Opus Dei ,organizaţia ce conduce Biserica Catolică

 Sediul Opus Dei din America

Opus Dei a fost fondată în 1934, în Spania, de către preotul aragonez Jose Maria Escriva de Balaguer (1902-1975). Doctrina sa spirituală este conţinută în întregime de singura lucrare scrisă de el, intitulată Camino, care nu este decât o culegere de maxime, fără mare originalitate, şi unde teologia propriu-zisă este absentă. Găsim însă aici următoarea maximă, care caracterizează o întreagă morală: „Ştii cum acţionează societăţile secrete; ele nu au căutat niciodată să câştige masele. E mai bine să rămâi ascuns: nu dezvălui niciun detaliu al apostolatului tău.”

Societăţile secrete catolice nu sunt o noutate

În lumina acestei recomandări, vedem cât valorează silogismul menţionat mai sus. În fapt, societăţile secrete catolice n-au lipsit de-a lungul istoriei: în secolul al XVII-lea a existat Compania Sfintei Taine, specializată în drenarea moştenirilor şi extorcarea secretelor de familie în umbra confesionalelor, şi împotriva căreia Moliere a scris Tartuffe; în timpul Papei Pius al X-lea a fiinţat Sodalitium Pianum, societate secretă integralistă creată de monseniorul Benigni, prelat roman, şi ale cărei denunţuri au terorizat pe toţi catolicii liberali; a mai existat, mult mai puţin cunoscut, Hieronul din Val-d’Or, o sectă de catolici ezoterişti creată pe la 1880 de un aristocrat spaniol, marchizul de Sarachaga, la Paray-le-Monial (Sa ne-et-Loire), leagăn al cultului Sacre-Coeur.

Fondatorul Opus Dei a fost beatificat

Să ne oprim aici cu comparaţia, deoarece Opus Dei a cucerit în cadrul Bisericii catolice o poziţie cât se poate de oficială. A fost ridicată de Pius al XII-lea la rangul de institut secular în 1947, apoi la cel de pre-latură, depinzând direct de Sfântul Scaun, de către Ioan-Paul al II-lea, care are pentru ea o predilecţie evidentă, în aşa măsură încât în 1992 l-a beatificat pe fondatorul Escriva de Balaguer la numai şaptesprezece ani de la moarte, fapt fără precedent în istoria Bisericii.

Opus Dei nu este deci o societate secretă; nu este însă mai puţin o societate cu secrete. Cea mai bună dovadă o constituie faptul că nu şi-a publicat niciodată constituţiile, adică statutele, al căror text le este necunoscut până şi membrilor ei. Escriva de Balaguer a scris: „Opus Dei nu urmăreşte niciun scop temporal sau politic; dacă prin absurd acest fapt s-ar produce, ea ar fi imediat dizolvată.” Spunând acestea, viitorul preafericit profera o mare minciună.

Opus Dei cucereşte puterea politică în Spania

În 1936, când izbucneşte războiul din Spania, Opus există doar de doi ani, iar Balaguer, care are 34, se află la Burgos, în zona franchistă. Îl întâlneşte acolo pe Caudillo în persoană. În 1939, după înfrângerea republicană, Opus controlează Consiliul superior al cercetării ştiinţifice; în 1956, unul dintre conducătorii ei, Lopez Rodo, este secretar de stat însărcinat cu reforma administrativă, apoi devine viceprim-ministru; în 1957, Opus are deja trei miniştri, în 1962 un al patrulea, iar în 1969 numărul lor se ridică la 10.

Odată cucerite poziţiile-cheie ale puterii, Opus face totul pentru a elimina Falanga, cea mai mare parte a ei fiind sclerozată în spiritul „fost combatant”, şi în care o minoritate evoluează periculos spre stânga. După ce a infiltrat cu uşurinţă tehnocraţia şi sectoarele cele mai dinamice ale patronatului, Opus lucrează, nu fără succes, la modernizarea vechiului capitalism spaniol. Planul este, deoarece Franco e octogenar, să proclame un rege de paie, după ce va fi instalat la conducere un om cu mână de fier, pe amiralul Carrero Blanco. Planul se va izbi însă de două evenimente neprevăzute, răsunătoare: întâi, amiralul, promovat vicepreşedinte al guvernului, este executat de un comando de antifranchişti basci; apoi, ieşită la lumină, o urâtă afacere zdruncină Opus – afacerea MATESA.

Afacerea MATESA

Societatea cu această siglă, care are şaptezeci de filiale în toată lumea şi al cărei preşedinte-di rector general, Juan Vila Reyes, este un fidel al Opus, se ocupă oficial de exportul războaielor de ţesut şi beneficiază, în acest sens, de importante ajutoare pentru export, acordate de Banca de credit industrial, ai cărei preşedinte şi vicepreşedinte sunt, de asemenea, membri ai pioasei instituţii. În realitate, MATESA nu exportă decât puţine maşini şi converteşte cea mai mare parte a ajutoarelor în cote de participare la societăţi controlate – aţi ghicit – de Opus. Scandalul care nu întârzie a se declanşa, în 1969, face lumină asupra metodelor de finanţare a acesteia, supranumite de aici înainte Sfânta-Mafia.

Această păţanie nu va descuraja deloc Opus Dei să se angajeze în alte combinaţii financiare, dar cu o prudenţă sporită. Când unul dintre membri, Ruiz Mateos, la început simplu producător de vinuri în Jerez, care înfiinţase cu ajutorul ei şi în mare parte spre profitul ei o societate multinaţională, RUMASA, grupând şase sute de întreprinderi şi douăzeci de bănci, a fost prins în 1983 cu un pasiv ilicit de 2 miliarde de dolari, Opus l-a lăsat, cu sânge rece, să se prăbuşească. Văzând că a fost ţap ispăşitor, imprudentul om de afaceri a făcut judecătorilor numeroase dezvăluiri, bazate pe documente, arătând cum finanţase Opus Dei.

De câte ori se produce un astfel de accident, Sfânta-Mafia are un răspuns gata pregătit, dar care este un pic prea şubred: „Acţiunile unuia sau altuia dintre membrii noştri sunt afaceri private care nu angajează cu nimic instituţia.”

O altă afacere marca Opus Dei

În 1981, Institutul activităţilor religioase, altă bancă vaticană al cărei preşedinte este, în acel moment, episcopul american Marcinkus, este antrenată în falimentul surorii sale gemene Ambrosiano, la conducerea căreia se afla Roberto Calvi, un membru al P2 (societate francmasonică italiană). Or, deşi în acel timp Vaticanul se plânge că are greutăţi cu plata personalului, Marcinkus găseşte 250 de milioane de dolari pentru a-i rambursa creditorilor. S-a spus că această sumă a fost furnizată de Opus Dei, care ar fi pretins, în schimb, dreptul de a orienta politica Sfântului Scaun faţă de ţările din Est şi din lumea a treia. Este genul de situaţie care nu poate fi demonstrată niciodată prin A plus B, dar totul s-a petrecut ca şi cum acest zvon ar fi fost adevărat.

Puterea lui Opus Dei în interiorul Bisericii Catolice

Cu cei optzeci de mii de membri în toată lumea, din care în jur de două mii în Franţa, cu numeroase instituţii de învăţământ superior şi reţelele mediatice a căror paternitate n-o recunoaşte niciodată deschis, Opus Dei a reuşit să ocupe multe pârghii de conducere în cadrul Biserici şi este în mare parte responsabilă de sabotarea poziţiilor luate de conciliul Vatican II, de opoziţia faţă de teologia eliberării, de directivele, aberante în epoca SIDA, în privinţa contracepţiei, pe scurt de neo-fundamentalismul care îşi face din nou apariţia în ierarhia catolică.

Puterea ei ocultă se face însă simţită în Europa de Est, reconvertită la economia de piaţă, în ţările lumii a treia, în America Latină, în Irlanda şi, bineînţeles, în locul de origine, adică statul spaniol. Disciplina de tip militar, morala obedienţei pasive, abilitatea în manipularea spiritelor şi, la nevoie, smulgerea membrilor din mediul lor familial, spiritul elitist şi cultul secretului fac din această grupare, totuşi, o sectă printre celelalte, dar a cărei putere o face cu atât mai mult periculoasă.

Sursa: http://www.Descopera.ro

Calvarul bucovinenilor sub ocupatia sovietica

Evenimentele dramatice din vara anului 1940 au intrerupt brusc viata pasnica a locuitorilor Bucovinei, Basarabiei si tinutului Herta. In decurs de sase zile (28 iunie – 3 iulie 1940), Romania a cedat Uniunii Sovietice o suprafata de 50.762 kilometri patrati (inclusiv 6262 km patrati in Bucovina) din teritoriul sau, cu o populatie de cca. 3.776.000 de locuitori. Chiar din primele zile, regimul totalitar-stalinist a purces la sovietizarea teritoriilor anexate, fenomen ale carui consecinte au fost impunerea ideologiei totalitar-comuniste si distrugerea vietii politice si a structurii socio-economice traditionale in teritoriile respective. Dumitru Covalciuc, in studiul sau „Romanii nord-bucovineni in exilul totalitarismului sovietic”, demonstreaza ca „prin promovarea politicii staliniste de genocid etnic, in perioada 1940-1941 si in perioada 1944-1952 au existat cinci etape legate de modificarea structurii etnice a populatiei ramase in teritoriul ocupat”. Fiecare etapa a constituit o veriga a unui lant de masuri si metode represive, necunoscute pana atunci de o populatie „eliberata” nici mai mult, nici mai putin, decat „de sub jugul cotropitorilor burghezo-mosieresti romani”.

In acest sens, s-au adoptat legi privind interzicerea fostelor partide politice, nationalizarea pamantului si a intreprinderilor, socializarea imobilelor, colectivizarea agriculturii, au fost desfiintate societatile culturale, au fost suprimate toate publicatiile periodice etc. Deoarece pentru perioada de pana la primul recensamant sovietic din 1959 nu exista date oficiale sistematizate privind schimbarea structurii etnice a regiunii Cernauti si cauzele acesteia, pentru a pastra obiectivitatea, pe parcursul cercetarilor ne-am bazat doar pe declaratiile martorilor oculari, facand trimiteri la acele informatii care deja fusesera date publicitatii. Masacrarea elementelor „anti-sovietice” Prima etapa au constituit-o executiile izolate ale „elementelor antisovietice”, urmate de masacrarea organizata a populatiei. Imediat dupa „eliberare”, noile autoritati au declansat pe teritoriul regiunii Cernauti sistemul de faradelegi si crime oribile indreptat impotriva populatiei bastinase. Sub pretextul ca intentionau sa treaca frontiera si sa se stabileasca in Romania, sute de oameni au fost impuscati fara cercetari si judecata, in curtile lor, pe drumuri, pe campuri, in locuri publice. Altii au fost executati pentru ca ar fi facut spionaj… in favoarea Romaniei. Membrii fostelor partide politice din perioada interbelica, fostii primari, ofiteri, jandarmi, preceptori, preoti, care n-au reusit sa se refugieze in Romania, au fost arestati si escortati in directii necunoscute, de unde nimeni nu s-a intors. Pana la primele „alegeri libere” din 12 ianuarie 1941, actiunile de lichidare fizica a romanilor nord-bucovineni, herteni si nord-basarabeni, care faceau parte din componenta regiunii Cernauti, au avut un caracter oarecum mai izolat si victime ale regimului bolsevic au devenit in temei asa-zisii „exploatatori” ai oamenilor muncii, aceia care nutreau sentimente ostile fata de Armata Rosie, care incercau sa fuga in Romania. Invazia comisarilor In urma unei decizii adoptate de Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist din Ucraina, in regiunea Cernauti au fost trimise 4.970 de persoane pregatite sa traduca in viata directivele autoritatilor centrale, dintre care 893 de activisti de partid, 1004 activisti sovietici, 777 de specialisti in domeniul industriei, 540 de receptioneri, 195 de specialisti in domeniul comertului, 137 de lucratori ai Justitiei si Procuraturii etc. Dintre acestia, 3145 erau membri plini sau candidati de partid. „Specialistii” nou-veniti au fost numiti in toate functiile superioare de conducere. Autohtonilor li s-au rezervat posturi de ranguri inferioare. O directie distincta in actiunile sovieticilor a constituit-o depistarea asa-zisilor „dusmani ai oranduirii socialiste”, eliminarea oricarei opozitii, deportarea nemultumitilor. Teroarea a facut „parte integranta din procedeele si obiectivele bolsevice, motiv pentru care – spre deosebire de teroarea iacobina, care a durat numai un an, – ea avea sa insoteasca regimul totalitar comunist de-a lungul intregii sale existente”. Deportarile si intemnitarile erau si o modalitate de a forta nationalitatile din noile regiuni sa se subordoneze total lui Stalin. In acest scop, in teritoriile anexate, intr-un mod accelerat au fost constituite organele de represiune. Astfel, la 1 septembrie 1940 era deja organizata si completata cu cadre Directia pentru Regiunea Cernauti a Comisariatului Popular pentru Probleme Interne (cunoscut sub abrevierea NKVD), cu tot cu sectiile ei raionale. In februarie 1941, pe baza acestei Directii, au fost create Directii independente pentru Regiunea Cernauti ale NKVD-ului si Comisariatului Popular pentru Securitatea Statului (NKGB), cu lucratori recrutati din diverse regiuni ale Ucrainei si ale altor republici sovietice. Prin ordinul NKVD-ului Uniunii Sovietice, din 7 septembrie 1940, si a unuia similar al NKVD-ului Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, din 20 septembrie 1940, s-a dispus infiintarea pe teritoriul regiunii a patru inchisori: doua la Cernauti (nr. 1, prevazuta cu 128 de angajati si un plafon de 700 de intemnitati; nr. 2, cu 46 de angajati si 160 de detinuti), una la Hotin (42 de angajati si 100 de intemnitati) si alta la Storojinet (41 de angajati si 60 de detinuti). In plus, la Cernauti a fost organizat un arest preventiv, cu 40 de angajati si cu un plafon de 160 de detinuti. In scurt timp, insa, numarul detinutilor avea sa depaseasca de cateva ori plafonul total planificat. Deportarile Deja la 2 august 1940, Bogdan Kobulov, adjunctul Comisarului NKVD al URSS, semna un ordin de deportare a 12.191 de „elemente antisovietice” din regiunile romanesti incorporate (la 28 iunie 1940) RSS Ucrainene. Acest fapt demonstreaza ca fisarea persoanelor respective s-a desfasurat intr-un interval mai mic de o luna de zile. De la Cernauti, in luna august 1940, au fost expediate in Siberia doua esaloane cu deportati. Insa operatiunea de depistare si deportare a bucovinenilor nu s-a oprit aici. Toti asa-numitii „dusmani ai puterii sovietice” au fost trecuti initial in tabele speciale, fiind apoi arestati si condamnati, iar familiile lor deportate in regiunile estice ale Uniunii Sovietice. Astfel, la 4 decembrie 1940, Martinov, capitan al Securitatii de Stat, seful Directiei NKVD pentru Regiunea Cernauti, trimitea la Ministerul de Interne de la Kiev un tabel cu numele a 2057 de persoane care urmau sa fie deportate. Pe aceste liste au fost trecuti 855 mari comercianti, 302 mari proprietari de imobile, 245 inalti functionari, 227 industriasi, 141 fosti politisti, 77 fosti agenti ai Sigurantei, 80 de prostituate, 74 mosieri si 26 alb-gardisti. In perioada imediat urmatoare, toti acestia au fost deportati in Siberia. In februarie 1941, la prima Conferinta regionala a Partidului Comunist, Ivan Hrusetki, prim-secretar, sublinia ca numarul „dusmanilor puterii sovietice”, depistati in ultima vreme numai in orasul Cernauti, se ridica la 658 de persoane, provenind din categoriile sociale mentionate mai sus. Casele confiscate de la proprietarii legitimi erau trecute in mainile miilor de „specialisti” adusi din regiunile estice. La sate, unde trebuia distrusa baza sociala a capitalismului pentru a putea realiza cooperativizarea si a putea organiza colhozuri, s-a aplicat „politica de deschiaburire”. Catre sfarsitul lunii februarie 1941, pe liste speciale au fost incluse 3970 de gospodarii ale chiaburilor din intreg tinutul. Acestia, impreuna cu familiile lor, au fost deportati in Siberia si Kazahstan in vederea „reeducarii”. Deja in primele luni de ocupatie a inceput un aflux masiv de oameni din diferite regiuni ale URSS, care se stabileau cu traiul in locuintele si casele bucovinenilor si basarabenilor refugiati sau deportati. Fuga in Romania Desfasurarea fulgeratoare a evenimentelor de la sfarsitul lunii iunie 1940 a facut ca multe familii sa se pomeneasca despartite de noua linie a frontierei sovieto-romane. Foarte multe persoane, mai ales in mediul rural, dar si in cel urban, au fost surprinse de vertiginoasa inaintare a Armatei Rosii si nu au avut timp sa se retraga impreuna cu armata si administratia romaneasca. Multi au fost intorsi din drum de catre soldatii sovietici. Din 3 iulie 1940, asa cum informa populatia un anunt oficial, noua frontiera cu Romania a fost inchisa „cu lacat”, lipsind oamenii de posibilitatea legala de a se refugia. Aceasta situatie i-a constrans pe locuitori, mai ales pe cei de origine romana, sa incerce sa traverseze clandestin noua linie de demarcatie. Unii au fost arestati de granicerii sovietici si persecutati, altii au reusit totusi sa ajunga in Romania. Potrivit datelor oficiale sovietice, din sectorul detasamentului 97 graniceri, care se intindea de la granita pana la 7,5 km de Cernauti, in primele cinci luni de ocupatie (iulie – noiembrie 1940), au trecut ilegal frontiera 471 de persoane din diverse localitati ale raioanelor Hliboca, Herta, Putila si Storojinet. Din satele mai indepartate de frontiera, din raioanele Vascauti, Zastavna, Noua-Sulita, Sadagura si Cernauti rural, s-au refugiat clandestin in Romania, catre sfarsitul lunii decembrie, 628 de persoane. Trebuie sa subliniem faptul ca emigrarea nu cunostea granite etnice sau sociale. In primul an al dominatiei sovietice, potrivit datelor unui cercetator ucrainean, numarul refugiatilor veniti in Romania din regiunea Cernauti a fost de circa 7000 de persoane. Cu siguranta, numarul acestora a fost mult mai mare, reiesind din faptul ca numai pana la 23 august 1941, in circa sapte saptamani de administratie romaneasca, au revenit la casele lor 6827 de persoane, procesul continuand si in perioada urmatoare, mai ales ca o parte dintre refugiati si repatriati nu s-au mai reintors la bastina, preferand sa ramana in alte zone ale tarii. Pe langa intarirea pazei frontierei, autoritatile bolsevice au inceput sa alcatuiasca liste cu familiile ale caror membri (unul sau mai multi) au plecat in Romania dupa instalarea stapanirii sovietice si care erau considerati „tradatori ai patriei”. Deja la 1 ianuarie 1941, in tabelul alcatuit de granicerii sovietici din date preliminare, pentru localitatile ce intrau in zona detasamentului 97 graniceri, au fost trecute numele a 1085 de persoane. Din celelalte localitati, din datele adunate pana la 7 decembrie 1940, pe liste au fost incluse 1294 de persoane. De asemenea, in urma unor denunturi ale consatenilor, au fost luate in evidenta si persoanele care aveau doar intentia sa plece in Romania. In categoria de „tradatori ai patriei” au fost incadrati si barbatii care, desfasurandu-si serviciul militar in armata romana, nu au revenit, dupa 28 iunie 1940, in localitatile de origine. Multi dintre fugari apelau la serviciile unor calauze provenite din randul satenilor din localitatile de frontiera, insa autoritatile bolsevice au creat, in scurt timp, propria retea de „calauze”, care ii conduceau pe refugiati direct in mainile sau – si mai tragic – sub focul granicerilor. Romani impuscati de granicerii sovietici Cei retinuti erau transportati intr-un lagar de „arestati”, care fusesera prinsi pe granita. Un asemenea lagar se afla in curtea proprietarului Carjitchi din comuna Vadul-Siret. Dupa cum ne marturisea Dumitru Nimigeanu din Tereblecea, in timp de numai o luna dupa invazia Bucovinei, in acel lagar se aflau deja 2400 de persoane. Afara de acesta, mai existau inca noua asemenea lagare, toate pline. „Acesta era lagarul pentru zona noastra, in care se aflau inchisi preoti, profesori, invatatori, primari, functionari si foarte multi pensionari, carora comunistii nu le-au platit nici o pensie. Printre acestia erau si doi generali iesiti la pensie, al caror nume nu-l stiu… Numai 5% au scapat…, restul de 95% au fost incarcati in camioane si dusi in gara Vadul-Siret, unde au fost urcati in vagoane de marfa cu destinatia Siberia”. Dupa sase luni de ocupatie comunista, in inchisorile din Cernauti nu mai era loc pentru arestati, umplandu-se si cazarmile cu oameni nevinovati. Astfel „erau pline cazarmile regimentelor 3 Graniceri, 11 Rosiori si 4 Pioneri. Mii si mii de oameni gemeau sub lacat. Multi din ei s-au stins chiar atunci, in 1940”. Din acest motiv, mai multe grupuri de bucovineni au cautat sa fie pregatite in eventualitatea unei ciocniri cu ostasii sovietici. La 19 noiembrie 1940, 40 de familii, in numar de 105 persoane, din satul Suceveni, avand 20 de arme si munitia necesara, au incercat sa treaca clandestin frontiera in zona localitatii Fantana-Alba. In confruntarea nocturna cu granicerii, trei oameni au fost ucisi, doi raniti au fost capturati de sovietici, restul grupului, inclusiv cinci raniti, a ajuns cu bine la Radauti. In schimb, in scurt timp rudele apropiate ale celor 105 persoane au fost arestate si deportate. Mult mai norocosi s-au dovedit a fi cei peste 100 de locuitori din Mahala, Ostrita, Horecea si alte sate, care au reusit, in ianuarie 1941, sa treaca granita si sa ajunga in Romania. Acest fapt a inspirat incredere altor sateni. Drept urmare, in noaptea de 6/7 februarie 1941, un grup de peste 500 de persoane din Mahala, Cotul-Ostritei, Buda, Sirauti, Horecea-Urbana si Ostrita a incercat sa treaca in Romania. La orele 6 dimineata, satenii, ale caror intentii erau cunoscute deja autoritatilor prin intermediul unui turnator, au fost descoperiti de catre granicerii sovietici. In urma unor rafale de mitraliere trase din doua sau chiar trei directii, vreo cinci sute de refugiati au fost ucisi, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica si N. Isac. Circa 57 de persoane au reusit sa ajunga in Romania, profitand de intuneric, iar 44 au fost arestati si deferiti justitiei in calitate de „membri ai organizatiei contrarevolutionare”. La 14 aprilie 1941, tribunalul Districtului militar Kiev a condamnat la moarte 12 persoane, ceilalti 32 fiind pedepsiti cu cate 10 ani de munca silnica si 5 ani lipsire de drepturi politice fiecare, precum si cu confiscarea avutului. Ca si in cazul precedent, toti membrii familiilor acestor „tradatori ai patriei” au fost deportati in Siberia. Decapitarea invatamantului Universitatea din Cernauti, deja la 13 august 1940, a devenit o institutie superioara de invatamant de tip sovietic. in locul profesorilor romani refugiati au fost angajati in principal rusi si ucraineni, care erau preocupati in principal de extinderea influentei limbilor rusa si ucraineana. In regiunea Cernauti a fost permisa functionarea a 538 de scoli, dintre care 408 ucrainene, 111 in limba „moldoveneasca”, 10 rusesti si 9 cu alte limbi de instruire. In noul an de invatamant 1940/1941 minoritatilor din regiune li s-a permis functionarea a 114 scoli „moldovenesti”, 11 rusesti si 9 evreiesti. Insa din prima luna „s-a procedat la recensamantul si verificarea cadrelor didactice”. Au fost excluse cadrele care s-au dovedit a fi facut politica in trecut sau la care s-a depistat ca ar fi avut simpatii politice fata de unele partide din Romania. Erau preferati in primul rand profesorii de origine evreiasca, pe urma cei de origine ucraineana si numai pe ultimul plan veneau cadrele de origine romana si poloneza… Aceasta ierarhizare s-a pastrat tot tompul si in toate sferele de activitate”. Sub lozinca „alegerilor organelor sindicale”, inca la 22 iulie 1940 au fost lichidate „sindicatele burgheze”, printre care si sindicatul muncitorilor romani „Breasla”. Cu ajutorul comitetelor saracimii, create in localitatile nord-bucovinene, au fost inventariate casele si averile parasite de catre persoanele refugiate in Romania, au fost intocmite listele fostilor primari, perceptori, jandarmi, ofiteri, membrilor partidelor politice din Romania, care n-au avut posibilitatea sa se refugieze in momentul ocuparii nordului Bucovinei de catre trupele sovietice si care au fost arestati si aruncati in inchisori si lagare de concentrare inca din vara anului 1940. Germanii parasesc „paradisul sovietic” Dupa trei luni de stapanire sovietica, pentru etnicii germani din aceste teritorii deja nu mai exista nici o indoiala ca nu au o alternativa mai buna decat sa se repatrieze in patria lor istorica. Indeosebi generatia tanara opta pentru o repatriere organizata in Germania. De asemenea multi romani si ucraineni s-au hotarat sa se repatrieze. Problemele economice, precum si frica fata de teroarea totalitarista, au jucat un rol decisiv in luarea acestor hotarari. Comisia germana de repatriere si-a inceput activitatea la Cernauti la 15 septembrie 1940. Primii 1000 de repatriati au plecat spre Germania la 17 septembrie, iar peste doua luni, la 17 noiembrie, ultimul transport cu germani bucovineni a plecat din Cernauti. Timp de doua luni, pe aceasta cale au parasit nordul Bucovinei 43.641 de persoane. Totusi inca 3446 de germani din nordul Bucovinei au ramas in teritoriul ocupat de sovietici. Pentru multi romani bucovineni, dar si locuitori de alte etnii, s-a ivit o noua sansa ca prin intermediul acestei comisii sa poata parasi acest teritoriu. Din aceasta comisie a facut parte si Herbert Mayer, conferentiar la Catedra de Fizica a Universitatii din Cernauti, care a acordat un mare sprijin romanilor sa plece in Germania. La sfarsitul lunii noiembrie 1940 in Germania erau deja cca. 3000 de refugiati romani. Multi dintre ei au nimerit in Germania in lagare. In mai 1941 la Bucuresti, Cercul Bucovinenilor a format o comisie din Gheorghe Vantu, Constantin Zoppa si Aurel Morariu, cu obligatia de a examina si a se referi la romanii care se aflau in lagarele din Germania in 1941 si care urmau sa fie repatriati, in sfarsit, in Romania. Printre cele 1501 de persoane incluse in aceste liste identificam familii de intelectuali cu rol deosebit in viata culturala a Bucovinei: Leonida Bodnarescu, fost director al liceului din Radauti aflat in 1940 la Cernauti, L. Tomoioaga, fostul director al scolii Normale din Cernauti, Alexandru Zavulovici, fost profesor de muzica la scoala Normala din Cernauti, Ion Cavulea, profesor de geografie la scoala Normala din Cernauti, Arcadie Dugan, cercetator stiintific, Traian Cantemir, istoric literar. Persoanele incluse in aceste liste erau insotite si de membri ai familiei, spre exemplu: Vasile Razvan, socrul academicianului Radu Grigorovici, familia Sfintitchi (Sfintescu), rude apropiate tot ale academicianului Radu Grigorovici, precum si mai multe persoane cu numele Trebici (rude ale academicianului V. Trebici din Horecea) etc.. Multi din acesti refugiati s-au intors ulterior in Romania. Numai in iunie 1941 au revenit in nordul Moldovei mai mult de 1000 de refugiati din Germania. Cu ajutorul Comisiei germane de repatriere au parasit nordul Bucovinei si cca. 4.000 de ucraineni. De asemenea, o parte din polonezii din Cernauti, care se aflau in legaturi de rubedenie cu familiile germane, au plecat, impreuna cu acestea, in toamna anului 1940 din capitala Bucovinei. Potrivit unui recensamant, realizat de autoritatile romane in august 1941, in Cernauti au fost consemnate doar 3523 de persoane de etnie poloneza. Concomitent avea loc repatrierea sau refugierea in principal a romanilor din Basarabia si nordul Bucovinei.

Sursa:Ziua.ro

Faptele penale ale „eliberatorilor” sovietici

 

 

 

 

 

 

Prefectura Politiei Capitalei monitoriza „incidentele” provocate de ostasi imbracati in uniforma Armatei Rosii .
Timp de 45 de ani, dosarul Politiei Capitalei cu privire la infractiunile comise in Bucuresti de soldatii Armatei Rosii a fost strict secret.

A ramas ingropat in arhive mult dupa ce subiectul incetase sa mai fie tabu. Aici l-a descoperit Stelian Tanase, pornit pe urmele unei legende: cea a frumoasei Zaraza, eroina unui celebru tango interbelic, dar si a unei povestiri tragice.

Povestea spune ca Zaraza, iubita indragitului cantaret Cristian Vasile, ar fi fost asasinata la ordinul marelui rival muzical al acestuia, Zavaidoc.

Comanditarul crimei ar fi murit el insusi cateva zile mai tarziu. Stim ca Zavaidoc a fost rapus de boala la 15 ianuarie 1945.

Teribilul omor ar fi trebuit sa aiba loc, asadar, cam in aceeasi perioada. A fost el consemnat in documentele Politiei Capitalei? Tragedia Zarazei a fost reala, sau e doar literatura?

 

 

 

 

Comunistii romani, dirijati  de sovietici, se manifestau din ce in ce mai obraznic si mai hotarati sa preia prin orice mijloace puterea. In fotografia de mai sus, luata la  o manifestatie de 1 mai din acei ani, vedem portrete ale lui Friedrich Engels si Stalin alaturi de lozinci potrivite: “Traiasca femeile muncitoare TARANCE si INTELECTUALE in lupta pentru MARIREA PRODUCTIEI”, “Jos specula. Sa marim productia. Sa creiem COOPERATIVE” etc.

 

 

 

„Davai ceas, davai palton!” Versurile celebrului cuplet al lui Tanase descriu prea palid realitatea sumbra a Bucurestiului aflat sub ocupatie sovietica. Jafurile, talhariile, actele de vandalism, incaierarile in plina strada, crimele comise cu sange rece sau la intamplare, in aburii betiilor violente – toate intrasera in rutina cotidiana.

O demonstreaza rapoartele Politiei Capitalei, din care am ales sa va prezentam astazi cateva, acoperind perioada 25 decembrie 1944 – 20 februarie 1945. Documentele nu mai au nevoie de nici un comentariu.

Intertitlurile apartin redactiei. Decembrie 1944 – sarbatori sub ocupatie
De Craciun, 1944, la ora 23.00, in localul Lescenco (restaurant cu tipic rusesc) din Calea Victoriei nr. 2, mai multi militari imbracati in uniforme sovietice si engleze s-au batut intre ei. Incidentul a fost aplanat fara urmari.

Pe 28 decembrie 1944, la ora 16.30, locotonentul adjutant Povleomenco, impreuna cu un sublocotenent in uniforma sovietica, s-au prezentat in strada Iordache Golescu nr. 24 la comerciantul Costescu Octavian si, pe baza unui act ce s-a dovedit fals, i-a pretins o suma de bani de la 50.000 in sus, pentru armamentul necesar Armatei Rosii.

Comerciantul afirmand ca nu are aceasta suma, a promis ca va da dupa ce se va convinge la Comandamentul Sovietic daca actul prezentat este veritabil.

Locotenentul sovietic a pretins atunci sa ii dea cat are, amenintand ca, in caz contrar, va veni noaptea cu o masina si cu 10 soldati si-l va ridica.

Trecand apoi peste drum la comerciantul Popescu, i-au pretins 70.000 lei, lasandu-i o nota scrisa sa-i duca suma la locuinta sa din b-dul Elisabeta.

Trecand un gardian public si fiind chemat de comerciantul Popescu, acesta a invitat pe cei doi ofiteri sovietici la Comisariat.

Sublocotenentul a fugit, iar locotenentul a fost condus la Comisariat, de unde a fost inaintat Comandamentului Sovietic. 29 decembrie.

La ora 19.30, in blocul Diamandi din Piata Confederatiei Balcanice au intrat 4 militari imbracati in uniforma sovietica, in stare de ebrietate, care amenintau cu revolverul si cereau femei. Intervenind o patrula romano-sovietica, 2 dintre militarii rusi au fost dusi la Comandamentul Sovietic, iar 2 au fost lasati sa doarma in acel bloc. 30 decembrie.

La ora 23.00 noaptea, locotenentul sovietic Victor Alexandrovici, domiciliat la Hotel Paris camera 100, a oprit in dreptul statuii lui Tache Ionescu o masina proprietate a Presedintiei Consiliului de Ministri, in folosinta d-lui Ministru Vladescu Racoasa si, amenintand cu revolverul pe sofeurul Bacalov Petre, l-a silit sa-l duca la Hotelul Paris din str. Academiei.

Ajunsi la Hotel, ofiterul l-a dat jos din masina pe sofeur, iar el a pornit cu automobilul, intrand cu el in vitrina magazinului Salvus din b-dul Bratianu nr. 26. A fost distrusa vitrina, iar masinii i s-au cauzat mari stricaciuni, ramanand imobilizata.

Eliberatorii sovietici celebreaza noul an 1945 2 ianuarie 1945. La orele 23, masina nr 11242 B.Tx. s-a oprit in Calea Grivitei nr.158 in dreptul magazinului lui Radulescu.

Din masina au coborat 2 militari in uniforme sovietice care au spart usa magazinului, luand mai multe marfuri pe care le-au pus in masina.

Trecand in acelasi timp o patrula mixta romano-rusa, a intervenit, tragand focuri de arma in aer, dar cei 2 militari au fugit cu masina spre b-dul Basarab.

La intretaierea b-dului Basarab cu Calea Grivitei, masina s-a oprit, un militar a fugit si la strigatele celuilalt din masina a intervenit gardianul Goaga Gheorghe care a condus masina, cu ajutorul unui sofeur ce trecea pe Calea Grivitei, la circumscriptia 22 Politie.

Militarul din masina era ranit. In timp ce se anunta Comandamentul Sovietic, militarul din masina, care ulterior a fost identificat a fi sergentul major Caniev Alexandru din Reg. 6, si-a tras un glont de revolver in tampla, murind.

Masina cu marfurile furate si cadavrul sergentului major au fost luate de organele militare sovietice, care fac cercetarile. In seara de 3 ianuarie a.c., in bacania lui Ilie Brandusi din str. Laborator nr. 24 au intrat 7 militari imbracati in uniforme sovietice care venise cu auto nr. 9084 B.

Intrand in bacanie, au inchis usa si obloanele si, amenintand cu revolverele pe comerciant, i-au luat din tejghea cca. 40.000 lei si din portofel 60.000.

De asemeni, i-au luat sergentului concentrat Nicolae Constantin, care se afla in bacanie, suma de 20.000 lei.

Dupa aceasta, acei militari s-au urcat in masina si au plecat spre soseaua Vitan. Sergentul N.C. s-a urcat pe bara din spate a masinii cu scopul de a-i urmari. Pe soseaua Vitan, masina s-a defectat si s-a oprit.

S-a iscat o busculada intre sergentul N.C. si militarii imbracati in uniforma sovietica, care au reusit sa fuga.

Facandu-se cercetari pentru a se stabili a cui este masina, s-a aflat ca este proprietatea profesorului Virgil Z. din str. Labirint 6, de la domiciliul caruia a fost ridicata in dupa-amiaza acelei zile de catre soldatii imbracati in uniforme sovietice.

Gardianul public Patrascu D-tru, pe la ora 20.15, fiind in statia de tramvai de la intersectia b-dul Lascar Catargiu cu str. General Manu, a fost luat intr-o masina de catre 3 militari imbracati in uniforme sovietice pentru a le arata unde este hotelul Ambasador.

Masina a luat-o insa spre sos. Kiseleff, unde gardianul a fost batut de catre militari, luandu-i-se revolverul, mantaua de piele, centura si suma de 6000 lei.

In cafeneaua lui Dobrescu din Hanul cu Tei au intrat patru militari imbracati in uniforme sovietice si, somand cu mitralierele pe cei cca. 30 de clienti cari se aflau in cafenea, le-au luat banii si ceasurile, dupa care au disparut.

In saloanele Roxy din strada Lipscani 53, in timpul balului dat de sindicatul Patronilor Meseriasi, ivindu-se o cearta intre niste civili, un locotenent sovietic a intervenit si, scotand din buzunar un revolver, a tras un foc de arma in tavan.

Dupa aceasta, voind sa bage in buzunar revolverul, acesta s-a descarcat si l-a ranit la piciorul stang. Cu o masina a fost trimis la spitalul Elias.

La Casa de Transporturi Mesageria din str. Gogu Cantacuzino nr. 76 un soldat imbracat in uniforma sovietica, inarmat cu un revolver, a spart un geam de la fereastra, a patruns inauntru, a legat pe omul de serviciu Buchman Willy, care dormea, cu firul de telefon si a luat dintr-o lada mai multe sute de metri de panza, dupa care a disparut.

In ziua de 4 ianuarie a.c. la orele 20.40, 3 militari imbracati in uniforme sovietice si un civil au oprit sub amenintarea armelor masina marca Desotto cu nr. circulatie 90 B, proprietatea Ministerului de Finante, dupa care au disparut cu ea. In masina se gasea numai sofeurul.

La orele 23.30, alti soldati imbracati in uniforma sovietica au oprit masina marca Buick cu nr. de circulatie 4223 B, proprietatea Ministerului Afacerilor Interne, si au disparut cu ea. In masina nu se gasea decat sofeurul.

In ziua de 6 ianuarie a.c. ora 14.00, patronul hotelului Lyon din calea Grivitei nr. 90, facand un control in camerele de la etajul 1 in camera 14 unde locuiau niste militari sovietici, a gasit ascuns sub un pat cadavrul unuia dintre militari. Nu s-au gasit nici hainele si nici actele acestuia pentru a fi identificat.

Intrucat tovarasii de camera ai acestuia disparusera cu 2 zile inainte, sunt banuiti a fi autorii crimei. Cazul se cerceteaza de Comandamentul Sovietic.

Jafuri si crime fara noima In ziua de 11 ianuarie a.c., pe la orele 21.00, pe str. Crucea de Piatra, in dreptul casei cu nr. 4, muncitorul Nicolae Moldoveanu, fara domiciliu stabil in Capitala, a fost impuscat de 2 militari imbracati in uniforme sovietice.

Numitul a mai avut putere sa mearga la spitalul Caritas din str. Bradului, unde a incetat din viata. In ziua de 12 ianuarie a.c., in ceasornicaria lui Victor Rozanier din Sos. Pantelimon nr. 197 au intrat 2 militari imbracati in uniforme sovietice si, dupa ce i-au luat 2 ceasornice ale lor pe care le dadusera cu o zi inainte la reparat, au luat toate ceasornicele – in numar de cca. 50 – care se gaseau in atelier pentru reparat, proprietatea unor clienti.

In ziua de 17 ianurie a.c., orele 19.30, gardianul public Filimon Stefan, auzind scandal in carciuma din calea Vacaresti nr. 364, a intrat sa vada ce este.

Imediat dupa aceea a intrat in local si un civil insotit de un ostas imbracat in uniforma armatei sovietice, care i-a cerut gardianului sa le arate cartusele ce are.

Gardianul raspunzand ca nu are cartuse, militarul imbracat in uniforma sovietica a tras mai multe focuri de revolver in gardian.

Unul din cartuse a lovit gardianul in omoplatul stang. Alt cartus a lovit in picior pe numitul Atanasiu Nicolae din Sos. Vitan nr. 171, ce se afla in local.

Dupa acest fapt, civilul cat si militarul au iesit din local, fugind cu o masina care-i astepta in fata carciumei si in care se mai aflau 3 soldati imbracati in uniforma sovietica.

Un soldat sovietic, probabil in stare de ebrietate, a spart vitrina magazinului de manufactura al dlui Garabetian din str. Soarelui nr. 5, furand 3 baloturi de stofa, pe care le-a lasat la portarul hotelului Gabroveni unde locuia.

Portarul a anuntat Circa 12, care a comunicat comand. Sovietic din Calea Calarasi nr. 174, care l-a ridicat.

In ziua de 21 ianuarie a.c. pe la ora 20.45, un gardian public a condus la Comisariatul 5 de Politie pe subofiterul sovietic Alexandru Ivanovici pentru faptul ca luase numitului Voicu Dogaru – delegatul sindicatului CAM din Tg. Jiu – suma de 30.000 lei si manusile, si lui Trifu Tripcovici – comerciant din str. Badea Cartan nr. 13 – suma de 18.000 lei, un ceas de aur cu lant de aur in valoare de cca 240.000 lei.

Subofiterul sovietic a comis aceasta fapta insotit de un alt militar care a reusit sa dispara. In timpul urmaririi sale, a tras asupra gardianului si a publicului numeroase focuri de revolver.

In comisariat a provocat scandal, lovind si pe un gardian de serviciu. Fiind anuntat Batalionul rus de interventie, a venit un domn locotenent care l-a ridicat.

In ziua de 21 ianuarie a.c. pe la orele 16.00, 8 militari imbracati in uniforme sovietice, in stare de ebrietate, au intrat in cinematograful Gloria din calea Vacaresti, unde au provocat scandal si au tras focuri de arma in ecran. Intervenind patrula sovietica au fost arestati 3, iar restul 5 au fugit.

Sfarsit de ianuarie cu alcool si violenta In noaptea de 19/20 a.c., pe la orele 2.00, pe b-dul Basarab colt cu str. Chisinau, 2 militari imbracati in uniforme sovietice au abandonat in lipsa de benzina autoturismul nr. 2306 B proprietatea Presedintiei Consiliului de Ministri ce fusese ridicat in cursul zilei de 18 crt. din sos. Jianu colt cu str. Dorobanti.

In ziua de 19 ianuarie a.c. pe la ora 20.00, in bodega lui Marin Andreescu din str. Dogari nr. 34, au patruns 7 militari imbracati in uniforme sovietice, inarmati, si un civil si, sub amenintarea armelor, au luat din tejghea suma de 600.000 lei, sticle cu bauturi iar de la clientii din local au luat banii, actele si ceasurile, dupa care au disparut cu o masina.

In locuinta si croitoria lui Marcu Segall din str. Th. Sperantia nr. 19, in ziua de 19 ianuarie, pe la ora 21.00, au patruns 6 militari imbracati in uniforme sovietice si, in timp ce 3 amenintau cu revolverele, ceilalti au incarcat intr-o masina ce astepta afara hainele din pravalie, dupa care au disparut.

In ziua de 27 ianuarie a.c., pe la orele 17.40, in cladirea din str. G-ral Eremia Grigorescu nr. 20, au intrat 3 militari imbracati in uniforme sovietice insotiti de un civil si au luat d-lor Dr. Ctin Doljanu si Nicolae Arabu, un palton barbatesc imblanit cu lutru si cu guler de vidra, 13 costume de haine barbatesti, linjerie de corp si pat, bijuterii, bani si acte de identitate – dupa care au disparut.

In ziua de 28 ianuarie a.c., pe la orele 20.00, mai multi militari imbracati in uniforma sovietica au intrat in localurile de pe Calea Vacaresti de la numerele 16, 52 si 64, tragand cu armele si amenintand consumatorii, cum si trecatorii de pe strada.

In ziua de 29 ianuarie a.c., pe la orele 17.00, in locuinta maiorului Chircorian din str. Borzesti nr. 3 au intrat un ostas imbracat in uniforma sovietica si 3 civili care cunosteau limba rusa si, dupa ce au legat pe dl. Ctin Circopol, au taiat firele telefonului si rascolind intreg apartamentul au umplut 4 geamantane mari cu haine, blani, rochii, bijuterii si cca 700.000 lei, dupa care au disparut cu masina nr 12827 B.Tx – condusa de un civil langa care se afla un militar imbracat in uniforma sovietica, inarmat cu un pistol automat.

 

Cu automatele prin oras

In ziua de 2 februarie a.c., intre orele 12.30 -13.00, patru militari imbracati in uniforme sovietice si un civil, toti inarmati, au intrat in locuinta medicului Teodor Paun din Calea Rahovei nr. 236, in lipsa acestuia, si – motivand ca ar dori o consultatie – dupa ce au aflat topografia locului, au luat pe sotia, copiii si servitoarea medicului impreuna cu doi clienti ce se aflau in sala de asteptare si i-au bagat in cabinetul de consultatie, unde un militar i-a tinut sub amenintarea revolverului, in timp ce altul pazea intrarea, iar restul au ravasit locuinta luand 60.000, bijuterii in valoare de 3.000.000 lei si o haina de astrahan.

Au incercat sa sparga si cassa de bani cu topoarele gasite in bucatarie, insa nu au reusit.

Dupa aceea au disparut cu o masina cu care venisera si care ii astepta in apropierea locuintei. In seara de 4 februarie a.c., pe la orele 22.00, pe str. Matei Basarab, indivizi imbracati in uniforme sovietice si care vorbeau ruseste au impuscat mortal pe Iosif Parvu cu domiciliul in str. Romulus nr. 46.

In seara de 5 februarie a.c., trei militari imbracati in uniforma sovietica insotiti de un civil, fiind cu autocamioneta nr. 63710, dupa ce au consumat bautura fara sa plateasca in carciuma din Calea Mosilor, au tras cu armele automate dupa carciumareasa si cetateni, doi dintre militari au reusit sa fuga impreuna cu civilul, iar un ostas impreuna cu masina au fost ridicati o patrula.

In dupa-amiaza zilei de 5 februarie a.c., pe la orele 18.00, in locuinta dnei Rasela Aronovici Cogan din str. Polizu nr. 24 au intrat trei militari imbracati in uniforma sovietica insotiti de doi civili, care – dupa ce au trantit-o jos si i-au pus calus in gura, ei si servitoarei, au cautat prin casa, luand suma de 1.000.000 lei si un inel de aur.

In ziua de 6 februarie a.c., pe la orele 15.30, o masina fara numar in care se aflau patru militari imbracati in uniforma sovietica, venind cu mare viteza pe bd. Lascar Catargiu cu directia Piata Victoriei, la intersectia cu str. Grigore Alexandrescu a lovit un cal ce traversa bulevardul, rupandu-i picioarele si apoi a intrat intr-un pom pe trotuar.

In seara de 17 februarie a.c., pe la orele 22.30, in locuinta lui Ion Catan din str. Foisor nr. 38 au intrat opt militari imbracati in uniforme sovietice care, dupa ce au lovit pe acesta cu revolverele, i-au luat mai multe costume de haine si bani, disparand cu doua masini care ii asteptau in strada.

In seara de 17 februarie a.c., pe la orele 20.00, locotenentul sovietic Ruzoi Alexandru, fiind in stare de ebrietate, pe calea Dorobanti in dreptul casei cu nr. 65 a oprit masina nr. 11.777 Tx.B. condusa de sofeurul Codre Stefan din str. Popa Rusu nr. 9 pe care l-a lovit, apoi a tras mai multe focuri de revolver in motor – cu care ocazie s-a impuscat in palma stanga.

Ofiterul sovietic s-a dus la spitalul Floreasca pentru a se pansa, de unde a fost ridicat de o masina sovietica. In seara de 17 februarie a.c., Stefan Eremia – parchetar din str. I. Cegan nr. 14 – pe cand dormea pe la orele 24.00 intr-o cafenea pe str. Domnita Anastasia nr. 21, a fost impuscat in abdomen cu un glonte tras de un necunoscut de afara. Starea lui fiind grava, a fost internat la spitalul Brancovenesc.

Din cercetarile facute a reiesit ca glontele a fost tras de unul dintre ostasii imbracati in uniforma sovietica ce batuse la usa cafenelei spre a li se deschide si care au disparut fara a fi identificati.

Soldatii groazei

In seara de 18 februarie a.c., pe la orele 22.00, 2 militari imbracati in uniforme sovietice ce venisera cu o masina, prin ruperea lacatului de la poarta au patruns in locuinta comerciantului Leonida Gavrilescu din str. Doamna Ghica nr. 176. Aici, amenintand cu revolverele, au deschis cassa de bani de unde au luat cca. 250.000 lei.

Deasemenea au mai luat un aparat de radio. Desi comerciantul daduse alarma in vecini si se adunase lume la poarta, totusi cei doi militari au reusit sa dispara. Se fac cercetari de catre Comisariatul 18 Politie, unul dintre militari fiind recunoscut de comerciant.

In seara de 18 februarie a.c., pe la orele 22.00, in locuinta lui Paul Tereanu din str. Matei Basarab nr. 24 au intrat mai multi militari imbracati in uniforme sovietice si, amenintand cu revolverele, au luat doua inele si patru ceasornice.

In bd. Pache Protopopescu, la sediul societatii Apolon-Petrol au intrat 5 militari imbracati in uniforma sovietica, luand sume de bani si obiecte.

Raportul ajunge la Parchetul Curtii Martiale CMC, la Comisia Romana ptr. Aplicarea Armistitiului, la Marelel Stat Major, Sectia Vll, la Domnul colonel Alexiev.

In seara de 20 februrie a.c., pe la orele 22.00, in locuinta lui Moise Halpern din str. Pitagora nr. 31 au intrat doi militari imbracati in uniforme sovietice, insotiti de un civil si, amenintand cu revolvere, i-au luat un ceas de aur in valoare de cca. 300.000, dupa care au disparut tragand focuri de revolver in aer.

In noaptea de 20-21 februarie a.c., pe la orele 2.00, un gardian public si o patrula rusa au surprins doi militari imbracati in uniforma sovietica si un civil care sparsesera vitrina magazinului lui Haimu Gutman din strada Carol si incercau sa fure stofe si haine.

Au fost condusi la Comandamentul Sovietic din Calea Grivitei nr. 76. In seara de 20 Februarie a.c., la orele 19.30, in croitoria lui Victor Marinescu din str. Popa Tatu nr. 86, au intrat 5 militari imbracati in uniforma sovietica, inarmati, luand cinci costume de haine, cinci perechi pantaloni, doua haine si 47 metri matase, dupa care au disparut.

In seara de 20 Februarie a.c., pe la orele 21.30, in locuinta d-lui colonel Bratescu din str. Alexandru Orascu nr. 22 au intrat militari imbracati in uniforma sovietica si un civil.

Dna. colonel Bratescu, spunandu-le cine locuieste in acel imobil, le-a cerut sa-si caute de drum.

Militarii i-au raspuns cu amenintari. Intervenind si dl. colonel Bratescu, s-a produs o busculada, unul dintre militari tragand un foc de revolver fara sa loveasca pe cineva, dupa care au disparut.

In seara de 20 februarie a.c., pe la orele 21.05, militari imbracati in uniforme sovietice au sarit gardul locuintei din str. Maresal Badoglio nr. 6 si, amenintand, au patruns in locuinta lui Ion Stalschi. De aici au luat un ceas de aur si mai multe haine.

Fugind si fiind urmariti, au abandonat pe drum lucrurile, ramanand numai ceasul. In seara de 20 februarie a.c., pe la orele 20.00, in locuinta dnei Ghiza Simsa din str. Sf. Apostoli nr. 38, au intrat doi militari imbracati in uniforme sovietice si, amenintand cu revolverele, au rascolit casa, luand doua ceasuri si suma de 70.000 lei.

Intervenind un gardian public, militarii au tras un foc de revolver asupra lui, ranindu-l in mana stanga, dupa care au disparut.

Cazul se cerceteaza la circa 21.” In seara de 20 februarie a.c., pe la orele 21.00, Ion Matusoiu din str. Carol Davilla nr. 34, trecand pe str. Isvor, a fost acostat de doi militari imbracati in uniforme sovietice care i-au luat paltonul, haina, palaria si suma de 15.000 lei.

 

 

Pe 2 decembrie 1944, Chestura Poliției Arad emitea un ordin pentru identificarea unei eleve răpite de sovietici cu o zi înainte. Fata era nepoata unui comisar român.

”Luați imediat măsuri pentru urmărirea, identificarea, reținerea și trimiterea la Inspectoratul Regional de Poliție Timișoara a elevei Barencz Gertruda de 13 ani, nepoata comisarului Popescu Cornel, din Timișoara, care în ziua de 1 decembrie a.c. a fost luată de un medic căpitan sovietic și alți trei soldați într-un camion plecând în direcția Arad”, se arată în ordinul Chesturii.

Câteva zile mai târziu, tot la Arad, era raportat un alt incident care a implicat ostași sovietici.

”În ziua de 11 decembrie 1944, doi indivizi îmbrăcați în uniforme de căpitani ruși au furat automobilul cu nr. 1281 B marca Opel Olympia, proprietatea domnului colonel Andreescu Vasiel din București”, se arată în document.

 

Armata Roşie la Mizil

 

 

Când au intrat și în Mizil, rușii au ”ras” tot. Ioan Gheorghe Ioniță, inspector la direcția CFR Mizil declara că ”pe 28 august 1944, când au sosit trupele Armatei Roșii în oraș, o coloană de vreo 15 – 20 de mașini a oprit în fața Poliției iar o parte din soldați au forțat sediul și au intrat”.

Au ieșit cu mașina de scris, bocanci, armament, registre, saci. Un alt martor, Romeo Constantin, a declarat că în respectiva zi, ostașii sovietici au furat din sediul Poliției Mizil inclusiv lenjeria de pe paturi și cauciucurile din beci.

Moise Dobre, angajat al Comisariatului de poliție Mizil a dat următoarea declarație: ”Cu venirea Armatei rusești au intrat mai mulți ostași ruși în casă și mi-a luat mai multe bunuri dintre care mi-a luat și un toc de pistol Browning, una vergea, 30 de cartușe și o pereche de bocanci, aceste atoate fiind primite de la Detașament”.

Același lucru l-a pățit și Costică Stelian de la Comisariatul Mizil, rușii furând de la acesta pantalonii și o centură.

 

Au luat şifonierele

 

Pe 7 iunie 1946, la plecarea din Techirghiol, trupele rusești au luat tot din locul unde au fost cazați. Un raport al poliției din Techirghiol către Prefectură arată că ”începând cu 6 iunie 1946, unitatea militară sovietică tanchistă nr. 18945, încartiruită în acel oraș, a început să plece din Techirghiol.

La plecarea lor, ridică tot din camerele în care au locuit ca: paturi, șifoniere, saltele, mese, scaune, oglinzi, transportându-le cu mașinile lor la gara Eforia. Față de cele de mai sus, vă rog să dispuneți cele legale”.

La data mutării trupelor, rușii au lăsat prăpăd în urmă. Primăria Constanța a întocmit o listă a pagubelor făcute de ostașii sovietici, locuitorilor din cartierul D.P.M.  Astfel, militarii au intrat peste oameni, au tras cu arma în uși, au spart geamuri, au insultat și le-au luat o serie din bunuri din case: oale, pături, ceasuri, lenjerie, bani, rochii de damă.

Lui Petre Mihai, domiciliat pe strada Tunelului numărul 126, ”în noiembrie 1945, șase ruși beți i-au spart gardul, l-au insultat și i-au luat pălăria din cap”.

 

Surse : Ziua.ro si nationalisti.ro