CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MOLDAVSKIJ JAZYK-o aberaţie lingvistică motivată politic (III)


 

Teoreticienii existenţei limbii moldoveneşti speculează, în plus glotonimul moldovenesc, care este unul secundar, situându-se la acelaşi nivel cu termenii muntean, bănăţean, oltean etc., ei subsumându-se celui de român(esc); după ei, însă, termenul moldovenesc ar numi o altă realitate lingvistică decât cea românească.
Această teorie este contrazisă, de asemenea, de geografia lingvistică şi de datele oferite de dialectologie. Nu există, în spaţiul românesc, izoglose orientate pe direcţia nord-sud, ci toate sunt orientate pe direcţia vest-est: “După cum demonstrează hărţile Atlasului Lingvistic Român şi ale Atlasului Lingvistic Moldovenesc, nici o izoglosă fonetică, gramaticală sau lexicală referitoare la fondul tradiţional nu separă Prutul de restul ariei oldovene comune, ci toate izoglosele prin care se disting grupurile de graiuri (nordice, centrale şi sudice) din cadrul subdialectului dacoromân menţionat au direcţia de la vest la est, întinzându-se peste Prut şi Nistru […]” (p. 349).
Sub aspect formal, utilizarea alfabetului chirilic în varianta rusească modernă (cu unele mici modificări) a fost – şi este menită până în ziua de astăzi în Transnistria – să accentueze aşa-numitele aspecte diferenţiatoare ale celor două limbi. Impunerea grafiei cu alfabetul latin a constituit, incontestabil, un câştig, într-un moment de redeşteptare naţională, în anii ‘90, repede înăbuşit de clasa politică de la Chişinău şi de indiferenţa criminală a politicienilor de la Bucureşti, indiferent de culoarea lor politică.
Până la urmă, o limbă trăieşte prin vorbitorii acesteia. În ciuda stabilirii/colonizării teritoriului cu rusofoni şi a deportării/lichidării multor autohtoni, “românii din RSS Moldovenească/Republica Moldova reprezintă opulaţia băştinaşă majoritară” (p. 350); conform aceleiaşi enciclopedii, vorbitorii de limbă română, după recensământul din 1989, sunt în număr de aproximativ 2.900.000 de locuitori, adică 64,5% (p. 617).
De menţionat şi faptul că bilingvismul romano-rus (inegal, favorabil limbii ruseşti) a fost prezent mai ales în centrele orăşeneşti, afectând incomparabil mai puţin lumea satului.
Pătrunderea rusismelor în limba română de peste Prut a constituit un rezultat firesc (dar nu şi dezirabil!) al presiunii limbii oficiale, dar ele se manifestă la nivelul vocabularului administrativ sau tehnic, care este destul de fluctuant, gata să se schimbe în funcţie de realitatea extralingvistică (a se face comparaţie, de exemplu, între lexicul oficial-administrativ din Româniade dinainte de 1989 şi cel actual, sau la explozia de neologisme apusene în domeniile tehnice şi ştiinţifice în ultimele două decenii). Conform lucrării pe care o analizăm (p. 137), “în perioada comunistă s-a înregistrat […] un regres parţial în ceea ce priveşte dezvoltarea unitară, sincronică a limbii române din România şi din fosta U.R.S.S. […] această etapă a cunoscut o influenţă rusă, slavă şi limitată la limbajul politic din România, puternică şi variată în fosta U.R.S.S.”.
Considerăm că, dacă ar exista voinţă politică, o sincronizare a variantelor limbii române de pe cele două maluri ale Prutului s-ar putea realiza pe parcursul unei singure generaţii. Însă, orientarea politrucilor de pe malul Bâcului pare a fi cu totul alta, dacă ne gândim la creditul acordat unor nostalgici sovietici precum A. LAZAROV sau V. STATI (ultimul, autorul celei mai ridicole lucrări lexicografice, un dicţionar moldovenesc- românesc!) …
Această întinsă analiză a două lucrări extrem de solid alcătuite şi care dau dovadă de o incontestabilă probitate ştiinţifică ne îndreaptă înspre o firească concluzie:

“LIMBA MOLDOVENEASCĂ NU EXISTĂ DECÂT ÎN MINŢILE BOLNAVE ALE CLASEI POLITICE CHIŞINEVIENE
ŞI ALE SLUGILOR INTERESATE SI OBEDIENTE ALE ACESTEIA,
CARE SE PREZINTĂ ÎN POSTURA DE SAVANŢI, DE MARI LINGVIŞTI!”

Indiferent de unghiul de vedere pe care ne situăm (cel al istoricului, al romanistului, al dialectologului, al sociologului etc.), unitatea limbii române până dincolo de Nistru este incontestabilă. Aşa-zisa “limbă moldovenească” nu este altceva decât graiul moldovenesc împănat la suprafaţă cu rusisme din cauza vitregiilor istoriei. Vânturile nefaste ale politicii pot să deformeze pentru moment realitatea; rolul oamenilor de ştiinţă e să aducă la lumină adevărul şi să-l susţină în faţa întregii lumi.

Prof. ALEXANDRU CIUBÎCĂ, Colegiul Naţional „Al Papiu Ilarian”, Tg. Mureş
Publicitate

16/01/2010 - Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: