POVESTEA SOVIETELOR – THE SOVIET STORY. UN FILM ZGUDUITOR DESPRE COMUNISM SI CRIMELE IN MASA ORDONATE DE SOVIETICI

Pentru traducerea in limba romana activati  subtitrarea, primul buton  dreapta jos.

MASCARADA FALSILOR VETERANI DIN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL DIN RUSIA. FOTO SI VIDEO

În Rusia se înmulţesc falşii veterani

Ziua Victoriei sărbătorită în Federaţia Rusă se transformă treptat într-o mascaradă. Pentru a menţine numărul mare de veterani la paradele din Moscova, Kremlinul apelează la pensionari care nu au luptat niciodată în cel de-Al Doilea Război Mondial, scrie portalul ucrainesc UA Today.

Cel mai tânăr participant la luptele celui de-Al Doilea Război Mondial ar trebui să aibă în prezent minimum 85 de ani. În Federaţia Rusă mai trăiesc circa 200 mii de bărbaţi care au atins această vârstă. Desigur, nu toţi din ei au luptat sau chiar au făcut armata.

De aceea, bătrânii de 65-70 de ani care îşi etalează medaliile „Pentru Vitejie” în mod evident nu au nicio legătură cu evenimentele de pe front. În al doilea rând, trebuie amintit faptul că în 1985 a avut loc o devalorizare a statutului de veteran, deoarece autorităţile sovietice au început să elibereze carnete de veteran şi medalii tuturor celor care au avut vreo tangenţă cu Al Doilea Război Mondial, inclusiv ruşilor care au luptat în trupele lui Hitler. În fine, în 1995, preşedintele Boris Elţîn a promulgat Legea veteranilor care s-a extins asupra persoanelor care nu au fost niciodată pe câmpul de luptă.

În prezent, medalii în piept îşi agaţă bătrâni care nici măcar formal nu cad sub incidenţa acestei legi. Aceştia îşi cumpără ordinele la piaţa de vechituri şi se prezintă la manifestaţiile de pe 9 mai ca veterani de război.

Având în vedere că amploarea evenimentelor organizate cu ocazia Zilei Victoriei a cunoscut o adevărată explozie în perioada lui Vladimir Putin, bloggerii ruşi au simţit aici mâna Kremlinului. Autorităţile ruse au nevoie de astfel de „veterani” devotaţi care nu se vor plânge de pensiile mizere şi medicamentele scumpe, nu vor scoate o vorbă despre faptul că promisiunile regimului de guvernare sunt tot mai mari, iar numărul lor este tot mai mic. În curând, veteranii adevăraţi vor dispărea cu totul.

Vor rămâne doar cei deghizaţi, care vor veni, la fel ca Moş Gerilă, o dată în an, ca să întruchipeze victoria ruşilor în Al Doilea Război Mondial. Unii bloggeri presupun că există oameni speciali însărcinaţi să găsească pensionari pentru a-i îmbrăca în uniforme de paradă pline de medalii şi a-i instala la tribună alături de Putin şi Medvedev. Pseudo-veteranii au o singură sarcină: să menţină în viaţă cultul Victoriei în marele război pentru apărarea patriei.

În prima poză de mai jos apare o femeie misterioasă în uniformă de general-maior decorată cu două stele: Erou al URSS și Erou al Muncii Socialiste. Pe parcursul întregii istorii a Uniunii Sovietice, scrie sursa citată, singura femeie care a fost decorată cu aceste două medalii a fost Valentina Grizodubova, pilot de avion, decedată în 1993.

Iar ultima medalie Erou al Muncii Socialiste a fost decernată interpretei de operă Bibiguli Tuleghenova (Kazahstan) pe 21 decembrie 1991. Mai mult decât atât, o fotografie realizată un an mai devreme, în 2010, arată un avânt fulminant al femeii în cariera de veteran. În doar câteva luni, pensionara-locotenent a ajuns general.

2011


2010

Acesta nu este singurul caz. Mai jos vă prezentăm alt pensionar deghizat de Ziua Victoriei. El deține două stele Erou al URSS, o stea Erou al Muncii Socialiste și tocmai șapte ordine Lenin.

În perioada sovietică au existat doar 154 de persoane decorate de două ori cu steaua Erou al URSS. Potrivit unor date oficiale, doar 27 au mai rămas în viață: 24 de cosmonauți și trei aviatori. Decorațiile din parte dreaptă a uniformei sugerează însă că tipul ar fi lucrat în KGB.

În partea stângă a pieptului, sub stele, se văd tocmai șapte ordine Lenin. Doar trei persoane au primit ordinul Lenin de șapte ori: ministrul industriei Serghei Afanasiev, mareșalul Ivan Bagramian și mareșalul Simion Budionîi.

În centrul Moscovei pot fi întâlniți nu doar falși veterani sau ofițeri KGB, ci și pseudo-marinari. În pozele de mai jos figurează un alt actor care într-un singur an a reușit să avanseze până la gradul de căpitan de prim rang. Medaliile de pe pieptul marinarului sunt agățate haotic, printre ele fiind și decorații din perioada țaristă.

2010

2011

Iată un reportaj realizat de postul de televiziune rus REN-TV

 

 

 

 

 

Timpul.md după UA Today

AMINTIRI SCALDATE IN SANGE. MASACRAREA ROMANILOR DE CATRE CRIMINALII SOVIETICI IN BUCOVINA DE NORD.VIDEO

 

Crimele de la 1 aprilie 1941: cum au fost ucisi mii de romani de catre sovietici

 

 

 

Polonezii s-au luptat pentru recunoasterea crimelor din padurea Kathynului. Ucrainienii comemoreaza foametea sau holodomorul din anii ’32-33 (a fost una dintre cele mai grave catastrofe nationale ale ucrainenilor din istoria moderna, cu un numar de morti estimat la cateva milioane, n.red). Romanii nu sunt in stare sa scrie o pagina a propriului lor trecut.

“Un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii”, spunea Nicolae Iorga. Astazi e momentul sa privim in fata un episod dureros, o calatorie infernala spre libertate a unor romani aflati la granita cruda a istoriei.

1 aprilie 1941. O zi tragica, o pagina lipsa in manualele de istorie a romanilor. Cateva mii de locuitori din Bucovina de Nord au pornit spre granita arbitrar trasata de penita lui Stalin, dar drumul lor s-a transformat intr-un calvar. Niciunul nu a mai ajuns la destinatie. O rana a ramas deschisa: crimele de la Fantana Alba.

Ilie Popescu: “Tata a fost arestat in ’41, nu departe de Fantana Alba. Cand a vazut ca se trage cu mitralierele a fugit, dar n-a fugit departe, ca la un moment dat grenicerii l-au prins. Si l-au dus acolo la Hliboca, l-au aruncat, l-or batut, l-or mai chinuit cat l-or mai chinuit.. Au fost prinsi 22 de persoane care s-au considerat ca au organizat Revolutia pe malurile Siretului si pe tata, era primul pe lista, primul, chipurile ca a condus revolutia din 41. Eu pana azi nu cred ca a fost asa ceva…”

Gheorghe Holovati: “Bastoi”, stai! S-a uitat lumea, ca uite, ce facem, uite ca ne someaza…Nu exista sa fie nici un pericol, nu poate sa traga. Aici sunt mii de oameni, nu exista pe globul pamantului asa ceva cand ai multime de mii de oameni sa traga in noi. Ei te someaza, daca stai, stai, daca nu, nu. Numa o facut un semnal cu un drapel rosu, cand a facut semnalul ala au inceput mitralierele, am ramas incremeniti asa. Iesea flacara dintr’insa…de acolo si de acolo si de acolo…Vai de mine si de mine….o inceput lumea sa tipe. Dar in timp ce tipa de spaima, o inceput sa tipe si de gloante ca o inceput sa iasa sangele de acolo. Unul tipa, jos, culcati la pamant… Unii s-au culcat, altii fugeau…”

Sfarsitul anilor ’30 a gasit Europa intr-o situatie exploziva. Se apropia cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar Romania era in centrul de interes al marilor puteri. In vara anului 1939 negocierile pentru fixarea echilibrului de forte erau in toi. La Moscova negociau atat germanii, cat si anglo-francezii, pentru a obtine de partea lor puterea ursului sovietic. Iar zarurile au fost aruncate in favoarea lui Hitler. Istoria incepea sa se scrie.

La 23 august 1939 se semneaza pactul de neagresiune germano-sovietic cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov, in fapt impartirea sferelor de influenta in Europa de Est. Pactul era insotit de un protocol aditional secret in care la punctul 3, “se atrage atentia de catre partea sovietica a interesului sau pentru Basarabia“, iar partea germana “isi declara totalul sau dezinteres politic fata de aceasta zona“. De aici si pana la invazie nu a mai fost decat un pas.

Profesor universitar dr. PETRE OTU – istoric militar: “Anexa aceasta secreta cuprindea Finlanda, Polonia, Tarile Baltice si, in ceea ce priveste Romania, prevedea incorporarea Basarabiei la Uniunea Sovietica. De precizat ca Bucovina nu aparea in acest document.”

In 26 iunie 1940 la ora 22 si 30 de minute, ambasadorul Romaniei la Moscova, Davidescu, este chemat si I se inmaneaza o nota ultimativa la care se anexeaza o harta cu teritoriile pe care statul roman trebuie sa le abandoneze in 3 zile: Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta.

Profesor universitar dr. PETRE OTU – istoric militar: “Bucovina are un rol strategic de intrare in Europa de est si nu fusese niciodata a Rusiei pentru ca a fost administrata de curtea imperiala de la Viena. Se pare ca a existat o intelegere ca teritoriul sa nu intre in componenta URSS.”

Herta sau Bucovina de Nord n-au apartinut niciodata imperiului rus si, cu toate acestea, retrasarea granitelor in 1940 a fost o formalitate. Politicienii romani au fost luati, ca de obicei, prin surprindere si a lipsit vointa de a incerca un gest de demnitate nationala. Curand, prin Dictatul de la Viena a fost rupta si o bucata din Transilvania de Nord in favoarea Ungariei hortyste si Cadrilaterul recuperate de Bulgaria.

In Uniunea Sovietica au ramas aproape 3 milioane de romani. Timp de 50 de ani s-a vorbit foarte putin despre soarta acestora. Pentru a intelege aceasta bucata de istorie complica, i-am cautat pe cei care au fost martorii evenimentelor. Vasile Ilica are 88 de ani, traieste acum in Oradea si ultimii ani si i-a dedicat scrierilor despre locurile natale din Bucovina de Nord. In 1940 avea 16 ani.

Vasile Ilica, scriitor: “Noi, populatia, habar n-aveam ce se intampla. Mai mult, armata, armata care era pe frontiera, nu a fost instiintata in timp util ca sa poata sa se retraga. Am vazut ofiteri care au fost dezarmati. Am vazut cum plangeau, pentru asta, ca tara i-a lasat in asemenea situatie.“

Trupele Armatei Rosii si ale NKVD-ului, Securitatii sovietice, au ocupat cu rapiditate teritoriul luat. Multe familii au fost luate prin surprindere de aceasta desfasurare rapida a evenimentelor, cu membri de ambele parti ale noii granite: soti si sotii, parinti si frati, rude si prieteni, despartiti noua granita arbitrar trasata la Moscova.

Vasile Ilica: “Rusii au venit f bine pregatiti. Aicea, nici un soldat n-avea voie sa ia contact cu nici un localnic.”

Singurii care aveau voie sa ia legatura cu localnicii erau activistii vorbitori de limba romana cu discurs pregatit de la Moscova.

Vasile Ilica: “Ca in URSS se traieste foarte bine. Ca in URSS nu mai exista inchisori. Ca URSS este cea mai avansata tara din punct de vedere stiintific..”

Dar povestile nu puteau inlocui realitatea.

Se recrutau cu forta tineri pentru munca in URSS in constructii sau mine, mancarea era rechizitionata, s-a impus o noua administratie locala loiala sovieticilor, o limba noua, problemele sociale s-au acutizat.

Gheorghe Holovati era si el elev la liceul Ferdinand din Storojinet. Acum e un pensionar de 88 de ani in Timisoara.

Gheorghe Holovati: “Chinul, necazul asta, spaima asta nu erai obisnuit dom’le, iti venea sa-ti pui streangul la gat, nu se putea trai in halul asta. Nu eram invavati sa traim, de la regimul din Romania la regimul, ca baga o spaima sa te intimideze sa bage o spaima in popor sa nu mai zica nimeni nimica.

Si daca i-ai luat tot ce exista carte, tot ce exista inscris, or venit ei cu istoria lor si or luat mancarea tot. Pai fara carte si mancare l-ai nenorocit, faci din om asa ce faci dintr-o plastelina, ce vrei, aia faci.”

In Bucovina de Nord traia o comunitate foarte mare de etnici germani. Acestia au primit acceptul lui Stalin sa emigreze in Germania sau Polonia ocupata de nazisti. Peste 50.000 de germani si-au vandut bunurile si au plecat ajutati de comisiile mixte sovieto-germane. In urma, romanii se uitau cu speranta.

Atunci a fost declansata o mare marsavie. Pentru a putea vedea starea de spirit din teritoriile ocupate, noile autoritati locale au inceput sa primeasca cereri de repatriere.

Sovieticii au fost luati prin surprindere: sute, mii de cereri au inceput sa curga spre autoritatile comuniste. Acestea erau depasite si ingrijorate de exodul pe care il pregateau romanii si atunci au regizat o mascarada.

Gheorghe Holovati: “Dom’le atat de puternica a fost pacaleala asta, ca s-o inscris multa lume.O trecut o luna, doua trei, nimic, nici o miscare. Nu comunica nimeni nimic.”

Am plecat pe Valea Siretului sa reconstituim o poveste ramasa ca o rana deschisa pentru bucovineni.

Hliboca sau Adancata cum ii era numele pe vremuri, este centrul raional, un fel de capital de judet. Impreuna cu un roman inimos din Cernauti, Vasile Tarateanu, ajungem la ziarul Monitorul de Hliboca unde il gasim pe Petro, unul dintre putinii ucrainieni care s-a aplecat asupra istoriilor de acum mai bine de 70 de ani.

In 26 martie 1941, dupa o iarna grea, populatia romaneasca din satele de pe Valea Siretului s-a adunat la raionala de partid sa ceara sa le fie admise cererile de repatriere.

Petro Christiuc: “In cladirea respectiv era sediul comitetului rational de partid. Raionala de partid, da, noua putere, toata administratie. Aici au fost aduse cererile celor care voiau sa se repatrieze.

Din toate satele din zona: Patrauti, Suceveni, cu totii s-au strans aici – In aceasta piata a fost un miting. Din aceasta cladire au iesit oficialii care le-au spus ca nu au voie sa plece. Li s-a spus ca nu au voie sa plece, ca granita este inchisa. Aparusera insa altii, necunoscuti, care agitau spiritele si ii manau  ca pe niste oi impreuna, dar cine au fost acesti oameni, nu se stie…”

Intre timp, zona fusese intesata de trupe ale Ministerului de Interne.

Alexandru Rîșneac

Basarabeni.ro