PRESA INTERNATIONALA DESPRE ATENTATUL DE LA MOSCOVA

The Christian Science Monitor: Riscul unei scăderi economice

Atacurile ar putea să afecteze economia Rusiei. Impactul economic depinde în mod crucial de ce se întâmplă în această săptămână şi ce crede opinia publică rusă. Un profesor la Harvard a spus că “există o legătură demonstrată ştiinţific între terorism şi activitatea economică”: cu cât e mai mare nivelul de terorism, cu atât scad mai mult investiţiile străine.

The Times of India: “Posibile legături cu o reţea Afganistan-Pakistan”

Ministrul de externe rus, Sergei Lavrov, a declarat că atacurile de la metrou ar putea să aibe legătură cu o reţea teroristă aflată în zona de graniţă dintre Afganistan şi Pakistan

RIA Novosti: Există o legătură directă cu acordul START

O jurnalistă spune că există o legătură în acordul START şi atacul de la metrou. “Din punctul meu de vedere, acordul SUA-Rusia spune lumii întregi că îşi reduc armele nucleare şi astfel vor presa şi alte ţări să facă acest lucru. În acest fel va fi din ce în ce mai greu pentru terorişti să aibă acces la materiale nucleare”, spune ea.

VOA News: E greu să combaţi celulele din Caucaz pentru că sunt independente

Analistul politic Nikolai Petrov spune că e greu să combaţi terorismul din Caucaz pentru că nu are o structură piramidală, ci este organizat în celule asemănătoare celor al-Qaeda, adică autonome.

USA Today: Politica Rusiei împotriva terorismului, un eşec

 Un analist independent pe teme de securitate naţională, Alexander Golts, spune că lupta de un deceniu a Rusiei, împotriva insurgenţei islamice, a dat greş. Un alt analist, Alexei Malashenko, a spus că teroriştii au vrut să transmită Rusiei mesajul: “Vă continuaţi politica, ne continuăm şi noi activitatea”.

NY Times: 6 analişti discută în ce măsură atacul va servi intereselor lui Putin

Fostul ambasador american în Rusia, James Collins, analişti şi experţi de la instituţii de prestigiu din Statele Unite, în ceea ce priveşte securitatea, au dezbătut pe larg problema atentatelor din Rusia în analize separate.

The Times: Lacrimi şi rugăciuni în timp ce ruşii îşi reiau lucrul

– O clinică psihiatrică a spus că a primit peste 600 de telefoane
– Traficul a devenit infernal
– Taximetriştii “piraţi” au profitat de tragedie să ceară până la 100 de dolari pentru o cursă care costa în mod normal 5 dolari
– În staţiile de metrou oamenii fac poze cu semnele lăsate de explozie, se închină de trei ori când coboară în staţii
– La televizoarele de la metrou scrie negru pe alb “Moscova plânge”

 

New York Times: “Aceste atacuri ar putea să fie o piesă dintr-un puzzle menit să dea jos Guvernul”

Putin şi-a făcut o reputaţie din strivirea insurgenţei musulmane în sudul Rusiei. Atacul ar putea să submineze politicile lui Medvedev: liberalizarea Guvernului, creşterea pluralismului politic şi combaterea terorismului prin combaterea cauzelor care duc la actele violente. “Nu este un secret că problemele din nordul Caucazului sunt cauzate de standardele de viaţă scăzute, rata mare a şomajului şi corupţia adânc înrădăcinată”, declarat Medvedev în iunie 2009.
Un analist a spus că “oamenii au devenit acum mai sceptici cu privire la activitatea guvernamentală, mai ales pe fondul crizei economice. Aceste atacuri ar putea să fie o piesă dintr-un puzzle menit să dea jos Guvernul”.

New York Times: Teama de guerrila din Caucaz revine printre ruşi

“Sunt cecenii, nu o să scăpăm niciodată de ei, ar trebuie să construim un alt Mare Zid Chinezesc ca să îi ţinem departe. Ne urăsc şi ne vor urî mereu”, spune o rusoaică. Mulţi se întreabă dacă vor mai urma şi alte atentate.

The Moscow Times: O răzbunare pentru acţiunile serviciilor secrete

Atacul sinucigaş sunt o răzbunare pentru asasinarea în martie, de către serviciul secret rus, a unui important lider terorist, Said Buryatsky, în Inguşetia.

The Washington Post: SUA înăspresc şi ele securitatea

Atacurile din Moscova au înăsprit controalele în mijloacele de transport în comun din Statele Unite: au fost organizate patrule speciale pe timp de noapte, traficul a fost monitorizat de unităţi speciale.

The Georgian Times: Atacul a fost comandat din afară

Ministrul de externe rus, Sergei Lavrov, a spus că nu exclude organizarea atentatului din Asia centrală.

Analistul politic Nikolai Petrov spune că e greu să combaţi terorismul din Caucaz pentru că nu are o structură piramidală, ci este organizat în celule asemănătoare celor al-Qaeda, adică autonome.

KOSOVO ACTIONEAZA PENTRU RECUNOASTEREA SA DIPLOMATICA DE CATRE TOATE TARILE MEMBRE U.E.

  

Preşedintele Republicii Kosovo, Fatmir Sejdiu, citat de mass-media internationala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS, a declarat că cele cinci state membre ale Ununii Europene care nu au recunoscut până acum independenţa Kosovo se indreapta spre stabilirea unor relatii diplomatice bilaterale cu autoritatile de la Pristina.

 Există unele “mişcări pozitive” în ceea ce priveşte Grecia, a precizat Sejdiu într-un interviu acordat saptamana trecuta publicaţiei Euobserver. Sejdu a mai subliniat ca exista „semnale diplomatice” si din partea autoritatilor din Republica Cipru, România, Spania şi Slovacia. Mentionam ca periodic in mass-media kosovara apar speculatii privind posibila recunoastere de catre Bucuresti a independentei Kosovo.

 Deznodamant juridic

 Curtea Internaţională de Justiţie (CJI) de la Haga va emite opinia cu privire la legalitatea independenţei Kosovo spre finalul anului, relateaza mass-media sarba, citând surse diplomatice din Bruxelles. Sentinţa urmează să fie emisă în noiembrie 2010, au declarat sursele citate, precizand că membrii comunitatii internaţionale se aşteaptă ca Serbia să îl aresteze până la acea dată pe fostul comandant sârb bosniac Ratko Mladic. Audierile de la CJI, de la Haga, au inceput la sfarsitul anului trecut.
La randul lor, oficialii de la Belgrad considera ca problema Kosovo poate fi abordata de pe o pozitie de forta atunci cand Serbia va deveni membra a Uniunii Europene. Secretarul de stat din Ministerul pentru regiunea Kosovo-Metohia, Oliver Ivanovic, citat de agentia sarba Tanjug, a declarat ca ”noua atmosfera economica si politica ce se va crea in Serbia ca urmare a obtinerii statutului de membru UE va face posibila stabilirea unei intelegeri istorice intre cele doua parti”.

 “Daca ma intrebati pe mine, este singura cale de a atinge un model sustenabil pentru solutionarea problemei nationale a sarbilor si albanezilor”, a subliniat Ivanovic, precizand ca albanezii din Kosovo si Serbia nu vor putea ajunge prin propriile puteri la o intelegere pana in momentul cand statutul de membru al UE nu va constitui un viitor sigur.

 Exemplul  Ciprului

 Doar dupa integrarea in UE, Ciprul a obtinut capacitatea de a-si rezolva problema teritoriala intr-un mod eficient, iar drepturile si obligatiile impuse de UE nu vor fi aplicate Kosovo pana cand statutul sau final nu va fi stabilit clar.

 “Numai acest lucru va schimba actuala pozitie extrem de radicala a albanezilor si totodata va determina Serbia sa ia in considerare o solutie foarte inventiva in ceea ce priveste statutul provinciei sale sudice”, a mai spus Ivanovic. Intrebat daca acest lucru inseamna ca locuitorii sa afle in scurt timp ca Serbia nu va intra in UE in conditiile in care provincia Kosovo are statut autonom, Ivanovic a declarat ca se impune ca oamenii sa fie informati cu privire la acest lucru.

 Planuri kosovare

 Reactia sarbilor vine pe fondul anuntului cum ca Executivul de la Pristina si reprezentanti internationali implementeaza un plan vizand integrarea nordului Kosovo, regiune cu populatie majoritar sarba, in institutiile kosovare, un proiect pe care Belgradul il respinge deja.

 ”Guvernul si Biroul civil international (ICO) condus de Pieter Feith elaboreaza un plan vizand integrarea nordului” Kosovo in restul Kosovo, a declarat ministrul kosovar al administratiei locale, Sadri Ferati. Nordul Kosovo, sustinut de Serbia, este populat aproape in exclusivitate de sarbi, care resping autoritatea Pristinei.

“Planul are ca scop stabilirea unei prezente fizice a institutiilor Kosovo in nord si consolidarea administratiilor locale” in aceasta regiune, alipindu-le autoritatilor de la Pristina, a spus oficialul. Biroul civil international este o misiune care reprezinta principalele tari ce au recunoscut independenta Kosovo, proclamata in februarie 2008. Institutia este condusa de Feith, care este si reprezentant special al Uniunii Europene in Kosovo.

Planul vizeaza “stabilirea statului de drept intr-o regiune supusa mult timp tensiunilor”, a declarat Ferati. “Cetatenii vor avea ocazia sa participe la luarea de decizii si nu vor trebui sa improvizeze institutii paralele”, a adaugat el, precizand ca acest plan prevede crearea unui fond care “va oferi mari perspective” pentru aceasta regiune.

 Ferati a facut aluzie la institutiile create de sarbii din nordul Kosovo si care nu vor sa se subordoneze decat Belgradului.

 Retaliere sarbeasca

 Odata cu raspandirea acestor informatii vizavi de planurile kosovare, autoritatile de la Belgrad au calificat acest lucru drept o “provocare periculoasa si inutila”. “Acest plan propus de ICO prevede activitati al caror scop este sa forteze majoritatea sarbilor in nordul Kosovo sa accepte proclamarea unilaterala a independentei”, a declarat presedintele sarb Boris Tadici in cursul unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU, consacrat Kosovo. Ministrul sarb de externe Vuk Jeremici a avertizat marti, la Bruxelles, in legatura cu orice “masura unilaterala” in ceea ce priveste Kosovo.

 Propuneri austriaco-grecesti de extindere

 Sefii diplomatiilor de la Viena si Atena au trimis anterior o scrisoare comuna sefului diplomatiei europene, Catherine Ashton, in care isi expun viziunea asupra a ceea ce Uniunea trebuie sa realizeze in cursul anului 2010 in ceea ce priveste Balcanii de Vest.UE ar trebui sa incheie negocierile de aderare cu Croatia, sa raspunda la solicitarea Serbiei de a adera la UE, sa demareze negocierile cu Macedonia si sa elimine vizele pentru albanezi si bosniaci, considera Dimistris Droutsas (Grecia) si Michael Spindelegger (Austria). “Progresele din Balcani nu se sustin inca.

Mai mult chiar, in perioade dificile din punct de vedere economic, se ridica multe semne de intrebare in legatura cu perspectivele Balcanilor de Vest”, recunosc cei doi ministri de externe. Ei cer consolidarea relatiilor cu alte state candidate, precum Albania sau Muntenegru, si “progrese concrete in ceea ce priveste angajamentul UE fata de Kosovo, a carui independenta nu este inca recunoscuta de toate statele membre”.

Cei doi oficiali ofera acest plan drept baza de discutii pentru intalnirea la nivel inalt a reprezentantilor UE cu liderii din Balcani, ce ar urma sa aiba loc in luna mai 2010 la Sarajevo.

 

 

 Incident diplomatic

 Recent premierul sarb, Mirko Cvetkovici, i-a convocat de urgenta pe ambasadorii Germaniei, Marii Britanii, Frantei, Italiei si Statelor Unite la Belgrad dupa ce ministrul sarb pentru Kosovo, Goran Bogdanovici, precum si alti oficiali sarbi, a fost impiedicat, de catre oficiali ai serviciilor de securitate kosovare, sa viziteze enclavele sarbesti din Kosovo.

 Biroul de presa al Guvernului sarb, citat de mass-media locala, a anuntat intr-un comunicat oficial ca Cvetkovici a protestat fata de aceasta situatie si le-a spus ambasadorilor ca este inacceptabil sa fie incalcate in acest fel drepturile omului si lidertatea de miscare in Kosovo.
Premierul le-a cerut tarilor reprezentate de acesti emisari sa sprijine condamnarea actiunilor misiunilor EULEX si KFOR si asigurarea unor conditii civilizate de trai in nordul Kosovo, potrivit comunicatului.

In Pristina, reprezentatul special al Uniunii Europene in Kosovo a afirmat ca Bogdanovici nu are dreptul sa ramana in Kosovo deoarece nu a respectat procedurile. “Acestea sunt principii si proceduri acceptate de Belgrad, UE si Pristina pentru vizitele oficiale, iar in acest caz, acestea nu au fost respectate”, a afirmat purtatoarea de cuvant a reprezentantului UE, Julia Reuter. Incidentul survine la cateva saptamani dupa vizita presedintelui sarb in Kosovo, vizita care a provocat noi tensiuni intre autoritatile de Belgrad si regimul de la Pristina.

 Batalie judiciara

 Vizitele periodice ale liderilor sarbi au loc la cateva luni dupa ce Curtea Internationala de Justitie a incheiat examinarea legalitatii declararii in mod unilateral a independentei provinciei sarbe Kosovo, urmand sa emita un aviz consultativ, fiind sesizata in acest sens de Adunarea Generala a ONU la cererea Serbiei.

Avizul, care nu are caracter de constrangere, va fi redactat in lunile urmatoare de catre cei 15 judecatori ai CIJ si va fi citi apoi in sedinta publica. Belgradul a afirmat la inceperea audierilor, la 1 decembrie, ca declaratia de independenta a Kosovo este “o provocare pentru ordinea juridica fondata pe principiul suveranitatii statelor”.
La randul sau, ministrul kosovar de externe, Skender Hyseni, a declarat ca “independenta Kosovo este ireversibila si va ramane asa”. El a primit sprijinul neconditionat al SUA, care au rugat Curtea sa o declare “conforma cu dreptul international” si au prezentat-o ca un factor de stabilizare a Balcanilor.
Reamintim ca instanta de la Haga nu va da niciun verdict asupra independentei Republicii Kosovo. CIJ va trebui sa ia in considerare regula ca recunoasterea statelor este o chestiune de suveranitate a statelor care recunosc, a declarat si presedintele sloven Danilo Tirk intr-un interviu pentru publicatia sarba Politika.

 Curtea de Justitie poate analiza circumstantele in care a fost proclamata independenta, isi poate exprima opinia asupra acestor circumstante, insa nu poate norma politica de recunoastere a statelor. Este o chestiune de suveranitate a fiecarui stat in parte.

De aceea nu trebuie sa asteptam multe de la opinia consultativa a Curtii cu sediul la Haga, a declarat presedintele sloven. Danilo Tirk considera ca avertismentul presedintelui CIJ Hisashi Owada este potrivit, subliniind ca toti cei care se asteapta ca instanta sa emita un verdict sub notiunea de opinie se insala. O opinie este doar o opinie, a spus el. Tirk, care este si profesor de drept international, a subliniat ca problema unei declaratii unilaterale de independenta este totdeauna disputabila si legata de tensiuni politice si ca, in acest sens, reprezinta o amenintare la pacea lumii.

 

 Recunoastere partiala

 Pana in acest moment, doar 65 de state membre ale ONU au recunoscut independenta Republicii Kosovo, inclusiv 22 din cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene, si 24 din cele 28 de state ale ONU. Conform surselor diplomatice de la Pristina, citate in exclusivitate de agentia KARADENIZ-PRESS, pana in data de 15 ianuarie 2010, urmatoarele state au recunoscut independenta Republicii Kosovo: Afghanistan, Costa Rica, Albania, Franta, Turcia, Statele Unite, Marea Britanie, Australia, Senegal, Letonia, Germania, Estonia, Italia, Danemarca, Luxemburg, Peru, Belgia, Polonia, Elvetia, Austria, Irlanda, Suedia, Olanda, Islanda, Slovenia, Finlanda, Japonia, Canada, Principatul Monaco, Ungaria, Croatia, Bulgaria, Principatul Liechtenstein, Coreea de Sud, Norvegia, Insulele Marshall, Nauru, Burkina Faso, Lituania, San Marino, Cehia, Liberia, Sierra Leone, Columbia, Belize, Malta, Samoa, Portugalia, Muntenegru, Macedonia, Emiratele Arabe Unite, Malaezia, Statele Federate ale Microneziei, Panama, Maldive, Palau, Republica Gambia, Regatul Arabiei Saudite, Comore, Bahrain, Regatul Hasemit al Iordaniei, Republica Dominicana, Noua Zeelanda, Malawi si Republica Islamica a Mauritaniei. Totodata, si regimul separatist din insula Taiwan, care isi revendica independeta fata de China comunista, a recunoscut independenta Kosovo, Pristina refuzand insa orice contact oficial pentru a provoca reactia dura a Chinei, unul din cei mai importanti aliati ai Serbiei din cadrul Consiliului de Securitate al ONU.

Diplomatia sarba a criticat in termeni duri sprijinul primit de Pristina din partea SUA in procesul de legimizare a declaratiei de independenta, Belgradul acuzand in numeroase ocazii SUA ca ar exercita presiuni economice, politice si juridice pentru a obtine recunoasterea independentei Kosovo din partea unor state.

 Un caz larg dezbatut de mass-media sarba este cel al recunoasterii independentei Kosovo de catre Maldive, unde presedintele acestui stat majoritar musulman, Mohamed Nasheed, a solicitat investigarea acuzatiilor privind primirea de catre oficialii locali ai sumei de doua milioane de dolari USD din partea omului de afaceri kosovar Behgjet Pacolli (n.r. – considerat unul dintre cei mai bogati oameni din Kosovo), cu ample interese de afaceri in arhipeleagul cu o importanta industrie a turismului.

 

Cititi articolul integral pe situl  :

  

Articolul Kosovo forteaza recunoasterea diplomatica din partea Romaniei

30 Martie 2010 by Isac Mihai

MARCHIZUL DE SADE INTRE ADEVAR SI LEGENDA

Donatien Alphonse François de Sade, Marchiz de Sade s-a nascut in Paris, Franta,  la data de 2 iunie 1740 si a decedat la data de 2 decembrie 1814 in Charenton, Franta. Acesta e numele unui faimos aristocrat francez, al unui revolutionar si al unui nuvelist.

Nuvelele sale aveau tendinte filozofice si sadomasochiste, explorand o multitudine de subiecte controversate, cum ar fi violul, bestialitatea sau necrofilia. A fost un sustinator infocat al libertatii extreme, o libertate care sa nu dea socoteala moralitatii, religei sau legii, avand drept principiu de baza obtinerea placerii personale.
32 de ani, aceasta e durata totala a timpului petrecut in inchisoare si spre sfarsitul vietii sale, intr-un azil de nebuni. In primii 11 ani a fost intemnitat in Paris, dintre acestia, 10 i-a petrecut in Bastilia, 2 ani a fost inchis intr-o alta fortareata, 3 ani in Bicetre, un an in Sainte-Pelagie si in ultimii 13 ani ai vietii sale, a fost inchis in azilul de nebuni Charenton.
O mare parte a operelor sale au fost scrise in celula. Termenul de “sadism” e derivat din numele lui.

Scurta biografie

Marchizul a avut o viata scandalos de libertina, profitand in repetate randuri in castelul sau din Lacoste, de prostituate si de angajatii de ambele sexe. A avut chiar si o aventura cu sora sotiei sale, Anne-Prospere. Printre altele, a fost acuzat si de blasfemie, o crima foarte serioasa, la aceea vreme.
Printre primele scandaluri faimoase ale lui Sade, a fost cel din 1768. In scandal a fost implicata Rose Keller, despre care inca nu se stie daca era sau nu o prostituata. Marchizul fost acuzat ca ar fi sechestrat-o in castelul sau, unde ar fi abuzat de ea, atat sexual cat si fizic. Rose a reusit sa scape din castel. In aceasta perioada, soacra Marchizului, a obtinut o lettre de cachet (in care Sade era scos de sub jurisdictia legii din ordinul regelui) .

Desi l-a salvat pe moment, acelasi tip de scrisoare urma sa aiba, mai tarziu, efecte dezastruoase asupra Marchizului.
Incepand cu 1763, Sade a trait in apropierea Parisului. Dupa ce cateva prostituate au inaintat plangeri impotriva lui, Sade a inceput sa fie supravegheat de politia locala, care a tinut o evidenta escapadelor sale.

 

Dupa cateva perioade scurte de detentie, Sade a fost exilat in castelul sau din Lacoste, in 1768.
Un alt incident a avut loc in Marsilia, in 1772. In acest incident, a fost acuzat de intoxicare non-letala a prostituatelor cu un asa-zis afrodisiac spaniol si de sodomie cu servitorul sau Latour. In acel an, ambii barbati au fost condamnati la moarte in absentia pentru faptele de mai sus.

Ei au fugit in Italia, unde Sade a luat-o si pe sora sotiei lui cu ei. Datorita acestui fapt, soacra sa a obtinut din nou de la rege, o lettre de cachet, dar de data asta a cerut intemnitarea fara proces sau drept de apel a Marchizului.
Pe la sfarsitul anului 1772, Sade si Latour au fost capturati si inchisi in Fortareata Miolans, dar au reusit sa evadeze 4 luni mai tarziu.

Sade s-a ascuns in Lacoste, unde i s-a alaturat si sotia sa, devenita complice al aventurilor sale. In Lacoste a angajat o serie noua de servitori, dar acestia se plangeau de abuzurile la care erau supusi si fugeau. Sade a fost fortat sa fuga in Italia, din nou. In aceasta perioada, a scris “Voyage d’Italie”, aceasta impreuna cu alte lucrari scrise in calatoriile sale, nu a fost tradusa niciodata in engleza.

In 1776 se intoarce in Lacoste, unde isi reia seria de angajari si abuzuri asupra servitorilor. Datorita acestor lucruri, in 1777, tatal uneia dintre fete, vine in Lacoste sa isi recupereze fiica, cu aceasta ocazie isi descarca arma in directia Marchizului, dar nu il nimereste.In acelasi an, Marchizul e inselat, e chemat urgent la capataiul mamei sale bolnave din Paris, care de fapt murise de ceva vreme. Aceasta masinatiune duce la arestarea lui si inchiderea sa in castelul Vincennes.
Desi reuseste sa evite pedeapsa cu moartea, el ramane inchis din ordinul regelui. Reuseste sa evadeze, dar e prins repede. Marchizul incepe sa scrie din nou si intalneste un coleg de breasla, Contele de Mirabeau, un alt scriitor erotic. Desi aveau acest lucru in comun, cei doi ajung sa se urasca reciproc.
In 1784 fortareata Vincennes e inchisa, iar Sade e transferat in Bastilia. Pe 2 iulie 1789, el a strigat de la fereastra celulei sale, catre multimea de afara: “Se ucid prizonieri aici!”, acest lucru a produs o mica revolta.
Doua zile mai tarziu a fost transferat la azilul de nebuni Charenton. Asedierea Bastiliei, preludiul Revolutiei Franceze, a avut loc pe 14 iulie.
In tot acest timp a lucrat la magnum opus-ul sau “Les 120 Journées de Sodome”. A fost eliberat din Charenton in 1790, dupa ce noul guvern a abolit notiunea de “lettre de cachet”. Sotia sa a obtinut divortul, la scurt timp dupa punerea sa in libertate.

In perioada cuprinsa intre 1790 si 1801, Sade a publicat o parte din scrierile sale sub protectia anonimatului, a intrat in politica si a devenit obez si aproape falit.
In 1801 Napoleon Bonaparte a ordonat arestarea celui care a scris cartile “Justine” si “Juliette”. Sade a fost arestat si inchis fara proces, a fost initial dus la Sainte- Pelagie, dar in urma acuzatiilor de seducere a celorlalti prizonieri, a fost mutat in fortareata Bicetre.
Datorita interventiei familiei sale, a fost declarat nebun si transferat in azilul de nebuni Charenton. Directorul acestei institutii, Abatele de Coulmier, i-a permis sa puna in scena, cu ajutorul celorlalti pacienti, cateva din nuvelele sale. Aceste puneri in scena au fost prezentate publicului parizian.

Coulmier si noua sa abordare a psihoterapiei a intampinat multa opozitie. In 1809, politia ordona mutarea lui Sade in carcera si ii interzic accesul la hartie si instrumente de scris, iar in 1813 guvernul il obliga pe Coulmier sa anuleze toate spectacolele de teatru.
Sade incepe o noua aventura, seduce pe fiica de 13 ani al unuia dintre angajatii de la Charenton, Madeleine Leclerc. Relatia a durat aproape 4 ani, pana la moartea lui Sade. In testamentul sau a lasat dispozitii clare in care se opunea oricarei incercari de deschidere a corpului sau, si mai cerea ca timp de 48 de ore de la moartea sa, cadavrul sau sa ramana in celula in care a murit, abia apoi sa fie ingropat. Un pic mai tarziu, craniul sau a fost luat pentru studii frenologice. Fiul sau a ars toate manuscrisele nepublicate, inclusiv “Les Journées de Florbelle”, o lucrare imensa multi-volum.

De Sade in societatea si cultura moderna

Numele familiei De Sade a fost aparat de abia in secolul 20 de catre Xavier de Sade, datorita interesului sau pentru operele Marchizului. Pana in 1948, Xavier a stiut foarte putine despre stramosul sau si operele sale, deoarece cea mai mare parte a lor au ramas nepublicate si necitite pe teritoriul Frantei pana in 1960. In aceasta perioada, Xavier a gasit o lada care continea jurnalele, scrisorile, manuscrisele si diverse documente legale care au apartinut Marchizului. Xavier a permis biografului Gilbert Lely sa publice aceste documente, intre anii 1948-1960.
In prezent, Xavier si familia sa, detin drepturile de autor asupra operei Marchizului, au obtinut aceste drepturi printr-o manevra legala dubioasa, deoarece Marchizul de Sade a murit cu aproape doua secole in urma, deci dreptul sau de autor a expirat.

Exista multe referinte in cultura populara despre Marchizul de Sade, inclusiv biografii si lucrari fictionale. Numele sau e folosit in diverse moduri pentru a evoca violenta sexuala, licentiozitatea si libertatea de exprimare. In cultura moderna, operele sale sunt privite drept o analiza a felului in care puterea si economia functioneaza, dar si ca literatura erotica.

Cuvintele sale explicite au constituit arma perfecta pentru societatea elitista corupta si valorile sale ipocrite, datorita carora a fost inchis.
Sade a devenit simbolul luptei artistului cu cenzura.

“Justine” a fost si e cea mai faimoasa lucrare a lui Sade, in ea se descriu peripetiile sexuale ale unei tinere fete. Sade scris o prima versiune pe vremea cand era inchis in Bastilia, definitivand-o in libertate. In filozofia lui Sade, Dumnezeu e rau, iar nedreptatile suferite de Justine sunt rezultatul negarii acestui lucru. Insusi Sade a declarat ca Justine e o carte “capabila sa il corupa si pe Diavol” si a negat ca el ar fi scriitorul. Conform lui D. J. Enright, filozofia lui Sade era foarte simpla: “daca savurezi raul, inseamna ca Natura a dorit sa fii rau, deci ar fi o rautate din partea ta, sa incerci sa fii bun”. Unii scriitori din secolul IX, au fost inspirati de ideea lui Sade, conform careia omul ar trebui sa se lase in voia instinctelor sale.

Sade s-a folosit de o multitudine de mijloace pornografice, care au dat nastere la lucrari provocatoare, pentru a subjuga valorile morale dominante a timpului sau, iar acest lucru a inspirat multi artisti din diverse domenii. Cruzimile descrise in operele sale au dat nastere conceptului de sadism.

Dar lucrarile lui Sade, sunt tinute in viata de artistii si intelectualii zilelor noastre, datorita faptului ca denota o filozofie a individualismului dus la extrem, o filozofie care s-a transformat in realitate datorita liberalismului economic din secolele urmatoare.

Articolul: Marchizul de Sade

Autor: Menssana, http://www.descopera.org