Un ATAC ISRAELIAN impotriva Iranului ar fi un DEZASTRU ECONOMIC pentru SUA si UE

 

   Citez din articolul Israeli attack on Iran could be disaster — for U.S. economy

   Israel nu va fi complice la un al doilea Holocaust. Dacă Iran sau orice altă naţiune care ar vrea distrugerea Israelului este pe punctul de a achiziţiona arme nucleare, israelienii vor incerca să distrugă posibilităţile de imbogăţire a resurselor de uraniu ale naţiunii în cauză. În iunie 1981, Israel a lansat cu succes un atac aerian asupra unui reactor nuclear irakian, iar in 2007 a bombardat o fabrică din Siria suspectată de producerea de rachete cu plutoniu.
   Dar americanii ar trebui să fie conştienţi de faptul că atunci când Iran devine următoarea ţintă, va fi o lovitură pentru revenirea economică a SUA.
   Într-un efort de prevenire a intervenţiei militare asupra acestei probleme, „clubul” nuclear a încercat să convingă Iran să oprească programul de înarmare nucleară. Dar preşedintele Mahmoud Ahmadinejad a răspuns recent prin ameninţarea construirii unor 10 noi locuri de îmbogăţire cu uraniu. Nu există nicio dovadă că sancţiunile îl vor convinge pe domnul Ahmadinejad să renunţe la oportunitatea pe care o preconizează ca să-şi distrugă inamicul. Ceea ce face ca Israelul să nu aibă de ales.

   Repercursiunile economice ale unui atac vor avea bătaie lungă şi vor fi dureroase. Preţul petrolului va creşte vertiginos. Judecând după ceea ce s-a întâmplat în 1973, preţul ar putea ajunge în scurt timp la 300 de dolari pentru 1 baril de petrol. Vor fi din nou lungi cozi la staţiile de benzină şi probabil un program de raţionalizare a combustibilului. Ceea ce se va întâmpla pe termen lung va depinde foarte mult de poziţia Arabiei Saudite, dar pe termen scurt, lipsa petrolului va reprezenta un şoc puternic pentru economia SUA. Şomajul va depăşi în scurt timp nivelul celui înregistrat după al doilea Război Mondial, între 1980 şi 1981 – când a atins cote maxime. Instituţiile financiare abia şi-au revenit din Marea Recesiune şi se vor cufunda într-o altă criză.
   Impactul imediat asupra economiei europene va fi traumatizant. Mult mai dependentă decât SUA de rezervele de petrol din Orientul Mijlociu, Uniunea Europeana va înregistra o producţie în scădere şi rata şomajului va creşte din nou. În Franţa, unde au avut loc manifestări de stradă legate de şomaj în 2009, criza socială şi economică se va adânci şi va ameninţa stabilitatea actualului guvern. Germania este în mod special vulnerabilă faţă de orice ameninţare asupra pieţei de export a ţării, o schimbare care va avea loc foarte curând.
   Declinul Europei va trimite acele companii americane dependente de pieţele străine într-o nouă spirală descendentă. Exporturile SUA către Europa au rămas relativ constante în 2009. Ele sunt în mod substanţial mai jos decât cifrele înregistrate în 2008, dar au planat în jurul a 19 miliarde până la 23 de miliarde de dolari în acest an dificil. O prăbuşire bruscă în capacitatea Europei de a cumpăra bunuri şi servicii americane va reprezenta un al doilea şoc pentru multe companii şi comunităţi sin SUA.

   Această lovitură va şi mai pregnantă dacă Rusia va răspunde situaţiei de criză prin reducerea sau tăierea resurselor de gaz şi petrol furnizate către economiile din UE. În acest moment, este dificil de previzionat cum va reacţiona guvernul rus la un atac israelian, dar nu este niciun motiv să credem că liderii acestei ţări nu vor profita de această oportunitate pentru a consolida poziţia Rusiei la nivel mondial.
   Dacă producţia SUA se va micşora şi rata şomajului va creşte, economia va experimenta din nou stagnarea economică şi o inflaţie crescută. În 1970, două crize ale petrolului au subminat prosperitatea americană şi au lăsat afacerile vulnerabile la un deficit financiar de la nivelul anilor ‘60. Să rememorăm: anii ‘60 au fost aceia în care preşedintele Lyndon Johnson a anunţat grandios cum că SUA îşi poate permite şi armament şi unt. Nu a mers atunci, nu va merge nici acum.
   „Stimulentul adăugat” (stimulus plus) planează asupra economiei de astăzi. Stimulentul a mers, dar Congresul a adăugat o încredibilă arie de alocare a acestuia şi alte măsuri create pentru a mulţumi grupuri bine definite de votanţi şi alţi „prieteni financiari”. Atunci când republicanii controlau Congresul, au făcut acelaşi lucru. Acum trebuie să găsească cu toţii o soluţie la ieşirea de sub avalanşa de datorii care atârnă de economia ţării. Următoarea etapă a revenirii economice a SUA va fi călătorie dificilă, chiar şi în circumstanţe normale. După un atac israelian împotriva armelor nucleare, circumstanţele vor fi departe de normalitate.
   Având în vedere potenţialul crescut pentru un alt colaps al economiei, votanţii şi alte grupuri de interes ar trebui să facă zarvă pentru acţiuni mai concludente. Dar nu o fac. Axaţi pe probleme locale – aproape întotdeauna prioritare în SUA – ei nu acordă prea multă atenţie Iranului.
   Administraţia şi Congresul trebuie să se mişte rapid – înainte să de a deveni un fapt – pentru a alerta americanii în legătură această nouă ameniţare asupra securităţii economice. Oamenii, asemenea liderilor acestora, trebuie să înţeleagă că ceasul încă ticăie pentru această criză.
   Louis Galambos este istoric în economie şi editor la Universitatea Johns Hopkins pentru documentele preşedintelui Eisenhower. A scris de curând un studiu intitulat „Societatea creativă – şi preţul pe care americanii l-au plătit pentru aceasta”.

Saccsiv weblog

Publicitate

Marea Caraibelor ascunde o cetate scufundata

Utilizand un minisubmarin de ultima ora, o echipa mixta de cercetatori, canadiano-cubaneza, a descoperit ca in adancurile Marii Caraibelor exista niste structuri regulate din piatra, imposibil sa fie considerate formatiuni naturale. Cu alte cuvinte, au fost descoperite vestigii mai vechi decat piramidele egiptene ale unei civilizatii necunoscute.

O performanta politica, tehnologica si arheologica

Descoperirea acestor ruine reprezinta o mare performanta arheologica, dar ea a fost posibila abia dupa rezolvarea unir probleme de ordin politic si tehnologic.
Pe de o parte, explorarile submarine din apele teritoriale ale Cubei sunt extrem de dificile, din motive politice. Americanii, la fel ca multe state europene, nu se pot apropia, deoarece nu primesc autorizatiile necesare, in semn de protest fata de embargoul la care este supus regimul de la Havana. Totusi, guvernul comunist al lui Fidel Castro a acceptat un parteneriat cu o companie canadiana de explorari subacvatice, Advanced Digital Communications (ADC).
Pe de alta parte, tehnologiile utilizate sunt dintre cele mai avansate, incluzand radare ultraperformante, sonare cu dubla frecventa de mare fidelitate si minisubmarine teleghidate. Numai asa s-a putut stabili un nou record, descoprindu-se o cetate situata la adancimea record de 640 metri.
In fine, din punct de vedere arheologic, insemnatatea orasului scufundat din largul Cubei este, vom vedea, covarsitoare.

Orase disparute in loc de comori prierdute

In principiu, tinta cautarilor realizate de canadieni impreuna cu Academia Cubaneza de Stiinte o reprezentau galioanele care transportau aur incas in Spania. Dar explorarile preliminare efectuate cu ajutorul unor radare performante au semnalat si altceva in afara de posibile corabii scufundate. Parea ceea ce Paulina Zelitsky, inginer oceanograf la ADC, a numit initial primavara aceasta drept “niste structuri impresionante, care aduceau cu un vast centru urban”. Prudenta, ea a adaugat ca “ar insema sa fim total iresposabili sa spunem ce este acolo, inainte de a vedea exact”. Prudenta excesiva, s-ar putea spune, deoarece au fost realizate cateva imagini si cu ajutorul unui sonar de precizie, care a aratat ce se ascunde la adancimea de peste 600 de metri: un platou subacatic imens, care cuprindea structuri de piartra distribuite simetric, care indicau un oras partial acoperit cu nisip. privite de sus, formele indicate de sonar semanau cu piramide, drumuri si cladiri.
Intrigati de primele descoperiri, cercetatorii de la ADC au revenit impreuna cu partenerii lor Cubanezi la fata locului in luna iulie. De data aceasta erau pregatiti, avand la bordul navei Ulises nu doar arheologi, ci si un mic robot submarin, din categoria Remotely Operated Vehicle (ROV), capabil sa coboare pana la o adacime de 600 de metri, echipat fiind cu camere de luat vederi.

Misterul este aproape intact

Imaginile transmise la suprafata au confirmat prezenta unor ruine, pe o suprafata de 12 km2. Operatorii au putut vedea la lumina reflectoarelor blocuri mari, aparent de granit, evident slefuite, dispuse in formatiuni perpediculare si circulare. Marea majoritate a blocurilor de piatra au dimensiuni cuprinse intre 2 si 4,8 metri, o parte dintre acestea fiind rasturnate unele peste altele.
Arheologii nu au nici cea mai vaga banuiala cu privire la constructorii cetatii scufundate. In schimb, geologii sunt insa in masura sa afirme ca terenul pe care a fost ridicata se afla deasupra apelor acum sase mii de ani. Asadar, aceasta este vechimea minima a ruinelor subacvatice din Marea Caraibelor, care sunt astfel mai vechi decat pirmadiele egiptene. Ultimul lucru sigur care se mai stie este ca scufundarea trebuie sa fi fost de origine vulcanica. In rest, numai ipoteze.
Legat de acestea, recenta descoperire adunce un sprijin suplimentar teoriei conform careia Cuba ar fi fost, pe vremuri, legata de America Latina de o limba de pamant. In plus, asa cum arata Paulina Zelitsky, “aceasta descoperire lanseaza o multime de ipoteze noi cu privire la miscarile tectonice si la colonizarile de acum aproximativ 10.000 de ani”.
Ramane ca o expeditie viitoare sa aduca la suprafata imagini mult mai precise. Pentru aceasta este necesar un submarin nu miniatura, ci unul cu echipaj uman, capabil sa poarte reflectoare mai puternice si camere de luat vederi mai sensibile.

(SURSA: BBC).

Muppets si Rapsodia Boemiana