VIDEO-UN CANTEC FRUMOS:”Pi lumachea di la mer”
Frumos cantec armanesc,nu-i asa?
Versurile suna astfel pentru noi,romanii de la nord de Dunare:
Pe o ramura de mar
Sta un albu porumbel,
Du-ma la iubitul meu
Zise o fata
Ce se-nchina la cer.
Adu-mi tu pana la stana
Inalt, tanar, ciobanel
Zi-i ca-l astept, si ma gandesc la el
Si nu stiu ce sa fac.
Nu am nici frate si nici sora
Straina sunt pe lume
Si ai mei in sat
Nu stiu cum sa faca, sa ma logodeasca.
Ca e lasat de Dumnezeu
Omu bun si omu rau,
Eu imi vreau ciobanelul
Cu parul negru
Si de-asta ma inchin la cer.
MATILDA CARAGIU MARIOTEANU – DHVEATA TI HIL’I-MEA
DHVEATA TI HIL’I-MEA
Hil’ ea-ni, vruta-ni
Ti nu ti featisi ni Vramusti
ni Samarina
ni Hrupisti
ni Perivoli
Ti nu biusi ni apa adusa cu ghiumili
di la Dolta
di la fintina alu Bucuvala
di-tu tripiclu ali Vervini
Ti nu stii ti va s-dzica
ni nelu di Arvos
ni pita tu sinii, cu circhelu coapta,
ni dzama di pini,
di dada armana adrata,
ni bucuvala dulti
si niti casu cu umtu
Ti nu-ai bisata mina di omu ausu
di papu
di mumi tinisiti
cu minili hrisusiti
Ti nu sidzusi ascumta, s-ti-aduca isusitlu
Ti nu ti-adrasi-nveasta fara si-lu stii birbatlu
Ti ni ca stii ti easti ocl’iulu cindu algheasti
di-ahita astiptari
si di ahita vreari…
Hil’ ea-ni, birbicusa-ni,
zbuldzlu-a meu di nea
ocl’ iu di mirdzeaua
per di aruseaua
truplu di-aluneaua
boati di pirdhveaua
Tini-ni, tini mina-ni…
MIHAI EMINESCU IN DIALECT AROMAN – DINTRA SUTI DI CATARDZI…(Dintre sute de catarge…)
MIHAI EMINESCU – DINTRA SUTI DI CATARDZI
Sutili, dit lumea larga,
Di caravi ca pundili-
Citi, lele, nu v-asparga
Vimturili s-undili?
Dintr-ahiti azburatoari,
Ti trec suti sinurili,
Citi nu va da tru-amari
Undili si vimturili?…
Di va ti-cafta tihea ghini,
I vir vis cit muntili-
Iutidò vin dupa tini
Vimturili s-undili…
Niaduchit i omlu, cindu-l
Poarta-n sus azvimturili,
S-daima treati, anginindu-l
Undili si vimturili.
Transpunere in dialectul aroman de Ionel Zeana
Asa era pe vremea turcilor, a ,,paginilor’’! Puteau inflori acolo scoli pentru toate neamurile imperiului.
Au venit insa crestinii in locul lor, pentru care iarasi, toate neamurile s-au bucurat! Numai ca guvernele statelor crestine renascute si marite in urma prabusirii puterii turcesti in 1913, refuza apoi sa acorde minoritatilor chiar cele mai elementare drepturi!
Asa este in prezent in ,,democratica” Grecie, in Albania, in Macedonia-Scopie… Cum sa nu regreti, in aceste conditii, vremea…paginilor? Paradoxal, dar adevarat!
Iar Romania tace, in timp ce romanii – de la toate orizonturile – sufera aceasta nedreptate strigatoare la cer!
Ca Romania a tacut in deceniile de dictatura comunista, este de inteles: comunistii, numai de interesele neamului romanesc nu erau preocupati…
Dar astazi, dupa prabusirea totalitarismului rosu, tacerea Romaniei nu mai are nici o justificare! Oare, ce putea Romania mica, a regelui Carol I – nu mai poate Romania contemporana?
Daca lucrurile si-ar fi urmat cursul normal, lumea romaneasca din Balcanii anului 1903, deci de acum mai bine de 100 de ani, ar fi ajuns in prezent o realitate romaneasca superba si de neclintit!
In schimb, in zilele noastre, dupa un secol de inconstienta nationala, pe aceleasi meleaguri se stinge mindra stirpe a macedo-romanilor, in indiferenta criminala a mai marilor Statului Roman !
Pe care il acuz in numele inversunatelor articole ale celui mai mare poet roman, Mihai Eminescu, cel ce critica vehement guvernele Romaniei mici, din vremea sa, cind chiar se facea ceva, si nu putin, pentru astazi uitatii cu desavarsire frati ai nostri de la sud de Dunare !
Ca si de la toate orizonturile, al caror numar depaseste jumatatea populatiei Romaniei anului 2000! Ce rusine…!
MIHAI EMINESCU:
,,Nu exista un stat in Europa orientala, nu exista o tara de la Adriatica pana la Marea Neagra care sa nu cuprinza bucati de nationalitatea noastra. Incepind de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si Ertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice in muntii Albaniei, in Macedonia si Tesalia, in Pind ca si in Balcani, in Serbia, in Bulgaria, in Grecia si pina dincolo de Nistru, pina aproape de Odesa si de Kiev”.(,,Curierul de Iasi”, 1 decembrie 1876,p. 3).
Cit priveste limba macedo-romanilor: ,,e azi un adevar cunoscut de toti ca e numai un dialect al limbei daco-romane si ca n-are a face deloc cu limbile neolatine ale Occidentului…
Atit dialectul din Istria, cit si cel macedo-roman sunt varietati a limbei daco-romane, cu mici deosebiri fonologice si cu mari si hotaratoare asemanari”(Timpul”, 27 august 1882, p.1).
PERICLE PAPAHAGI:
SA NU SE UITE!
Sa nu se uite ca aromanii sunt uniti cu daco-romanii prin limba, datini, obiceiuri, prin vicisitudinile asemanatoare ale trecutului furtunos, care nu i-a putut rapune ca pe altii ce respira acelasi aer ca si ei;sa nu se uite ca acesti aromani au nevoie de ajutor, de sacrificii din partea romanilor din Dacia!
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 