Filologii din R.Moldova ii indeamna pe politicieni : Amintiţi-vă de Cantemir şi puneţi mâna pe carte…VIDEO

Experţi în filologie către guvernare: Amintiţi-vă de Cantemir şi puneţi mâna pe carte…

În 20 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă, clasa politică din R. Moldova stagnează la capitolul studierii şi vorbirii limbii române.

Această constatare o fac savanţi lingvişti, scriitori, dar şi profesori şcolari. Ei le sugerează celor de la guvernare să pună mâna pe carte, să apeleze mai frecvent la dicţionare, să se debaraseze de calchieri din limba rusă, să vorbească mai elevat, fără bâlbe şi incoerenţe, pentru că cei care i-au ales cred că anume ei sunt un model bun de urmat.

«Să pască vacile în INCINTA pădurii»

Suntem, probabil, unicul stat din lume în care autorităţi centrale, parlamentari, miniştri, funcţionari de tot rangul nu cunosc sau vorbesc prost de tot limba oficială a statului.

 Bunăoară, un politician din vârful puterii nu ştie sau nu vrea să ştie numele adevărat al limbii de stat în R. Moldova şi afirmă că, sub aspect politic, limba e moldovenească, iar sub aspect ştiinţific — română. În aceste condiţii, şi alolingvii, conlocuitorii noştri, în mod deschis, chiar şi atunci când ajung la guvernare, declară că ei nu au nevoie de limba română, aceasta pentru că au la dispoziţie, în Parlament, la ministere şi departamente de stat, traducători.

Pentru a fi credibil, aduc un singur exemplu. Deputatul comunist Igor Dodon a făcut publică următoarea declaraţie: «Limba moldovenească şi limba română sunt IDENTICE, dar, totuşi, DIFERITE». Ne miră logica denaturată a deputatului-economist.

Putem exemplifica până la infinit mostre strigătoare la cer culese din vorbirea conducătorilor noştri. Îmi amintesc cum ex-preşedinta Parlamentului, Eugenia Ostapciuc, le-a promis locuitorilor satului Răspopeni că va cere pădurarului din sat să le permită să pască vacile în INCINTA pădurii. Sala a râs în hohote. Alt deputat comunist, Oleg Reidman, declara, într-un context: «Noi nu putem sî şim mai sfinţi ca POPA de la Roma». De fapt, nu sunt sigur că aceasta e doar o greşeală lingvistică.

«Eu, ca şi prim-ministru»

Nu ne putem limita la cele obţinute, mai ales că am obţinut ceva mai mult de 0, dar nu am ajuns la 1, ca să vorbim în cifre. Dintre conducători, a evoluat mult Mircea Snegur, de la începutul carierei sale până a ajuns să rostească, în incinta Parlamentului, mesajul său «Limba română e numele corect al limbii noastre» (20-21 iulie 1995).

 Actualii, toţi trei, au mult de lucru pentru a-şi cizela vorbirea. Vlad Filat a făcut studii în România, dar mai comite greşeli. Când îl aud zicând «eu, ca şi prim-ministru», mă gândesc la faptul că o întreagă republică, o bună parte a României cad pradă acestei gafe. De ce “şi», dacă e corect «eu, ca prim-ministru»?

Rostirea cuvintelor cu sens impropriu, exprimarea sintactică, în special formularea gândului după modă rusească, e specifică aproape tuturor. Ei, însă, nu ar trebui să uite că sunt cei mai ascultaţi, or, oamenii aşteaptă să audă când se măresc pensiile, cum e pedepsit trădătorul care a cedat Palanca… Pur psihologic, omul de la ţară crede că dacă a zis un conducător, atunci aşa trebuie să ne exprimăm. Le doresc conducătorilor noştri să nu uite că sunt obligaţi, prin funcţiile lor, să ne servească drept model de exprimare.

Pentru asta, le recomand 7 cărţi de socio-lingvistică şi de cultivare a limbii, de Ion Ciocanu. Să se grăbească să citească aceste 7 cărţi, deoarece, peste o săptămână-două, apare a 8-a, «Noi şi cuvintele noastre», şi vor avea mai mult de lucru.

«Politicienii noştri citesc foarte puţin»

Eu i-aş separa în trei categorii: cei care nu vorbesc şi nu cunosc cu desăvârşire limba română, care sfidează, în primul rând, legislaţia, dar şi regulile de conduită în societate şi demonstrează astfel lipsă de respect faţă de poporul nostru; cei care vorbesc limba agramat, comit foarte multe greşeli, calchieri, fără a respecta topica limbii române; şi cei care vorbesc mai bine limba, mă refer  la  generaţia tânără, politicieni care au făcut studii în România, peste hotare, dar care, regretabil, sunt în minoritate. Oricum, e de dorit ca toţi să se aşeze cu dicţionarele în faţă şi să mai lucreze.

Suntem în această situaţie deoarece nu a fost creat un mediu lingvistic adecvat. Mai mult, noi, pe parcursul anilor, am fost nepăsători faţă de felul în care comunică clasa noastră politică. Nu am cerut respectarea legislaţiei lingvistice. Un alt motiv e acela că politicienii noştri, de altfel ca şi cetăţenii simpli, citesc foarte puţin.

Spunea Dimitrie Cantemir că suntem cam leneşi la carte… Cred că ar trebui să se apuce de citit. La nivel local, situaţia este şi mai gravă. Eminescu spune că limba este în strânsă legătură cu gândirea. Un om poate  vorbi frumos doar atunci când gândeşte profund. Nivelul intelectual al clasei noastre politice este redus şi este clar că şi limbajul nu este unul prea complex.

«Nu toţi politicienii stăpânesc limba şi terminologia»

Limbajul de astăzi al clasei noastre politice l-am putea califica drept suficient de bine. Comparativ cu fosta generaţie de agramaţi agrarieni, evident că e un alt nivel, dar care lasă totuşi mult de dorit. Nu toţi politicienii stăpânesc limba şi terminologia. Probabil ar mai trebui să deschidă şi câte un dicţionar pentru a-şi îmbogăţi vocabularul.

Sigur că surprinde iniţial echilibristica sau jongleria lui Marian Lupu, precum şi vocabularul său ce abundă în termeni şi neologisme. Pentru un neiniţiat, acestea ar părea un fenomen sau chiar un obiect de admiraţie. Însă un filolog cu o ureche fină şi cu studii observă cuvintele de umplutură sau ticurile verbale.

Mihai Ghimpu vorbeşte cum gândeşte. Sigur că, uneori, exploziile de sinceritate îmbracă, într-un fel, haina verbală a spontaneităţii. Cu toate acestea, putem deduce că este o limbă română bine vorbită. Vlad Filat are un alt ritm de construcţie, care, dintr-o parte, înseamnă şi capacitatea de a filtra sau a trece prin grile anumite gânduri.

Cei mai tineri, vorbesc acum despre miniştri sau chiar viceminiştri, mi se pare că posedă şi vorbesc o limbă română destul de atractivă sau de un nivel susţinut. Totuşi, partea mare a clasei politice, de sorginte mai veche sau de o anumită vârstă, din păcate, nu a evoluat prea mult.

«Pronunţia neelevată îi conferă vorbirii aspect de mahala»

Constatăm că politicienii s-au schimbat, nu mai sunt cei care erau acum 20 de ani, instruiţi în şcoli ruseşti. De ceva timp, la vârful puterii au venit tineri şcoliţi în şcoli româneşti, iar acest fapt şi-a lăsat amprenta asupra felului în care ei posedă limba română.

 Am înţeles că foarte mulţi politicieni au consilieri în probleme de limbă şi redactori pentru textele pe care le scriu. Oricum, mai au mult de lucru asupra propiei imagini, asupra propriului limbaj, deoarece nu poţi rămâne pentru toată viaţa cu ceea ce ai făcut la facultate.

 Constatăm frecvent că guvernanţii noştri utilizează calchieri din limba rusă. În cazul celor care sunt mai frecvent pe sticlă înregistrăm expresii improprii limbi române, cum ar fi «inclusiv şi», «necătând», “şedinţe lucrative». Unii parcă vorbesc cum vorbesc, dar au o pronunţie ostentativ neliterară. Nu poţi, de la tribuna Parlamentului, să vorbeşti ca în stradă.

Această pronunţie neelevată îi conferă vorbirii aspect de mahala. Mai constatăm că transmisiunile în direct la TV abundă de injurii şi de obscenităţi…

Dacă i-am lua la bani mărunţi, am descoperi mai multe bâlbe, incoerenţe, pentru că ei vorbesc mult în public. Politicianul trebuie să fie un om cult, un diplomat, iar un diplomat nu poate vorbi ca la uşa cortului. Ar trebui să existe un cod de etică, la nivel de lege, astfel încât, cei care îl încalcă să fie admonestaţi.

Ziarul de Garda, Chisinau

“SECRETELE DE AUR” ALE UNOR HARTI RUSESTI. FOTO SI VIDEO

S-a desfășurat la Chișinău, Marșul Demnității Naționale… si din nou haita de “patrioți maldavanisti”, o mână de rătăciți,au ținut a-și arăta “cultura”, “civilizația”,aruncând ca și copiii de grădiniță cu avioane de hârtie spre participanții  la marșul, avionașe pe care erau cuvintele “rahat” (scrise în limba rusă bineînțeles) , dar avionașele s-au întors la picioarele lor…

Totuși din fericire, pe zi ce trece, animăluțele  de companie ale Rusiei se imputineaza.

Mandrie  romaneasca

Tin sa citez din ce-a declarat de curând presei,  istoricul Andrei Eşanu, membru al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău şi membru de onoare al Academiei Române:

“La 1792, când, în urma războiului ruso-otoman, Rusia a anexat teritoriul dintre Bug și Nistru, aici mare majoritate a populaţiei era românească, nu numai moldoveni, dar din toate provinciile românești, și din Maramureș, și din Transilvania, și din Muntenia. Deși acest teritoriu era stăpânit parţial de Hanatul din Crimeea și parţial de Ţara Leșească, marea majoritate erau români”, afirmă savantul. „Vă dau un singur exemplu: în satul Rohi, din Dubăsari, (n.a. – astăzi Roghi) oamenii au venit din satul Rohia din Maramureș. Dar câte asemănări de localităţi”.

“Chiar şi oamenii politici şi cei de ştiinţă din Rusia de atunci, dar şi din secolul trecut, erau absolut conştienţi că e un singur popor, că noi suntem români, că vorbim aceeaşi limbă şi avem aceleaşi tradiţii. Iată de exemplu, la 1859, un istoric rus scrie „voievozii români ai Moldovei şi Valahiei” ori la 1918 academicianul rus Berg, geograf şi savant originar de la Tighina, a editat la Peterburg o monografie care se numeşte „Bessarabia”. Chiar în introducere, Berg scrie: „Basarabia este populată de români, dar Rusia nu trebuie să scape din mâini această bucată grasă”.

Desigur că odată cu unirea principatelor de la 1859, Rusia înţelegea că se consolidează un stat român modern şi mai devreme sau mai târziu va vrea să-i unească pe toţi românii care au fost împărţiţi de cele trei imperii.

Atunci s-a intensificat propaganda separatistă, moldovenistă. În cercurile înalte ţariste se discuta dacă să se deschidă sau nu şcoli pentru moldoveni. Dacă ar fi deschis şcoli, moldovenii şi-ar fi putut pune întrebări cine sunt ei.”

 E jalnic sa vedem o turmă de așa ziși “patrioți” care  se opun adevărului, ignorand  mediul academic basarabean și internațional.

Fudulia, prostia și reușita propagandei rușilor de a crea oameni teleghidați, a ajuns  la cote de neimaginat  in cazul  celor  menționați… hahahaha !

Acum, îl las pe prietenul nostru Liviu din Iași să ne spună câte ceva despre așa zisa” nație moldovenească” inventată de zmeii de la răsărit:

Românii pe hărțile etnice rusești și sovietice 
de Liviu din Iași

Acest articol vine ca o continuare a celui în care am discutat despre Gramatica lui Margela din 1827 și, de asemenea, dorește să scoată în evidență evoluția percepției elitei intelectuale (poate și politice) de la Sankt Petersburg, ulterior a Moscovei, asupra identității românilor.

Prima hartă etnică realizată de ruși pe care am găsit-o este cuprinsă în „Подробный атлас Российской империи с планами главных городов” (Atlas detaliat al Imperiului Rus, cu planuri ale orașelor mari), publicat la Sankt Petersburg în 1871. Sub denumirea de „volohi” (волохи) apare populația majoritară din Basarabia și câteva insule compacte dintre Nistru și Nipru, pentru mărire, clicuiți în hărți:

Harta 1 (1871)

Puțin mai târziu, în 1876, un alt atlas al Imperiului Țarist conține și harta etnică a Europei, unde românii sunt trecuți la legendă ca „Румыны (Молдаво-Волохи)”, ca fiind grupul etnic majoritar din spatiul dintre Tisa, Dunăre și Nistru:

Harta 2 (1876)

Românii apar sub denumirea de „Румыны (Молдаво-Волохи)”

În Dicţionarul Enciclopedic Brockhaus şi Efron, cea mai amplă enciclopedie din perioada țaristă, publicată la Sankt Petersburg între 1890-1907, în 86 de volume, descoperim încă o hartă etnică, reprezentând  toată suprafața Imperiului Țarist de această dată, în care românii apar împreună cu germanii, înfățișați cu aceeași culoare, în categoria  „германцы и романцы (румыны)”:

Harta 3 (1890)

Ethnographic map of Russian Empire. The end of XIX century/Этнографическая карта Российской империи. Конец XIX века, din Dicţionarul Enciclopedic Brockhaus şi Efron (1897)

Adăugăm aici și o hartă lingvistică a Europei, întocmită în 1908, din „Всеобщий Географический и Статистический Карманный Атлас” (Atlasul geografic și statistic de buzunar), în care limba română apare alături de reto-romană (румынск и ретороманск):

Harta 4 (1908)

Harta etnică din Atlasul URSS din 1983 arată o concepție cu totul diferită față de cea care a stat la baza lucrărilor menționate mai sus, adică împărțirea în români și moldoveni (молдаване, румыны), care împărtășesc, măcar, aceeași categorie „романская группа”:

Harta 5 (1983)

Vom încheia cu concluziile unui prieten de la Chișinău:” O  dovadă destul de clară că aşa-zisa naţiune moldovenească a fost inventată după prăbuşirea  Imperiului Țarist,este faptul ca  nici o hartă rusească demnă de luat în seamă, nu menţionează existenţa unei Moldove  cu capitala Chişinău sau a moldovenilor  ca naţiune aparte. 

Odioasa politica de dezbinare  popoarelor a fost  perfectionata  şi aplicata  de sovietici pentru a evita o eventuală pierdere a teritoriilor furate altor state de Rusia tarista.

Cu alte cuvinte,  inventarea noilor naţiuni a fost conceputa in scopul de a scadea  şansele de repetare a evenimentelor din 1918, când Imperiul Rus a pierdut vaste teritorii , care nu îi aparţineau de fapt.”

Naţiunile   născocite  de sovietici au apărut nu doar pe teritoriul României, ci şi pe la alţi vecini ai buboiului bolsevic.

Dar despre asta vom vorbi într-un alt articol…

Extrase din articolul  ”Instantanee, opinii și hărți” vox.publika.md/politica/romanii-pe-hartile-etnice-rusestisovietice. Autor: Alexandru Filimon

MOLDOVA SOVIETICA SI “EDUCATIA PATRIOTICA”.VIDEO: HAPPY TOGHETER

Documentele de arhivă arată că Partidul Comunist se ocupa îndeaproape de cetăţenii sovietici care aveau rude în străinătate, iar orice „manifestare naţionalistă” era curmată din faşă.

Sub comunism, au existat numeroase campanii de luptă împotriva unor duşmani reali sau virtuali ai puterii sovietice.

Una dintre acestea a fost lansată prin hotărârea Biroului CC al PCM în data de 19 august 1986, inditulată „Despre starea şi măsurile de intensificare a educaţiei patriotice şi internaţionaliste a populaţiei republicii, lupta împotriva manifestărilor de naţionalism”.

EMIGRAREA, „MANIFESTARE NEPATRIOTICĂ”

Darea de seamă din raionul Rezina asupra îndeplinirii acestei hotărâri e foarte relevantă. De exemplu, din setul de chestiuni care făcea obiectul deciziei Biroului CC era starea de fapt în ceea ce priveşte persoanele care vor să plece cu traiul în străinătate, dar şi a persoanelor ce aveau rude în România.

Despre aceste aspecte se ocupa KGB-ul care a raportat că persoana de etnie germană Şaifel, şofer la filiala nr. 1 a Companiei de transport din Râbniţa, a manifestat dorinţa de a pleca în Germania de Vest.

Organele poliţiei politice însă nu i-au dat voie. Cetăţeanul era pus la evidenţă ca element periculos, menţionându-se că are „un comportament normal”, lucrează conştiincios şi s-a resemnat în privinţa imposibilităţii de a emigra în patria istorică.

Mai mult, se căsătorise cu o ucraineancă, un detaliu ce a bucurat organele, care-şi exprimaseră intenţia de integrare a individului respectiv în societatea sovietică moldovenească.

ŞOVINISMUL VELICORUS ERA PROMOVAT

Un alt caz alarmant şi considerat un semnal de atitudine nepatriotică era cel al unui A. Blonski, care era căsătorit cu o englezoaică, cu care a făcut cunoştinţă în timpul Olimpiadei de la Moscova din 1980. Avea cu ea o fetiţă şi în 1985-1986 a cerut de numeroase ori să emigreze în Anglia, fără a renunţa la cetăţenia sovietică.

Dar nu i s-a permis, de teamă că va defăima Uniunea Sovietică. Din raport mai aflăm şi despre faptul că se ducea o evidenţă strictă a persoanelor care părăseau raionul.

În decursul anului 1986 au plecat în străinătate 28 de locuitori ai raionului, pe o perioadă de la opt la 45 de zile. În aceeaşi perioadă au vizitat raionul Rezina 40 de cetăţeni străini, majoritatea lor fiind din România.

Nu au fost înregistrate manifestări de ordin naţionalist, dar situaţia cu privire la viitorii tineri recruţi în armata sovietică era alarmantă. Din cei 50 de elevi din clasele a IX-a şi a X-a examinaţi, 26 aveau probleme de ordin intelectual sau fizic, mulţi fiind bolnavi.

Era îngrijorător şi faptul că planul de recrutare în instituţiile superioare de învăţământ cu profil militar nu era îndeplinit ani la rândul. În 1982-1986 era prevăzută selectarea în acest sens a 60 de tineri anual, dar în realitate se găseau numai patru-cinci indivizi, explicaţia fiind că şcolilor cu predare în limba română le revenea doar patru locuri din cele 60.

CONTACTELE CU ROMÂNIA, RESTRICŢIONATE

Selecţia respectivă era operată de conducerea comisariatului militar, alcătuită din ruşi veniţi din afară, şi preferinţele erau stabilite de ei. O atenţie sporită a campaniei din 1986 era limitarea contactelor cu România.

De ce? Deoarece prin contactul cu cei din România, populaţia locală nu mai putea fi atât de sigură că alcătuieşte o etnie aparte, cea de moldoveni, astfel demascându-se minciuna propagandei comuniste sovietice despre „cele două popoare romanice de est”.

EXTRAS DIN DOCUMENT

„Nu s-au înregistrat manifestări naţionaliste şi cereri de literatură străină, românească sau din alte state. Ne-am interesat în oficiile locale ale «Soiuzpeciat’», nimeni nu a solicitat asemenea abonamente”, se spune în hotărârea Biroului CC al PCM din 19 august 1986.

 

Autor: Igor Casu

Sursa: adevarul.ro