ALBANIA DUPA INDEPENDENTA,PANA LA CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
Sec. XX (1912-1940)
Putin dupa invingerea Turciei in Razboiul Balcanic,are loc la Londra, pe 12 Decembrie 1912 o conferinta a ambasadorilor din Marea Britanie, Germania, Russia, Austro-Ungaria, Franta si Italia.
In Conferinta de la Londra s-a hotarat sa fie recunoscut statul independent albanez,propunere care a primit si acordul Austro-Ungariei. La sugestia Rusiei, conferinta hotaraste sa schimbe granitele statului albanez justificand aceasta decizie ca fiind una corecta pentru a multumi si pe sarbi si pe greci.
Asadar, Kosovo este dat Serbiei, iar o mare parte din Cameria, Greciei. Multi analisti au avut indoieli in privinta viitorului statului albanez avand in vedere ca jumatate din populatia Albaniei era lasata in afara granitelor noului stat.
In plus, o minoritate de aproape 35 000 de greci se stabileste in sudul Albaniei. Grecii au pretins o suprafata mai mare de pamanant albanez, justificand ca in Albania traia un numar foarte mare de greci.
Din punctul de vedere al Greciei toti ortodocsii albanezi erau numarati ca greci. Imediat dupa aceasta conferinta, Kosovo si Cameria devin punctele cele mai fierbinti in relatiile Albania-Grecia, Albania-Iugoslavia.
Cu scopul de a asigura un sprijin mai mare pe plan international si pentru a crea o stabilitate politica, la sugestia Mariilor Puteri, in Albania se instaureaza monarhia.
Conducator al casei regale albaneze devine Printul Wilhelm ZuWied,de origine germana .
Printul Wilhelm
Situatia instabila (din cauza razboielor balcanice si Primului Razboi Mondial) si necunosterea realitatii albaneze au facut ca Printul Wied sa paraseasca Albania dupa numai 6 luni.
Albania devine camp de razboi intre italieni, Austro-Ungari, francezi, muntenegreni, sarbi si greci in situatia in care,neavand un conducator care sa gestioneze situatia , se gasea pur si simplu in fata problemei celei mai mari : supravietuirea ca tara.
In 1918 se organizeaza la Paris Conferinta Pacii. Franta, Italia si Marea Britanie propun divizarea tarii intre vecinii ei, partea de Nord pana la raul Shkumbin urmand sa apartina Serbiei si Muntenegrului, iar sudul Greciei.
Cel care s-a opus veto la acest plan a fost presedintele Statelor Unite Woodrow Wilson.
Odata cu sfarsitul Primului Raboi Mondial se incearca organizarea pe baze noi a statului albanez. In Ianuarie 1920 se organizeaza un Congres National cu scopul formarii unui guvern care sa mentina Albania unita.
In acelasi an ,in Decembrie 1920, Albania devine membra a Ligii Natiunilor.
La inceputul anului 1920 Albania este divizata intre doua curente politice. Pe de o parte erau conservatorii care erau urmasii feudalismului turcesc,condusi de Ahmet Zogu,un latifundar din nordul Albaniei (judetul Mat),iar tabara erau liberalii cu orientare pro-occidentala, condusi de care Fan S. Noli, un preot al bisericii ortodoxe, educat si scolit in SUA .
Luptele politica a creat divizari in societatea albaneza care s-au dovedit a fi foarte greu de trecut.
Cu toate acestea, viata in Albania intre 1920 – 1924 a fost caracterizatade toleranta politica, democratie si orientare occidentala.
Fan S. Noli conduce in Iunie 1924 Revolutia Democratica care il obliga pe Ahmet Zogu sa se refugieze in Iugoslavia.
Tot Noli organizeaza guvernul democratic si incearca sa aplice politici democratice, liberale si totodata moderne pentru Albania de atunci. Programul guvernului sau prevedea reforme radicale in viata sociala, culturala, economica si politica. Lipsa de sprijin intern si international (foarte putine tari au recunoscut guvernul lui) au facut ca adeptii lui sa fie din ce in ce mai putini la numar.
In aceste conditii, dupa numai 6 luni de guvernare Noli este detronat, iar Ahmet Zogu, ajutat si de catre armata iugoslava intra in Albania si formeaza un nou guvern.
Ahmet Zogu conduce Albania intre 1925-1939. Initial el a fost ales presedinte al Republicii (1925-1928), iar in 1929 el se proclama Regele Zog I al albanezilor.
Ahmet Zogu a reusit sa creeze o anumita stabilitate in viata politica din Albania
Regele Ahmed Zogu I (1895-1961)
In conditiile grele de inapoiere economica a tarii regele Zog I hotaraste sa duca o politica de atragere a unor investitori care sa ajute la dezvoltarea economica a tarii.
Incepand cu 1929 Albania semneaza un numar foarte mare de tratate economice cu Italia, care devine cel mai mare partener economic al sau.
Cu toate acestea, relatiile intre Albania si Italia nu au fost dintre cele mai bune si aceasta din cauza ca Italia dorea Albania ca baza militara pentru a-si extinde influenta in Balcani. Totul a culminat pe 7 aprilie, 1939 cand Italia lui Mussolini ataca Albania si o cucereste.
Ahmet Zog paraseste tara si se refugiaza, de data aceasta, in Grecia.
Sursa : Albaniaperomanerste.wordpress.com