CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ministerul Afacerilor Externe al Federatiei Ruse îndeamnă autorităţile moldoveneşti să negocieze cu Transnistria ” pe picior de egalitate”,

Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse consideră că guvernarea Republicii Moldova are o atitudine sceptică faţă de declaraţia ruso-ucrainească privind reglementarea transnistreană şi îndeamnă autorităţile moldoveneşti să negocieze cu Transnistria ” pe picior de egalitate”, fără a încerca să preseze opozantul prin dorinţa „stringentă” de a hotărî „totul şi imediat”.

„Moldova, probabil, a fost programată anticipat să perceapă în mod sceptic semnalul de la Kiev, în mod deschis manifestându-şi îndoiala că declaraţia va avea o influenţă politică sau juridică în procesul reglementării conflictului transnistrean”, se spune în comunicatul MAE rus, care a survenit ca reacţie la declaraţiile premierului Vlad Filat.Comentariul oficial al lui Vlad Filat din 18 mai, „s-a rezumat la faptul că Moldova ar trebui cât mai rapid să lanseze negocieri constructive cu partea transnistreană în format internaţional,  condiţia principală fiind începerea  consultarilor pentru transformarea operatiunilor de menţinere a păcii din regiune şi  retragerea contingentului rus din zona de conflict”.

Documentul menţionează că MAE rus nu ar vrea să creadă că „în spatele dorinţei stringente de a hotărî totul şi imediat se ascunde intenţia de a presa opozantul şi nu a negocia pe picior de egalitate”.

UNIMEDIA aminteşte că în declaraţia făcută de premierul Vlad Filat la 18 mai, ca reacţie la declaraţia comună a preşedinţilor Federaţiei Ruse şi Ucrainei, se specifică „retragerea completă a muniţiilor Federaţiei Ruse din Transnistria şi transformarea trupelor pacificatoare ruse într-o misiune civilă cu statut internaţional drept condiţii necesare pentru rezolvarea conflictului transnistrean„.

Sursa: UNIMEDIA

Publicitate

22/05/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

MASONII SI CUCERIREA LUNII

Internautii sunt invitati sa faca plimbari virtuale pe Luna

Potrivit fostului consultant NASA, Richard Hoagland, prezenta masonilor s-a facut simtita mai ales cu prilejul programelor Apollo, ce vizau cucerirea Lunii.

In spatele acestor proiecte s-a aflat o intreaga armata de specialisti, oameni de stiinta si tehnicieni, multi dintre ei fiind membrii ai masonieriei si dorind sa faca din aceasta realizare epocala a omenirii un merit exclusiv al societatii lor.

 Este stiut ca unul dintre creatorii „creierului NASA”, Jet Propulsion Laboratory, Jack Parsons, inventatorul formulei de combustibil folosite de rachetele spatiale pana in zilele noastre, a fost membru al lojii Ordo Templi Orientis din Pasadera si un inflacarat discipol al magicianului Aleister Crowley.

 Directorul NASA din perioada programului spatial Apollo, Fred Kleinknect, este acum Suveran Mare Inspector al Consiliului de Jurisdictie Sudica si detine gradul de initiere suprema, adica gradul 33, in cadrul Ritului Scotian Antic si Acceptat.

Se spune chiar ca in cladirea Templului masonic din Washington, D.C., se afla o fotografie a lui Neil Armstrong purtand sortul masonic.

Primul om care a pus piciorul pe Luna,Neil Armstrong , nu a dorit niciodata sa vorbeasca despre apartenenta sa la masonerie, in schimb trebuie spus ca tatal sau, numit tot Neil, a fost un activ membru al organizatiei. Richard Hoagland s-a situat ani de-a randul pe pozitii diametral opuse celor ale Administratiei americane. Acest veteran al NASA sustine ca francmasonii au dus o lupta din umbra cu obtuzitatea politicienilor, reusind in cele din urma sa-si atinga obiectivele si sa o faca sub egida simbolurilor specifice lor. El afirma ca toate expeditiile Apollo s-au desfasurat tinand cont de aliniamentele semnificative ale Terrei cu constelatia Orion.

Ziua de 20 iulie, de pilda, cand, in anul 1969, modulul lunar aseleniza, coincide cu data de inceput a calendarului egiptean.

Prin urmare, este clar ca cineva cu o considerabila influenta din cadrul NASA manifesta o veneratie deosebita fata de zeul Osiris, asociat acestei constelatii.

 Si aceasta nu e totul: la exact 33 de minute dupa aselenizare (33 este numarul celui mai inalt grad masonic), Sirius s-a aliniat perfect cu orizontul lunar!

Ce reprezinta sigla proiectului Apollo?

Exista de asemenea o serie intreaga de elemente care ne determina sa consideram misiunile lunare drept o actiune purtata sub pavaza francmasoneriei.

Locurile de aselenizare au fost alese, deloc intamplator, de catre geologii Eugene Shoemaker si Farouk Al Baz, ultimul implicat in cercetarile arheologice vizand explorarea interiorului Marii Piramide a lui Cheops prin tehnici geo-radar.

Dupa cum se stie, Marea Piramida prezinta remarcabile aliniamente stelare, cele mai interesante si semnificative fiind cele cu Sirius si Orion. In plus, masonii de pretutindeni considera piramida ca un receptacul pentru Intelepciunea Omenirii, ascunsa in 33 de camere inca nedescoperite, aflate in interiorul ei.

De altfel, deloc intamplator, piramida apare pe bancnota de un dolar, insotita de inscriptia Novum ordo seclorum, una dintre cunoscutele devize ale masonilor.

Ca proiectul Apollo a fost realizat de masoni o demonstreaza insasi sigla acestuia.

Putini au remarcat ca litera A, stilizata, se afla plasata peste reprezentarea grafica a constelatiei Orion.

Linia orizontala a literei este formata de stelele Mintaka, Alinam si Alnitak, aceleasi stele reprezentate de cele trei piramide de la Gizeh. Acest mod inedit de venerare a zeului Osiris, considerat de vechii egipteni civilizatorul omenirii, alaturi de zeita Isis, este evident. La fel, alegerea unor nume din mitologia greco-romana pentru misiunile Mercury, Gemini si Apollo. Mercur era mesagerul zeilor, Gemini pare simbolic pentru misiuni compuse din doi astronauti, dar ce cauta Apollo in expeditia de explorare a Lunii?

Apollo era zeu solar, frate al zeitei Artemis, ce guverna Luna si care se indragostise de un tanar vanator pe nume Orion. Furios pe acesta, Apollo si-a facut sora sa-l sageteze, din greseala; la rugamintile zeitei, Zeus l-a transformat pe Orion intr-o constelatie, venerata, precum am spus, de egipteni dar si de masoni.

Un sacrificiu masonic?

Si mai stranie pare soarta misiunii Apollo XIII, considerata de unii drept „un sacrificiu masonic”. Explozia care era sa puna capat prematur misiunii s-a petrecut pe 13 aprilie 1970, la ora 13 si 13 minute.

Cum in traditia masonica, numarul 13 reprezinta moartea si renasterea, reincarnarea, sacrificiul, incidentul a fost, sustin specialistii in istoria masoneriei, o metafora pentru debutul unei ceremonii initiatice, incluzand moartea (explozia de la bordul navetei), asezarea in mormant (perioada de incertitudine, cand astronautii pareau efectiv zavorati intr-un sicriu ce-i purta prin spatiu), comunicarea cu lumea spirituala si dobandirea cunoasterii ezoterice (orbitarea si observarea de la distanta a Lunii, fara contact direct cu aceasta) si renasterea initiatului (repararea navetei si intoarcerea pe Pamant).

Ca dorinta de a cuceri Luna era un vechi deziderat masonic o demonstreaza insusi Edwin Aldrin, al doilea om care a pus piciorul pe astrul noptii, in iulie 1969.

El apartinea lojei Montclair din New Jersey si purtase, in interiorul costumului spatial, si un stindard al Supremului Consiliu al Masoneriei Americane, aflata astazi in cladirea Templului din Clear Lake, Texas, si venerat ca atare de catre membrii organizatiei.

In centrul steagului se afla brodat un vultur, simbolul modulului lunar, incadrat de un patrat si un compas, simboluri masonice prin excelenta. Alti doi masoni au coborat pe suprafata lunara, mai tarziu: Edgar D. Mitchell, in februarie 1971, care facea parte din loja Artesia, New Mexico, si James Irwin, in iulie 1971, care facea parte din loja Tajon, Colorado Springs.

 Faptul ca tentativa reusita de cucerire a Lunii a fost legata de numele atator masoni, poate parea doar o coincidenta remarcabila, dar este clar ca a fost mai mult decat atat.

Este asadar firesc ca unor evenimente epocale, precum razboiul de independenta al coloniilor americane, Revolutia Franceza sau nasterea Internationalei Socialiste, sa adaugam, pe rabojul marilor fapte realizate de francmasoni, si cucerirea spatiului cosmic, privita de acestia drept ultima frontiera a Cunoasterii.

GABRIEL TUDOR

revistamagazin.ro/

22/05/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

UN INTERVIU IN EXCLUSIVITATE PENTRU ROMANIA AL LUI SOLJENITIN

Soljenitin a servit  in timpul celui de-al doilea razboi mondial ca ofiter de artilerie.

A devenit critic la adresa lui Stalin,iar NKVD-U i-a interceptat o scrisoare   catre un prieten in care il ironiza pe Stalin in urma careia a  fost arestat si de aici a inceput epopeea sa  in Arhipelagul Gulag.

Soljeniţîn: O viaţă în imagini.

Dupa ce a publicat Arhipelagul Gulag in 1973, Soljenitin a fost denuntat ca „tradator”de presa sovietica. In 1974, autoritatile sovietice ii retrag cetatenia si il expulzeaza din tara.

In 1994, Soljenitin  se intoarce in Rusia  20 de ani de exil. Mihail Gorbaciov i-a redat in 1990 cetatenia sovietica si a anulat acuzatiile de tradare .

Interviu, in exclusivitate pentru Romania, realizat de Daniel Kehlman, Cicero/The New York Times Syndicate.

De nenumarate ori ati afirmat ceva aparent paradoxal: ca va simtiti usurat pentru faptul ca ati fost trimis in gulag, ca destinul pe care il aveti a fost, cum s-ar zice, fortat sa vina peste dumneavoastra. Ati scris undeva ca sunteti cuprins de teroare cand va imaginati ce fel de scriitor ati fi devenit daca nu exista gulagul.
»Intr-adevar, gulagul a jucat un rol decisiv in viata mea de scriitor. Nu mai tarziu de 1936, pe cand aveam 18 ani, doream deja cu ardoare sa descriu si sa comentez in detaliu istoria Revolutiei din 1917 (care a dus la rasturnarea guvernarii autocrate a tarului Nicolae al II-lea si la acapararea puterii de catre bolsevici). Fie si din acest motiv, nu m-as fi putut dezvolta ca scriitor sovietic.

Dar gulagul, care a cazut ca un trasnet peste soarta mea, mi-a zdruncinat din radacini perspectivele si credintele, iar reculul anilor petrecuti in lagar ma urmareste si astazi. Gulagul mi-a dat o perspectiva clara asupra a tot ceea ce insemna bolsevism, asupra a ceea ce era in realitate comunismul sovietic.

Aceasta perspectiva mi-a permis, in cele din urma, sa deslusesc la un nivel foarte profund conditia umana.Nu o singura data, ati scris ca, intr-un fel sau altul, Rusia trebuia sa treaca prin istoria infioratoare pe care a avut-o in secolul XX, ca aceasta experienta face parte dintr-un pattern definitoriu pentru existenta umana.

Pe de alta parte, in cartea de povestiri Roata rosie (1969), revine obsedant tema evitarii catastrofei si a usurintei cu care istoria ar fi putut urma un curs cu totul diferit. Credeti ca aceasta imensa suferinta a fost necesara, ori ca, mai degraba, a fost lipsita de sens?
»Privind istoria omenirii ca pe un tot unitar, am descoperit ca, daca Revolutia din Rusia nu ar fi avut loc, o revolutie similara ar fi devastat omenirea – ca un soi de continuare a Revolutiei Franceze din secolul al XVIII-lea, care a aprins spiritul revolutionar in numeroase tari europene.

In mod inevitabil, omenirea ca intreg trebuie sa plateasca pentru pierderea simtului limitelor, pentru pierderea moderatiei in ceea ce priveste dorintele si necesitatile, pentru lacomia fara margini a celor bogati si puternici (fie ei oameni sau state), pentru faptul ca simtamantul universal al bunavointei umane este uscat si putred – mort in zilele noastre.

 Multi ganditori si scriitori occidentali au sustinut activ dictatura sovietica. Pozitia dumneavoastra transanta a produs o bresa in acest bizar atasament. Ati refuzat sa va intalniti cu filosoful si scriitorul Jean-Paul Sartre atunci cand acesta a vizitat Uniunea Sovietica.

A existat totusi cu adevarat o „tradare a intelectualilor“, asa cum a numit-o filosoful francez Julien Benda – o tradare a valorilor Iluminismului?
»Din nefericire, Benda avea dreptate. Suportul larg pe care l-a avut dictatura comunista inca de la inceputurile sale, din anii ‘30 ai secolului trecut, este dovada si consecinta decaderii umanismului secular. Din cauza acestei decaderi, suferim si astazi si vom suferi si in viitor.De la Voltaire incoace, nici un alt scriitor nu a avut o influenta politica atat de mare ca dumneavoastra.

Sunteti satisfacut de ceea ce ati realizat?
»In diferite ocazii, le-am cerut puterilor occidentale sa nu considere comunismul o etapa fireasca a istoriei Rusiei. Sa nu puna semnul egalitatii intre comunismul sovietic si Rusia ca atare. La dracu’! Nimeni nu a fost in stare sa faca aceasta distinctie. Iar politicile si atitudinea puterilor apusene vizavi de Rusia, chiar si dupa prabusirea dictaturii sovietice, au ramas aproape la fel de feroce.

Asta este una dintre cele mai mari dezamagiri pe care le am. Pe de alta parte, din 1990 incoace, in Rusia lucrurile merg din ce in ce mai prost. Inainte ca o vindecare nationala, morala si economica sa fi avut loc, fortele intunericului au castigat cu usurinta pozitiile dominante in societate.

Cei mai lipsiti de scrupule dintre mafioti s-au imbogatit peste noapte nespus de mult, jefuind nestingheriti proprietatea nationala si amplificand astfel cinismul social si stricaciunea morala care erau deja instaurate in Rusia. Aceasta hotie este o catastrofa pentru Rusia. Am trait o durere imensa ca martor la aceste transformari.

Cum as putea atunci sa vorbesc de satisfactie? Iar acum sunt un batran cu sanatatea subreda, imi lipseste puterea de a mai influenta in vreun fel cursul evenimentelor.La sfarsit, intrebarea inevitabila: Cum va arata viitorul Rusiei? Va fi Rusia un stat democratic cu adevarat sau unul autoritar, precum modelul chinez?
»Sunt foarte ingrijorat de viitorul Rusiei, dar nu ma voi aventura sa fac vreo profetie. Intrebarea ta priveste in primul rand oranduirea sociala.

Aceasta este extrem de importanta, dar si mai vitala pentru Rusia este astazi ordinea morala. In ceea ce priveste speranta de democratizare a Rusiei, eu mi-am prezentat deja propriul model, inca din 1990, intr-un eseu intitulat Reconstructia Rusiei. Acolo conturez un plan ce presupune elaborarea graduala a structurilor democratice, pornind de la autonomia si autoadministrarea locala si mergand pana la nivelul guvernamental.

Functionarea eficienta a diverselor administratii locale din tarile occidentale este o realitate indubitabila; eu sustin din toata inima acest model si ii invit pe rusi sa-l imite. Insa, in ceea ce priveste sistemul politic, modelul meu este diferit de al partidelor parlamentare care domina in Vest.

In opinia mea, existenta partidelor politice – al caror unic scop este sa ajunga la putere, iar odata instalate acolo singura lor preocupare este cum sa nu piarda puterea – e un lucru rau, iara nu unul bun. Evident ca o astfel de viziune nu a fost intampinata cu prea mare entuziasm.

Cu toate acestea, eu inca mai cred ca o viitoare Rusie democratica ar duce-o mult mai bine cu un astfel de model, decat daca ar importa de-a gata sistemul politic occidental.

Traducere si adaptare de Marc Ulieriu

22/05/2010 Posted by | LECTURI NECESARE, POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: