SCRISOAREA LUI NEACȘU DIN CÂMPULUNG – CEL MAI VECHI DOCUMENT CUNOSCUT SCRIS ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521), cel mai vechi document păstrat în limba română.

La Câmpulung-Muscel, vechea capitală a Ţării Româneşti, a fost redactat in anul 1521   primul document scris,  din câte sunt cunoscute până astăzi in limba română: Scrisoarea lui Neacşu ot Dlăgopole (Câmpulung Muscel).

 Scrisoarea conţine un secret de mare importanţă, avertizându-l pe Johannes Benkner, judele Braşovului, despre o invazie a turcilor asupra Ardealului şi Ţării Româneşti ce tocmai se pregătea la sudul Dunării.

Limba  romana din document, spre deosebire de primele documente ale altori limbi, cum ar fi spre exempluCartea capuană pentru limba italiană, sau Jurămintele de la Strassburg pentru cea franceză – texte mult îndepărtate de limba vorbită, precum şi în timp – limba scrisorii lui Neacşu este foarte puţin deosebită de româna vorbită astăzi.

 Excepţie fac numai formulele de introducere şi de încheiere ale mesajului ce trebuia transmis, se vede, cu cea mai mare repeziciune şi claritate, fără intermediul vreunui scrib, la mijloc fiind un document secret de mare importanţă. Din capul locului trebuie observate precizia şi laconismul expresiei.

Clară, concisă, cursivă, expresivitatea limbii române în Scrisoarea lui Neacşu este datorată şi elementelor latine. Fondul latin, arată lingviştii care se ocupă cu statistica, reprezintă 92,31%, cu o frecvenţă absolută de 89,47%. Se mai constată că, din cele 112 unităţi ale textului, 67 cuvinte de origine latină pot fi aflate şi în alte 7 limbi neolatine.

 Concluzia este că limba română, la momentul apariţiei ei în scris, era pe deplin şi de multă vreme participantă la panromanismul european.

Descoperirea scrisorii

Ca multe alte documente privind istoria culturii naţionale, Scrisoarea boierului Neacşu a fost descoperită de neobositul Nicolae Iorga, la începutul secolului nostru, în Arhivele Braşovului.

Semnificaţia documentului 

Actul de naştere al limbii române scrise are, prin chiar conţinutul său, o valoare deosebit de semnificativă, definitorie pentru misiunea poporului nostru de-a lungul veacurilor: un român de dincoace de munţi avertiza pe ardeleni de pericolul unei invazii turceşti.

Indirect, în planul strict al culturii şi în genere al vieţii spirituale, de care fenomenul limbii este atât de intim legat, evenimentul consemnat aici explică totodată şi cauza pentru care cuvântul românesc scris a apărut relativ atât de târziu. (Scrisoarea lui Neacşu e contemporană cu Luther, cu Nicolaus Copernic şi Ludovigo Ariosto, cu Margareta de Navara, François Rabelais şi Albrecht Dürer; la apariţia ei Leonardo da Vinci murise de doi ani!).

Starea aceasta de lucruri va continua încă multă vreme de aici înainte.

Peste mai bine de un veac, Miron Costin avea să spună: “Ce sosiră aceste cumplite vremi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji şi de suspinuri.” Însă, în oricât de grele condiţii, apărut mai întâi sub pana unui câmpulungean – în chiar inima teritorului românesc, care era purtătorul graiului celui mai apropiat de forma literară viitoare a limbii naţionale – cuvântul românesc scris îşi va lua zborul glorios şi va străluci în capodopere cu nimic mai prejos de ale altor popoare, la cronicari, la Cantemir, la Ion Budai Deleanu, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Arghezi, până în zilele noastre. Textul este preluat din lucrarea lui Ion Rotaru, Literatura română veche, Bucureşti, 1981, pg.62-65.

 

Textul scrisorii

 ”Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo   zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole.  (= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung, n. n.).

 I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.

 I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus. I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

  I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.

  I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.

  I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.

 I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.

 I bog te veselit. Amin.”(=Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)”

 

VIDEO:STABILIREA ORIGINII ETNICE A UNGURILOR,SECUILOR SI CEANGAILOR PE BAZA UNOR STUDII GENETICE

Cercetarea privind  originea ungurilor,secuilor si ceangăilor  pe baza unor teste ADN ,a fost făcută de oameni de știinta din Ungaria,Italia,Germania ,Bulgaria și  de specialiști in genetica din America.

Studiul se referă și la originile românilor,ale populațiilor balcanice și ale celor din sudul Ucrainei de azi.

Mai multe date despre originea românilor  relevată de  teste genetice,puteți afla din articolul:

http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/10/03/23304/

HARTA STATULUI MEDIEVAL-MAREA VALAHIE(MEGALE VLACHIA)

 Prima atestare a unei organizări militare româneşti în Thesalia este dată de răscoala militară a românilor din acestă zonă de la 1066.

Nemulţumiţi de politica fiscală excesivă practicată de imperiu faţă de păstori,românii organizează o acţiune militară condusă de Niculiţă şi Berivoi, ambii din Larissa, şi Slavotă al lui Carmalac.(Numele lui Berivoi apare si in Transilvania, mai precis in Tara Fagarasului,sub forma unei asezari: Berivoi Mari si Berivoi Mici.

Nu se cunosc detalii precise despre perioada in care Berivoi a ajuns aici dar se pare ca dupa 1094 cu Asanestii care dupa cum se stie au format in Transilvania o armata cu care au reputat o victorie impotriva ostilor imparatesti bizantine).

În urma revoltei lor se abolesc vechile biruri, dar sunt restabilite si privilegiile păstorilor români . Această răscoală demonstrează existenţa unei stratificări sociale superioare a vlahilor, precum şi prezenţa lor în oraşe.

 Se ştie că în acestă perioadă comercianţi vlahi înstăriţi, ce intermediau negoţul cu brânză şi alte produse păstoreşti ale vlahilor, locuiau în oraşe, în acest caz Larissa, având funcţii importante în organizarea lor.

Această categorie este esenţială în dezvoltarea militară şi apoi statală a Thesaliei valahe. Începând cu 1250, regiunea grecească Thesalia era considerată un stat independentent sub denumirea (dată de cronicarii greci) “Megale Vlachia” (“Marea Valahie”), condusă de clasa militară şi negustorească vlahă, ce se baza pe forţa păstorilor români de aici, care alcătuiau, după unele estimări, o treime din populaţia regiunii.Legată de existenţa Marii Vlahii este şi ctitorirea complexului mănăstiresc de la Meteora. Deşi Marea Vlahie făcea parte în acestă perioadă din Imperiul Sârb, şi multe mănăstiri au fost ctitorite de dregători sârbi, elementul românesc ce a contribuit nu este neglijabil.

 La moartea lui Athanasie în 1383, întemeietorul mănăstirii Megalo Meteora, ca stareţ al acestui aşezământ urmează regele vlah de viţă imperială Ioan Duca Paleologul, cu numele mănăstiresc de Ioasaf.

Urmaşul său, Alexie Anghel, semna cu cerneală verde într-un document “Cesar al Valahiei”. Astfel, în analele mănăstirilor, construite pe teritoriul acestei formaţiuni politice româneşti apar nume de dregători vlahi precum Petrita, Dragu, Calota,Bunila.

Ioan Cantacuzino, alt rege al Marii Vlahii, este ctitorul Mănăstirii Sfântul Ştefan.Vlahia Mare a avut un rol strategic important în Imperiul Sârb al lui Ştefan Duşan, însă o dată cu expansiunea Imperiului Otoman în regiune, această formaţiune este încorporată în anul 1394.

În Imperiul Otoman, organizarea militară a vlahilor din Thesalia este menţinută, trupele vlahe fiind folosite în repetate acţiuni militare turceşti.

Publicat de prof.BAGIU OVIDIU ILIE

 

Este pentru prima oara cand se reconstituie harta statului dinastiei Asanestilor la maxima sa expansiune teritoriala.
Avand in vedere ca Asanestii au inrolat in armata lor atat valahi si secui din Transilvania, precum si valahi si cumani din nordul Dunarii, iar conform descrierilor au ajuns sa cucereasca Vidinul si Belgradul, Epirul si Macedonia precum si stralucita victorie impotriva lui Balduin imparatul Constantinopolului-obligand pe acesta sa plateasca un tribut Asanestilor ca oricare supus, arata clar intinderea teritoriala a acestui stat medieval si granitele cu latinitatea italica( Sicilia si Venetia).

Sursa:INFO VLAHIA