RAZBOI ONLINE PURTAT DE RUŞI ÎMPOTRIVA MAREŞALULUI ANTONESCU, CU BATAIE LUNGA SPRE ROMÂNIA…

Foto: Maresalul Ion Antonescu

 

 

INAMICII ROMÂNIEI LA CHIŞINĂU. CUM RUŞII AU PORNIT UN RĂZBOI ONLINE ÎMPOTRIVA MAREŞALULUI ANTONESCU.

 

Sunt cunoscute ultimele luări de poziţie belicoase ale autorităţilor moscovite legate de susţinerea publică de către preşedintele Romåniei a Ordinului Mareşalului Antonescu, din 1941, de trecere a Prutului pentru recuperarea Basarabiei, pămånt romånesc smuls din trupul Romåniei prin odiosul Acord Hitler-Stalin din 1939.
Ruşii nu s-au mărginit doar la a-l ataca public în fel şi chip pe Traian Băsescu, dar au pornit şi o vastă operaţiune de atac la adresa efigiilor romåneşti, cu precădere concentråndu-se în ultima vreme asupra figurii Mareşalului Antonescu. Mai multe grupări de sorginte rusească au trecut la o adevărată operaţiune de batjocorire a imaginii lui Antonescu, utilizånd reţelele de socializare şi mai ales Facebook-ul, unde sunt concentraţi peste 4 milioane de romåni.
Internetul şi reţelele sociale au devenit arme mult mai bine folosite de adversarii României care atacă – prioritar – efigiile statului român, mergându-se pe linii de propagandă desfiinţatoare, utilizându-se cu precădere tehnică „dezinformării gri“ – alternanţa de minciuni sfruntate şi mici picături de informaţii adevărate, dar şi tehnici de persuadare şi intoxicare mai complexe, ce includ atribuirea de identităţi false în mediul online, utilizate pentru a masca originea reală a temelor manipulative. Metodologic, tehnica nu este nouă, este folosită de aparatele de propagandă „neagră“ ale unor state care au dus pe adevărate culmi dezinformarea – termen care şi-a început „cariera“ în mediul sovietic încă din anii 1920.
Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace oculte destinate influenţării opiniei publice, discreditării opozanţilor politici, subminării încrederii între aliaţii ostili Uniunii Sovietice, falsificării aprecierilor adversarilor privind realitatea, metodologie adusă pe adevărate culmi de Lenin şi Felix Dzerjinski, părintele KGB. Folosind vechile tactici ale lui Dzerjinsk, în mai puţin de doi ani de la evenimentele din aprilie 2009, care au dus la răsturnarea comuniştilor lui Vladimir Voronin, agenţii Rusiei de la Chişinău au creat baza unei adevărate „rezistenţe antiromâneşti“, drapată în faldurile sovietice ale „moldovenismului“.
Un nou tip de acţiune mediatică a început să se developeze, devenind acum din ce în ce mai clar că este pus în aplicare un concept vast de acţiune, specific intoxicării pe new media. Pentru discreditarea României, a figurilor naţionale ale României cum ar fi Mareşalul Antonescu, a efigiilor statului sau a unor grupuri cu orientare creştină se folosesc în acest scop metode „clasice“ ca zvonurile, insinuările, campaniile de denigrare utilizându-se interpretări tendenţioase ori documente falsificate, răspândite prin intermediul tehnologiilor moderne IT ce au devenit acum o unealtă predilectă.
Atacul la efigia Mareşalului Antonescu a fost executat iniţial dintr-un cont al lui Viorel Furtună, preşedintele Ligii pentru Protejarea Valorilor Democratice din Chişinău, preşedintele fondator al Mişcării Naţional Democrate din Chişinău şi care întreţine site-ul Patriotism Moldova. Viorel Furtună mai are un cont cu numele de Gheorghina Moldovan.
În total are vreo 6 conturi Facebook false. În haita condusă de Viorel Furtună – cel care administra contul Ion Antonescu, mai erau Creţu Mariana – pe Facebook: Marina Kretu, şi Leonid Karagheaur. Mariana Creţu este conducător, iar Leonid Karagheaur este vicepreşedinte în cadrul Ligii pentru Protejarea Valorilor Democratice din Chişinău, care întreţine şi site-urile Mişcarea Naţional Democrată şi Patriotism Moldova. Viorel Furtună colaborează cu organizaţii extremiste maghiare împotriva a tot ceea ce e românesc. Pe site-urile Patriotism Moldova şi cel al Mişcării Naţional Democrate este afişat bannerul Gărzii Secuieşti cu precizarea: colaborare. Pe contul de Facebook oficial al lui Furtună se găseşte link-ul Jobick, formaţiune extremistă maghiară cu care acesta colaborează intens. Csibi Barna, idiotul secui de la noi, obsedatul de Avram Iancu, figurează şi el la loc de cinste pe site-ul „moldovenist“. Un alt apropiat al lui Furtună este şi Alexander Isaev, redactorul gazetei „Comunistul“ din Chişinău, un personaj marcat de românofobie.

Filiera Chişinău

Românofobia a fost alimentată sistematic de la nivelul statului, în Republica Moldova, iar în perioada regimului comunist, vreme de peste un deceniu, s-a format o adevărată Centrală antiromânească la Chişinău, servită de specialişti ruşi. Gruparea lui Furtună face parte dintr-o serie mai largă de organizaţii, dintre care cele mai importante sunt „Federaţia de luptă naţională Voievod“ – care era susţinută de unul dintre miliardarii moldoveni, Anatol Stati, şi Asociaţia Obştească „Scutul Moldovenesc“ ce are în spate elemente din poliţie şi armată, strâns legate de PCRM.
„Asociaţia Obştească «Scutul moldovenesc», Mişcarea de Tineret «Voievod», Mişcarea Naţional-Democrată din Moldova şi alte 35 de organizaţii neguvernamentale sunt organizate pe un model similar sutelor negre – (Ciornaia sotnea), bande ruseşti care, la începutul secolului trecut, organizau la Chişinău, în frunte cu Puriskevici, pogromuri împotriva evreilor şi românilor, mai ales“, consemna într-un articol recent cunoscutul jurnalist de la Chişinău Petru Bogatu.
Organizaţiilor menţionate li se mai alătură Liga Tineretului Rus, cu Igor Tuleantev şi Valeri Klimenko în frunte, Asociaţia Internaţională „Moldova şi Rusia“, condusă de Iuri Maximov, Centrul pentru Protecţia Democraţiei şi Drepturilor Omului, patronată de Mişcarea „Ravnopravie“ etc. La Chişinău se află un semnificativ comandament antiromânesc. Ambasada Rusiei la Chişinău număra peste 1.000 de oameni. Spre comparaţie, Ambasada României la Chişinău număra vreo 20 de oameni cu tot cu ambasadorul. Tot la Chişinău, Armata Rusă avea un foarte important comandament militar, înainte de 1989, retras parţial la Tiraspol, iar unii dintre aşa-zişii lideri separatişti de la Tiraspol, cetăţeni ruşi, locuiesc de fapt la Chişinău, unde deţin vile luxoase. Chiar la nivel oficial Chişinăul a colaborat direct atât cu Moscova, cât şi cu Budapesta împotriva intereselor româneşti.
Ungurii au tot bătut calea Chişinăului şi au întreprins un puternic lobby la nivel european pentru a-şi numi ei un komisar pe Moldova, un soldat de-al lui Soros, Kalman Miszei, prins cu furăciuni, dar păstrat la loc de cinste în reţea. Inamicii României şi-au găsit un culcuş cald la Chişinău, iar actualul regim, cu a sa poleială democratică, are dedesupt, mai la miez, o centrală kaghebistă ce duduie din plin, oligarhii moldo-ruşi cu straie occidentale de azi fiind la bază, cu toţii, kaghebişti până în măduva oaselor, dar înzestraţi acum cu cetăţenie română.
Activitatea grupării filoruse în mediul online este concentrată asupra „demonstraţiei“ că românii sunt cei mai mari antisemiţi din lume, cei mai rasişti, xenofobi şi intoleranţi oameni din lume. Pentru a „demonstra“ această aberaţie au creat sute de conturi false pe YouTube şi Facebook în numele unor personalităţi din Istoria Românilor şi încarcă din aceste conturi filme despre „jidanii cei răi“ – violenţă antisemită transferată în cârca românilor pentru a stârni lobby-ul evreiesc. Filmele şi comentariile postate la filme sunt în general provocatoare, instigatoare, vulgare şi compromiţătoare la adresa personalităţilor ale căror nume sunt folosite abuziv.

Intoxicare imagologică la scară mare în mediul online

Sunt uşor de depistat tendinţele grupărilor şi subunităţilor organizate de propagandă neagră care execută această serie de activităţi în mediul online, cu un caracter profund antiromânesc. Se lansează atacuri prin diferite metode (copyright claim, ameninţări, înjurături) asupra persoanelor cu multe vizualizări pe canale care au postat filme istorice şi documentare româneşti pentru excluderea lor, astfel încât să dispară de pe YouTube şi alte site-uri.
Este utilizată masca anonimatului, iar „acoperirea“ şi activitatea sub steag străin devoalează specificul acestei organizaţii implicate în intoxicarea sistematică. Gruparea se ocupă prioritar de denigrarea României şi a valorilor naţionale şi creştine, încercând să lase impresia că ar fi „ortodocşi“ ori „naţionalişti“ fanatici, însă în realitate nu au nicio legătură cu ortodoxia ori cu naţionalismul românesc şi din spatele acestor imagini fictive poartă dialoguri neprincipiale, injurioase tocmai la adresa personalităţilor româneşti.
Cei care se ocupă cu denigrarea şi intimidarea userilor români de pe YouTube ori din alte reţele sunt un grup ce administrează mai multe sute de conturi şi scopul lor este pe de o parte de a intimida userii români să participe la promovarea şi apărarea României pe YouTube ori pe alte reţele de socializare, iar pe de altă parte să formeze un fals grup de „patrioţi români“ care de fapt să distrugă orice grup românesc neaflat sub controlul strict şi aprobarea unor organizaţii antiromâneşti.
Este evident că nu la Chişinău, ci în altă parte se află conducerea operaţiunilor media care stabileşte obiectivele dezinformării, respectiv opiniile, atitudinile sau comportamentele pe care ea este însărcinată să le determine la ţintele destinate atacului. Dezinformarea ca armă îşi ascunde cu grijă originea şi îşi camuflează intenţia de transformare a ţintei într-un obiect manipulat, urmărindu-se crearea unei percepţii false a realităţii, mod de folosire a dezinformării ce se înrudeşte cu „deceptiongame“, cum îl numesc anglo-saxonii.
Metodele profesioniste folosite de acest grup demonstrează fără niciun dubiu că ei fac parte dintro organizaţie specializată în activităţi de provocare şi de discreditare. Denigrarea instituţiilor şi serviciilor statului român are loc nu doar pe Facebook şi pe bloguri, ci şi prin intermediul unor ziare-fantomă, din mediul online, populate cu aşa-zise „explozive news“, unde se introduc materiale complet inventate ce citează pretinse surse din sistemul de apărare, are loc o acţiune complexă de inducere în eroare prin prezentarea de minciuni cu privire la instituţiile româneşti pentru generarea unei stări de neîncredere şi haos total. Ansamblul acestor acţiuni aduce o evidentă atingere imaginii României şi este de competenţa organelor specializate ale statului să rezolve această situaţie.

 

George Roncea

Sursa: Basarabia literara md.

23 noiembrie 2011

 

Diversionistii moldoveni vor refacerea Moldovei lui Ştefan, dar cu trupele rusesti ramase pe teritoriul tarii !

 

 

PATRIOŢII MOLDOVANI VOR SĂ REFACĂ MOLDOVA LUI ŞTEFAN, DAR CU TRUPELE RUSEŞTI PE TERITORIUl R.Moldova.

În timp ce Vlad Filat aleargă prin lume să-i convingă pe mai-marii momentului că la Chişinău curge altă apă la moară, nişte zănatici minoritari din partidul „Patrioţii Moldovei” anunţă deschis că luptă pentru dezmembrarea României în scopul refacerii Moldovei istorice. Să fie ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Să vină Iaşii spre Chişinău, adică mai spre Rusia.

Alde Ghidirim nu amintesc nimic de teritoriile moldoveneşti, date pe tavă Ucrainei pe timpul lui Stalin. Ei nu pomenesc nici de plecarea trupelor ruseşti de pe teritoriul „ţărişoarei”, vor să aducă Putna în Găgăuzia.

De la oligofreniile lui Vasile Stati, nu am mai citit asemenea inepţii:

“Partidul Patrioţii Moldovei, care îi cuprinde ideologic pe patrioţii din Moldova de pe ambele maluri ale Prutului, îşi asumă conştient iniţiativa şi declară iniţierea procesului internaţional de retragere a tuturor semnăturilor şi angajamentelor asumate de conducătorii Moldovei în timpul creării statului unional cu denumirea “România”.”

Mai precis, au semnat Pantelimon Halipa, Ion Inculeţ şi toţi fruntaşii basarabeni pentru unirea cu România? Ei bine, alde Ghidirim le retrag semnăturile!

Raţionamentul merge trăsnet mai departe:

“Iniţiind ieşirea Moldovei din aceste acorduri, poporul moldovan anunţă totodată începerea procesului de transformare a statului cu denumirea “România”, pentru încălcarea obligaţiilor contractuale, pentru înşelarea speranţelor şi aspiraţiilor poporului din Moldova Mare şi cere retrocedarea tuturor teritoriilor istorice moldoveneşti, care se află în componenţa României şi alipirea lor la Patria-Mamă Moldova.

 A venit vremea să unim pământurile istorice ale Moldovei într-un singur stat, sub steagul lui Ştefan cel Mare!”, declară autorii documentului.

“În numele reprezentanţilor poporului moldovenesc, cerem de la conducerea ţării să înceteze orice menţionare a denumirii “statul român” în legătură cu viitorul suveran al poporului moldovenesc şi orice cooperare politică cu acest stat, evident distructivă faţă de Moldova şi pentru poporul moldovan”, continuă “patrioţii Moldovei”.

- Noi credem că astăzi România “şi-a pierdut sensul” şi a venit vremea să se facă o separare internaţională pe criterii etnice naţionale. Popoarele care se află în România trebuie să decidă ele însele în care state doresc să-şi construiască viitorul.

Poporul moldovan în întregime este credincios Patriei sale şi, în ciuda încercărilor brutale şi fără precedent ale forţelor pro-româneşti, nu va deveni un satelit al unui stat creat artificial, care este România.”

Prin comunicatul lor, autorii documentului “îi roagă pe toţi cei interesaţi să participe la procesul dezmembrării României, să iasă la luptă pentru retrocedarea teritoriilor lor istorice”.

“Noi credem că România, ca “stat” a fost creat în conformitate cu planul ingenios al coaliţiei din Vest din două state istoriceşte opuse din perspectiva viitorului lor, având ca unic scop “generarea” unor focare de conflict la frontiera fostului Imperiu Rus.

Din păcate, locuitorii Moldovei şi Valahiei, de-a lungul întregii lor istorii, fiind în componenţa unor structuri geopolitice şi culturale antagonice, s-au războit permanent. Acest război se continuă şi astăzi.

 Este suficient să amintim evenimentele tragice recente, care au avut loc în capitala Republicii Moldova, pe 7 aprilie 2009, când au avut loc pogromuri, s-au incendiat Parlamentul şi Preşedinţia, pe care s-a arborat tricolorul românesc”, se arată în comunicatul patrioţilor moldovani.

Autorii susţin că “autorităţile române aduc în viaţa poporului moldovenesc haos şi confuzie, iar acest lucru trebuie oprit categoric”.

“Pentru a restabili ordinea în ţară şi pentru a asigura dezvoltarea stabilă şi echilibrată, este necesar, în primul rând, să rezolvăm problema consolidării statalităţii moldoveneşti. Realipind la Moldova suverană teritoriile ei istorice, noi vom putea rezolva o serie de probleme ale poporului moldovenesc, care astăzi par “irezolvabile”: va dispărea de la sine problematica “identităţii moldoveneşti”, “istoriei moldoveneşti”, “a limbii moldoveneşti”, se va contura un viitor puternic şi suveran al statului moldovenesc.

Vom reveni la simbolistica istorică a Moldovei suverane.

Vom interzice oricăror ţări să mai folosească aceste insemne în stemele şi pe drapelele de stat;

va dispărea “neînţelegerea” dintre Moldova şi Transnistria, dintre Moldova şi Găgăuzia;

problema aderării Moldovei la Uniunea Europeană se va rezolva practic automat, având în vedere că partea de dincolo de Prut a Moldovei se află deja în Uniunea Europeană. După unirea ţării, toate organizaţiile paralele din România, statale sau religioase de pe teritoriul Moldovei vor fi lichidate fiindcă nu mai sunt necesare.

Ele vor putea să activeze şi să depună toate eforturile spre binele propriului popor. Tineretul moldovan va putea să-şi îndeplinească apoi cu demnitate ambiţiile în plan social şi în viaţa particulară, atât pe teritoriul Moldovei suverane, cât şi pe teritoriile uniunii eurasiatice şi uniunii europene”, se menţionează în comunicat.

“Datorită poziţiei sale geografice şi geopolitice avantajoase, Moldova va putea controla şi va consolida fluxurile de energie şi informaţii, financiare şi industriale “Est-Vest” şi “Vest-Est”. Moldova va putea să-şi îndeplinească din nou rolul său istoric, pe care l-a avut pe timpul lui Ştefan cel Mare şi al altor mari domni moldoveni, va fi o punte între Vest şi Est, cel mai important avanpost spiritual.

Moldova Mare renăscută, cu o putere statală totală, cu libertatea politică în raport cu orice stat şi bloc de state, va putea începe dezvoltarea armonioasă a poporului, având bune relaţii cu vecinii din vest şi din est.

A venit vremea să renaştem duhul invincibil al statului Moldovan şi să unificăm poporul nostru multinaţional şi pământurile istorice sun steagul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!”, au concluzionat “Patrioţii Moldovei”.

Partidul a precizat că “acest comunicat va fi răspândit peste tot teritoriul ţării noastre, şi în ţinutul de peste Prut, la ambasadele străine şi la toate misiunile internaţionale”.

Cei de la IA REGNUM NOVOSTI au publicat integral documentul, după care au venit cu un comentariu la fel de stalinist.

Pentru a înţelege cât de ostil este mediul în care trăiesc toţi românii, inclusiv basarabenii şi transnistrenii, voi reproduce această probă de manipulare grosolană a istoriei noastre:

“Basarabia, din care o mare parte constituie teritoriul actualei Republici Moldova în frontierele ei de fapt, adică fără Transnistria, iar partea de sud intră în regiunea Odessa din actuala Ucraină, în veacurile X-XI, a intrat în componenţa statului Rus Vechi.

În secolele XII-XIII, a intrat în componenţa cnezatului Galiţia-Volînia, iar la mijlocul secolului al XIV-lea, a fost parte a cnezatului Moldova. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Basarabia a ajuns sub stăpânirea jugului otoman şi a fost eliberată în anul 1812 de trupele ruseşti. Prin Tratatul de pace de la Bucureşti, încheiat între Turcia şi Rusia în 1812, a intrat în componenţa Imperiului Rus.

Ca urmare a înfrângerii Rusiei în Războiul Crimeii din 1853-1856, Congresul de pace de la Paris din 1856 a hotărât ca 3 judeţe din sudul Basarabiei, care intraseră în componenţa Imperiului Rus, să fie transferate cnezatului Moldova, dar prin decizia Congresului de la Berlin, din 1878, au fost restituite Rusiei.

Cnezatele Moldova şi Valahia, vasale ale Imperiului Otoman, s-au unit în 1859 şi au constituit viitorul regat al României, proclamat în 1881.

Noţiunile de “român”, “popor român” şi “limbă română” au fost create de lingviştii din Transilvania, care susţineau scrisul în grafie latină (scrisul moldovenesc exista în chirilică din momentul apariţiei sale, în veacul al XVI-lea şi până în 1989, când, prin decizia Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, limba moldovenească a fost trecută la grafia latină în variantă românească (sic!); grafia latină a fost introdusă cu forţa în perioadele ocupaţiei române din Basarabia – 1918-1940 şi 1941-1944.

Noţiunile “român” etc. au fost inventate la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Transilvania care intrase atunci (şi s-a menţinut acolo până în 1918) în componenţa Austro-Ungariei.

(Pentru ruşii şi ucrainenii care nu ştiu sau nu vor să ştie istoria reală a românilor, deci şi a moldovenilor, oferim doar două argumente care atestă că noţiunea de “român” nu este “invenţia lingviştilor transilvăneni”: “Cazania lui Varlaam”, tipărită în 1643, mai scrie pe copertă “Carte românească / de învăţătură dumenecile / preste an şi la praznice împărăte / ştii şi la sv[i]nţi mari / cu zisa şi cheltuiala a lui Vasile Voivodul şi domnul Ţarai Mol[dovei] di[n] multe / scripturi tălmăcită din limba slovenească pre limba Romeniască / de Varlaam Mitropolitul / de Ţara Moldovei”.

În 1646, domnitorul moldovean Vasile Lupu îi porunceşte logofătului Eustachie să tipărească la tipografia mânăstirii Trei Ierarhi “Cartea românească de învăţătură şi îndreptarea legii”. Acolo erau codul penal şi codul civil, codurile de procedură penală şi civilă ale tuturor românilor. De ce nu au scris moldovenii Eustachie sau Varlaam “Carte moldovenească de învăţătură”? Când vor găsi neostaliniştii ruşi un răspuns argumentat ştiinţific la această întrebare simplă, atunci vom accepta şi noi că există naţiunea moldovenească – nota red.).

Prin hotărârea Congresului de la Berlin din anul 1878, se recunoştea independenţa României, pentru care se recunoştea dreptul de alipire la teritoriul ei a Dobrogei, a Insulei Şerpilor (teritoriul actzualei Ucraine) şi a Deltei Dunării. Cu toate acestea, Marea Britanie, Germania şi Franţa au recunoscut practic existenţa României abia în anul 1880.

În decembrie 1917, România a ocupat Basarabia, dar URSS nu a recunoscut niciodată anexarea ei. În 1924, pe teritoriul Transnistriei şi în raioanele limitrofe din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, a fost formată Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.

La 28 iunie 1940, URSS a luat Basarabia înapoi, ca urmare a alipirii ei la Republica Autonomă Moldovenească. Aşa s-a format Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei au fost incluse în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Cu toate acestea, după numai un an, adică în 1941, România a ocupat din nou aceste teritorii, dar şi altele din URSS, teritorii care au fost definitiv eliberate în anul 1944.

Conform poziţiei oficiale a României actuale, atitudine împărtăşită chiar şi de susţinătorii basarabeni ai unionismului românesc, Moldova este “al doilea stat românesc”, moldovanii sunt “români”, limba moldovenească este “română”.

Trebuie precizat că, în conformitate cu recensământul din 2004, promulgat de către Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, se consideră români 2,2% din locuitorii Moldovei, moldoveni – 75,8%, 78,4% din moldoveni consideră limba moldovenească drept limbă maternă, 18,8% cred că este limba română.

Printre altele, teoria Bucureştiului cu privire la “românii” moldoveni şi ucraineni este artificială, fiindcă, pe lângă faptul că identitatea românească este istoriceşte secundă în comparaţie cu identitatea moldovenească, formarea românilor ca naţiune a avut loc în anumite părţi din teritoriul actualei Românii – în Valahia şi în Moldova – în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când Basarabia era deja în componenţa Imperiului Rus, iar Bucovina era în Austro-Ungaria. Cu toate acestea, ocuparea acestor teritorii în periaodele 1918-1940 şi în 1941-1944 servesc drept argument pentru Bucureşti să considere că populaţia moldovenească de aici este formată din “români” şi să pretindă la aceste teritorii, la influenţă şi prezenţă în regiune.”

La aceşti indivizi nu mă miră că fac jocul Imperiului Rus. Cea mai mare dezamăgire pentru mine este să constat aceeaşi atitudine la Partidul Popular Creştin Democrat. După ce am văzut cum “s-a maturizat” Iurie Roşca – pe care l-am preţuit sincer altădată – am prilejul să văd cât de strâmb poate gând un tânăr ca Victor Ciobanu, pe care l-a împins la conducerea PPCD.

Ofer şi aici un citat mai lung dintr-un interviu publicat de AVA.MD:

“Noi pornim de la premisa că R. Moldova nu este “un stat vremelnic”, cum încearcă unii să ne convingă, şi de aceea, nu are sens să ne blocăm mereu şi mereu în trecut. Da, Moldova a făcut parte din Rusia, din URSS, din România. Dar asta a fost în trecut. Astăzi, independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, ideea statalităţii reprezintă pentru noi cea mai importantă valoare politică. (…)

Da, partidul nostru a militat o vreme pentru unirea Moldovei cu România. Asta a fost într-un trecut apropiat, când alţi politicieni militau pentru păstrarea sau refacerea URSS. Adică, neştiind care ar fi modelele cele mai adecvate pentru viitorul Moldovei, noi toţi ne-am alăturat unor opţiuni diametral opuse, am fost nevoiţi să ne agăţăm de ceea ce credeam că e posibil atunci să refacem.

Dar, cu trecerea timpului, toţi ne-am mai maturizat, am început să înţelegem şi să evaluăm mai bine noile realităţi politice. Iată de ce PPCD militează de mulţi ani pentru consolidarea statului moldovenesc, pentru independenţa şi suveranitatea lui. (…)

Astăzi, doatr câţiva proscrişi politici din Moldova bat apa în piuă şi luptă din greu pentru a reface trecutul, nu sunt în stare să vadă prezentul şi să înţeleagă perspectivele viitorului.

Moldova are nevoie de bune relaţii politice, economice şi culturale cu România. Aceste relaţii se pot fortifica şi dezvolta pe termen lung numai după semnarea acestor două documente fundamentale. Numai aşa, după opinia noastră, poate să înceteze orice speculaţie politică pe tema “suveranităţii limitate” a Moldovei sau recunoaşterea “condiţionată” a independenţei sale din partea României vecine”.

În concluzie, România “limitează suveranitatea” Republicii Molotov!

Tata îmi spune că, atunci când plantezi un pom, dacă nu-i respecţi orientarea spre soare, aşa cum s-a născut în pepiniera lui, el se va răsuci toată viaţa, trunchiul i se va contorsiona dureros, şi tot aşa va creşte. Cum a fost lăsat de Dumnezeu să iasă din sămânţa lui.

Nu ştiu dacă Victor Ciobanu se va răsuci spre soare vreodată. La fel ca Iurie Roşca, tânărul viforos de altădată, care putea intra în istorie, speră să smulgă voturi de la cei care cred în himera unui stat alcătuit din 6 judeţe bântuite de stafia lui Stalin.

Coridorul manipulării istorice e plin. Nu mai este loc de-alde Voronin şi de “patrioţii moldovani”. Ei se calcă deja pe picioare. Unde să mai intraţi?

Urmărind asemenea devieri, mă bucur şi mai mult când vâd cum l-a primit cancelarul Germaniei pe Vlad Filat la Berlin. Angela Merkel a vorbit chiar despre “reformele serioase” de la Chişinău şi că economia începe să funcţioneze.

Sper să nu-l aud vreodată pe Filat glăsuind ca “patrioţii moldovani”…

Viorel Patrichi
ARENA md.

“LUPII DIN ROMANIA ATACA BIATA R.MOLDOVA”, SI CATEVA CUVINTE DESPRE IMBECILITATEA PROPAGANDEI ANTIROMANESTI

Cum stăm acum la gura sobei – dacă avem lemne, amarnic se mai potrivesc poveştile cu lupi. Pe când eram copil, la Crăieşti, pe malul Siretului, le ascultam de la cei bătrâni, până adormeam…

Este aici o atracţie a majestăţii sălbăticiei. Doar lupul ne-a însoţit istoria, ca fiară totemică. „Dac” însemna lup, „valah” tot lup este. Ruşii o numeau pe fiica lui Ştefan cel Mare „Elena Voloşiţa”…

Nu am însă intenţia unei poliloghii filologice findcă-i musai să mă refer la poveştile foarte actuale cu lupi de pe la fraţii noştri dintre Prut şi Nistru. Mi-am adus aminte de lupii copilăriei mele după ce am văzut o emisiune difuzată de o televiziune cu nume neaoş: „Niti” (nu „Nit”!), care înseamnă „reţea” – reţea electrică şi, prin extensie, reţea mafiotă, reţea ocultă, reţea de spionaj etc. Şi am văzut acolo nişte români speriaţi de pe la Hânceşti, care s-au trezit cu oile rupte de haite.

Pentru bieţii oameni este o dramă, dar pentru editorii de la „Reţeaua” a fot un excelent pretext să amintească – fie şi subliminal – de primejdia pe care o reprezintă România, ţara din care vin lupii! Şi pentru ca lucrurile să fie şi mai clare, ei au suprapus pe această nenorocire imagini cu Vlad Filat şi cu Gheorghe Flutur, care tăiau sârma ghimpată cu cleştele, cu cherpedinu… Pe-aici au trecut lupii din România, nu trebuia tăiată sârma ghimpată, mai bine rămâneam în ţarc. Mai dăm un ţăran buimăcit, mai arătăm vag imagini de peste Prut…

Inutil să mai spunem că este o instrumentare penibilă, nedemnă pentru un jurnalist din acest veac. Timp de 20 de ani, aşa au procedat majoritatea politicienilor de la Chişinău cu alegătorii lor şi continuă s-o facă.

Dar de unde au venit totuşi lupii, mai ales că oamenii de ştiinţă jurau că nu mai exista labă de lup prin Codrii Basarabiei? După ce a stat de vorbă cu supuşii lui Igor Smirnov, „Ziarul de Gardă” ne povesteşte că lupii au fost aduşi cu avionul din Rusia, la porunca lui Voronin. Comandă specială pentru partidele de vânătoare ale satrapului – 100.000 de euro.

Lupii au fost paraşutaţi în pădurea Geamăna, Anenii Noi. Aşa cum, tot la pofta lui Voronin, pădurea de la Ţiganca a fost populată cu fazani şi mistreţi.

Nu cred însă că trebuie să vină lupii din România ca să atace Republica Molotov. Are destui înăuntru. Nu mai amintesc aici de Voronin care se lamenta la monumentul lui Lenin că l-a trădat tovarăşul Diacov.

Am să mă refer la Marian Lupu, ajuns oleacă prezident, românul care poartă numele carnasierului. Îmi spunea anul trecut un prieten de la Bălţi: „Băi videţî-vă di treabî, cî Marian Lupu pentru noi este doar Voronin doi! Mai aşteptaţi cî nu dau turşii…” Şi ce dreptate avea! „Excitat de ziarişti”, Lupu a simţit că-l arde pe maţe când a fost întrebat ce limbă vorbeşte.

Abia s-a văzut cu dârlogii rupţi în mâini, că prima lui grijă a fost să se arunce spre ţara de unde vin lupii: vrea tratat politic de bază cu România, aşa cum ar semna cu Republica Bangladesh!

“Deoarece, în viziunea mea, să ne limităm la o declaraţie politică care vizează, da, un parteneriat strategic privind integrarea europeană este important, dar nu este suficient”, s-a sumeţit Marian Lupu. După ce a promis că „i-ar da la moacă” fostului director al Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău, dacă vine cu un asemenea tratat la Traian Băsescu, o ia sigur peste ochi.

Să fie limpede pentru toţi urmaşii lui Brejnev: niciun preşedinte de la Bucureşti nu va avea curajul să semneze un astfel de document cu cele şase judeţe din Basarabia fiindcă va fi blestemat.

Vorbind despre „o politică care vizează”, Marian Lupu are şi argumente:

“Semnarea unui asemenea acord vine şi cu o importanţă politică deosebită, deoarece se pun nişte puncte pe ‘i’ după zeci de ani de zile. Se elimină nişte umbre în relaţiile bilaterale, nişte argumente false pentru anumiţi politicieni sau partide politice care încercau să facă speculaţii la acest subiect, dar este important şi pentru o transparenţă a agendei în relaţiile bilaterale”.

Care să fie motivul pentru care Marian Lupu a pus “nişte puncte pe i” şi şi-a dat în stambă aşa iute? Să-l fi sfătuit de bine consilierul de taină Cosmin Guşă, o şarlă venită din România, la fel de onorabilă ca dl. Conţiu?

Mai anţărţ, se întoarce Guşă de la Moscova şi pune de-o conferinţă de presă la un hotel scump din Bucureşti. Şi hodoronc-tronc! ne relatează domnia sa că a discutat cu nişte strategi de-ai lui Putin că să punem noi românii de-o uniune pravoslavnică, alături de mai vechii noştri prieteni, că “ne dau ruşii gaze mai ieftin”.

L-am felicitat atunci că, în sfârşit, avem şi noi nişte politicieni care ies la interval cu vectorul rusesc pe malul Dâmboviţei, e perfect, să ştim şi noi cu cine votăm. (Guţă chiar a pus bazele unui partid care avea drept siglă un… urs. E-adevărat, de pluş).

Personajul ubicuu este distructiv şi a trecut cu graţie de la Traian Băsescu la Adrian Năstase, de la Mircea Geoană la Sorin Ovidiu Vântu, apoi la Marian Lupu şi la Plahotniuc. La PublikaTV şi-a lansat adânca meditaţie “Acest ospiciu numit România”.

Dacă îndrăznea cineva să rostească un singur cuvânt urât despre ţara lui, Vintilă Brătianu nu-i mai răspundea la salut.

Alte vremuri, alţi oameni.

Acum, din România vin şi potăi, nu numai lupi.

Arena.md