1100 de ani s-au  ascuns prin munţi,  şi-i  regăsim pe la anul 1200 tot acolo. Nu au plecat şi s-au întors şi nu au fost paraşutaţi în Albania.

Cazul cu Transilvania e cam acelaşi”, continuă el.

 

Etnogeneza româneasca, procesul de constituire a poporului român, s-a desfașurat între secolele I î. Chr si sec. VII-VIII p. Chr, parcurgând în mod specific, mai multe etape :

Astfel, în etapa preliminara (sec I î. Chr – I p. Chr), moesii si geto-dacii au realizat primele contacte economico-comerciale si politico-militare cu lumea romana, fiind preluate o serie de elemente superioare de civilizatie.

În cea de-a doua etapa, a stapânirii romane efective în Moesia si Dacia si a romanizarii propriu-zise (sec. I –VI p. Chr), spatiul carpato-danubiano-pontic a intrat în diferite forme de dominatie și influență  romană, inclusiv teritoriile dacilor “zisi liberi”, petrecându-se o romanizare intensiva, directa si indirecta, cu nimic deosebita de cea desfasurata în alte parti ale imperiului, configurându-se un etnos neolatin, extins, puternic si distinct în cadrul romanitatii orientale, care a rezistat în timpul migratiilor germanice si asiatice.

Cea de-a treia etapa, a consolidarii si cristalizarii etnogenezei românesti (sec. VI – VIII p. Chr), cea a migratiei slave si a convietuirii slavo-romanice, având drept urmare asimilarea noilor veniți, nemodificându-se esențial caracterul neolatin al poporului român.

1. Substratul (elementele păstrate  din limba populației autohtone care și-a  părăsit limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migrațiuni sau a unei colonizări. – (Din lat.substratum.), îl prezintă tracii de nord, sau geto-dacii.

Această ramură a marelui neam al tracilor, aflată timp îndelungat în contact cu civilizaţia antică (la început greacă, apoi romană), a creat o cultură originală, care a atins un înalt nivel de dezvoltare. Aceasta le-a permis geto- dacilor să creeze statul lor propriu.

2.Al doilea component fundamental în etnogeneza românilor este elementul roman (sau stratul roman).

Acest strat s-a suprapus peste cel geto-dac: la început, până la cucerirea Daciei de către Imperiul Roman (anul 106 d.Chr.) – numai sub aspect economic şi cultural, iar după aceasta –  prin  sinteza etno-culturală dacoromană care a avut loc.

Datorită prezenţei parţiale la nord de Dunăre şi influenţei centrelor romane de la sud de Dunăre, aprofundarea acestei sinteze a continuat şi după anul părăsirii Daciei de către legiunile romane (271-275).

Ca urmare, a continuat romanizarea dacilor liberi şi statornicirea în spaţiul vechii Dacii a unei populaţii latinofone. Acest proces s-a desăvârşit către secolul al Vl-lea, având drept rezultat formarea unei etnii şi a unei limbi romanice la nord şi sud de Dunăre: protoromânii (sau est-romanicii), cu o limbă comună (protoromână).

 

3. În momentul când se prăbuşesc migratorii avari, slavii, care se răspândiseră şi în aria noastră şi în toată Peninsula Balcanică, devin independenţi. De la avari au învăţat arta războiului şi au învăţat oarecum de la ei şi de la vecinii germanici cum să se conduca ei înşişi.

Slavii au influenţat într-o anumită măsură etnogeneza românilor, alcătuind adstratul (totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care pătrund în cazul interferenței lingvistice și se adaugă unui idiom după constituirea lui. [< fr.adstr at, cf. germ.Adstrat < lat.adstr atus – așezat lângă].)

Slavii, fiind agricultori şi crescători de animale sedentari, au convieţuit timp mai îndelungat cu autohtonii, lăsând în limba română cuvinte din limba lor (plug, prieten, drag, iubire etc.), care denotă multiple și indelungate contacte umane.

E interesant să observăm termenii care vor desemna pe şefii lor, ierarhia din structurile de stat ale slavilor, dintre care pe mulţi îi vom prelua şi noi: regelui i se va zice kral — provenind de la marele rege franc, mai apoi împărat, Carol cel Mare, în dialectele germane Karl, pronunţat de slavi Kral (termen preluat şi de unguri, Kirâly, şi de noi, crai); dar alte două titluri mari, ban şi jupan, sunt moştenite de la avari; boier e şi el un cuvant turanic, ori peceneg, ori proto-bulgar (aşa numesc istoricii neamul de limbă türk care cucereşte de la bizantini, la sfârşitul secolului VII, Bulgaria de azi şi se lasă cu încetul slavizat de populaţia slavă majoritară); alţi doi termeni nobiliari, Jenez (cneaz) şi vitez (viteaz), ar fi de origine germană, respectiv Konig (rege) şi Viking (numele cuceritorilor scandinavi care din veacul al IX-lea până în veacul al XI-lea au făcut incursiuni în toată Europa de nord, pătrunzând în apus până în Franţa, Anglia şi Islanda, iar în răsărit până în Rusia unde, sub numele de varegi, întemeiază primul stat rus organizat).

 Singurul termen de conducere autentic slav e voievod (sau voivod), la origine căpetenie de oaste, apoi, în spaţiul nostru — dar numai în spaţiul nostru, în Muntenia, Moldova şi Ardeal (căci regii unguri vor continua să dea acest titlu reprezentanţilor lor în Transilvania) —, cel mai mare peste ţară, şeful statului sau al ţinutului, însă, e o minune că, pe lângă termenul slav, apare şi numele latin de domn (dominus), pe care romanii, în ultimele veacuri ale imperiului, l-au dat chiar împăratului, şi pe care românii îl vor folosi şi pentru Domnul nostru Isus Cristos şi pentru Dumnezeu!

El va fi cvasisinonim cu voievod, după cum jude va fi cvasisinonim cu cneaz.

Dar avem o şi mai admirabilă reminiscenţă a vechilor structuri romane: păstrarea în vocabular a cuvântului „împărat” (imperator), cu toate ca de sute de ani românii nu mai aveau împărat, nici la nord de Dunăre, dar nici la sud, unde stăpânului de la Constantinopol i se zice de-acum în greceşte basileu, şi în limbile slave ţar (Caesar, pronunţat la origine Kaisar, care a dat la germani Kaiser şi la slavi csar!).

În genere însă, aproape toţi termenii care desemnează în limba noastră ierarhia nobiliară şi de conducere erau termeni împrumutaţi de la slavi. De unde tragem concluzia că atunci când aceşti slavi încep să se amestece cu populaţia valahă rămasă pe teritoriul vechii Dacii, au avut  un timp, o situaţie dominantă.
Vor trebui câteva sute de ani până când slavii să se lase românizaţi.

S-a întâmplat în aria noastră românească exact inversul a ce s-a întâmplat la sud şi sud-vest de Dunăre, în viitoarea Bulgarie şi în Serbia, Bosnia Croaţia sau Slovenia unde, dimpotrivă, vorbitorii de limbă latină s-au lăsat slavizaţi.

E un fenomen aparent ciudat, care înseamnă că la noi au fost mai puţini slavi şi prin urmare românii (vlahii) i-au înglobat şi le-au dat limba română, pe când la sud, vorbitorii de limbă proto-română au fost cu vremea înghiţiţi de slavi, încât n-au rămas acolo decât din ce în ce mai puţini latinofoni, care au fost aproape toţi asimilaţi de slavi sau de albanezi si greci.

Rolul slavilor în etnogeneza românilor este asemănător cu cel al germanicilor în constituirea popoarelor vest — romanice (a francezilor, italienilor, spaniolilor, portughezilor).

 

Formarea limbii române.

 

Formarea limbii române a parcurs aceleaşi etape ca şi formarea poporului român. O primă etapă a formării limbii române o constituie procesul de romanizare a geto-dacilor.

Ca urmare, aceştia au preluat treptat limba latină vorbită (sau vulgară). În perioada scursă până în secolul al Vl-lea, se generalizează pe întreg spaţiul istoric al Daciei şi Moesiei o limbă romanică unitară, numită de filologi limba protoromână comună.

Din limba geto-dacilor, după diferite opinii, s-au păstrat în cea română 170-180 de cuvinte.

Sub impactul migraţiei slavilor romanitatea nord şi sud-dunăreană a fost divizată, iar din limba protoromână comună care avea în linii generale un caracter de limbă închegată, s-au format dialectul daco-român (nord-dunărean) şi dialectele sud-dunărene (aromân sau macedo-român, megleno-român şi istro-român). Acest proces a fost influenţat de  limba slavă.

Influenţa slavilor n-a schimbat caracterul latin al limbii române și s-a exercitat prin îmbogăţirea ei cu un aport de circa 20%  cuvinte de origine slavă.

Stratul lingvistic latin, cel mai important, cuprinde circa 60% din vocabularul limbii române.

 

 

 

 

Aromâni cu stindardul

Aromâni

 

La sud de Dunăre, tracii romanizați au fost asimilaţi in mare parte  de slavi, însă au rămas câteva insule romanice care există şi astăzi, chiar daca din pacate  aria lor se restrânge : istro-românii, megleno-românii şi aromânii.

Nu e nevoie să ne închipuim o şedere a strămoşilor noştri la sud de Dunăre pentru a explica strânsa rudenie a daco-românei cu dialectele aromân şi meglenoromân, căci acelaşi amalgam de popoare, mânuind aceeaşi latină balcanică târzie, poate da rezultate similare şi la o mie de kilometri distanţă.

 De altfel avem în dacoromână câteva exemple de plante sau de materii care nu se găsesc la sud de Dunăre, cum ar fi fost ele păstrate în limbă o mie de ani dacă strămoşii noştri s-ar fi aflat cu toţii strămutaţi la sud?

Iata un singur exemplu, însă grăitor: cum să se fi păstrat cuvântul „păcură” (< lat. picula) la sud de Dunăre, când păcura, adică petrolul brut, ţiţeiul, nu ţâşnea natural decât la poalele Carpaţilor?

Straniu, dar continuitatea romanilor pe pământul lor stramoșeasc – Dacia – nu a fost contestata pâna spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Dezvoltarea constintei nationale a romanilor dupa Unirea de la 1600, afirmarea tot mai puternica a dorintei lor de a se uni intr-un singur stat, a alarmat cercurile reacționare din Imperiul Habsburgic, care temandu-se ca vor pierde Transilvania, au inceput sa conteste însăși drepturile romanilor asupra vetrei lor strabune, în care scop  au nascocit teoria parasirii Daciei de catre daco-romani in secolul al III-lea, a formarii poporului roman undeva la sudul Dunarii si a imigrarii sale la nordul Dunarii, in secolele IX-XIII, in orice caz dupa ocuparea Transilvaniei de catre triburile maghiare, pe care aceste triburi ar fi gasit-o pustie.

Deosebit de semnificatit este faptul ca marile lexiocoane ale vremii, inclusiv cele germane, nu au inregistrat teoria lui Roesler si nici macar pe autorul ei.

 

TEORIA CELOR DOUĂ POPOARE ROMANICE  DE LA NORD DE DUNĂRE

 

Teoria celor doua popoare romanice s-a conturat tot din motive politice, cu scopul de a  încerca să se justifice propagandistic ideea că băștinașii Basarabiei(moldovenii), ar reprezenta după români, cel de-al doilea popor romanic de la nordul Dunării, ei fiind descendenți ai  geților (care nu ar fi fost înrudiți cu dacii), și care au fost mai întâi slavizați si apoi “românizați”.

S-ar fi format astfel ”poporul voloh”, din care ar fi evoluat ”poporul moldovenesc” care avea   o limbă romanica, dar cu multe obiceiuri diferite de ale poporului român.Se încerca astfel, justificarea istorică și etno-lingvistică a drepturilor “istorice” ale Rusiei și  mai apoi ale URSS ,asupra acestui teritoriu  dintre Prut si Nistru.

Această ”teorie”are nefericite prelungiri pâna în zilele noastre, fiind baza  ideologiei și acțiunii unor cercuri politice si chiar știintifice din Republica Moldova,ostile României.

Ca reprezentanți ai acestei teorii pot fi mentionați: Iacob Bromberg, care susținea că Basarabia a fost leaganul istoric al lumii slave, Ivan Nartsov, A. M. Lazarev, autorul lucrarii Moldavskaja Sovetskaja Gosudarstvenost i Bessarabskji vopros (Organizarea statului sovietic moldovenesc și problema basarabeană), Ed. Cartea Moldoveneasca, Chisinau, 1974, 910 p, în care justifica “istoric” existenta celor două popoare si state romanice, fiind  totodată dur criticați istoricii români care chipurile“falsificau istoria”. 

Deși elogiată de factorii politici din RSS Moldovenească (inclusiv de Piotr Lucinski, presedintele de atunci al R.Moldova), această ultimă lucrare a fost combătută argumentat de P. Moldovan, în lucrarea ” A. M. Lazarev – un falsificator al istoriei”, Milano, 1976 (în limbile franceza si engleza), și de Alexandru Grega, ”Știința si polemica.Istorici ruși falsificatori ai istoriei”, în Buletinul Bibliotecii Române, Freiburg, 1976.Oarecum legată de această teorie este si teoria Bucovina vechi pământ slav, susținătorii acesteia -A. Jukovski, B. A. Timošciuk, I. P. Rusanova, L. P. Mihailina s. a., considerând tot din rațiuni politice, că partea de nord a Bucovinei constituie patria primitivă a lumii slave. 

 •  Istoricul Lucian Boia : „negarea continuităţii româneşti şi aducerea românilor de la sud de Dunăre, a corespuns evident obiectivelor austro- ungare în secolele al XVIII- lea şi al XIX-lea , continuând să fie un punct de dogmă în istoriografia maghiară de astăzi, cu scopul de a asigura maghiarilor primatul cronologic în Transilvania” (”Istorie şi mit în conştiinţa româneasca”).

Titluri care susțin continuitatea poporului român in vatra sa strămoșească dacică:

1. Poggio Bracciolini, Disceptationes sonvivales, 1451
2. Enea Silvio Piccolomini (papa Pius al II-lea), Historia rerum ubique gestarum locorumque descriptio, 1489
3. Antonius Bonfinius, Rerum Ungaricarum decades quatuor cum dimidia, Basileae, 1568, p. 448 si 538
4. J. Vadianus, Epitome trium terrae partium, Asiaem, Africae et Europae compendiarium locorum descriptione continentes, Tiguri, 1534, p. 38
5. Johannes Lebel, De oppido Thalmus, 1542, ed. Ioannes Seivert, Cibinii, 1779, p. 11-12
6. Antonio Maria Graziani(1537-1611), De Ioanne Heraclide Despota
7. E. Legrand, Deux vies de Jaques Basilicos, Paris, 1889, p. 169-171
8. Johann Troster, Das Alt-und Neu-Teusche Dacia. Das ist Neue Beschreibung des Landes Siebenburgen, Nurnberg, 1666, p. 323
9. M. Felmer, Kurzgefasste Historiche Nachricht von der Wallachisehen Volkershaft uberhaupt und derjenigen insonderheit der heur zu Tage in dem Kayserlichen Erb – Furstenthum Siebenburgen anzutreffen ist, in „Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde”, VII, 1867, p. 419
10. E. Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, I, 1788, p. 226
11. I.C. Schuller, Zur Frage uber den Ursprung der Romanien und ihrer Sprache, Sibiu, 1855, p. 7
12. Paul Joseph Schafarik, Slavische Alterthumer, Leipzig, 1844, p. 205
13. Josej Kemeny, Uber des Entstehungszit der ungarischen Komitate, in „Magazin fur Geschihte I”, 1844, p. 231-232
14. A. de Gerando, La Transyvanie et ses habitants, Paris, 1845, p. 309
15. J.A. Vaillant, La Roumanie, I, 1844, p. 41-42
16. Amedee Thierry, Histoire d,Attila, Paris 1856, p. 32
17. E. A. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenburgens, Sibiu, 1857, p. 139-143
18. Julius Jung, Die Anfange der Rumanen. Kritish – etnographische Studien, in „ Zeitschirft fur Oesterreichischen Gymnasiun”, 27, 1876, p. 92
19. Josef Ladislau Pic, Uber die Abstammung die Rumanen, Leipzig, 1880
20. A. Dopsch, Wirtschafliche und sozialeGrundlagen der eropischen Kulturentwicklung, Berlin, 1923
21. C. Taglivaini, Studi Romeni, 3, p. 115
22. K. Jaber, Die Rumanische Sprach – Atlas und Struktur des daco-romanischen Sprachgebites, in „Vox Romanica”, V, 1940, p. 73
23. Ernst Gamillscheg, Uber die Herkunft der Rumanen, Berlin, 1940
24. Gustav Kish, Siebenburgen im Lichte der Sprache, ein Beitrag zur Kulturgeshichte des Karpathenlander, Leipzig, 1926
25. F. Altheim, Die Soldatenkaiser, Frankfurt am Main, 1939, p. 201-202
26. Gino Lupi, Intorno all crigine dei Romeni, in „Annuario de R. Liceo Ginnasio A. Manzoni”, 1931-1932
27. Jaroslav Muller, Nasi rumunsti sousede, Praha, 1932
28. R. W. Seton-Watson, A History of the Roumanians from Roman times to the completion of Unity, Cambridge, 1934, p. 5-6 si 9-10
29. M. Besnier, Historie des Hongrois et de l”Etat magyar, Paris, 1934
30. Marcel Emerit, Les derniers travaux des historiens roumanins, in „Revue des etudes anciennes”, 1939, p. 57-64
31. Hans Koch, Die neue Propylaen – Weligeschichte, Berlin, 1940, p. 505
32. Mario Ruffini, Il problema della romanita nella Dacia Traiana. Studio storico-filologico, Roma, 1941

33.scribd.com-Latinitatesidacism

34.scritube.com/istorie  

Citiți și:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/01/17/romani-sau%E2%80%A6moldovenivlahivalahivolohi-video-asa-i-romanul-2/

26/06/2010 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

44 comentarii »

  1. Consider site-ul foarte bun. Pe langa informatii, are si imagini care pot fi folosite si in cadrul unei ore de predare a istoriei pe aceasta tema.Puteti sa dati exemple de cuvinte care s-au pastrat din limba geto-dacilor?

    Comentariu de lexxaalexa | 11/11/2010 | Răspunde

    • Lista de mai jos cuprinde cuvinte din limba română care, se presupune, au fost moștenite din limba dacă. Informațiile pe care le avem despre limba dacilor și a tracilor sînt extrem de sărace.Foarte multe dintre cuvintele despre a căror origine spunem că este dacă,se găsesc și în limba albaneză ceea ce întărește credința asupra originii lor tracice(dace).Ce spuneți de cuvintele:abur,aghiuță,ademeni,aidoma,amurg,aprig,baltă,barză,balaur,băiat,bălan,buză,băutură,butuc,brad…?
      Avem cuvinte care nu mai pot ieși din limbajul uzual,din fondul principal de cuvinte al limbii române,cum ar fi prunc sau băiat.Altele s-au arhaizat sau au ieșit din limbă.Câți mai știu ce e un vătui sau o argea?
      Autorii importanți care s-au ocupat de această problemă ar fi:

      „Hașdeu”: B. P. Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae;
      „Russu”: I. I. Russu, Limba traco-dacilor;
      „Vraciu”: A. Vraciu, Limba daco-geților.
      „Brâncuș”: Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române.
      Acum să înșirăm cele mai cunoscute cuvinte recunoscute de marii noștri filologi a fi dacice:

      abeș
      abur
      acăța
      adămană (dar, mită)
      ademeni
      adiia
      aghiuță
      aidoma
      alac
      ală
      aldea
      ameți
      amurg
      anina
      aprig
      argea
      Argeș
      arunca
      azugă
      baci
      baier
      baligă
      baltă
      bară
      Barba-cot
      barză
      bască
      batal
      bălaur / balaur
      băga
      băiat
      bălan
      Bârsei (și onomastica Bârsan)
      beregată
      boare
      bordei
      bortă
      brad
      brândușă
      brânză
      brâu
      brusture
      Bucegi
      bucura (și familia sa de cuvinte)
      buiestru
      bunget
      burghiu
      burlan
      burtă
      burtucă
      burtuș
      butuc
      butură
      buză
      caier
      cață
      căciulă
      căpușă
      căpută
      cătun
      cioară
      cioban
      cioc
      ciocârlie
      ciomag
      cârlan
      cârlig
      codru
      copac
      copil
      creț
      cruța
      cujbă
      culbec
      curma
      curpăn
      cursă
      custură
      darari
      daș
      dărîma
      deh
      deretica
      descăța
      descurca
      desghina
      dezbăra
      dezgauc
      doină
      don
      dop
      droaie
      dulău
      fărâmă
      fluier
      gard
      gata
      gălbează
      genune
      gheară
      ghes
      ghimpe
      ghiob
      ghionoaie
      ghiont
      ghiuj
      gâde
      gâdel
      gordin
      gorun
      grapă
      gresie
      groapă
      grui
      grumaz
      grunz
      gușă
      horinca
      iazmă
      iele
      încurca
      înghina
      îngurzi
      înseila
      întrema
      jilț / jielț (=pîrîu)
      jumătate
      leagăn
      lepăda
      lespede
      leșina
      mal
      maldac
      mare
      mazăre
      măceș
      mădări
      măgar
      măgură
      mălai
      mămăligă

      mărcat
      mărar
      mătură
      Mehadia
      melc
      mieru
      mire
      mistreț
      mișca
      mânz
      morman
      mosoc
      moș
      moț
      mugure
      munună
      murg
      mușat
      năpîrcă
      năsărîmbă
      nițel
      noian
      ortoman
      păstaie
      păstra
      pânză
      pârâu
      prunc
      pupăză
      pururea
      rață
      ravac
      răbda
      reazem
      ridica
      râmfă
      rânză
      sarbăd
      Sarmizegetusa
      scăpăra
      scrum
      scula
      scurma
      sâmbure
      sâmvea
      spînz
      stăpân
      stărnut
      stejar
      steregie
      sterp Russu
      stână
      străghiată
      strepede
      strugure
      strungă
      sugruma
      sugușa
      șale
      șiră
      șopârlă
      șoric
      șut
      tare
      traistă
      tulei
      țap
      țarc
      țarină
      țăruș
      țundră
      țurcă
      uita (a se uita)
      undrea
      urca
      urcior
      urdă
      urdina
      urdoare
      vatră
      vătăma
      vătui
      viezure
      viscol
      zară
      zăr
      zburda
      zestre
      zgardă
      zgâria
      zgârma
      zimbru
      zârnă

      Bibliografie
      B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, 1887-1895
      I. I. Russu, Limba traco-dacilor, Editura Științifică, București, 1967; Editura Dacica, București, 2009
      I. I. Russu, Elemente autohtone în limba română, Editura Academiei RSR, București, 1970
      I. I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
      Ariton Vraciu, Limba daco-geților, Editura Facla, Timișoara, 1980
      Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983

      Comentariu de cersipamantromanesc | 11/11/2010 | Răspunde

      • Cum ar putea cuvinte ca: mălai, mămăligă să fie de origine geto-dacă din moment ce desemnează produse alimentare realizate din porumb? Or, este ştiut că nu se putea vorbi de porumb în Europa în antichitate (deci nici în actualul spaţiu românesc), pentru că porumbul a fost adus din America? În aceste condiţii, ce credibilitate pot avea informaţiile postate de dumenavoastră?

        Comentariu de Elena | 08/08/2013

      • Dacii cultivau MEIUL si faceau un fel de mamaliga din mei…

        Comentariu de cersipamantromanesc | 08/08/2013

  2. pe masura ce va ..descopar tot mai mult inteleg ca am facut o alegere deosebita optind pentru lecturarea materialelelor si referatelor publicate de dumneavoastra.Ma simt foarte bine in compania unor astfel de selectioneri si publicisti.Tineri si entuziasti…si harnici…si darnici-nici olegatura cu reclama..sunteti chiar dv!Inca odata multumiri pentru selectia materialelor puse la dispozitie….chiar stiti sa creati buna dispozitie….este nu doar parerea mea.. eu sun doar ecoul aprecierilor facute de cei care au aceleasi gusturi ..cu mine,prin ceea ce tranmit de la dv.
    cordiale salutari echipei dv!

    Precup Fl.

    Comentariu de col.(r)precup florin | 22/11/2010 | Răspunde

    • Multumiri sincere!Daca aveti propuneri,sau sugestii,asteptam sa le faceti.
      Cu stima.

      Comentariu de cersipamantromanesc | 22/11/2010 | Răspunde

  3. Păcat de titlurile pe care le au, probabil sunt plătiți de iredentiștii maghiari,de cei care nu concep ADEVĂRUL ,izvoarele istorice și descoperirile arheologice,lingvistice,ce
    conduc la faptul că ROMÂNII au existat din cele mai vechi timpuri cu o cultură aparte.
    ADEVĂRAȚII BARBARI SUNT CEI CARE ASTĂZI AU PRETENȚII ȘI DORESC DEZMEMBRAREA STATULUI UNITAR NAȚIONAL ROMÂNESC,CONTRAR DOVEZILOR DE
    ATESTARE A TERITORIULUI ȘI POPORULUI ROMÂN.

    Comentariu de Anghel Gheorghe | 27/11/2010 | Răspunde

  4. Doamnelor și Domnilor,

    Am citit articolul și îl consider scris cu simț de răspundere dar limitat la un număr mic de izvoare. Falsificarea istoriei noastre a fost o acțiune politică a austro-ungarilor, germanilor dar și a cazarilor sau jidanilor care și-au dorit un Iahweland la est de Carpați. Însă principalii vinovați de această mîrsăvie sînt istoricii români care au refuzat povara adevărului, vînzîndu-se unora sau altora după vremuri și oameni.
    La fel trebuie să procedăm și noi, să ne impunem adevărata istorie în școli și în conștiința populației, ceea ce nu se întîmplă.
    Eu am tratat această temă pe site-ul meu http://www.ariminia.ro

    Cu bine,
    C. Olariu Arimin

    Comentariu de Olariu Constantin | 05/12/2010 | Răspunde

    • -Tiras sau Terah = personaj biblic tatal tracilor ,fiul lui Iafet,(fiul lui Noe) ,Nistrul se numea in vechime Tyras (oare de ce) ,Tiraspol orasul lui Tiras ,tatal scitilor e Magog alt personaj biblic – dupa potop Tiras sau Terah s-a stabilit probabil in zona Nistrului de astazi !!!!(potopul dupa Biblie a avut loc la anul 2500 de la creatie ,iar de la potop pana acum is cam 5000 de ani -cel mai batran copac de pe Pamant are vreo patru mii si ceva de ani ..de ce oare :))) !!?

      Comentariu de Omicron | 23/09/2012 | Răspunde

      • După războiul ruso-turc din anii 1787—1791, a fost semnat Tratatul de la Iași,in urma căruia Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus regiunea dintre rîurile Bug și Nistru, cunoscută ca regiunea Oceacov.
        Pentru întărirea noii frontiere a Imperiului Rus în 1792 pe malul stîng al râului Nistru, la o0rdinul generalului Alexandr Suvorov a fost construită Cetatea Tiraspolului de arhitectorul François Sainte de Wollant. În jurul cetății a fost fondat orașul Tiraspol la porunca reginei Ecaterina a II-a a Rusiei.

        Comentariu de cersipamantromanesc | 24/09/2012

  5. vreau sa atentionez autorul . Nu „Geto-Dacii-cei mai viteji dintre traci” ci „Getii cei mai viteji dintre Traci” asta e textul original. Getii erau un trib trac destul de numeros si ajungeau pana la nipru getii din basarabia se numeau Tyrageti adica getii de viza-vis tira sau tiras in sanscrita inseamna apropiat ,peste drum,vecin. capitala zonei era Tiraspol

    Iar pentru Olariu Constantin
    http://query.nytimes.com/mem/archive-free/pdf?res=F70710F8355D147A93C4A81788D85F4D8185F9

    Comentariu de Mitridate | 16/01/2011 | Răspunde

    • Domnule Mitridate ,

      DACII SI GETII sunt una si aceeasi populatie, consideratã de lumea anticã ramura nordicã a marelui neam al tracilor.
      Geti, este un etnonim folosit cu predilectie de scriitorii greci si desemneazã în ansamblu populatiei geto-dacilor. Cealaltã denumire, de daci este preferatã de autorii latini.
      Istoricul antic Strabo spune că dacii și geții „vorbesc aceeași limbă”,iar Trogus Pompeius afirma că Geții și Dacii erau identici. Singura deosebire între cele două grupuri consta în faptul că geții locuiau la câmpie în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, montane.
      Sa nu scapam din vedere ca vorbim despre o societate tribala si ca neamul nordic al tracilor,adica locuitorii actualului spatiu romanesc, erau constituiti in mai multe triburi.

      In Basarabia nu traiau doar Tyragetii,ati uitat de Harpi,de Costoboci,Carpodaci…

      Iata si listă de triburi dacice, getice sau tracice.

      Albocensii -localizați în jurul orașului Alboca, Banat. Menționați de Ptolemeu.
      Ansamensii -localizați pe Someș, în Nord-Vestul Transilvaniei. Tribul este atestat de inscripții romane un sat purtând numele acestui trib: vicus Ansamensium.
      Appullii -localizați în jurul orașului Apulum. Sunt menționați de textul antic cunoscut sub numele de Consolatio ad Liviam.
      Biefii -localizați în Nord-Estul Banatului. Sunt amintiți de Ptolemeu.
      Biephii
      Biesii -pe malurile Mureșului. Sunt amintiți de Ptolemeu.
      Burii | Buridavensii -capitala Buridava> Ocnele Mari, Oltenia. Sunt menționați de Ptolemeu.
      Carpii | Carpodacii -unul din cele mai mari și importante triburi dacice ce a locuit la est de Carpați până la Nistru.
      Caucoensii -trib dacic, localizat de V.Pârvan în „regiunea de munte din Neamț și Bacău și ținutul spre apus din țara secuilor”. Caucoensii au fost vecinii de Sud ai costobocilor, locuind Nordul Moldovei, inclusiv în partea carpatică și dincolo de Siret până la Nistru. Sunt menționați de Ptolemeu.
      Ceiagisii | Keiagisii -trib aflat la Sud de potulatensi, adică în Sud-Vestul Munteniei și Sud-Estul Olteniei (cursul inferior al Oltului). Sunt menționați de Ptolemeu.
      Costobocii -triburi de daci liberi care au locuit în Nordul și Nord-Estul Daciei.
      Cotensii -unul din principalele neamuri geto-dacice. V.Pârvan îi localizează pe “enigmaticii cotensi” în Estul Daciei, respectiv în Sud-Estul Moldovei. Sunt menționați de Ptolemeu la sud de ratacensi, caucoensi și biefi.
      Crobizii -trib getic cel mai probabil din Dobrogea, au fost conduși de Isanthes, menționați de Herodot și Ptolemeu.
      Dacii
      Geții
      Harpii -localizați la Nord de gurile Dunării, între Prut și Nistru, sudul Basarabiei. Menționați de Ptolemeu.
      Obulensii -trib getic localizat după izvoare vechi și după cercetări recente în Estul Dobrogei, unde s-au descoperit numeroase orașe, posibile capitale ale acestui trib. Tribul obulensilor este menționat de Ptolemeu.
      Oinensii -trib traco-getic, localizat în Estul Moesiei inferioare, adică partea de Vest a Dobrogei Centrale. Sunt menționați de Ptolemeu.
      Ordyssii | Ordenssos -trib de pe malurile Argeșului.
      Pelii
      Piageții
      Piefigii -localizați de V.Pârvan în Câmpia munteană.
      Potulatensii -neam dacic, după opinia lui V.Pârvan ar fi populat părțile de Nord ale Olteniei și zona deluroasă din Vestul Munteniei. Sunt menționați de Ptolemeu.
      Predavensii -trib dacic, localizat la Nord de Mureșul inferior, până aproape de Crișuri.
      Racataii | Racatriaii -triburi dacice de pe teritoriul actualei Ungarii.
      Ratacensii | Racatensii -trib plasat de V.Pârvan în platoul transilvănean dintre Târnave și Someș.
      Sacii -trib dacic, localizat de V.Pârvan în jurul orașului Sacidava, la sud de Axiopolis (Cernavodă).
      Saldensii
      Sargeții -localizați în Vestul Mureșului și pe Siret.
      Sensii | Siensii -trib dacic localizat de V.Pârvan de-a lungul râurilor Ialomița și Buzău adică în partea de Nord-Est a Munteniei, corespunzătoare județelor Buzău și Brăila.
      Sucii -capitala Sucidava> Corabia, Oltenia
      Tyrageții -localizați pe malurile Nistrului(Tyras).
      Nu stiu ce doriti sa ii spuneti d-lui Olariu ,care are niste teorii foarte neconventionale.

      Puteti sa-mi spuneti si mie care e problema cu acei „romani”din Albania pe care eu ii banuiesc a fi aromanii,despre care scrie acel ziar american ?

      Bibliografie

      Getica(1926). Autor: Vasile Pârvan.

      Dacia. Civilizațiile antice din regiunile carpato-danubiene(1928). Autor: Vasile Pârvan.

      Geografia de Ptolemeu.

      Comentariu de cersipamantromanesc | 16/01/2011 | Răspunde

  6. prin textul ala din ziar.vreau sa arat ca aromanii isi ziceau romani(rumani) pe vremea aia.
    momentan nu am timp sa raspund la comentariu dvs.revin peste 2 zile

    Comentariu de Mitridate | 17/01/2011 | Răspunde

    • Nu e o noutate,avem relatari mult mai vechi ca isi spuneau armani,ramani etc…

      Comentariu de cersipamantromanesc | 17/01/2011 | Răspunde

  7. Eu cred că dacii și romanii aveau o afinitate puternică, culturală și lingvistică, înainte de primele contacte.Pînă la urmă triburile latine (grupul romano-faliscan)pleacă din zona Dunării de jos prin 1500 î.Hr..Erau agricultori și războinici ca și strămoșii dacilor și înrudiți cu aceștia.Al doilea grup italic(osco-umbrian) coboară din zona mai apropiată celților prin 1200 î.Hr..adică din Alpi și așa se explică apropierile lexicale cu aceștia.Grupul care a fondat Roma erau cei mai apropiați de daco-geți dar și de strămoșii grecilor plecați de undeva din Serbia(Voievodina și părți din Banat).Daco-geții au păstrat legături neîntrerupte cu sudul mediteranean și poate de asta cred că aceștia au mai multe afinități de limbă cu grecii dar și cu romanii înainte de romanizare.
    De aceea sper că intelighenția noastră nu se va crampona doar pe acele amărîte 100 și ceva de cuminte unice zonei Balcanice și-și vor îndrepta atenția și spre cuvintele de bază în română.Păi dacă dacii spuneau por/per și latinii puer, latinii petros și dacii petro, lat.tribus și dacii tribales :) sau lat.sal și geții sal, grecii halmyris și geții salmuris,latinii vir/lis și dacii buris, apoi bărbat(Bato I rege ilir=bătăiosul)..vedeți că V>B e mai vechi decît romanizarea? lat.cavus-dacii cauca etc.
    Concluzia e că trebuie să mai cosmetizăm o țîră lexicul și spre sărmanii daci.Ar fi rușinos să le ignorăm contribuția și s-o atribuim unor tîrîie brîie de la sud sau apus care mîncau broaște, cai și ciulini cînd strămoșii dacilor inventau coasa, secera și plugul/arătorul.

    Comentariu de Darie | 18/01/2011 | Răspunde

  8. Pentru autor: ,,basileu” are etimologie greceasca , nu latina.( vezi DEX). In Bizant, imparatul era ,,basileos”, iar la Roma era ,imperator”.

    Comentariu de Stefan | 06/02/2011 | Răspunde

    • De acord,numai ca nu vad unde ati gasit dv.intrebuintat cuvantul „basileu”pentru un imparat roman, sau invers,”imperator”,pentru un imparat bizntin.Puteti preciza?

      Comentariu de cersipamantromanesc | 07/02/2011 | Răspunde

  9. frate nush ce sa zic :D

    Comentariu de who | 19/10/2011 | Răspunde

  10. nu am gasiTt ce imi TrebuiEe :!

    Comentariu de Who? | 19/10/2011 | Răspunde

  11. sal cersipamantromanesc

    Comentariu de Who? | 19/10/2011 | Răspunde

  12. Cand ai cea mai veche scriere din lume,trebuie sa vina altcineva sa te invete sa vorbesti?cand esti inventatorul plugului trebuie sa vina altcineva sa te invete cum sa-i spui?si pana vine nu-i spui in niciun fel?cand ai in alfabet cuvinte pe care le gasesti si in sanscrita si in sumeriana,cand nici nu existau romanii,poti sa crezi ca din frumoasa limba s-au mai pastrat doar 100 si ceva?si cand vin unii sa te jefuiasca,in cel mai pur stil masochist le inveti si limba si obiceiurile si mai si pleci odata cu ei ca nu cumva sa ramai singur pe meleagurile astea frumoase si binecuvantate.

    Comentariu de gelu | 13/02/2012 | Răspunde

  13. Ca si teoria migrationista si cea a continuitatii poporului roman pe teritoriile actuale are mari lacune:1)intre 275 si pina la gesta hungarorum 1100-1200 nici o atestare documentara,nici o oala nici un hirb care sa ateste ca pe aici ar fi fost picior de vlah,adica trec p-aci migratori rudimentari,analfabeti gen vizigoti,gepizi… stau 100 de ani si mai ramine dupa ei o closca cu pui de aur,un mormint regal pe la Apahida parca, un sfint Sava Gotul casapit tot de goti in Buzau,numa vlahii (urmasi colonistilor romani deci civilizati cit de cit ) mucles 800-900 de ani,2)Iordanes si alti cronicari latini contemporani cu retragerea Aureliana vorbesc de parasirea TOTALA a Daciei administratie,armata,populatie, si nu vad de ce n-ar putea fi adevarat adica cind stii ca urmeaza sa vina niste salbatici gen ostrogoti,vizigoti care pe atunci nu erau nici spalati nici umblati pe la biserica,si ai de ales intre a ramine si a te retrage cu armata romana intr-un teritoriu sigur si ceva mai prosper (poate) nu vad ce motive ai avea sa ramii?Dragostea de tara?,Dragostea de natura?Frumusetea fara pereche a spatiului carpato-danubiano-pontic?In termeni contemporani ar suna ceva in genu:Mah Gigele cam unde ai vrea sa traiesti tu in America decadenta putreda si corupta sau intr-o tara curata si pura ceva gen Iran,Corea de Nord?Cred ca distanta intre Roma anului 275 versus Gotland era ceva in genul celei mai sus enuntate.Si daca noi ne-am fi format la sudul Dunarii s-apoi am migrat cu ce am scadea noi ?Presupunind ca teoria continuitatii pe actualele teritorii este cea adevarata cu ce ne ajuta in rezolvarea gravelor boli din societatea de azi?Cam cum ar fi ca danezii,suedezii sa se dezica de vikingi ca vezi doamne suntem civilizati nu putem fi noi urmasii acelor salbatici,englezii de saxoni,nemtii de vandali.Un popor puternic este un popor care isi asuma istoria care isi cere scuze cind a gresit (respect nemtilor) ,un popor las este unul care isi ascunde rahaturile sub pres(ma gindesc la ce a facut Antonescu la Odessa si multe multe altele…)

    Comentariu de stnce stnci | 06/02/2013 | Răspunde

    • In cuprinsul articolului gasiti raspunsuri la intrebarile care va framanta.Cititi articolul si abia pe urma incercati sa va dati cu parerea.
      Ati reusit sa insirati numai copilarii, dovedind ca nu aveti un minim de cunostinte istorice…

      Comentariu de cersipamantromanesc | 07/02/2013 | Răspunde

    • Spune-ne „stnce stnci” (ce nume clar!?) CINE A FĂCUT BRÂNZA 1000 DE ANI ÎN CARPAŢI???
      Românii au fost şi sunt ciobanii europei şi nu se poate imagina că 1000 de ani nu s-a mâncat brânză, nu s-a băut lapte, nu s-au purtat opinci şi nu s-a folosit cuşma de blană de oaie, sau că s-a renunţat la cioarecii şi velinţele de lână!?!? Ba mai mult: romanii or fi venit ei după aur, dar au venit mai ales după SARE, care numai în Carpaţi e LA VEDERE, iar ei îşi plăteau legionarii cu ceea ce noi dam la OI! O stână de 1000 de oi are nevoie de 20 kg de sare pe zi!!!
      Cum îşi poate imagina cineva că un teritoriu cu toate bogăţiile posibile şi imposibile în alte părţi, poate rămâne „în aşteptarea” unor MIGRATORI SĂLBATICI????
      Acum pricepi cât eşti de … neinformat???

      Comentariu de giovanniilromeno | 02/03/2015 | Răspunde

    • Civilizaţia umană s-a dezvoltat în jurul paralelei 45 nord, deoarece acolo sunt condiţiile fizico-chimico-climatice-faunistice-florale- hidrologice-etc. cele mai favorabile SUPRAVIEŢUIRII. Priviţi o hartă globală şi veţi pricepe de ce se cheamă România GRĂDINA MAICII DOMNULUI!
      Despre OIERIT ca probă a PRIMORDIALITĂŢII ŞI CONTINUITĂŢII NOASTRE ÎN AREAL, aveţi unele detalii (nu toate, deoarece mai sunt şi altele la care lucrez), aici:

      http://bassdu.mine.nu/?p=3018

      Comentariu de giovanniilromeno | 02/03/2015 | Răspunde

  14. Vorbiti in necunostinta de cauza, sursele latine ale vremii sunt clare: colonii sunt retrasi la 271/273. Numele locatiilor romane din N se regasesc in S.
    NICOLAE GOSTAR este unul din profesorii universitari care nu a mai suportat mizeria romanizarii, observati in studiu ironia si sila cu care repeta „romanizati”, „romanizati”
    Studiul e de aproape 4 decenii si se numeste „Soarta oraselor din Dacia dupa anul 271 i.Hr”. Un singur oras a „ramas” pe loc, Sucidava, fiindca populatia era majoritar daca, dealtfel centrul fusese intemeiat de daci in sec I
    Cercetarile de teren confirma depopulare de pana la 90% – 95%, concluzia romanistilor.

    N-a fost nicio „etnogeneza”, fiindca nu avea cu cine, Neamul s-a strans in jurul ramurii celei mai puternice, cu care ati inceput. Asa s-a format poporul nostru- pe un spatiu pe care il stiti, mult mai are. Geto-dacii traiau in obsti inchise care au pastrat tot ce era al lor, niciun studiu nu confirma ca dacii ar fi preluat ceva de la latini, vorba vine latini, multi erau traco-daci din sud, ca au facut comert e alta poveste. Cei de sub ocupatie au fost nevoiti sa le cumpere romanilor uneltele si alte obiecte din fier, dupa ce astia le-au distrus metalurgia. Mi-ar lua cateva ore bune sa va pun la punct, cat de cat, cu dovezile. Puteti macar sa va ganditi la nivelul de dezvoltare al geto-dacilor, daca nu stiti prea multe, sa faceti socoteala cati veterani se puteau lasa la vatra intr-un ciclu de 21/25 de ani, LVM a ajuns in 169, la faptul ca nu a fost ocupat nici un sfert din teritoriu(focalizam pe regatul lui Burebista), la faptul ca acei coloni vorbeau nativ mai multe limbi, la faptul ca erau imparati care habar nu aveau de latina oficiala la urcarea pe tron, la cele 8 rascoale si 14 razboaie ale romei cu traco-dacii liberi numai intre 106 si 271 ….si la multe altele. Roma lui Constantin era altceva, stam aici o zi doar sa va faceti o idee vaga.

    Comentariu de Vlad | 07/11/2013 | Răspunde

    • Zici ca :” sursele latine ale vremii sunt clare: colonii sunt retrasi la 271/273. Numele locatiilor romane din N se regasesc in S.” Asa si ? Locoalnicii nu parasesc in masa vatra stramoseasca,mai ales ca in acest caz, romanii nu ocupasera nici un sfert din teritoriul locuit de daco-geti…
      Prin urmare totul este clar:s-a retras armata, administratia romana si o parte dintre colonistii romani,masa locuitorilor a ramas pe loc, asa cum a ramas pe loc si in Galia sau Spania dupa retragerea armatei si adminiostratiei romane..

      Comentariu de cersipamantromanesc | 08/11/2013 | Răspunde

  15. Latinii initiali erau o adunatura de briganzi, o spuza din mai multe neamuri, dovada ca nici nu aveau femei si au fost nevoiti sa sara pe cele ale sabinilor. O spune chiar istorioara lui romulus si remus, unul i-a luat gatul celuilalt. Restul sunt legende, povesti de adormit sau speriat copiii.

    Comentariu de Vlad | 07/11/2013 | Răspunde

  16. mai sa fie! adica traco-dacii din sud (fiindca printre tracii sudici au ajuns daci deportati – de aici specificitatea unui grup de aromani) nu au fost ei nici grecizati, nici slavizati in atatia ani, dar romanizati se putea! Cum se intelegeau cu basarabenii si bucovinenii de mai apoi aflati la 600 – 700 de km de locul unde a ajuns sandaua romana?

    …beleaua de Olariu mai lipsea, asta stie si ce era inainte de „facere”!

    Comentariu de Vlad | 07/11/2013 | Răspunde

  17. Documentat, concludent și deosebit de util .

    Comentariu de Maria Rugina | 10/09/2014 | Răspunde

  18. AUTORILOR:
    Lăsaţi-o mai moale cu ROMANIZAREA, că legiunile romane erau din alte părţi decât Roma şi pe vremea aia nu se făcea şcoală de latină cu macedonienii, tribalii şi moezii care erau aliaţi cu romanii, chiar şi în vremea lui Traian şi care vorbeau limbi tracice asemănătoare. Deci afirmaţia ”Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic ,roman şi slav ,din care cel roman este fundamental şi „dă poporului nostru caracterul unei naţionalităţi, romanice” (A.D: Xenopol).” este cel puţin gratuită!? Dacă doriţi elemente clarificatoare despre LATINIZARE/ROMANIZARE, urmăriţi acest film şi dacă aveţi ceva cunoştinţe de LINGVISTICĂ, o să pricepeţi care este ADEVĂRUL, ascuns cu grijă, sau IGNORAT, de toţi cei care sunt citiţi/citaţi/studiaţi azi în Universităţi:

    Veţi vedea că DENSUŞIANU este confirmat, deoarece LIMBILE ROMANICE nu provin din LATINĂ, deci nici POPOARELE ROMANICE nu au fondul în ROMA.

    Comentariu de giovanniilromeno | 02/03/2015 | Răspunde

    • Ramane un fapt ca tracii de la nord si cei de la sud de dunare s-au latinizat, pierzandu-si limba.Acelasi lucru s-a intamplat cu galii(celtii) de pe teritoriul Frantei de azi si cu iberii din Spania…Filmuletele propuse de d-ta sunt amuzante si atat.

      Comentariu de cersipamantromanesc | 03/03/2015 | Răspunde

  19. … şi dacă pe mine nu mă credeţi, citiţi REVOLTA FONDULUI NOSTRU NELATIN a lui Blaga!

    Comentariu de giovanniilromeno | 02/03/2015 | Răspunde

  20. Civilizaţia umană s-a dezvoltat în jurul paralelei 45 nord, deoarece acolo sunt condiţiile fizico-chimico-climatice-faunistice-florale- hidrologice-etc. şi RESURSELE cele mai favorabile SUPRAVIEŢUIRII. Priviţi o hartă globală şi veţi pricepe de ce se cheamă România GRĂDINA MAICII DOMNULUI!
    Despre OIERIT ca probă a PRIMORDIALITĂŢII ŞI CONTINUITĂŢII NOASTRE ÎN AREAL, aveţi unele detalii (nu toate, deoarece mai sunt şi altele la care lucrez), aici:

    http://bassdu.mine.nu/?p=3018

    Puneţi depţii MIGRAŢIONISMULUI să răspundă la întrebarea:
    „ CINE A FĂCUT BRÂNZA 1000 DE ANI ÎN CARPAŢI???”
    Românii au fost şi sunt ciobanii europei şi nu se poate imagina că 1000 de ani nu s-a mâncat brânză, nu s-a băut lapte, nu s-au purtat opinci şi nu s-a folosit cuşma de blană de oaie, sau că s-a renunţat la cioarecii şi velinţele de lână!?!? Ba mai mult: romanii or fi venit ei după aur, dar au venit mai ales după SARE, care numai în Carpaţi e LA VEDERE, iar ei îşi plăteau legionarii cu ceea ce noi dam la OI! O stână de 1000 de oi are nevoie de 20 kg de sare pe zi!!!
    Cum îşi poate imagina cineva că un teritoriu cu toate bogăţiile posibile şi imposibile în alte părţi, poate rămâne „în aşteptarea” unor MIGRATORI SĂLBATICI????

    Lăsaţi-o mai moale cu ROMANIZAREA/LATINIZAREA, că legiunile romane erau din alte părţi decât Roma şi pe vremea aia nu se făcea şcoală de latină cu macedonienii, tribalii şi moezii care erau aliaţi cu romanii, chiar şi în vremea lui Traian şi care vorbeau limbi tracice asemănătoare. Deci afirmaţia ”Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic ,roman şi slav ,din care cel roman este fundamental şi „dă poporului nostru caracterul unei naţionalităţi, romanice” (A.D: Xenopol).” este cel puţin gratuită!? Dacă doriţi elemente clarificatoare despre LATINIZARE/ROMANIZARE, urmăriţi acest film şi dacă aveţi ceva cunoştinţe de LINGVISTICĂ, o să pricepeţi care este ADEVĂRUL, ascuns cu grijă, sau IGNORAT, de toţi cei care sunt citiţi/citaţi/studiaţi azi în Universităţi:

    Veţi vedea că DENSUŞIANU este confirmat, deoarece LIMBILE ROMANICE nu provin din LATINĂ, deci nici POPOARELE ROMANICE nu au fondul în ROMA.… şi dacă pe mine nu mă credeţi, citiţi REVOLTA FONDULUI NOSTRU NELATIN a lui Blaga!

    Comentariu de giovanniilromeno | 02/03/2015 | Răspunde

  21. Am si eu o intrebare : ce limba vorbeau geto-dacii pana sa vina imperiul roman !!!!!!??????
    Mie mi se pare ca teoria romanizarii si influentei limbii slave in formarea limbii romane este un MARE FALS ISTORIC. Apropo, spaniolii si portughezii nu au nici o treaba cu limbile germanice, sunt total diferite.
    Si mai am o intrebare : cand, unde si de cine a fost „inventata” limba latina !!!!??? si de ce astazi nu se mai vorbeste aceasta limba !!!!????

    Comentariu de Nelu Apostol | 25/05/2015 | Răspunde

    • Geto-dacii faceau parte din marele popor al tracilor, despre care parintele istoriei, Herodot,spune ca erau cel mai mare popor dupa cel al indienilor.Vorbeau limba traca.Din pacate, nu aveau o scriere proprie si nu ne-au ramas din limba lor decat putine cuvinte.
      Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon (si el de origine traca) : în loc să-şi ridice privirile spre Miază-noapte şi să unească toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lăsat atras în orbita civilizaţiei mediteraneene şi, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, după spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor după Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor şansă de a intra în istoria universală ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizanţului, prin împăraţii pe care i-au dat cu prisosinţă atât Răsăritului cât şi Apusului.”

      Comentariu de cersipamantromanesc | 25/05/2015 | Răspunde

  22. TOT MAI DES DENIGRATORII ISTORIEI DACILOR APELEAZĂ LA ARGUMENTUL FALS CĂ NU POATE FI CEVA DEMONSTRAT DIN CCAUZA LIPSEI PROBELOR . DUPĂ MINE ESTE APLICATĂ ÎN ACEST TRUC LOGICA ȘI TACTICA INVADATORILOR CARE PRIMUL LUCRU CE-L FĂCEAU DUPĂ ORICE CUCERIRE ORI CĂ JEFUIAU/INCENDIAU BIBLIOTECILE ORI LE SECRETIZAU . AȘA S-A ÎNTÎMPLAT CU TOATE CĂRȚILE DIN SPAȚIUL CARPARTIN DUPĂ RĂZBOIELE RUSO-TURCE . ORI CĂ ERAU DUSE ARHIVELE DE ACI LA MII DE KM ORI INCENDIATE. CAZURI RECENTE POT SERVI CULEGEREA FORȚATĂ A HRISOAVELOR ȘTEFANIENE DUPĂ OCUPAREA BASARABIEI ÎN IUNIE 1940, TRANSPORTAREA ARHIVEELOR ÎN TIMPUL RETRAGERII SOVIETICE ÎN 1941 ETC ETC. ACUM UNII AFIRMĂ CĂ NU EXISTĂ DOCUMENTE. DE FAPT RECUNOSC SUSTRAGEREA LOR. SE ATESTĂ CAZURI ȘI ÎN RUSIA CÂND ISTORICII ONESTI SUNT CALOMNIAȚIȚI ȘI PERSECUTATI/URMĂRITI DOAR PENTRU FAPTUL CĂ AR DEȚINE DOCUMENTE, NECONTROLATE DE ISTORICII OFCIALI. RECENT LA CHIȘINĂU A FOST EDITAT UNA DIN COPIILE MANUSCRISULUI UNUI DICȚIONAR LATINO-SLAVO-ROMÂN, ELABORAT DE GEOGRAFUL ȘI DIPLOMATUL NICOLAE MILESCU SPĂTARU. DOAR FAPTUL CĂ ISTORICUL ALEXANDRU NICHITICI, AUTORUL DESCOPERIRII MANUSCRISULUI, NU A DORIT SĂ ACCEPTE PROPUNEREA UNORA DIN FOȘTII COLEGI DE A FI COAUTORI LA DESCOPERIREA LUI, AU FĂCUT TOTUL PENTRU A-L CALOMNIA ȘI ÎMPIEDICA EDITAREA MANUSCRISULUI, CARE A APĂRUT NU CU NUMELE DESCOPERITORULUI, DAR – ATENȚIE, AL ALCĂTUITORULUI – NICOLAE MILESCU SPĂTARU. DICȚIONARUL A APĂRUT GRAȚIE UNOR INTELECTUALI ADEVĂRATI DE LA CHIȘINĂU ȘI BUUCREȘTI, CARE AU APRECIAT CORECT VALOAREA NOUTĂȚII EDITORIALE. ȘI AU FINANȚAT REEDITAREA. SE CREAZĂ IMPRESIA CĂ UNII AU ȘI ACUM INTERES PERFID INTERES PENTRU A FALSIFICA NU DOAR ISTORIA, DAR ȘI SURSELE, PROBELE EI, ÎN CONSECINȚĂ, CIVILIZAȚIILE ACELOR TIMPURI. PROBABIL CĂ DIN INTERESE DE ACAPARARE PRIN FALSURI A ACESTOR TERITORII DACOROMÂNEȘTI , FAPT ATESTAT ÎN SPAȚIUL CARPARTIN ȘI LA EST DE PRUT ÎN 1812, 1919, 1940, 1944, 1947, 1992 ETC ETC. DUPĂ MINE DOCUMENTELE DESPRE CONTINUITATEA DACILOR ÎN SPAȚIUL CARPARTIN POT FI GĂSITE LA ROMA ȘI LA MOSCOVA. PROBABIL ȘI ÎN ARHIVELE SECRETE TURCE. ACUM E IMPORTANȚĂ NU ATÂT CUNOAȘTEREA ISTORIEI CUCERIRILOR TERITORIALE, DAR ISTORIA APARIȚIEI, EVOLUȚIEI CULTURII ȘI SPIRITUALITĂȚII ACELOR EPOCI, NUMITE EPOCI DE AUR. ELE AR FI O SPERANȚĂ ȘĂ IN FAR PENTRU UMANITATEA DIN SEC XXI

    Comentariu de Herodot II | 01/07/2016 | Răspunde

  23. Thanks for your marvelous posting! I quite enjoyed reading it, you happen to be a great author.
    I will make sure to bookmark your blog and definitely will come back very
    soon. I want to encourage that you continue your great writing, have a
    nice evening!

    Comentariu de מנעולן 24 שעות באזור מעלה אדומים | 01/07/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: