CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Soarta deputaţilor moldoveni din Sfatul Ţării care a hotarat Unirea cu Romania

Deputaţii Sfatului Ţării şi Lavrenti Beria

Faimosul dosar cu nr. 824 (care se păstrează în arhiva Serviciului de Informaţie şi Securitate al R. Moldova), intentat celor 13 deputaţi în Sfatul Ţării şi unui fost ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, capturaţi de bolşevici în vara anului 1940, avea să facă un drum la Moscova, pentru aprobare. De fapt, nimic surprinzător, întrucât orice mişcare în Basarabia de după 28 iunie 1940 trebuia aprobată de metropolă.

De data aceasta, NKVD-istul nr. 1 al RSS Moldoveneşti, maiorul Sazîkin, atribuind acestui dosar o importanţă deosebită, îl expediază comisarului poporului al Afacerilor Interne din Uniunea Sovietică, Lavrenti Pavlovici Beria, pentru a i se permite organizarea unui proces public. La sigur, Sazîkin a urmărit şi un scop propriu – o steluţă pe epoleţi sau o altă recompensă, căci, considera el, capturarea acestor demnitari a fost o operaţie de succes a nou-formatului NKVD moldovenesc.
Iată ce îi scria Sazîkin lui Beria:

Strict secret
Comisarului Poporului al Afacerilor Interne din Uniunea Sovietică,
Comisarului Securităţii de Stat de rangul I
Tov. Beria L. P.
Vă expediez pentru examinare dosarul penal referitor la 14 persoane, membri activi ai mişcării contrarevoluţionare „Blocul Moldovenesc” şi „Sfatul Ţării”.
 

În dosar sunt incluşi:
1. Uncu Feodor Mihailovici, 1887 anul naşterii, fost deputat în „Sfatul Ţării”, până la arest a fost funcţionar înalt.
2. Cojuhari Feodor Petrovici, 1879 a. n., colonel al armatei ţariste. Ministru al Apărării în „Sfatul Ţării”. Ulterior a fost deputat în Parlamentul României.
3. Neaga Feodor Ivanovici, 1878 a. n., până la arest a fost moşier.
4. Bodescu Vladimir Gheorghievici, 1868 a. n., naţionalist de marcă. Procuror al Curţii de Apel.
5. Ignatiuc Ivan Gheorghievici, 1893 a. n., până la arest a fost moşier.
6. Sinadino Pantelimon Victorovici, 1875 a. n., din 1907 până la 1917 membru al Dumei de Stat a fostei Rusii Ţariste. Moşier. Până la 1918 avea 4.500 ha.
7. Bivol Constantin Vasilievici, 1885 a. n., moşier.
8. Codreanu Ivan Stepanovici, 1879 a. n., până la arest a fost moşier.
9. Cotelli Emanuil Grigorievici, 1883 a. n., fost ofiţer al armatei ţariste, până la arest a fost moşier.
10. Ştirbeţ Luca Dimitrievici, 1889 a. n. , membru marcant al partidului ţărănist, până la arest a fost moşier.
11. Baltaga Alexandr Stepanovici, 1861 a. n., fost deputat în „Sfatul Ţării”, are 12 ordine şi medalii ale guvernului român, până la arest a fost mitropolit al Basarabiei.
12. Secara Nicolai Grigorievici, 1894 a. n., fost locţiitor al Ministrului Apărării în „Sfatul Ţării”. Până la arest a fost moşier.
13. Turcuman Grigorii Nicolaevici, 1890 a. n., fost ofiţer al armatei ţariste. Până la arest a fost moşier.
14. Botnariuc Stepan Mefodievici, 1875 a. n., membru marcant al partidelor burgheze. Până la arest a fost moşier.
 

În timpul cercetărilor, s-a confirmat întrutotul că aceste persoane, în anul 1918, au săvârşit ruperea cu forţa a Basarabiei de la Uniunea Sovietică şi au alipit-o la România, fapt pentru care au primit de la guvernul român câte 50 ha fiecare.
Plus la aceasta, aceste persoane au exercitat o activitate contrarevoluţionară pe teritoriul Basarabiei până în ziua venirii Armatei Roşii.Activitatea lor criminală în faţa poporului moldovenesc a fost demonstrată întrutotul, atât prin materialele anchetei, cât şi prin documentele ridicate din arhiva de stat română şi arhiva siguranţei.
Atribuind acestui dosar o importanţă politică mare, dar şi de agitaţie pentru truditorii Moldovei, prin vânzarea făţişă a Basarabiei prin intermediul afacerilor tainice a „Blocului Moldovenesc” cu guvernul român şi Rada Ucraineană, rog să aprobaţi organizarea unui proces public pentru acest caz.
 

Dosarul penal nr. 824, în 3 volume, privind participanţii contrarevoluţionari din „Blocul Moldovenesc” şi Sfatul Ţării.
Comisarul Poporului al Afacerilor Interne din RSSM, maior al Securităţii de Stat Sazîkin.
15 septembrie 1940
Nr. 603
or. Chişinău

Dar incredibil: dosarul, după ce se află mai mult de patru luni la Moscova, se întoarce la Chişinău, fără careva indicaţii. Lavrenti Beria nu avea timp să se ocupe şi de soarta celor 14 nefericiţi basarabeni. Veneau vremuri tulburi peste URSS.
Derutat că n-a primit nicio indicaţie, anchetatorul Cerepanov constată acest fapt printr-un certificat.

Certificat
Dosarul de anchetă nr. 824, privind învinuirea foştilor membri ai guvernului contrarevoluţionar „Sfatul Ţării” şi „Blocul Moldovenesc”, a fost expediat la NKVD URSS, unde s-a aflat de la 15 septembrie 1940 până la 28 ianuarie 1941.
Cauzele reţinerii acestuia la NKVD URSS nu sunt cunoscute nouă.
Anchetator superior al secţiei anchetă a NKVD RSSM,
locotenent inferior al Securităţii de Stat Cerepanov.
17.II.1941.

Nu s-a reuşit desfăşurarea unui proces public. Dar, şi fără procesul public, figuranţii acestui dosar n-au supravieţuit. Toţi au fost exterminaţi în gulagurile sovietice.
Iată soarta lor:
1.Teodor Uncu (n. 1881, com. Isacova, jud. Orhei – † 22.XI.1940, penitenciarul din Chişinău);
2. Teodor Cojuhari (n. 3.V.1879, or. Chişinău – † 23.I.1941, penitenciarul din Chişinău);
3. Teodor Neaga (n. 8.III.1880, com. Suruceni, jud. Chişinău – † 6.XII.1941, Gulag, Penza, Rusia);
4. Vladimir Bodescu (n. 4.III.1868, com. Durleşti, jud. Chişinău – † 28.XI.1941, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară);
5. Ion Ignatiuc (n. 15.II.1893, com. Prepeliţa, jud. Bălţi – † 26.I.1943, Gulag, RASS Tătară);
6. Pantelimon Sinadino (27.VII.1875, Chişinău – † Gulag, URSS, ?);
7. Constantin Bivol (n. 10.III.1885, com. Costeşti, jud. Chişinău – † 12.III.1942, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară);
8.Emanuil Cotelli (n. 25.I.1883, com. Zgărdeşti, jud. Bălţi – † 18.II.1943, Gulag, penitenciarul nr. 5 din or. Sverdlovsk, URSS);
9.Luca Ştirbeţ (n. 7.II.1889, com. Cărpineni, jud. Chişinău – † 15.III.1942, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară);
10. Alexandru Baltaga (n. 14.IV.1861, com. Lozova, jud. Chişinău – † 7.VIII.1941, Gulag, or. Kazan, RASS Tătară);
11. Nicolae Secara (n. 19.V.1894, com. Rudi, jud. Soroca – † 24.II.1942, Gulag, Penza, Rusia);
12. Grigore Turcuman (n. 20.X.1890, com. Tătărăuca Noua, jud. Soroca – † 28.V.1942, Gulag, Penza, Rusia);
13. Ştefan Botnariuc (n. 26.X.1875, com. Bălan, jud. Bălţi – † 22.VIII.1941, Gulag, Penza, Rusia).
Doar unul (Ion Codreanu, n. 1879, com. Ştefăneşti, jud. Soroca – † 15.II.1949, Bucureşti) a scăpat de masacru, fiind schimbat, în luna mai 1941, pe vestita ilegalistă comunistă Ana Pauker capturată de siguranţa română, care ulterior le-a adus multe belele românilor.
Cu excepţia lui Ion Codreanu, nici unul nu-şi are locul de veci stabilit, nici unul nu a fost înmormântat creştineşte.

Dr. în drept Mihai Taşcă,Chisinau

http://www.timpul.md/article/2009/05/07/1985

13/03/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

AROMANII DIN GRECIA

Tot la sud sau sud-vest de tara noastra si tot in Peninsula Balcanica, pe langa acei numerosi frati ai nostri (romani banateni, romani timoceni etc.) elementul romanesc isi gaseste o larga reprezentare printre aceia pe care, ca aromani, ii intalnim si astazi in Grecia, Albania, Macedonia sau Croatia.

Pentru a intelege mai bine prezenta acestora, uneori chiar masiva in aceste teritorii ceva mai departe de noi, se cere sa ne reamintim si cateva cunostinte de istorie mai veche.

Astfel, trebuie retinut faptul ca daca romanizarea de la nord de Dunare a stramosilor nostri traci a dus in Dacia Traiana la formarea poporului roman in sec. I i. Ch., apoi, expansiunea romanilor in Peninsula Balcanica, sub numele mai frecvent de valahi, aromani, macedo-romani, megleno-romani sau istro-romani.

De asemenea este necesar sa precizam ca, daca crestinarea celor de la nord a beneficiat, in timpul romanizarii lor, de invataturile Apostolului Andrei («cel dintai chemat»), cei din sud de Dunare au avut de profitat de pe urma invataturilor Apostolului Pavel, care i-a si vizitat de doua ori. Acestea ne permit sa dam deplina dreptate lui Vlad Bejan si Ion Caprean (1998), cand sustin ca, intr-adevar, «crestinismul nostru este peste tot, de origine latina».

 

 

 

ROMANII SI AROMANII-aria de raspandire

 

Din punct de vedere lingvistic, asemanarea mare dintre limba vorbita de cei din nord si limba vorbita de cei de la sud, de aceeasi origine latina, ne permite sa ne alturam acelora care sustin ca este vorba de o singura limba (formata inainte de orice alta influenta), cu eventual, doua dialecte.

Sub raport etnic si istoric, este necesar sa mai facem si precizarea ca dintre popoarele nomade, de origine germanica, mongola sau slava, care au ajuns in rasaritul Europei si in Peninsula Balcanica, un rol mai semnificativ le revine slavilor care, in sec. V s-au oprit la sudul Dunarii, dislocandu-i spre sud, pe acei traci romanizati care traiau aici.

Imprejurari ca acestea au dus mai la sud, la aparitia aromanilor care, mai ales la inceput, s-au raspandit cu deosebire in jurul Muntilor Pindului, ocupand in acest principal «leagan», teritorii intinse (Terra Valachorum), in zone cunoscute si dupa numele lor semnificativ de Valahia Mare, Valahia Mica, Valahia de Sud etc.

Numarul aromanilor de aici, din Grecia, cunoscuti si sub numele de «cuto-vlahi», «valahofoni» sau «farseroti» (de la Farsala), dupa unele statistici, ar putea fi cuprins intre 700 000 si 1 200 000. Daca putem vorbi de o reala prezenta romaneasca in Grecia, este destul sa-l citam pe istoricul Alexandru D. Dutu care, intr-un articol referitor la romanii din Grecia (aparut in «Dosarele istoriei», nr.6/1998, p.55-56) ne ofera date exacte asupra numarului mare de scoli si de biserici romanesti care functionau in aceasta tara, in perioada 1940 – 1942. (n.n. vezi si Adina Berciu Draghicescu – in lucrarea Romanii din Balcani : cultura si spiritualitate. Sf. Sec. XIX-inceputul sec. XX, Ed. Globus, Bucuresti 1996, dar si in alte lucrari de acelasi autor).

Astfel autorul inscrie printre altele Liceul Comercial si Gimnaziul Industrial de fete, din Salonic, Liceul din grebena si Gimnaziul din Ianina, cu un nr total de 410 elevi si 56 de profesori, precum scolile primare din Salonic, Veria, Doleani, Vodena, Fetita, Gramaticova, dandrova, Paticina, Nevesca, Beclamen, Vlaho-Clisura, Hrupiste, Cupa, Livezani, Ianina, Grebena, Baiasa, Breaza, Turia, Furca, Samarina si multe altele, cu un numar total de aproape 2 200 de elevi. La lunga lista a scolilor A. Dutu adauga si o lista a bisericilor romanesti, in care sunt mentionate cele din Veria, Doleani, Selia, Xilorivad, Gramaticea, Hrupiste, Grebena, Avdela, Turia, Drandova si Panadia, in care slujeau 25 de preoti romani.

Asemenea date ne fac sa deducem ca, intr-un trecut nu prea indepartat, numarul aromanilor din Grecia putea sa treaca de cifra de 1 million, cum apreciaza recent si Vasile Gh. Ion (2001). Aromanii din Grecia, considerati inca, de multe ori, ca «greci romanizati», au trebuit sa faca fata unei «ostilitati fatise», ori de cate ori au dorit sa-si manifeste apartenenta la romanism.

Cu o sensibilitate aparte, in special fata de cuto-vlahi (aromani), grecii au nesocotit interesele acestora, desi guvernul lor a subscris la Conventia Internationala referitoare la drepturile omului si ale minoritatilor. Asa se explica faptul ca, in anul 1945 au inchis scolile cu limba de predare romana si faptul ca in Grecia nu apare nici un ziar de limba aromana (n.n. !?), si ca nici macar la Atena nu exista o biserica romaneasca, (‘) iar procesul de asimilare la care sunt supusi in mod sistematic aromanii din aceasta tara, continua nestingherit. Cei 3 000 sau poate chiar 4 000 de romani, care reprezinta exilul romanesc de astazi (diaspora romaneasca), nu par, din pacate, sa poata face ceva substantial in acest domeniu, iar bursele pe care le acorda Statul roman copiilor confratilor nostri din Grecia, nu vor putea stopa procesul de asimilare la care sunt supusi.

Daca oficialii romani nu pot face mai mult in aceasta directie, este de dorit ca organismele internationale, mai vechi sau mai noi, din cadrul Uniunii Europene, sa-si spuna cuvantul, inainte de a fi prea tarziu.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat o grija si mai mare se impune sa fie acordata in aceasta zona si meglenoromanilor, acestui grup dialectal romanesc, care s-a constituit in Meglenia, situata la nordul Golfului Salonic.
Raspanditi pe un teritoriu de aproximativ 40 kmp, aromanii din Megleni, sau meglenitii, au devenit obiectul de studiu a numerosi cercetatori romani sau straini. Astfel, pe langa F. Weigland care, in 1892 a publicat la Leipzig o lucrare despre meglenii in limba germana, alte lucrari despre acestia sunt publicate de I. Nenitescu (1885), apoi de Pericle Papahagi (1900 si 1902) si indeosebi merita sa fie amintita lucrarea in trei volume a lingvistului Th. Capidan (1925 – 1935).

O reluare a interesului pentru megleni se face mai tarziu, in 1980, prin cercetarile lingvistice ale Matildei Caragiu-Marioteanu si prin studiul «Despre muzica megleno-romanilor» al lui Gh. Oprea, aparut in 1981 (‘). Un volum de Basme megleno-romane, de Maria Papagheoghian apare la Salonic, in 1984 iar, mai incoace, Petar Atanasov publica la Hamburg, in 1990, lucrarea Les megleno-romains de nos jours. Une aproche lingvistique. (n.n. aceasta lucrare a aparut si in limba romana in vara anului 2002 editata de Academia Romana). Tot Petar Atanasov scrie un articol recent Despre starea actuala si perspectivele romanitatii Sud-Dunarene, aparul in Scara, martie 2001, p. 170-173.

Tot interesul pentru megleno-romani l-a dus si pe cercetatorul roman Viorel Coman sa inregistreze cu atentie obiceiurile acestora, pe care le-a gasit «apropiate de cele ale romanilor nord-dunareni».

Am tinut sa citam toate acestea pentru a arata marele interes pe care l-a starnit, in lucrarea cercetatorilor, aceasta „enclava lingvistica” compacta, componenta evidenta a romanitatii balcanice. (n.n. iar noi tinem sa subliniem cu toata responsabilitatea ca exista curente de opinie obscure in special in Occident, dar care isi gasesc acoliti si pe meleagurile noastre dar mai ales la fratii nostri din Balcani, care vor sa acrediteze dialectul aroman drept limba, cu toate ca dovezile stiintifice si istorice dovedesc apartenenta sa la limba romana).

In monumentala lucrare «Marturii romanesti peste hotare » Acad. Virgil Candea are nevoie de aproape 200 de pagini pentru a se referi pe scurt la numeroasele marturii romanesti (asezaminte, documente, manuscrise, carti rare) din Grecia.

Cunoscutul cercetator roman afirma inca din introducerea lucrarii ca «pentru romanii din intreaga zona a Mediteranei Orientale a insemnat teritoriu de actiune culturala» si aceasta pentru faptul ca, dupa autor, «poate nu exista alt popor care sa fi inteles aria de manifestare a darniciei sale culturale, atat de largi, ca poporul nostru».

(«Romanii din jurul Romaniei» redactor coordonator prof. Dr. Doc. Ion Gherman, Ed. Vremea, Bucuresti, 2003 , p.478-481)

 

 

 

 

 

 

13/03/2010 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ROMANII DIN BANATUL SARBESC (VOIVODINA)

 

 

 

 

 

 

 

 

O parte importanta dintre romanii din Serbia este reprezentata de romanii din Voivodina (Banatul iugoslav sau Banatul sarbesc).

Acesti romani sunt aceia care au ramas in afara granitelor, odata cu delimitarea ce s-a facut dupa terminarea primului razboi mondial si dupa Conferinta de pace de la Paris. Numarul lor  atunci in 1921, era dupa Gligor Popi de aproximativ 80 000 de suflete.

Cum in prezent, dupa recensamantul din 1991, numarul acestora este de numai 30 830 se vede ca populatia romaneasca din zona s-a micsorat – asa dupa cum remarca acelasi autor – cu aproape 50%.

 Toti acesti romani din Banatul de sud sau central traiesc in mai multe localitati, din care unele sunt chiar in totalitate romanesti.

In alte localitati, alaturi de romani, traiesc si alte etnii, formand localitati mixte. Numerosi romani traiesc in localitati ca : Biserica Alba, Panciova, Zreman, Novi Sad si altele.

Intinsa pe o suprafata de 1 300 kmp si raspandita in 42 de localitati, populatia romaneasca de aici este supusa unei descresteri continue, din cauza unei natalitati scazute.

De retinut este, insa, ca romanii din Banatul iugoslav, multi sau putini, constituiau o populatie bastinasa, cu multe localitati din jurul orasului Varset, aparute in sec. XIV si XV.

Asemenea localitati mai veci sunt : Voivodint, Marcovat, Salcuta, Costei, Iablanca, s.a.

Desi in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, multi intelectuali romani din Banatul sarbesc s-au stabilit in tara sau in alte parti ale lumii, au fost destui si dintre aceia care, ramanand pe loc, au inceput sa se organizeze.

Cei care au rams pe loc au reusit sa puna bazele unui partid al lor – Partidul Roman – si au reusit astfel sa desemneze reprezentanti si in Adunarea Nationala a Iugoslaviei.

Romanii din Voivodina au devenit si mai activi, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta se vede si din faptul ca au reusit sa infiinteze o Uniune Culturala a Romanilor, cu un organ de publicitate, saptamanalul Libertatea, care a aparut la Varset in 1945.

Tot in Varset, se infiinteaza in 1948 Liceul Roman Mixt si apoi Teatrul Popular Roman.

Un succes deosebit pentru romanii din Banatul iugoslav este intemeierea in 1967 a Societatii de Limba Romana, a carei activitate, sub conducerea prof. Univ. Radu Florea, s-a concretizat in lucrarile : Contributii la istoria culturala a romanilor din Voivodina si Analele Societatii.

Toate acestea in cunostinta de cauza, ii dau dreptul profesorului dr. Gligor Popi sa sustina ca « minoritatea romana din Voivodina este o prezenta vie in viata social-economica, politica si culturala, de pe aceste meleaguri » si ca « in cursul istoriei soarta comuna a legat puternic cele doua popoare » din regiune.

Acest lucru rezulta si din aceea ca, tot in Voivodina, in localitatea Uzdine, exista o societate literar-artistica Tibiscus, care, de peste zece ani, editeaza revista cu acelasi nume.

Revista, considerata ca o « bijuterie de limba, curaj si intelepciune », are meritul de a fi adunat in jurul ei un numar mare de poeti si scriitori din zona si din alte comunitati romanesti.

La pastrarea identitatii romanilor din Banatul sarbesc au contribuit si contribuie si legaturile stranse cu romanii din judetele limitrofe, Timis si Caras Severin.

( „Romanii din jurul Romaniei” redactor coordonator prof. Dr. Doc. Ion Gherman, Ed. Vremea, Bucuresti 2003, p.463-465)

13/03/2010 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: