Istoria asa cum nu o stim:DEPORTARILE BASARABENILOR.TRAGEDIILE OAMENILOR,TRAGEDIA TARII.

Istoria asa cum nu o stim (ultima parte ?) : DEPORTARILE BASARABENILOR : TRAGEDII DE FAMILII SI TARA  

EROI NECUNOSCUTI

Numim acest articol ca fiind ultima parte, deoarece aici se oprește studiul nostru, în acest moment, sigur mai sunt multe alte cazuri de basarabeni și familii distruse de către regimul bolșevic, pe acestea însă, timpul sigur le va dezvălui. De asemenea, și noi vom continua prezentarea tuturor cazurilor identificate.

Romanii trebuie sa cunoască istoria ascunsa a regimului bolșevic.

Tinerii din ziua de azi, trebuie sa cunoască adevărul, adevăr care sigur ne va elibera. *          *          * Tabîrţa A.N. roagă să fie eliberată din deportare, motivînd prin faptul, că în deportare se află singură, este de vîrstă înaintată şi nu este aptă de muncă.

Din materialele pe dosar se constată, că Tabîrţa A.N. a fost ridicată la 6 iulie 1949, iar la 22 octombrie 1949 ea a fost condamnată de Şedinţa specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în regiunea Kurgan, ca membru al familiei unui colaboraţionist.
Soţul ei – Tabîrţa Dmitrii Gheorghievici, anul naşterii 1880, locuind pe teritoriul RSSM temporar ocupat de armata româno-germană, în iulie 1941 a denunţat organelor de represare române activul sovietic de partid al satului, a participat la judecata lor în calitate de martor.
În noiembrie 1944, Tabîrţa D.G. a fost condamnat de Tribunalul militar al armatei MAI al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM, locul aflării lui în prezent nu se cunoaşte.

În raionul Floreşti, RSSM, locuieşte fiica lui Tabîrţa A.N. – Rotari Prascovia Dmitrievna, care lucrează în colhoz, soţul ei – Rotari Filip Dmitrievici este participant la Marele Război pentru Apărarea Patriei, este invalid de grupa III, în prezent lucrează în colhoz. Materiale compromiţătoare asupra lor nu sunt. Rotari P.D. şi Rotari F.D. doresc s-o întreţină pe Tabîrţa A.N.
Avînd în vedere, că Tabîrţa A.N. este de vîrstă înaintată, din cauza sănătăţii nicăieri nu lucrează, are probleme materiale, iar în raionul Făleşti locuiesc fiica şi ginerele ei, care sunt antrenaţi în munca social-utilă şi doresc s-o întreţină, …… F.3085, inv.1, d.786, f. 279 – 280
*          *          * Bejinari Prascovia Alexeevna roagă să fie eliberată din deportare fiica ei Negara Valentina Ivanovna, anul naşterii 1910, şi copiii ei, motivînd prin faptul, că ea (solicitanta) este de vîrstă înaintată, nu este aptă de muncă, are probleme materiale, iar fiica ei cu trei copii în prezent se află în deportare singură, deoarece soţul ei – Negara S.L. a decedat la 9 august 1953.

 Totodată, în cererea sa, Bejinari P.A. indică, că doi fii ai lui Negara V.I., care nu au fost deportaţi, au făcut serviciul militar în Armata sovietică.
Din materialele pe dosar se constată, că Negara S.L., ca colaboraţionist, împreună cu soţia şi copiii minori a fost ridicat la 6 iulie 1949, iar la 24 decembrie 1949  a fost condamnat de Şedinţa specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în RASS Bureată. De asemenea, s-a stabilit, că fiul lui  Negara V.I. – Negara Alexandr Samsonovici, anul naşterii 1927, într-adevăr a făcut  serviciul militar în Armata sovietică din anul 1947 pînă în anul 1951, iar al doilea fiu – Nicolai, anul naşterii 1930, în prezent face serviciul militar în Armata sovietică.
Avînd în vedere, că capul familiei deportate a decedat, doi din fii au  făcut  serviciul militar în Armata sovietică, că Bejinari P.A. este de vîrstă înaintată şi are probleme materiale, iar Negara V.I. nu este în stare să-şi întreţină singură copiii minori…                           

F.3085, inv.1, d.786, f. 281 – 282
*          *          * La 7 mai 1955, examinînd în cadrul şedinţei comisiei dosarul de evidenţă şi arhivă referitor la condamnatul de către Tribunalul militar al armatei MAI al RSSM pe art. 54-1 „a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM – Ionescu Constantin Gheorghievici, comisia a decis să caseze acest dosar.
Din materiale se constată, că Ionescu a fost arestat şi condamnat doar în baza unui certificat de arhivă, din care s-a stabilit, că Ionescu Constantin era agent al siguranţei. În urma controlului efectuat s-a stabilit, că agenţi ai siguranţei au fost cîteva persoane cu familia Ionescu, dar nici patronimicul, nici anul naşterii în materialele de arhivă nu sunt, iar condamnatul vina categoric a negat-o, atît în timpul anchetei, cît şi în judecată.
În asemenea circumstanţe lucrătorii secţiei transport a Căii ferate Chişinău, care în mai 1947 au perfectat materialele pentru arestarea lui Ionescu, nu au avut nici un temei pentru arestarea acestuia.
Avînd în vedere cele expuse şi expediindu-vă încheierea pe dosarul Ionescu C.G., rog să efectuaţi controlul şi să înaintaţi întrebarea privind responsabilitatea lucrătorilor secţiei transport a KGB-ului şi procuraturii transporturilor, care sunt vinovaţi de arestarea neîntemeiată a lui Ionescu.

 Dosarul pe Ionescu C.G. în zilele apropiate va fi remis împreună cu recursul Procurorului militar al Circumscripţiei militare Odesa pentru examinare.
F. 3085, inv. 1, d. 784, f. 260 – 261
*          *          *
Examinînd materialele dosarului privind acuzarea lui Parfentiev Condrat Parfentievici, Pogorelov Serghei Mihailovici şi Ţîbulschii Alexei Antonovici, condamnaţi pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului  Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 şi pe art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU la muncă silnică cu termene: Parfentiev – la 20 ani, iar Pogorelov şi Ţîbulschii – la cîte 15 ani fiecare, toţi cu interdicţie de drepturi şi confiscarea averii, am stabilit, că vina lor de trădare a Patriei, (Patria comunistă care ne-a ocupat ? –Al.M) iar a lui Parfentiev şi Pogorelov – şi de agitaţie antisovietică, prin materialele dosarului a fost demonstrată şi ei au fost condamnaţi corect. F. 3085, inv. 1, d. 784, f. 276 *          *           * GUDALI Varfolomei Stepanovici, soţia lui GUDALI Evdochia Petrovna, fiica VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna, anul naşterii 1920, nepoţii VOLOSIUK Ivan Chirilovici, anul naşterii 1943, VOLOSIUK Svetlana Chirilovna, anul naşterii 1947, la 6 iulie 1949 au fost evacuaţi din raionul Rîbniţa, RSSM, şi la 24 decembrie 1949 au fost condamnaţi la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în regiunea Curgan, ca familia unui colaboraţionist.
Drept temei pentru deportare au servit datele, aflate la MSS al RSSM, privind faptul, că capul familiei GUDALI Varfolomei Stepanovici în anul 1941, fiind în componenţa armatei române, a participat la luptele împotriva Armatei sovietice în regiunea Odesa, pentru care fapt a primit mulţămire de la Antonescu.

Ulterior, GUDALI a lucrat ca poliţist în oraşul Odesa. 

La începutul anului 1942 GUDALI s-a întors din oraşul Odesa în satul B-Molokiş, raionul Rîbniţa, RSSM, în uniformă de poliţist şi toată perioada ocupaţiei a desfăşurat activitate colaboraţionistă.

Pe lîngă aceasta, se ocupa cu comerţul, venitul anual de la care constituia 400 mii mărci germane. 

În Prezidiul Sovietului Suprem al URSS s-a adresat VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna cu cerere, în care roagă să i se anuleze deportarea, motivînd prin faptul, că ea locuia aparte de tatăl său GUDALI Varfolomei Stepanovici şi nu era membru al familiei lui. În urma anchetei efectuate pe cererea lui VOLOSIUK E.V. s-a stabilit, că în anii 1938-1939 ea s-a măritat cu cetăţeanul VOLOSIUK Chiril Mihailovici şi de atunci locuia separat de părinţii săi GUDALI Varfolomei Stepanovici şi GUDALI Evdochia Petrovna şi nu era membru al familiei lor. În ziua deportării VOLOSIUK locuia într-o curte cu tatăl său GUDALI V.S., dar în casă separată, avînd familia sa. Acest fapt se confirmă pri depoziţiile unui şir de martori şi certificatul, eliberat de sovietul sătesc al satului B-Molokiş, raionul Rîbniţa, RSSM, din 06.01.1953. A face un demers către Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS privind anularea deportării lui VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna, anul naşterii 1920, cu permisiunea  cu copiii VOLOSIUK Ivan Chirilovici, anul naşterii 1943 şi VOLOSIUK Svetlana Chirilovna, anul naşterii 1947, să plece cu traiul în RSSM.  

Restricţiile de deportare referitor la GUDALI Varfolomei Stepanovici şi GUDALI Evdochia Petrovna rămîn în vigoare. F.3085, inv.1, d.704, f.32 – 33

*           *           *SAPIGORA NICOLAI CUZIMICI –  anul naşterii 1909, originar din  satul Roghi, raionul Dubăsari, RSS Moldovenească, ukrainean, din ţărani culaci, fără de partid, ştiutor de carte, căsătorit,lucra lemnar la Fabrica avicolă din Tiraspol.
SAPIGORA a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul temporar ocupat în oraşul Tiraspol şi lucrînd ca magazioner la uzina de cărămizi, sistematic făcea agitaţie antisovietică, clevetea politica partidului şi Guvernului Sovietic, lăuda regimul de ocupaţie, răspîndea idei defetiste.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile a  martorilor: KLIMIŞINA M.P., POLTAVSCAIA, ŞATALIUC, SUPRUN A.A. şi BONDARI T.I. (p.d. 268-271). 
Astfel, vina lui SAPIGORA a fost complet demonstrată şi el a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că SAPIGORA  a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, în anul 1939 a participat la luptele cu finlandejii, iar din 1944 pînă în 1945 – în Războiul pentru Apărarea Patriei, precum şi faptul, că pedeapsa este prea dură pentru o infracţiune comisă fără circumstanţe agravante, în baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 47-48
 
*          *           * ZAMOSTEAN FEDORA CONSTANTINOVNA –  anul naşterii 1906, originară din  satul Logăneşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, puţin ştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd, are trei copii;

ZBIREAN MARIA GHEORGHIEVNA – anul naşterii 1903, originară din  satul Loganeşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, neştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd.

ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au fost condamnate pentru faptul, că în decembrie 1950, în perioada alegerilor în Sovietele locale de deputaţi ai oamenilor muncii din RSS Moldovenească, din înţelegere reciprocă au confecţionat două foi volante cu conţinut antisovietic, în care  descreditau activităţile Partidului şi Guvernului Sovietic, cleveteau pe unul din conducătorii Statului Sovietic, depunîndu-le în urna pentru alegeri. Pe lîngă aceasta, ele mai făceau uneori agitaţie antisovietică împotriva colhozurilor.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: ZAMOSTEAN V.D., CORABEŢ G.I. şi mărturia inculpatelor (Procesul-verbal al şedinţei de judecată p.d. 154, 155, 156). 

Astfel, urmează de recunoscut, că ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au comis infracţiunea prevăzută în  art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 al CP al RSSU şi  au fost condamnate corect. 

Totodată, avînd în vedere, că ZAMOSTEAN este mamă a trei copii minori, iar ZBIREAN este neştiutoare de carte, ambele erau colhoznice, precum şi faptul,  că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.                                                                                                                                           
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 51-52

*          *          * FRICAUŢAN ANDREI PANTELEIMONOVICI-  anul naşterii 1897, originar şi locuitor al satului Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, din ţărani, moldovan, fără de partid, căsătorit, ştiutor de carte, muncitor.
FRICAUŢAN a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul ocupat în satul Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, sistematic făcea agitaţie antisovietică printre populaţie, cînta cîntece antisovietice, clevetea Uniunea Sovietică, lăuda puterea militară a fostei Germanii fasciste, clevetea Guvernul Sovietic.         

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: GHEIDEU S.V., TALTU E.G. şi CIOCAN I.I. 
Astfel, urmează de menţionat, că FRICAUŢAN a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că agitaţia antisovietică desfăşurată de el în anii 1941-1942  nu a dus la careva urmări grave, că FRICAUŢAN este muncitor şi în perioada activităţii în cadrul transportului feroviar din 1944 pînă în 1948 declaraţii antisovietice din partea lui nu s-u sesizat,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,  F.3085, inv. 1, d. 783, f. 54-55                            
*           *           *

OLOIERU VLADIMIR ANANIEVICI –  anul naşterii 1921, originar din  satul Aslaşenii Mari, raionul Bălţi, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, ştiutor de carte, cetăţean al URSS, căsătorit, a făcut serviciul militar în Armata sovietică. Pînă la arestare locuia în satul Voroşilovca, raionul Bălţi, RSSM şi lucra în colhozul în numele lui Hruşciov.

OLOIERU a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său în satul Voroşilovca sistematic făcea agitaţie antisovietică. Astfel, în septembrie, octombrie şi decembrie 1950 şi aprilie, octombrie 1951, în prezenţa martorilor: GÎSCA, CUŞNIR, BARANOVSCHII şi alţii, clevetea sistemul colhoznic, politica de pace a URSS, lăuda statele capitaliste, exprima idei defetiste referitor la Uniunea Sovietică. 
Pe lîngă aceasta, în anii 1949, 1950 şi 1951 a ameninţat cu moartea activul sătesc: CUŞNIR şi BARANOVSCHII.   

Aceste fapte se confirmă prin depoziţiile   martorilor: GÎSCA O.D., BOTNARI S.M., CUŞNIR I.P. (p.d. 309-312). Astfel, urmează de menţionat, că OLOIERU a fost condamnat de judecată corect. 

Totodată, avînd în vedere, că OLOIERU provine din ţărani mijlocaşi, din aprilie 1944 pînă în aprilie 1946 a făcut serviciul militar în Armata sovietică, în perioada aflării în lagăr nu a încălcat regimul, normele de producere le îndeplineşte cu 115-120%,  că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 64-65

*          *          *
GLAVAN ANTON NICOLAIEVICI  –  anul naşterii 1914, originar şi locuitor al satului Pelenia, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, colhoznic, puţin ştiutor de carte, căsătorit, fără de partid, fără antecedente penale. 

GLAVAN a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în diferite perioade, în prezenţa consătenilor săi SCHIŢCO, PODBEREŢCAIA, BURCIU, MIHAI şi alţii exprima idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului şi înfrîngerii Uniunii Sovietice, făcea agitaţie antisovietică împotriva intrării în colhoz.
Infracţiunea săvîrşită de GLAVAN a fost demonstrată în cadrul anchetei prin depoziţiile   martorilor: SCHIŢCO A.G., PODBEREŢCAIA A.M., MIHAI V.M. şi PRIPA V.A. (p.d. 155-157).
Astfel, urmează de menţionat, că GLAVAN a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că GLAVAN provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, nu are antecedente penale, are un handicap fizic – este surd, că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave, că judecata nu a luat în consideraţie aceste circumstanţe şi i-a stabilit o pedeapsă prea dură,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954.                                                                                                
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 68-69
*          *          * Am pus la dispoziţia stimatului nostru cititor doar cîteva zeci de extrase din documentele fondului arhivistic al Procuraturii RSS Moldoveneşti depozitate la Arhiva Naţională a RM . Dar acolo sunt încă nevalorificate cîteve zeci de mii de documente, care ascund secretele crimelor comuniste, cruzimea cu care erau trataţi  basarabenii, indiferent de naţionalitate. Politica colonială a Imperiului sovietic, deportările şi amestecul populaţiei în scopuri politice şi propagandistice a înrădăcinat o mare frică de ocupanţii sovietici. Cu toate acestea, zecile de mii de documente de arhivă confirmă, că o  revolta împotriva sovieticilor a existat, dar aceasta n-a fost bine organizată, a fost locală, n-a avut un plan bine determinat, fără a dispune de muniţii şi armament nu s-a putut de ajuns la o revoltă de proporţii.
Este un factor ruşinos, dar nu putem să-l omitem- trădarea ! Nu vreau sa zic că este o trăsătură naţională, dar din cauza acestui viciu au avut de suferit o sumedenie de oameni. Se „vindeau” rude pe rude, sateni pe săteni etc.
Cu regret, deportările împotriva basarabenilor şi transnistrenilor de către autorităţile Sovietice de ocupaţie au avut un impact tragic asupra întregii Basarabii,au avut de suferit mii şi mii de familii-femei, copii, bătrîni…
Trebuie să ne  cunoaştem istoria, chiar dacă ea cu regret este plină de mai multe pagini tragice, decât  de însorite. Si desigur să tragem concluziile cuvenite pentru a ne aprecia calea spre viitor. 

 

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

Publicitate

DECRIPTAREA MESAJELOR SATANISTE DIN MUZICA LUI JAY-Z.VIDEO SI FOTO

VIDEO: Piesa “On To The Next One” a lui JAY-Z

In el apare foarte des cifra 3 – 3 linii, 3 sticle, 3 pastile, 3 degete, etc. Sunt prezente si niste cranii, coarne, si 3 oameni ce par mai degraba demoni: intai apare unul cu o cioara/corb pe piept, apoi unul ce pare mort, si ultimul, un demon-samurai.

Titlu: On to the next one (ne apropiem de urmatorul). Urmatorul ce? Raspunsul ni se arata obsedant in videoclip prin cifra 3. Al treilea ce? Pai daca ne luam dupa gura din care curge sange si craniile insangerate si ele, cel mai probabil e vorba de al treilea razboi mondial.

Sa le luam pe toate pe rand:

1:12 – apare o fata cu un tricou pe care sunt scrise cifrele 00. Sa fie o numaratoare inversa care acum a ajuns la 0:0?

1:28 – demonul cu cioara pe piept e calm si se misca in ritmul muzicii

1:33 – demonul mort e calm si se misca in ritmul muzicii

1:38 – sangele incepe sa curga pe craniul uman – iar Jay-Z striga: FREEZE (“Nu misca! STAI CA TRAG!” -> acesta este sensul acestui cuvant in engleza). [Simbolul craniului uman a avut dintotdeauna o importanta mare pentru masonerie. Cavalerii Templieri (parintii Francmasoneriei) ii puneau pe noii membri sa bea vin (ce simboliza sangele) dintr-un craniu uman, ca parte din initierea lor. Practicanti ai acestei „traditii” exista si azi in cateva rituri masonice.]

1:41 – demonul mort incepe sa dea seamne de agitatie

2:00 – demonul razboinic-samurai incepe sa se miste

2:05 – sangele curge de-a binelea pe craniu acum

2:13 – apar niste coarne

Coarnele din imaginea de mai sus nu seamana cu cele ale lui Baphomet, zeul care este slavit in satanism?

2:56 – demonul mort are deja framantari puternice si incepe sa se comporte ca un nebun

2:58 – demonul mort incepe sa urle si sare spre camera

3:00 – FIX la minutul trei – demonul samurai sare la lupta

3:03 – din nou jay-z, iar apoi iarasi demonul razboinic in prim-plan

3:05 – un craniu de animal cu sange pe el si un sunet ciudat

3:07 – alt simbol ciudat – 7 masele dispuse in cerc in jurul a ceva (oare cei 7 regi care i se vor inchina lui antihrist?)

3:12 – demonul razboinic e in punctul culminant al atacului (12 – multiplu de trei)

3:16 – demonul mort o ia razna de-a binelea

3:20 – 3 pastile

3:33 – 3 degete

3:36 – 3 linii pe un perete

3:39 – un crucifix

3:51 – (51 – multiplu de 3) un glonte, iar apoi imediat coarne

Observati si semnul pe care il face Jay-Z cu mana: preinchipuieste coarnele diavolului, in timp ce are o aura in jurul capului. Poate fi un fel de… “profet” al diavolului?

Si in tot videoclipul danseaza “desfranata Babilonului?”

Se pare ca nu se mai ascund cu simbolurile. Deja sa face totul pe fata.

Regizorul clipului, Sam Brown, a declarat pentru  Vibe.com: “Eu cred ca atunci cand au de a face cu niste imagini abstracte, oamenii incearca sa le lege intre ele pentru ca acestea sa aiba sens.”

Nu, aici nu e nevoie sa te chinuiesti sa le legi intre ele, pentru ca sunt pur si simplu evidente. Este clar ca lumina zilei ca ei ne cred atat de incuiati, incat isi expun simbolistica intr-un mod cat mai evident, si apoi neaga ca ar fi folosit o anume simbolistica, ci pur si simplu au pus niste imagini la intamplare… Pai, tu, cantaret cunoscut in toata lumea, faci videoclip cu 3 poze alese aleatoriu de pe Google pe care le pui la distanta de 3 secunde fara niciun scop precis?

 Am citat din articolul ” VIDEO: Ultimul clip al lui Jay-Z (“On To The Next One”) – un AVERTISMENT?”

Cititi si:https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/12/in-videoclipul-%e2%80%9dalejandro%e2%80%9dlady-gaga-blasfemiaza-folosind-simboluri-pagane/

Sursa:http://saccsiv.wordpress.com/2010/06/15/video-

Evolutionismul darwinian-o ideologie non-religioasa

         

Evoluţionismul nu este ştiinţă, ci o  ideologie non-religioasă, investită în straie de ştiinţă

          A doua jumătate a secolului  XIX-lea a fost marcată de apariţia unei dintre cele mai ştiinţifice, sau mai exact, pseudo-ştiinţifice idei numită Teoria lui Darvin sau a evoluţionismului, fapt care a avut un profund impact nu numai asupra biologiei şi antropologiei, dar de asemenea şi asupra eticii şi sociologiei, influenţând şi întregul mod de gândire al omului contemporan.

          Această ipoteză biogenetică a devenit în ochii oamenilor un univers ştiinţific cu toate că mulţi oameni de ştiinţă vloroşi au gasit în ea numeroase contradicţii, lipsă de dovezi reale, şi voluntarism, vocile lor rămânând până în ziua de astăzi a fi nemaiauzite. S-ar părea că oamenii fiind încântaţi de armonia externă a acestui sistem şi nu vor să înţeleagă că prin analogie cu povestea lui Andersen – regele păşind solemn pe aleia principală a ştiinţei, desigur, este gol.

          Сe reiese din această teorie şi care este cheia succesului ei?.. Omul a vrut să se asigure că el e bestia, bestie nu după voinţă ci după natura sa. Această teorie face inutilă prezenţa divinitatăţii în Univers, duce la agnosticism şi ateism, eliberarea individualităţii morale de la responsabilitatea pentru propria lor stare spirituală până la înlocuirea normelor de conştiinţă socială. Această teorie eliberează omul de necesitatea de a analiza subiecte referitoare la sensul vieţii, darvinismul declară că omul este doar un produs orb al evoluţiei, rezultatul unui şir de coincidente, fiecare dintre acestea fiind atât de rare precum o combinaţie caştigăroare de numere dintr-o loterie. În viaţa oricărei substanţe şi în geneza biologică, în conformitate cu teoria darvinistă, nu există nici un program, nici un scop, care ar trebui să se definitiveze, să îndeplinească o detaşare de instinctele noastre naturale şi să se axeze asupra dobândirii calităţilor culturale în timpul evoluţiei omului. Darvinismul distruse însuşi sensul fenomenului – viaţă, reprezentând istoria omenirii printr-un adevărat masacru. Pentru darvinişti generaţia  modernă stă pe treptele scării evoluţiei, pliante de oase şi cranii de animale „humanoide”, care ar trebui să servească ca “îngrăşământ” pentru generaţiile viitoare, mai viabile. Prin urmare, lumea hecatombă, lagărele de concentrare şi crematoriile nu mai reprezintă nişte jertfe satanice, ci nişte enzime ale evoluţiei. Dacă vom înconjura globul pământesc la fel ca şi meridianele printr-o sârmă ghimbată, procesul de selecţie a celor mai capabili de a supravieţui va fi mai rapid, iar războaiele, epidemiile, şi concurenţa privind dreptului la viaţă se va termina, atunci va veni timpul degradării şi stagnării evoluţioniste. Aici Darwin îl repetă pe Heraclit: „Războiul este mama tuturor lucrurilor”.

          Darvinismul este o justificare a revoluţiei, pentru că evoluţia în sine este un lanţ continuu de microrevoluţii. Există doar numai un singur principiu echivalat printr-o lungime a unui salt. Darvinismul asigură omul ca el este pur şi simplu un animal inteligent, a contrapus crima şi sadismul, explicândule ca o expresie a instinctelor naturale, liderismul ca o structură a unei turme de animale,desfrâul ca dorinţa de a avea mai multe generaţii şi vigoarea – ca dreptul celui mai puternic, care persistă întotdeauna şi peste tot.

          Darvinismul concepe teoriile lui Nietzsche în biologie. Printre altele o astfel de persoană ca Hitler a fost un adevărat darvinist, nitzschianist şi ocultist. Învaţăturile lui Nietzsche, au servit ca punct de plecare pentru teoria nazismului. Referindu-se la darvinism, Hitler a declarat că poate distruge orice rasă inferioară de oameni pentru o viitoare rasă de zei. Guvernul turcilor în 1915 a discutat planul de genocid a 3 mln. de armeni care trăiesc în Turcia, de asemenea, s-a referit la invaţăturile lui Darwin.

Similar unei astfel de mentalităţi a devenit profesorul de economie politică, Thomas Malthus, care a emis o lucrare intitulată „Experienţa despre legile populaţiei”. În această lucrare, autorul a susţinut faptul că populaţia creşte în progresie geometrică, iar guvernul mondial – într-o progresie aritmetică. Malthus a caracterizat foarte simplu, măsurile de combatere a „oamenilor de prisos”.

Acestea includ eliminarea actelor de caritate, promovarea criminalităţii şi a războaielor, eliminarea medicinii etc.

          În sistemul lui Darwin, la fel ca şi în cosmogonia lui Laplace, nu există loc pentru Dumnezeu, chiar dacă Darwin în ziua de Duminică, participa la serviciile divine într-o biserică anglicană din Londra, iar Laplace s-a văzut el însuşi ca fiind „un bun catolic”.

Dacă Nietzsche striga în isterie că Dumnezeu este „mort” şi emisiunile lui erau ca o înmormântare teatrală a lui Dumnezeu, în darvinism contemporanii au văzut ceea ce au vrut să vadă – imaginea clinică “a morţii” lui Dumnezeu, şi în felul captivităţii aceastei imagini, teoria evoluţionistă a obţinut mandat de integritate ştiinţifică.

          Dacă Nietzsche era consternat de goliciunea şi libertatea ateismului şi a plâns în taină despre Dumnezeul pierdut, apoi Darwin sub acoperişul bisericii discuta despre teoria sa privind originea speciilor.

Cele mai rele tipuri de predare reprezintă învăţăturile lui Heighel, care a fost caracterizat ca un falsificator. Cu toate acestea, “valoarea” învăţăturilor sale pentru noi este faptul că Heighel sincer admise: darvinismul este „o nouă religie fără de Dumnezeu”, el a renunţat public la creştinism şi a folosit acest protest scandalos cu scopul de a face publicitate: la Berlin, a creat un muzeu biologic destinat animalelor şi s-a intitulat ca şef peste  noua religie.

          O imagine destul de sumbră o au evoluţioniştii credincioşi. Pentru ei, Dumnezeu nu este o persoană care trăieşte, ci o sursă de energie care a creat universul, un planificator al evoluţiei, îndreptat spre conceperea anumitor  sarcini.

          Ce este evoluţia în sine? O forţă inerentă sau forma de energie care credincioşii evoluţionişti l-au echivalat cu divinitatea Sfântului Duh? Dacă aceşti oameni de ştiinţă au o credinţă biblică, pentru ei Sfânta Scriptură devine doar o colecţie de alegorie. Evoluţioniştii nu au nevoie de Hristos ca Mântuitor al lumii. Evoluţia însăşi dobândeşte un caracter mesianic, deoarece majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt credinciosi panteişti, reprezentanţi ai religiei în care Dumnezeu – este tot şi Dumnezeu este – nimic, în cazul în care universul în sine este conceput ca o modalitate, lumină, o invalidare a divinităţii.

 Pentru panteişti Dumnezeu are o vigoare impersonantă, neutră în raport cu binele şi răul. Einstein scria: „Dumnezeu şi diavolul au aceeaşi dimensiune, doar cu caractere diferite: „+” şi „-„. Acest lucru înseamnă că, binele şi răul sunt nişte jocuri din umbră, un proces în desfăşurare la nivel de divinitate, care se cutremură ca un vulcan de explozii.

 Panteismul „desparte” Dumnezeul de individualitate, lucrul care se potriveste pentru unii oameni de ştiinţă.

          Comunismul, de asemenea, a adoptat teoria darvinistă drept bază ştiinţifică pentru ideile lor fantasmogorice pentru crearea “statului fericit”. Pentru marea majoritatea oamenilor comunismul este un mit şi o idee irealizabilă, care nu poate fi pusă în aplicare vreodată, pentru că în mod inerent, presupune egalitatea în tot.

Oamenii care au exersat această idee nu numai că au “luptat” pentru ea, ci au ucis sute şi mii de oameni pentru realizarea visului care nu poate fi împlinit. Lenin spunea sarcastic că revoluţie în mănuşi albe nu se face, iar darvinismul, negând valoarea vieţii umane, a condus la ideea că aceste sacrificii sunt justificate.

 

          Darwin este uneori reprezentat în glumă, cu o figură omenească şi cu un corp de maimuţă, dar ar fi mai corect să fie înfăţişat cu un corp uman şi cap de animal. Atunci când  ascultatăm cursurile de lecţii al unui  profesor de etică, putem să ne amintim că avem plăcerea să discutăm cu el doar pentru că a avut un strămoş cu gheare mai ascuţite şi fălci mai masive decât ceilalţi indivizi.

          Darvinismul a transformat omul evlavios într-o infuzorie, care în procesul de evoluţie dispunea de proprietatea de a forma noi indivizi din corpul său.

 

          Umaniştii moderni contrapun doi evoluţionişti – Hitler şi Marx – pentru  crearea unor antipoduri morale. În acest sens, cadavrul lui Hitler nu a fost expus disecţiei sau îngropării. În jurul acestui om misterios s-a format un cerc de tăcere, ca şi când în mormântul său a fost bătut un os de asin. În acelaşi timp, putem auzi că acest om a fost în viaţa sa personală “un poet romantic al rasei ariene”, dar în politică a fost un cavaler înflăcărat care locuia într-o lume cu viziuni oculte şi a vrut să destrame stânca cu sabia, iar moartea sa fiind un ultim acord al „Cântecului Nibelungilor”.

          În ceea ce priveşte Karl Marx, se încearcă de ai preda acestuia imaginea unui nobil umanist, apărător al omenirii, pentru care cel mai important a fost demnitatea umană. Liderul psihologilor americani al secolului XX, Erich Fromm a demonstrat şi a încercat să justifice faptul că „bunul” Marx a avut copii cu antecedente penale şi a devenit bunicul unor nepoţi criminali. Fromm în termeni sentimentali încearcă să descrie scene din viaţa lui Marx. În acest caz dacă Marx a fost considerat umanist, de ce nu sunt consideraţi  „buni umanişti” călăii de la Auschwitz, care după încheierea muncii lor, seara cântau la vioară şi îşi petreceau timpul cu copiii în cercul familiei, ca nişte adevăraţi părinţii?

         Marx a creat mitul comunist despre Eldorado, în cazul în care străzile sunt pavate cu aur, iar Fromm, şi alti umanişti au creat mituri despre însuşi Karl Marx şi este probabil ca pe viitor acestă arma învechită să mai fie folosită împotriva creştinismului.
 

Sursa:Istoria md.

Articol:”Evoluţionismul lui Darwin, reflecţii personale”

Bibliografie (surse):

1. Mihail Zolotoi, Articol personal, Licenţiat Relaţii Internaţionale.