PROPAGANDA COMUNISTA NORD-COREEANA L-A PROCLAMAT PE “MARELE LIDER”KIM JONG- IL, STEA A MODEI INTERNATIONALE. Pyongyang: Kim Jong Il Style ‘Sweeps World’

Imbracamintea “marelui lider”da tendinta mondiala in moda !

Costumul  purtat  de liderul nord-coreean Kim Jong-Il este acum admirat în întreaga lume datorită  măreţiei  lui, a scris ziarul partidului comunist nord-coreean  Rodong Sinmun .

Dintr-un articol al respectivului ziar de partid , aflam ca aspectul modest al costumelor marelui conducator  au aprins imaginaţia oamenilor şi au influentat  moda la nivel mondial.

“Motivul este că imaginea Marelui Conducator , care poartă întotdeauna un costum modest în timp ce lucrează, lasă o impresie profundă asupra minţii oamenilor din intreaga  lume”,spune ziarul.

Articolul citeaza un expert neidentificat de moda francez care ar fi spus ca  moda urmează stilul  Kim Jong-Il.

“Moda  Kim Jong-Il, se răspândeşte rapid în toată lumea, fapt care este  fără precedent în istoria lumii”, a fost citat ca ar fi afirmat respectivul stilist francez neidentificat.

Costumele care starnesc fascinatia autorilor articolului  constau dintr-o  jacheta cu fermoar si o pereche de pantaloni, de obicei de culoare kaki-albăstrui sau gri.

Liderul de 68 de ani, le poartă chiar şi atunci când primeste demnitari straini.

În timpul excursiilor  iarna, Kim poarta de asemenea, un hanorac inform şi o caciula de blana.

Kim şi tatăl său decedat Kim Il-Sung, se află în centrul unui cult al personalităţii  care se învecinează cu religia, atribuindu-i-se de catre slugile  propagandiste  puteri aproape magice.

Pyongyang: Kim Jong Il Style ‘Sweeps World’

(Newser) – The rest of the world might think he needs a straight jacket, but to hear the North Korean state news apparatus tell it, “Dear Leader” Kim Jong-Il’s matching Ike jackets and slacks has inspired a global vogue for the style. “The reason is that the august image of the Great General, who is always wearing the modest suit while working, leaves a deep impression on people’s mind,” says the government website. “That is because his image as a great man is so outstanding.”

Pyongyang also scares up an unnamed French fashion expert, AFP reports, who assures readers that the “Kim Jong-Il mode which is now spreading expeditiously worldwide is something unprecedented in the world’s history.” The outfit: a zippered tunic that appears to have a stretchy elastic band, and pants of the same color, usually khaki, or a blue-gray. When it’s cold, Kim adds an anorak and a fur hat. Classy.

via-http://www.newser.com

NAZISMUL SI COMUNISMUL,IDEOLOGII PATOLOGICE

 

Politicienii de la Chişinău care evită să condamne comunismul de frică să nu piardă electoratul de stânga seamănă cu o ţaţă din filmul holywoodian „2012”.

Aceasta, cu toate că, în urma unui cataclism apocaliptic, îi crapă pământul sub picioare şi riscă să se prăbuşească într-un hău ucigător ce se desface în faţa ei, îşi avertizează soţul să conducă mai atent maşina, ca nu cumva să spargă ouăle din pungă.

CE ARE ÎN COMUN PCRM CU STALINISMUL

 

PCRM, în frunte cu Voronin, se căzneşte se convingă toată lumea că nu are nimic în comun cu stalinismul. Mai mult decât. În percepţia publică se induce ideea că puterea sovietică din a doua jumătate a secolului trecut ar fi fost mai blândă, întrucât ar fi renunţat la practicile nkvd-iste din anii treizeci.

 

Or, comunismul, orice formă ar îmbrăca, este un rău cancerigen. Şi leninismul, şi stalinismul şi brejnevismul sunt sinonime absolute şi reflectă doar moduri diferite de exprimare în timp ale aceluiaşi fenomen.

 

Comunismul omoară chiar şi atunci când pare inofensiv. Lucrarea sa, ca şi cea a nazismului, de altfel, nu a încetat odată cu dispariţia URSS şi a lagărului socialist, după cum poate le pare unora. Toxina lui invizibilă ucide ca un gaz paralizant. Tocmai de aceea, el este mai mult decât un regim opresiv şi o practică totalitară. Comunismul, mai întâi de toate, e o ideologie obsesivă, acaparantă şi subversivă.

 

De aceea, a condamna exclusiv crimele lui, a scoate în evidenţă doar costurile şi efectele sale nocive, ar însemna să ne scape cauzele intrinseci ale utopiei marxiste, să neglijăm pericolele ei actuale. Dacă ne vom limita la dimensiunea asasină a comunismului, vorba lui Vladimir Tismăneanu, vom ajunge să ignorăm (ori să „normalizăm”) natura sa totalizantă şi totalitară.

 

PATOLOGIA IDEOLOGIILOR

 

Comunismul e un caz particular şi o manifestare extremă a unei maladii sociale pe care Andrei Pleşu o numeşte pe bună dreptate patologia ideologiilor. Acestea din urmă plutesc în aer mai tot timpul, au tendinţa să acopere şi să domine toate compartimentele vieţii, inclusiv intimitatea omului. A trăi sub un imperativ ideologic echivalează cu a trăi neîncetat cu toate luminile aprinse, fără nici o clipă de singurătate, fără nici un dubiu, fără mister.

 

Ideologiile sunt întotdeauna nişte construcţii agresive care nu-şi propun să înţeleagă lumea, ci s-o schimbe. A gândi conjunctural şi subversiv, scrie Anddrei Pleşu în excelentul său eseu ”Ideologiile între ridicol şi subversiune”, a domina mental sfera publică, a măslui realul pentru a-l face compatibil cu un concept – acestea sunt înclinaţiile spontane ale ideologiilor.

 

Ele nu trebuie confundate cu religiile. Credinţa, orice s-ar spune, e un spaţiu al libertăţii individuale şi lasă loc de interpretare. Spre deosebire de metafizică, ideologia este invadatoare, insinuantă, epidemică.

 

Ca să vă convingeţi că lucrurile stau aşa şi nu altfel, este suficient să priviţi în jur. Lumea la ora actuală e doldora de ideologii. Ecologismul, darvinismul, feminismul, pacifismul, ateismul, homosexualismul, post-modernismul etc. caută să-şi impună cu orice preţ punctul de vedere. Toate sunt excesive, dominatoare şi pretind că deţin adevărul absolut.

 

Însă nu toate ideologiile sunt la fel de primejdioase şi dăunătoare. Unele dintre ele propagă nonviolenţa şi nu par deloc sufocante. Feminismul sau ecologismul, de exemplu, fac parte din aşa-zisele ideologii soft, mai puţin sângeroase, dar de o eficacitate insidioasă. Sunt însă şi ideologii hard. Acestea-s comunismul, nazismul, dar şi islamismul fundamentalist. Ele îşi propun să cucerească şi să prefacă lumea în totalitate, s-o schimbe de aşa manieră ca să cadreze în ultimă instanţă cu schemele lor prefabricate. Însă schimbarea pe care o impune o ideologie hard eşuează nu în eroare, ci în crimă. Ca rezultat, ea devine o tehnologie a violenţei şi intoleranţei.

 

CONTROLUL TOTAL ASUPRA PERSOANEI

Odată instalată în postură oficială, orice ideologie devine omniprezentă. Ea omogenizează, zice Andrei Pleşu, toate registrele existenţei publice şi private, aşa încât nu există împotriva ei niciun refugiu. Nu eşti niciodată de capul tău, nu rămâi niciodată singur. Adunări de partid şi komsomoliste, lecţii politice, presa, munca patriotică pe gratis, alte acţiuni publice cu tentă propagandistică, toate constituie un mecanism brutal de spălare a creierului şi de control continuu asupra persoanei.

 

Nici dragostea măcar nu-i scutită de riguroasa monitorizare ideologică sub regimul comunist. Până şi relaţia amoroasă literatura sovietică o punea sub semnul întrecerii socialiste sau a planului cincinal. Pentru a-şi seduce iubita, bunăoară, tânărul din romanul lui Şolohov îi propune să intre în kolhoz sau să-l însoţească, ca în operele lui Parfionov sau Prohanov, pe şantierele „BAM”-lui sau la „Ţelină”.

 

Cum Marx credea că familia e un produs al societăţii private şi o formă a exploatării omului de către om, bolşevicii considerau că viziunea creştină şi mic-burgeză asupra sexualităţii trebuie abandonată. O prietenă a lui Lenin, Alexandra Kolontai, aminteşte Andrei Pleşu, a elaborat în acest scop „teoria paharului cu apă”. Potrivit ei, actul carnal nu e diferit, în esenţa lui, de golirea unui pahar cu apă atunci când ţi-e sete. Complicaţiile sexuale nu fac decât să ia din timpul pentru producţie. În consecinţă, foarte curând după lovitura de stat din 1917, au apărut proiecte de cabine special amenajate, care să fie amplasate pe străzile Moscovei pentru satisfacerea „din mers” a nevoii de acuplare. Până şi Lenin care iniţial nu avea nimic împotriva ideii, a simţit că s-a ajuns prea departe. Dar obiecţia sa era de natură igienică, nu morală. „Chiar dacă ţi-e sete – ar fi spus el – nu te apuci să bei dintr-o mlaştină dubioasă”.

 

VIOLENŢA, MOAŞA COMUNISMULUI

 

Curată nebunie, desigur. Dar parcă deportările, închiderea bisericilor sau asasinarea „duşmanilor poporului” nu erau o scrânteală colectivă? Sau foametea organizată şi colectivizarea forţată? Întoarcerea cursului râurilor îndărăt? Gigantomania din industrie şi agricultură? Toate acestea erau nişte tentative perverse de a silui realitatea, de a o înghesui în patul lui Procust al unei scheme preconcepute.

Dar etatismul agresiv şi moldovenismul primitiv pe care PCRM căutau să le ridice cu de-a sila la rangul unei noi ideologii oficiale în Republica Moldova? Sau epurările, persecuţiile, atmosfera de intimidare şi şantaj impuse de regimul Voronin sub pretextul „luptei pentru apărarea patriei”?

Toţi opt ani de guvernare comunistă s-au constituit, de fapt, într-o încercare de ideologizare virulentă şi abuzivă a societăţii moldoveneşti.

Exact ca în celebra anecdotă pe care o parafrazăm. Orice s-ar apuca să facă un comunist, un aspirator sau o instalaţie de irigare, îi iese până la urmă un automat Kalaşnikov. Şi nu întâmplător. Violenţa, scria Marx, este moaşa comunismului. Iar ideologia, adăuga Lenin, este arma cea mai eficientă a proletariatului.

Autor: Petru Bogatu
Sursa: bogatu.voceabasarabiei.net

ARHIVELE SOVIETICE DIN BASARABIA ACUZA.

 Sursa foto: www.semp.us

Ocupanţii erau extrem de mulţumiţi.

Primind posturile, pe care tot ei le-au  născocit, erau cazaţi în cele mai bune case sau apartamente, care în scurt timp treceau în posesia lor la un preţ de nimic sau gratis; salariile-cele mai mari; dreptul de a judeca populaţia băştinaşă, a-i trimite prin lagărele din Siberia, Altai etc; dreptul de a închide şcolile şi bisericile naţionale; dreptul de a anula toate cărţile cu caractere latine, indiferent că sunt în română, franceză, germană sau engleză; dreptul de a se folosi de rodul muncii oamenilor paşnici din Basarabia.

Aveau drepturi şi erau mulţumiţi.

Iată o scurtă caracteristică semnată de secretarul PC(b)din Moldova tov. Borodin unuia din aceşti mulţumiţi:

ХАРАКТЕРИСТИКА

на секретаря по кадрам Криулянского  райкома КП(б)Молдавии,

Оргеевского Уезда, Молдавской ССР тов. Лукьяненко С.H.

Тов. Лукьяненко Сергей Михайлович – рождения 1903 года, украинец, образование низшее, член ВКП(б) с 1929 года, на партийной работе с 1935 года.

С момента прибытия на Молдавию работает секретарем Криулянского райкома КП(б)М по кадрам Оргеевского уезда. С работой справляется, партийную работу знает, в работе проявляет инициативу.

Тов. Лукьяненко С.Н. (potrivit originalului-A.M.) политически развит, дисциплинирован, морально устойчив, партийных взысканий не имеет. Активно участвует в партийно-политической жизни района”.18

Anexarea din 1940 nu putea fi posibilă fără acordul prealabil al Germaniei din 23 august 1939, când Hitler şi Stalin şi au împărţit sferele de influenţă în Europa de Est. Astfel, Basarabia Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au devenit primele regiuni româneşti în care a fost instaurat regimul comunist, anticipând, de rând cu ocuparea Ţărilor Baltice şi a unor teritorii aparţinând anterior Poloniei, expansiunea dominaţiei sovietice asupra întregii Europe Centrale şi de Est după cel de-al doilea război mondial.România pierdea 3 776 309 cetăţeni,dintre care 53,49% români,10,34% ruşi,15,50% ruteni şi ucraineni,7,27 % evrei, 4,91 % bulgari, 3,31 % germani.

Conform surselor sovietice numai în perioada 28 iunie-decembrie 1940 s-au repatriat în Basarabia în jur de 300000 basarabeni aflaţi în străinătate.Dintre aceştia aproximativ 220 000 proveneau din România,în rândul cărora,după date româneşti,”erau foarte mulţi evrei”.19

Pentru a justifica declaraţia mincinoasă a lui Molotov,că “în Basarabia populaţia majoritară o constituie ucrainenii”autorităţile sovietice au depus eforturi mari pentru a transforma mincuna în realitate.

 La acest capitol se înscrie şi următorul documentul inedit din fondul arhivistic al CC al PCM, depozitat la Arhiva organizaţiilor social-politice a RM. Înainte de a vă propune textul documentului,vă amintim că în 1940, potrivit înţelegerii  dintre Stalin şi Hitler, mii de familii germane care locuiau în Basarabia s-au evacuat în Germania.

Este binecunoscută hărnicia,punctualitatea, practicitatea nemţilor.Au lăsat case bune,bine amenajate şi au plecat spre patria lor istorică.

Autorităţile staliniste au luat la evidenţă tot imobilul respectiv şi au hotărât ca în scopul destabilizării unităţii naţionale româneşti din Basarabia, în casele nemţilor plecaţi să fie strămutaţi colhoznici ucraineni din diferite regiuni ale RSS Ucrainene.

Observaţi!Nu români din Basarabia, nu ruşi, nu bieloruşi, ci ucraineni. Iar acum textul documentului: Procesul-verbal nr.20, § 8 al şedinţei Biroului CC al PC(b)M din 21 decembrie 1940

“Despre situaţia privind strămutarea kolhoznicilor din regiunea Izmail  în fostele colonii germane”.

Biroul CC al PC(b)M a constatat ,că strămutarea kolhoznicilor din regiunile RSS Ucrainene în fostele colonii germane din regiunea Izmail se îndeplineşte neorganizat. Descărcarea celor strămutaţi şi averii lor din vagoane se înfăptuieşte extrem de încet,eşaloanele cu cei strămutaţi staţionează căte 10-20 de ore în aşteptare să fie descărcate. Cei sosiţi, după descărcare în staţii, îngheaţă de frig în staţii câteva ore în aşteptarea. Transportului pentru a fi duşi la locul destinaţiei.

Durata mare a aflării în drum a celor strămutaţi,lipsa de combustibil în vagoane şi a hranei pentru vite a dus la o îmbolnăvire în rândul celor maturi şi a copiilor.

Drept consecinţă a celor expuse, pe tot parcursul căii ferate Chişinău, inclusiv staţiile de intersecţie şi anexele, de la 4 până la 18 decembrie1940 din 43 de eşaloane cu strămutaţi au fost descărcate numai 15 eşaloane.Numărul mare de vagoane nedescărcate cu strămutaţi (1500 de vagoane) crează dificultăţi în activitatea căilor ferate.

Biroul CC al PC(b)M Hotărăşte:

1. De înştiinţat CC al PC(b) alURSS şi CC al PC(b)al Ucrainei despre faptul,că din partea comitetului pentru strămutare de pe lângă Sovnarcomul RSS Ucrainene, Comitetul Regional Izmail al PC(b)U şi executivul regional n-au fost luate toate măsurile privind repartizarea kolhoznicilor strămutaţi.

2. De însărcinat Sovnarcomul RSS Moldoveneşti de a pune la dispoziţie fonduri de furaje şi produse alimentare în ajutorul kolhoznicilor strămutaţi.

3. De însărcinat şeful căii ferate Chişinău tov.Golic să ea toate măsurile pentru o mişcare cât mai rapidă a eşaloanelor cu strămutaţi la locul destinaţiei.

4. De însărcinat Comitetul Judeţean Bender,comitetele orăşeneşti Tiraspol şi Chişinău, comitetul raional Căinari al PC(b)M de a organiza controlul asupra deplasării eşaloanelor cu cei strămutaţi şi acordarea ajutorului necesar acestora.

5. În scopul acordării ajutorului kolhoznicilor strămutaţi, de a forma o comisie din 3 persoane: vicepreşedintele Sovnarcomului RSSM-tov. Rudi, şeful secţiei transport al CC al PC(b)M – tov. Ivancihin  şi şeful secţiei transport NKVD a căii ferate Chişinău-tov. Anosov.

Secretarul CC al PC(b)M               Borodin”

Deci, o politică destul de clară-băştinaşii în gropi cu var,împuşcaţi,în cel mai „bun caz”deportaţi în Siberia şi Altai; străinii – în casele acestora. Atunci, în 1940 tovarăşul Nimeni a devenit stăpân în Basarabia.

II

Prezentul material  cuprinde limitele cronologice ale anului 1944, când noii stăpâni ai Basarabiei  au încep din nou să se căpătuiască cu casele şi bunurile materiale adunate cu atâta trudă de oamenii din părţile locului, să împartă între ei funcţiile bine plătite, să baje în puşcării bărbaţii şi să-şi bată joc de femeile şi copiii Basarabiei.

Către începutul anului 1944 situaţia de pe frontul de est se schimbase în favoarea URSS, lucru care a devenit posibil datorită victoriei de la Stalingrad.

Deja în primăvară câteva raioane din nordul Basarabiei au fost ocupate de oştirile sovietice.

Atunci  au şi fost scrise cele două telegrame condusătorului statului bolşevic:

19 martie 1944

Tovarăşului STALIN I.V.

CC al PC(b) al Moldovei şi Sovnarcomul RSS Moldoveneşti roagă să daţi dispoziţie Direcţiei Aviaţiei Civile privind rezervarea pentru deservire CC al PC(b)al Moldovei şi Sovnarcomului RSS Moldoveneşti pentru aprovizionarea transportării  cadrelor de conducere în raioanele eliberate  ale RSS Moldoveneşti  un avion”Duglas”, două avioane”P-5″cu patru motoare şi două  avioane”U-2″ pentru comunicaţie.[i]

Secretarul CC al PC(b)al Moldovei                                  N.Salogor

Preşedintele Sovnarcomului RSSM                                  Constantinov

Următorul document al dosarului respectiv are exact acelaş conţinut, dar de data aceasta se solicită pentru cadrele de conducere : un avion “LI-2″,două avioane “P-5″ şi două avioane”U-2″ pentru comunicaţie.[ii]

De fapt, în limba rusă sună mai haios”для переброски руководящих кадров”.

Sigur, că tovarăşul Stalin le-a  dat  avioanele solicitate, altfel rămâneam fără conducere şi probabil, că au ajuns cu bine, altfel n-ar fi  ajuns până azi atât de mulţi ?!

Comportamentul  ocupanţilor în multe cazuri era violent şi obraznic. În scurt timp, când  cadrele NKVD-ului  au ieşit  total de sub controlul  executivului orăşenesc Chişinău, acesta din urmă a trimis un demers oficial superior de partid. Să-l urmărim:

SCRISOARE INFORMATIVĂ

Secretarul CC al PC(b)M tov. Salogor N.L.

Preşedintele Sovnarcomului RSSM tov. Constantinov

Despre încălcarea hotărârii Sovietului Orăşenesc şi Comitetului Orăşenesc al PC(b) al Moldovei din 25 august 1944, despre confiscarea imobilului de stat şi ordinea de ocupare a fondului locativ din oraşul Chişinău.

Potrivit controlului înfăptuit de Comitetului Orăşenesc şi comitetele raionale ale PC(b)M din oraşul Chişinău s-a stabilit că, mulţi lucrători din rândul grupelor operative ale narcomatelor şi instituţiilor republicane, preponderent a lucrătorilor organelor şi unităţilor NKVD, şi unităţilor de grăniceri ale NKVD, sosind în oraşul Chişinău după ofensiva unităţilor Armatei Roşii în loc de a stabili o ordine revoluţionară în oraş, să restabilească imediat organele puterii sovietice, să organizeze paza obiectelor industriale de bază şi a averii statului au ales un drum greşit şi dăunător – confiscarea în interese personale a mobilei, ocuparea fără autorizaţia sovietului orăşenesc a imobilului locativ particular şi de stat; samavolnic au dat afară din case pe locatarii băştinaşi, şi-au însuşit averea acestor oameni şi au instalat pază armată la locuinţele goale.

Angajaţii narcomatului NKVD şi a departamentelor acestora prin oraş au „rezervat” un număr mare  de apartamente, pe care au instalat tăbliţe cu inscripţia „OCUPAT DE NKVD”.

De exemplu: pe strada Armenească între strada Nicolaevscaia şi Haralampievscaia pe toate casele (puse tăbliţe – A.M.); pe strada Cuznecinaia între strada Armenească şi Cupecescaia mai mult de 20 de case pe care au fost atârnate tăbliţele respective sau scrise cu caractere grase pe pereţii caselor „OCUPAT DE NKVD”.

Folosindu-se de un asemenea dezmăţ, unii lucrători ai NKVD-ului, mulţi lucrători din alte narcomate au atârnat inscripţii: „OCUPAT DE NKVD”, „MINAT”, „ATENT – CÂINI RĂI” ş.a.

În afară de ocuparea locuinţelor şi apartamentelor, unii lucrători ai NKVD-ului au început a transporta mobila rămasă din unele case în altele, chipurile, pentru păstrare şi transmitere organelor financiare.

Acest lucru a servit drept pretext pentru alte organizaţii şi persoane să delapideze (să fure, dacă vreţi – A.M.) averea statului şi să confişte ilegal averea orăşenilor.

În rezultatul acestor acţiuni în ultimele zile în oraş s-a creat o situaţie, când noaptea şi chiar ziua, persoane necunoscute cară mobila din apartamente şi case. Mulţi locatari au pierdut încrederea, că vor mai rămâne în casele lor să trăiască şi că li se va  lăsa  averea agonisită de o viaţă.

Din procuratura orăşenească noaptea a fost furată toată mobila. La 2 septembrie 1944 în casa nr.26 de pe strada Svecnaia, a fost săvârşit un furt a mobilei şi a altor obiecte din apartamentul lui Ohrimenco, împuternicit al narcomzagului a judeţului Chişinău, iar furtul l-a comis şeful grupei de gospodărie a direcţiei căii ferate Chişinău Condratenco (ultimul nume în document este scris de mână – A.M.).

Organele miliţiei nu duc o luptă hotărâtoare cu aceste crime, iar tov. Leahov trimite la Comitetul orăşenesc de partid informaţii că, chipurile, „în ultimele 24 de ore în oraşul Chişinău n-au avut loc nici un fel de cazuri criminale şi n-au fost înregistrate nici un fel de întâmplări”.

Lucrătorii narcomatului NKVD au stabilit posturi înarmate la un şir întreg de case goale ocupate de ei, cum de exemplu: chiar la apartamentul ocupat de secretarul comitetului orăşenesc de partid tov. Chiriac, personal, locţiitorul narcomului NKVD tov. Orlov a adus cu maşina o santinelă şi a pus-o lângă casă, iar peste două zile a mai adus o santinelă suplimentară, primul din aceştia n-a fost schimbat şi n-a mâncat mai bine de 24 de ore.

Exemplul lucrătorilor NKVD l-au urmat alţi lucrători cum sunt cei de la NCGB, Comisariatul militar orăşenesc, unităţile de grăniceri ale NKVD-ului. În felul acesta numai în raionul Krasnoarmeisk au fost puse mai mult de 50 de santinele, care trebuiau să  păzească apartamente goale.

Santinelelor li s-a ordonat să nu permită apropierea de apartamente şi să nu spună nimănui denumirea instituţiei, care a ocupat clădirea şi numele conducătorului acestei instituţii. Consecinţa este următoarea: autorităţile raionale şi orăşeneşti nu au posibilitatea să intre în locuinţe şi să le examineze.

Numai în raionul Lenin, 70 de case până în prezent n-au fost examinate şi n-avem nici o informaţie despre starea lor.

Această situaţie cu atârnarea de tăbliţe „OCUPAT DE NKVD”, instalarea santinelelor la locuinţele goale în ochii populaţiei băştinaşe crează impresia, că în afară de organele NKVD, alţi reprezentanţi ai puterii sovietice în oraş nu sunt.

În ocuparea ilegală a apartamentelor, atârnarea tăbliţelor „OCUPAT DE NKVD”, alungarea din apartamente a populaţiei băştinaşe, instalarea santinelelor şi ignorarea autorităţilor orăşeneşti în primul rând este vinovat narcomul-adjunct NKVD tov. Seriojin şi Orlov, care ştieau despre acţiunile ilegale ale subalternilor, n-au luat nici o măsură şi au neglijat importanţa politică, n-au pedepsit pe vinovaţi punând interesele lor personale şi interesele subalternilor mai sus decât cele de stat.

Unii lucrători, care s-au inclus în aceste activităţi ilegale nu au asigurat în primele zile a venirii puterii sovietice (aşa-i în document – A.M.) în oraş păstrarea averii de stat: numai la staţia electrică orăşenească, ca rezultat că n-a fost păzită la 25-26 august de către populaţie au fost furate 2 tone de gaz şi 2 tone de ulei, iar raionul Morii Roşii până la 3 septembrie n-au fost luate sub pază 150 tone de petrol, din care 8 tone au fost scurse în sol.

Narcomul-adjunct NKVD tov. Leahov a fost avertizat despre acest lucru, dar măsuri pentru a organiza paza n-a întreprins. Numai după amestecul Comitetului Orăşenesc de partid a fost stabilită paza şi nu din partea forţelor NKVD, ci cu efortul şi forţele Sovietului orăşenesc.

Unii lucrători ai organelor şi unităţilor NKVD-ului admit acţiuni şi atitudini nesovietice faţă de populaţia locală, cum de exemplu: şeful secţiei de miliţie nr.4, Antonov a trimis pe subalternul său, sergentul Astafiev în raionul secţiei de miliţie nr.2 pentru a confisca, fără nici un temei legal, pianul cetăţencei Tomici (str. Gogol, nr.4). Stafiev a ameninţat-o în prezenţa lucrătorului CR PC(b)M, şeful secţiei organizatorice tov. Borzovoi a raionului Krasnoarmeisk, că pianul va fi confiscat cu ajutorul armelor, dacă Tomici nu-l va da de bună voie.

Învăţătorul Cerencov (locuitor, str. Ostrovschii, 18) a fost evacuat forţat din propriul apartament. Tot de la el i s-a luat şi mobilierul. Acest lucru l-a făcut căpitanul Videaşev, şeful ITK NKVD-ului.

Pe cetăţeana Popa (str. Alexandrovscaia, 155) lucrătorul NKVD-ului Bolteanschii a evacuat-o forţat din apartament în bucătărie şi i-a luat mobila. Feciorul cet. Popa face serviciul în Armata Roşie.

Asemenea exemple pot fi prezentate mult mai multe, dar din cauză că, mulţi infractori refuză să comunice numele şi locul de serviciu, noi nu le prezentăm, dar exemplele aduse de ajuns pentru a face o concluzie, că comportamentul unor lucrători ai organelor şi unităţilor NKVD-ului discreditează în ochii populaţiei băştinaşe puterea sovietică şi creează o imagine greşită cu dispoziţii politice dăunătoare.

Toate aceste fapte mărturisesc despre faptul, că organizaţia de partid a NKVD-ului RSSM şi secretarul ei de partid tov. Cabluca trec cu vederea încălcarea legilor sovietice de unii lucrători, nu-i dau o importanţă principială politică şi nu pedepsesc pe vinovaţi. Aceasta vorbeşte despre nivelul scăzut al lucrului partiinico-politic în rândurile colaboratorilor narcomatului.

Biroul comitetului orăşenesc de partid la 6 septembrie curent a discutat la şedinţa sa închisă situaţia creată în oraş privind îndeplinirea hotărârii Sovietului orăşenesc al PC(b)M din 25 august 1944.

După o scurtă informaţie la tema respectivă, cei prezenţi la şedinţa biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M Comisarul Norodnic al afacerilor interne a RSSM tov. Marcheev, locţiitorul lui, tov. Seriojin şi secretarul Cabluca nu conştientizau şi chiar considerau neîntemeiată problema pusă la biroul Comitetului Orăşenesc de partid.

După cuvântările câtorva membri ai biroului comitetului orăşenesc, secretari ai comitetelor raionale a PC(b)M, preşedinţi ai executivelor raionale, sub influenţa faptelor relatate de tov. Marcheev în cuvântarea sa, a declarat, că problema este pusă corect şi la timp şi că el în calitate de narcom va lua cele mai hotărâte măsuri pentru instaurarea ordinei printre colaboratorii instituţiei sale.

În proiectul hotărârii s-a propus să fie excluşi din rândurile partidului comunist (bolşevic). tov. Seriojin, care s-a adresat membrilor biroului cu rugămintea că el a conştientizat şi recunoaşte greşelile şi că el va lua toate măsurile pentru corectarea lor imediată şi că el ca comunist trebuie să fie pedepsit pentru acţiunile sale. tov. Seriojin i s-a dat mustrare aspră cu înscrierea în fişa personală.

Biroul Comitetului Orăşenesc al PC(b)M a decis de a organiza o adunare extraordinară închisă de partid în organizaţia narcomatului NKVD, pentru a discuta hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.

Cu toate că la şedinţa biroului Comitetul Orăşenesc al PC(b)M tov. Marcheev, Seriojin, Cabluca au recunoscut justă şi binevenită problema pusă la biroul Comitetului Orăşenesc de partid, în aceeaşi noapte din ordinul tov. Marcheev a organizat o investigaţie a faptelor, au pus la îndoială hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc de partid, au început în toiul nopţii să meargă de la o casă la alta şi să ancheteze pe locatari privind problema nominalizată.

A doua zi, tov. Marcheev a declarat, că faptele nu s-au adeverit – 100 %  şi că la biroul Comitetului Orăşenesc pe ei i-au defăimat.

Tov. Marcheev a interzis secretarului organizaţiei de partid tov. Cabluca de a petrece o adunare de partid şi de a aduce la cunoştinţa comuniştilor hotărârea (ultimul cuvânt este adaos la textul dactilografiat – A.M.) Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.

Comunicându-vă cele relatate, Vă rugăm să puneţi în discuţie această problemă la şedinţa biroului CC al PC(b)M.[iii]

Secretarul Comitetului

Orăşenesc al PC(b)M /

semnat/ Selivanov

(ştampila)

Preşedintele Sovietului

Orăşenesc / semnat/

V.Vizitei.

8 septembrie 1944

or.Chişinău

Probabil nu este nevoie de un comentariu,deoarece comportamentul ocupanţilor este previzibil în toate perioadele istorice care include batjocora şi violenţa faţă de băştinaşi, lipsa unei frici, că vor fi pedepsiţi pentru faptele săvârşite. Mai laconic-învingătorii nu se judecă!

Concomitent cu ocuparea funcţiilor, caselor şi apartamentelor s-au luat toate măsurile pentru a se căpătui cu salarii exagerat de mari. O scrisoare adresată lui G.M.Malencov, secretarul CC al PC(b) al URSS semnată de secretarul CC al PC(b)M, N.Salagor menţionează următoarelor[iv]:

C E R T I F I C A T

În RSS Moldovenească sunt 6 Comitete judeţene de partid:Bălţi,care include 14 Raioane, Bender-9, Soroca-9,Chişinău-8, Orhei-8 şi Cahul-6.

Până în prezent, problema privind salariul lucrătorilor responsabili a comitetelor judeţene de partid n-a fost rezolvată. Până la soluţionarea  finală  a problemei privind salariul cadrelor de partid judeţene a fost stabilit la nivelul salariilor lucrătorilor de categoria I  ale comitetelor  de partid săteşti: prim-secretarii comitetelor judeţene – 1300 de ruble pe lună, II cecretari-1100 ruble, şefii de secţii – 800 ruble,instructorii din secţii-600 ruble, şefii sectoarelor speciale – 800 ruble şi ajutorii secretarilor-600 ruble pe lună.

În prezent chestiunea privind majorarea salariului secretarilor  unor comitete judeţene a fost înaintat  la CC al PC(b) al Moldovei.Noi considerăm că problema este pusă corect şi la timp.

Biroul CC al PC(b)al Moldovei a discutat la 5 iunie 1944 această problemă şi a considerat oportun înaintarea unui demers către CC al PC(b) al URSS despre majorarea salariului lucrătorilor responsabili ale Comitetelor judeţene de partid din Moldova.

Noi propunem de a stabili următoarele salarii lunare:

Prim- secretarilor  -    1500 ruble.

Secretarilor II       -    1400 ruble.

Şefilor de secţii    -    1100 ruble.

Instructorilor din secţii- 800 ruble.

Şefilor secţiilor speciale – 1000 ruble.

Ajutorilor secretarilor   -  700 ruble.

Hotărârea Biroului CC al PC(b) al Moldovei privind respectiva problemă se anexează.”

Trudiţi-vă şi întrebaţi pe persoanele în etate,care era valoarea, sau puterea de cumpărare a sumelor mai sus menţionate, ca să înţelege-ţi că acestea alcătueau o avere întreagă în respectiva perioadă.

Cadrele bolşevice n-au uitat nici de ocrotirea  sănătăţii ,luînd un şir de măsuri şi hotărâri,care de facto au transformat propria lor sănătate într-un patrimoniu naţional.

Încă nu se terminase cel de – al II război mondial iar în locurile cele mai pitoreşti ale Basarabiei, în imobilele mănăstirilor, spitalelor, şcolilor erau amenajate sanatorii şi case de odihnă pentru cadrele de partid staliniste. În câteva cazuri au fost construite clădiri noi  pentru aceleaşi necesităţi.

Şeful Direcţiei Administrative al CC al PC(b) al URSS Krupin într-o circulară secretă[v] din 18 aprilie 1944 scria secretarului CC al PC(b) din Moldova Salogor:

În legătură cu solicitările comitetelor regionale, privind repartizarea lucrătorilor de partid bolnavi la tratament, inclusiv şi la sanatorii, Direcţia Administrativă al CC al PC(b) al URSS vă comunică următoarele:

1.Condiţii adecvate pentru tratamentul lucrătorilor de partid  trebuie de asigurat în primul rând pe loc, folosind sanatoriile şi casele de odihnă de pe loc.Cheltuelile necesare  pentru plata foilor de tratament în sanatoriile  şi casele de odihnă locale sunt prevăzute  din contul bugetului local la fondul indemnizaţiilor de tratament pentru activul de partid.

2. Deplasarea la tratament al lucrătorilor de partid peste hotarele regiunii lor în spitale şi sanatorii trebuie de efectuat numai când nu sunt condiţiile necesare de a organiza tratamentul  pe loc.

În acest caz, e necesar de a trimite din timp la Direcţia Administrativă a CC alPC(b)al URSS un demers cu o informaţie amănunţită despre boală şi bolnav semnat de medicii  care-l   tratează şi  despre necesitatea de deplasare a bolnavului; în cazuri de urgenţă, aceste informaţii se transmit prin telegraf.

Lucrătorii de partid se pot deplasa la Moscova sau în alte regiuni pentru tratament numai în cazul, când a primit confirmare despre deplasare de la Direcţia Administrativă  al CC al PC(b) al URSS.

3.Direcţia Administrativă al CC asigură  tratamentul lucrătorilor responsabili din aparatul de partid, aflat la bugetul  partidului; personalul gospodăresc şi auxiliar al organizaţiei de partid, şi de asemeni colaboratorii arhivelor de partid, instituţiilor se studiere a istoriei partidului(“istpart”), gazetelor, editurilor, care se află la bugetul local al sovietelor, trebuiesc trimişi la tratament prin secţiile regionale şi raionale de ocrotire a sănătăţii(Narcomzdrav) sau sindicate.

4.Toate achtările băneşti cu lucrătorii de partid, trimişi la tratament se înfăptuesc de către organizaţiile locale de partid; tot pe loc se hotărăşte eliberarea îndemnizaţiilor medicale pentru aceştea.

5.La eliberarea foilor de tratament în sanatorii şi case de odihnă 20% din costul acesteia o plăteşte lucrătorul de partid.

6.Este necesar de avertizat  pe lucrătorii de partid trimişi la tratament,că în sanatorii şi case de odihnă alimentaţia este asigurată în condiţii generale potrivit normelor stabilite de Harcomtorg(Comisariatul Norodnic pentru comerţ-A.M.)al URSS şi de a aloca fonduri suplimentare nu există o posibilitate.”

Să nu uităm,că până la sfârşitul războiului mondial mai era. Pentru distrugerea totală a fascizmului era nevoie de multe resurse materiale şi financiare.Atât pe front cât şi în spatele lui oamenii reau într-o situaţie de nedescris.Sutele de mii de răniţi aveau nevoie de tratament şi medicamente;peste tot domnea sărăcia,foametea şi mizeria.Cu toate acestea, cadrele bolşevicilor nu puteau ştirbi din cheltuelile rezervate pentru scumpa lor sănătate, din care motiv cu toate că aveau nişte salarii fabuloase, costul foilor de tratament sau de odihnă erau achitate de aceştea numai 20% din costul lor nominal.

Cred că e cazul să facem o paranteză şi să vorbim puţin despre atitudinea populaţiei locale faţă de cadrele bolşevicilor. Mai întâi e necesar să menţionăm,că  în perioada 28 iunie 1940-22iunie 1941, adică a primei ocupaţii sovietice a Basarabiei oamenii din părţile locului în acest termen scurt au văzut tot”farmecul” sistemului stalinist: înjosire, umilinţă, tâlhărie, deportări, foamete şi violenţă.

Frica…O mare frică  şi ură  faţă de cei cu steluţa-n frunte şi baionetă la armă.Necunoaşterea limbii ruse punea omul nostru într-o situaţie şi mai jalnică. Doamne, ocroteşte-i pe români! Toate aceste motive  duceau la refuzul  premilitarilor şi a părinţilor acestora de a se înrola în armata roşie.

Şeful  secţiei organizatorice şi instructaj al CC al PC(b)din Moldova Şcelocov la 15 august 1944 într-o” informaţie[vi] despre  totalurile mobilizării în armata roşie din RSS Moldovenească şi cazuri de dezertare” adresată lui Şamberg, din secţia organizatorică şi instructaj al CC al PC(b)din URSS menţiona[vii]:

“Cazurile de dezertare din Armata Roşie la început aveau un caracter izolat,apoi s-au răspândit în masă. Numărul celor care se eschivau de la mobilizare în Armata Roşie a căpătat proporţii mari. Astfel,în perioada aprilie-iunie de către organeleNKVD au fost reţinuţi 4321 de oameni,din care dezertori-3819 persoane, iar 502 persoane s-au eschivat…Cele mai afectate raioane de dezertare erau raioanele situate pe malul drept al Nistrului. Dacă în raioanele din partea stângă a Nistrului au fost reţinuţi în Camenca-64 de persoane,Grigoropol-48,apoi în 9 raioane din judeţul Soroca  au fost reţinute tot în aceeaşi perioadă-1561 de oameni.

Majoritatea dezertorilor din Armata Roşie şi persoanele, care se eschivau de la încorporare şi mobilizare, ziua se ascundeau în păduri, crânguri, diferite văgăune în apropierea localităţilor, erau dese cazuri când se ascundeau chiar în localităţile lor iar noaptea lucrau în câmp.Unii  din cei care se eschivau de mobilizare, încercau să se aranjeze la lucru în transportul feroviar.

În unele cazuri dezertorii erau bine conspiraţi, folosind pentru trai bordee, fortificaţii părăsite, construiau colibe în copaci, se deghizau în haine femeieşti etc.”

Bineînţeles că în cazul dat, este vorba de ura populaţiei locale faţă de sovietici, ne-dorinţa lor de a lupta alături de armata lui Stalin, înţelegerea acestora, că a fost schimbată o dictatură cu alta.

Sigur, că cei care au fost încorporaţi şi mobilizaţi în majoritatea cazurilor şi-au făcut conştiincios datoria de ostaş, mulţi au căzut în lupte, mulţi au rămas schilozi.

Propagandistic  ideologia bolşevică încerca să prezinte lucrurile, cum că locuitorii băştinaşi ai Basarabiei, de la mic până la mare luptau împotriva adversarilor URSS.

Realitatea era însă alta.Mişcarea de partizani în Basarabia,organizată de Moscova ar putea fi comparată cu un spectacol bine regizat.Pe calea aerului în toiul nopţii erau paraşutaţi din Bielorusia,Rusia şi Ucraina “partizani moldoveni” în codrii Basarabiei.

Un exemplu poate servi  un dosar de arhivă [viii], care nu este altceva decât Lista nominală a partizanilor din detaşamentul”За освобождение Советской Молдавии”.

În anul 1943.Detaşamentul număra 406 partizani,din care 346 de bieloruşi, 39 de ucraineni, 12 ruşi, 3 polonezi şi un moldovan ( Torpan Fedor Vasilievici)din Grigoriopol.Vizele de reşedinţă până la război ale acestora erau în Bielorusia Ucraina, Rusia şi “republica” înjghebată de Stalin în scopuri propagandistice- RASS Moldovenească.

Dar să revenim la subiect.

Probabil, că refuzul de a lupta de partea sovieticilor era motivat prin faptul, că cei care se considerau eliberatori, aveau un comportament de tâlhar la drumul mare.

Şi ca să nu fiu numai cu vorba, propun spre judecata cititorului câteva secvenţe din informaţia [ix]strict secretă adresată secretarului CC al  PC(b) din URSS Malencov G.M. din 28 august 1944 semnată de secretarul CC al PC(b) din Moldova Salogor N:

“Despre paza averii ,imobilului şi a construcţiilor auxiliare abandonate temporar de ţăranii din unele raioane ale RSS Moldoveneasă evacuaţi de pe raza a 25 km de zona operaţiilor militare.

“Comisia, întocmită de CC al PC(b) al Moldovei în componenţa căreia au fost incluşi reprezentanţi ai CC al PC(b)M, secretari ai comitetelor de partid Judeţene Bălţi şi Orhei,ai statului- major menit să asigure apărarea spatelui  frontului II Ucrainean şi Direcţiei NKVD care aveau aceiaşi misiune, reprezentanţi ai armatelor nr.52 şi 4  şi secretarii  CR  Sculeni, Făleşti şi Chiperceni al PC(b)M au înfăptuit o examenare privind paza averii, imobilului şi a construcţiilor auxiliare ale ţăranilor care au părăsit temporar zona, fiind evacuaţi la 25 km de apropierea frontului de linia judeţelor Bălţi şi Orhei.

În urma cercetărilor  a 14 localităţi şi a 4 centre raionale s-a stabilit cazuri de tâlhărie şi delapidare a averii ţăranilor, daune imobilelor,bisericilor, şcolilor, livezilor etc.

În satul Lucaceni(aşa-i în document),raionul Sculeni la 90% imobile locative au fost zmulse uşile, ferestrele, podeaua.De la toate casele ţăranilor au fost scoase toate lăcăţile şi alte dispozitive de încuiat,a fost furată vesela şi altă avere privată.Această avere a fost furată de către militarii corpului 5 tancuri şi regimentul 315artilerie a armatei 27…

În satul Valea-Rusului, raionul Sculeni au fost supuse distrugerii şi furturilor 50% din casele oamenilor. Locuitorii satului au declarat, că la majoritatea din ei militarii au furat toate rezervele alimentare, averea din casă şi au distrus construcţiile. Cetăţeana Tipa Alexandra Constantilnovna a mărturisit,că de la ea au fost luate 3 mese, un servant, un patefon  cu discuri,10 ştiubee, 3 saltele, 3 perne, saci, scoase şi furate uşile şi ferestrele.Ţăranca Cumpa(probabil-Cumpătă-A.M.) Elena a mărturisit, că de la ea au fost furate 4 mese, 2 feşe de masă, 2 cuverturi,aproape tot vinul,porumbul, făina etc…

Satul Celacu-Veci(aşa-i în document, probabil Vechi-A.M.), raionul Făleşti, a fost supus nelegiuiri şi tâlhării  din partea militarilor din divizia Melitopoli, divizia 252 al corpului 78 şi 303, din componenţa armatei  a IV- a. Patruzeci de procente din sat a suferit din cauza tâlhăriilor.

Locotenentul major Şostacov şi sergentul major  Luchin  din statul major al corpului 78, cu toate că  aveau la dispoziţie grajduri specializate şi imobile în sat, samovolnic au ocupat 2 case, au scos şi dus averea din ele şi le-au transformat în grajduri…

Au fost stabilite cazuri, când clădirile şcolilor şi a tehnicumurilor de asemeni au fost supuse tâlhăriilor  şi mizeriei. Astfel drept exemplu poate servi satul Goreşti, raionul Sculeni, unde din clădirea şcolii au fost zmulse ramele, stricată sticla şi toate băncile şcolare. De  devastarea şcolii s-au ocupat subalternii locotenentului inferior Pidnov din brigada a 9-a motorizată…

Din Şcoala agricolă din Cucuruzeni (în original-tehnicum)la 9 iulie, curent căpitanul Furmanov ( unitatea militară NAH,divizia 375) s-a căpătuit cu 2 cositoare, spitalul militar nr. 474 al armatei a IV-a şi-a luat 50 tone de porumb, 50 de paturi, tot felul de rechizite pentru cai şi vite, o ladă cu sticlă – oglindă. Toate aceste bunuri au fost  furate după ce a fost ruptă lacata depozitului şcolii agricole…

În satele Goreşti, Bugşa şi Rassiponi(aşa-i în document) bisericile au fost aduse într-o stare de haos. În interiorul bisericilor au fost rupte şi aruncate arhivele bisericeşti, s-a tras cu arma în atributele de cult aflate în interiorul edificiului, au fost deshumate  morminte, zmulse icoanele de pe pereţii bisericilor, distruse tavanurile şi podeaua. Tâlhăriile şi ruinarea bisericilor le-au făcut soldaţii brigăzii

56 mecanizate,  corpului 23 mecanizat a armatei 57″…

Nu este exclus,când au revenit localnicii pe la casele lor,sau ce a mai rămas din ele,  autorităţile sovietice să le fi spus, că aceste distrugeri şi furturi le-au făcut

“călăii români”. Considerăm inoportună necesitatea unui comentariu asupra respectivelor fragmente din documentul citat. Un lucru este cert, cadrele bolşevice

au fost pilonii de bază a unui mecanism totalitar străin, care s-a infiltrat în vieţile şi

minţile noastre pentru mai bine de şase decenii afectând multe generaţii de oameni

normali.

III

În timpul când pregăteam prezentul material, am citit un articol publicat în ziarul “Delovaia gazeta”la 23 iunie 1994 intitulat”Приговор вынесен”(Sentinţa a fost pronunţată). Subiectul acestui materal informaţional ar putea fi caracterizat printr-o singură expresie: “Nimic nou sub soare !” Este vorba de  o serie de crime săvârşite în prezent de o grupă de militari ruşi în Republica Moldova-suverană şi independentă. Reproducem un fragment dinarticolul respectiv în limba originalului:

“Военный трибунал Молдовы вынес приговор  четырем  российским военнослужащим в вину которым вменялись  кражи, грабежи, мошенничество, вымогательство и другие противоправные деяния. Трибунал посчитал необходимым  изолировать их от общества и в итоге  рядовой Хорьков осужден  к 2 годам и 8 месяцев , майор Тетерин – к 5 годам и 6 месяцев, капитан Грам -  к 6 годам, майор  Черкасов – к 7  годам лишения свободы”.

Propabil, că  astfel au înţeles ei “выполнение интернационального долга”.

Dar să revenim la subiectul principal. De data aceasta mi-am propus să pun în lumină un alt aspect al temei propuse, cel moral.

Este binecunosct faptul,că în RSSM  după 1944 au fost aduşi din URSS nu numai şefi de rang superior, ci şi tot felul de agramaţi şi  aventurieri. Sigur că în rândul celor aduşi de infernul roşu se nimereau şi oameni cumsecade, dar numărul acestora, era atât de mic, încât ei nu erau în stare să schimbe imaginea generală pe care o  formau zi de zi cadre de teapa celui, care era preşedinte de kolhoz în satul Cuzmin, raionul Camenca.

Consider că documentul care va urma, ţine de un interes public şi am hotărât să-l reproduc integral. Atenţionez cititorul  că metodele violente, josnice şi mişeleşti ale preşedintelul kolhozului, care în scurt timp devenise ”buhaiul satului”, erau tipice pentru întreg spatiu rural din RSSM, poate cu unele  mici excepţii. Iar acum documentul[x]:

” Secretarului Comitetului Central ULCT din URSS  tovarăşului Şelepin A.N.

S C R I S O A R E      D E     I N F O R M A R E

Vă comunicăm,că pentru controlul faptelor descrise în scrisoarea  cu nr.01/3324 din12 mai 1950, am trimis şeful-adjunct al secţiei şcoli  al CC al ULCTM tov.Stelea I.D, care împreună cu alţi doi membri ai biroului CR Camenca al PC(b)M t.t.Screabin şi Varava am stabilit, că preşedintele kolhozului “Шлях до коммуны” din satul Cuzmin din raionul. Camenca, Valânschi Nichita Filimonovici,  înr-adevăr s-a descompus moral  şi în viaţa de toate zilele, face abuz de funcţia pe care o ocupă, criminal se comportă cu fetele, este grosolan cu ele, le constrânge spre concubinaj, promiţându-le ajutor economic şi alte facilităţi materiale din contul kolhozului.

O dovadă importantă sunt mărturisirile scrise de  Prisajniuc Elena Terentievna Culicinscaia, Ana Iacovlevna, Vlajievscaia Maria Petrovna, Sniţarenco Olga Nichiforovna şi altele, care confirmă, că Valânschii duce un mod de viaţă desfrânat şi în scopurile acestea ruinează averea kolhozului.

În toamna anului 1949 Valânschii a forţat spre concubinaj  o fată de 18 ani Priseajniuc Elena Terentievna, căreia i-a promis că se va căsători cu ea şi-i va da şi bani.Tov.Priseajniuca la 26 martie 1950 a născut un băiat,dar potrivit explicaţiilor mamei sale,tatăl copilului chipurile nu este Valânschii, ci tov. Sanalatii Nicolai, pe numele căruia a şi fost înregistrat copilul.

În mărturisirea sa Culicinscaia Ana Iacovlevna afirmă,că după ce tatăl şi mama sa în 1947 au fost judecaţi, Valânschii  a scris o scrisoare la Tehnicumul de cooperaţie din Soroca, unde învăţa Culicinschaia şi a cerut ca aceasta să fie exmatriculată(motivând probabil că are părinţi judecaţi-A.M.)Tov.Culicinscaia a fost exmatriculată de la anul I din respectiva instituţie de învăţământ şi când s-a întors în satul Cuzmin în 1948 a început să lucreze în kolhozul”Шлях до комуни”. La lucru Valânschii des o certa şi batjocorea faţă e alţi kolhoznici, iar în toamnă

el i-a propus serviciile sale.Valânschii a venit la ea acasă şi i-a propus  să-i devină concubină, iar el la rândul său nu o va mai certa şi înjura, o va ajuta economic. De atunci Valânschii tot timpul o foloseşte în calitate de concubină.

Tov.Vlajievscaia M.P. a acceptat concubinajul cu Valânschii pentru 0,06 ha din pământul kolhozului, care i s-a dat la propunerea lui Valânschii.Dar după ce Valânschii a încetat s-o mai viziteze, ea a fost eliberată de la lucru (ferma de păsări) şi pământul i-a fost luat.

Noi am stabilit, iar mărturisirile scrise confirmă, că Valânschii  îşi bătea joc de fetele, care nu-l lăsau să intre în casă  sau nu-i făceau pe plac.De exemplu, tov. Sniţarenco Olga Nichiforovna povesteşte, că Valânschii a hotărât s-o trimită la lucru în Dombas numai din motiv că aceasta nu l-a lăsat să intre în casă.

Tov.Buzulenco Olga Vasilievna  a povestit, că Valânschii în 1949 în timpul prăşitului a înjurat-o, că chipurile ea a tăiat multe fire de răsărită.Tot atunci Valânschii i-a propus să vină seara la ea acasă şi pentru aceasta el nu o va critica la adunare.Şi într-adevăr, Valânschii nu a spus nimic despre ea la adunare, iar când el a venit seara la ea acasă, tov. Buzulenco nu l-a lăsat să intre.

Pentru aceasta el i-a interzis fetei să meargă cu căruţa kolhozului la piaţă, cu toate că brigadirul i-a permis iar ea plătise bani pentru a fi transportată cu căruţa. Tov.Guşilo Maria Nicanorovna confirmă  faptul,că Valânschii de nenumărate ori a

batjocorit-o şi s-a răzbunat pe ea din motiv că i-a refuzat propunerile şi a opus rezistenţă la încercările lui de a o viola.

Tov. Voronovschaia Victoria, Jucovschaia Liusia şi Hmelevschaia Xenia din cauză că le este ruşine au refuzat să dee mărturisiri concrete, dar în discuţie cu alte fete şi din mărturiile scrise în concluzie se confirmă, că şi acestea au fost concubinele lui Valânschii.

Tov.Leahovici Liza Condratievna  ne-a povestit, că Valânschii a pierdut orice simţ omenesc.De faţă erau toţi kolhoznicii , când el  a alungat-o pe fiica Lida din clubul kolhozului, iar în martie 1950 fiica ei de 14 ani când ieşi în drum unde lucra brigada de construcţii, Valânschii a înjurat-o cu cuvinte necenzurate.

Noi am  trimis la CC al PC(b)al Moldovei copia scrisorii tov.Ivanov, scrisoarea informa tivă  a tov. Stelea I.D. şi copiile mărturisirilor  tuturor fetelor , despre care am scris.

CC al PC(b) al Moldovei toate aceste materiale le-a transmis  procuraturii pentru a-l trage la răspundere penală pe Valânschii.

Secretarul CC al ULCT din Moldova         V. Cohanschii”

Cu regret, cazuri de genul acesta au fost mult mai multe decât ne putem imagna.

Nu cunoaştem unde în prezent se află Valânschii.Un lucru este cert,dacă este în viaţă, cred că primeşte pensie personală de importanţă republicană “за большие заслуги перед партией и правительством”. Dar poate greşesc….poate e şi pensionar personal, se ocupă cu businessul şi scrie memoriile sale(acum e la mare modă pentru mulţi” foşti” să-şi scrie memoriile cu titluri fundamentale, cum ar fi de exemplu”Timpul ne-a ales pe noi” etc.)

Cu toate că e greu de imaginat cum stă Cronos şi alege  cei mai buni bolşevici pentru a-i pune”nacialinici”.

Dar să nu credeţi, că toate cadrele bolşevice aveau un comportament asemănător. Sigur că nu!Mulţi din ei erau credincioşi cauzei marxist-leniniste şi partidului condus de Marele Cârmaci.Printre principalele dogme ale acestora era ateismul. Împuşcarea, deportarea feţelor bisericeşti şi a credincioşilor, indiferent la care credinţă se atribuie-acestea au fost măsuri deja valorificate de cadrele bolşevice. Acum se trecuse la o politică puţin mai moderată, prin metodede constrângere administrativă, şantaj, naţionalizarea imobilelor unde aveau loc adunările sau slujbele religioase, batjocura şi ameninţările la persoană.

Drept exemplu, poate servi un document, care confirmă metodele de luptă violentă cu credincoişii  şi dragostea  celor veniţi faţă de băutura naţională a băştinaşilor[xi].

” SECRET

Secretarului CC al PC al Moldovei tov.Lazarev A.M.

Locţiitorului Preşedintelui Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti tov.Scurtul M.V.

Preşedintele kolhozului  în numele lui Stalin din s.Brătuşenii-Noi, raionul Brătuşeni, în stare de ebrietate a intrat în casa de rugăciuni baptistă, în moment când oamenii se rugau, a început să-i înjure pe cei aflaţi acolo, ameninţăndu-i că-i va împuşca sau va arunca o grenadă în casa de rugăciuni.În acest fel el i-a alungat pe toţi credincioşii din local. Astfel de fapte Novicov a mai făcut de nenumărate ori, mai mul decât atât, el i-a avertizat, că dacă cineva îl va denunţa, el îi va “arunca în Siberia”.

Despre încălcarea grosolană a Constituţiei Staliniste a fost informat Comitetul de partid de circumscripţie şi Comitetul executiv de circumscripţie.

Cele relatate au sarcina de a vă informa.

Împuternicitul Consiliului privind cultele religioase pe lângă

Consiliul de Miniştri al URSS pentru RSSM    S.Colesnic”

Scrisoarea a fost  datată cu 23 octombrie 1952.

O altă trăsătură de caracter a cadrelor bolşevicilor era vigilenţa şi credinţa oarbă în dogma stalinistă, căutarea în permanenţă a” duşmanilor poporului-servitori ai imperialismului mondial”. În viziunea lor în şcoala sovietică căutau să se infiltreze oameni cu concepţii burgheze pentru a influenţa tânăra generaţie. În anii  mei de studenţie circula un banc, care de minune se potriveşte în acest context. Se spune că, după terminarea războiului şi reorganizarea şcolilor de noii stăpâni ai Basarabiei, la secţia raională de învăţământ s-a prezentat un bărbat, care în perioada”boierilor români” absolvise Universitatea din Sorbona; iar acum venise să se angajeze la un lucru. Funcţionarul responsabil de cadre cu un accent din Râbniţa  îl întrebă:

-                     Câti clasuri  ai ?

-                     Eu am absolvit Sorbona!-îi răspunse candidatul la funcţia de învăţător.

-                      eu nu ti întreb di undi eşti, şanti eu ti întreb câti clasuri ai ?

E amuzant, dar credeţi-mă că pentru mulţi oameni din Basarabia  pentru a căpăta o funcţie de la noile autorităţi era foarte dificil să se coboare la nivelul “cărturarilor” cu 2-3 clase bolşevice şi să înveţe limba mustoasă a lui P.I Chior şi I.D.Ceban. Cei care deja primiseră o funcţie, indiferent care: medic, agronom, zootehnician, educator sau învăţător, erau trecuţi printr-un filtru bolşevic, pentru a se verifica dacă sunt credincioşi puterii. Cei care nu treceau acest test erau eliberaţi imediat şi ţinuţi în vizorul miliţiei(un fel de poliţie care era supusă ni numai organelor de profil, ci şi tuturor structurilor de partid-A.M) sau şi  mai grav-luaţi la evidenţă de organele NKVD-ului.

Vă propun un document[xii], întru susţinerea celor expuse:

“Scrisoare informativă privind completarea cu cadre didactice a raionului Leova pentru anul de învăţământ 1948-1949

Secretarului CC al PC(b) al Moldovei

tov. Covali                                                           23 septembrie 1948

Pe parcursul anului 1948, din motiv că nu inspiră încredere politică, din funcţia de învăţător au  fost eliberaţi 7 oameni şi mai este necesar  din aceleaşi motive să fie eliberaţi încă 8 oameni.

Ţinînd cont, că raionul Leova este un raion de frontieră, Comitetul raional de partid solicită  CC al PC(b)M să înfluenţeze Ministerul învăţământului, ca acesta să completeze  cu cadre  didactice întregul raion, în deosebi şcolile medii şi  cele cu 7 clase. Din considere politice, rugăm să fie înlocuiţi  cei 8 învăţători.

Secretarul CR Leova al PC(b)M           Mihailov”

Tot despre grija cadrelor bolşevice faţă de tânăra generaţie vorbeşte şi fragmentul din documentul de mai jos.De la tribuna unei şedinţe importante de partid din 1946 au fost rostite următoarele cuvinte: “Iată numai un exemplu din Niciujeni, raionul Răspopeni (probabil că denumirea localităţii este schimonosită – A.M.). Acolo o adolescentă de 15 ani a furat ceva. Ea a fost bătută cu bestialitate şi purtată prin tot satul, iar secretarul sovietului cu o sulă pentru ciubotărie i-a spart gurguii de la pieptul fetiţei încă neformat a băgat o sârmă prin ei de care a agăţat tăbliţa cu inscripţia „Я воровка.”[xiii] (vezi: Alexandru Moraru”Copiii în “grija”statului sovietic” publicat în săptămânalul”Glasul Naţiunii” nr.19 din 20 mai 2004, f. 8.)

Este greu de imaginat o asemenea cruzime, o atitudine antiumană împotriva copiilor de către autorităţile sovietice. Asemenea pedepse erau caracteristice  numai  perioadelor sclavagiste şi medievale.

Multe dintre cadrele bolşevicilor aveau(şi au-A.M.)proprietăţile unui hameleon, o jivină care îşi schimbă culoarea după anturaj, punând de fiecare dată interesele  meschine, setoase de putere şi facilităţi în prim plan. E de ajuns să ne aducem aminte cum în anii 1989-1994 o armată întreagă de asemenea cadre, toţi de la o mamă au ocupat tot spectrul politic din RM, unii erau „de dreapta”,alţii „de stânga”; mai mult decât atât au apărut şi un fel de mutanţi care se numeau „centrişti”, adică ei sunt şi cu unii şi cu alţii, sau nici cu unii nici cu alţii – în dependenţă de situaţia politică concretă. Dar să nu ne abatem de la perioada propusă.

Vă propun un fragment al unui document, care demonstrează cum, un prim- secretar  al CR al ULCTM, membru al partidului lui Lenin – Stalin a ajuns în armata sovietică, cum după prima bătălie, sortită cu înfrângere,  când este luat prizonier colaborează cu nemţii, căpătuindu-se şi cu un grad şi funcţie. Când au venit americanii, a trecut în serviciul lor. Aceştea însă nu s-au folosit mult de serviciile lui, fiind predat ruşilor, adică armatei sovietice. Dar nici de data aceasta nu se pierde, în scurt timp izbuteşte să fie numit în funcţie de prim-secretar al CR al comsomolului[xiv] în solnecnaia Moldavia:

30 noiembrie 1950

Şefului-adjunct al secţiei organelor comsomolului

al  CC al ULCT din URSS tov.Meseaţev N.N.

C E R T I F I C A T

Despre motivele eliberării lui Belous P.Ia.din funcţia de prim-secretar al CR Slobozia al ULCTM   Belous I. Ia născut  în anul 1923, ucrainean, studii medii. Prin Decizia Biroului CR Slobozia al PC(b)M din 18 noiembrie 1950 Belous P. Ia a fost exclus din PC(b)M şi eliberat din funcţia de prim-secretar  al CR Slobozia al ULCTM. În organele securităţii de stat au parvenit materiale care – l demască pe Belous P.Ia.în înşelăciune a organelor sovietice şi de partid. Aflându-se în rândurile Armatei Sovietice (conform originalului-A.M.) el în august 1942 a căzut prizonier la nemţi lângă oraşul Rostov-pe-Don. Din august până în martie 1945 Belous s-a aflat în unul din lagărele de prizonieri din Elzas-Lotaringia. Întrând în încrederea şi respectul  organelor germane de reprimare,  Belous a fost înaintat la gradul de plutonier.

Când armatele americane au eliberat lagărul de deţinuţi, Belous binevol s-a angajat în serviciul armatei americane, dar la 13 mai 1945 comandamentul american  l-a transmis  pe Belous comandamentului sovietic.

În rândurile Armatei Sovietice, Belous deseori încălca disciplina militară, a luat drumul descreditării organelor puterii sovietice, se ocupa cu propagandă antisovietică. Multe mărturii  confirmă, că Belous deseori se exprima că va trece de partea armatei americane,deoarece acolo condiţiile de viaţă sunt mult mai bune.

Toate aceste fapte, în timpul când a intrat în rândurile PC(b) al URSS Belous le-a tăinuit…

Secretarul CC al ULCTM     Iu.Prostosinschii”

Cam astfel stau lucrurile, unde-i bine- acolo-i şi patria lor!

S-ar putea întâmpla,că acest Bielous azi să aibă un piept plin de medalii şi să povestească tinerii generaţii câte căldări de sânge a vărsat pentru libertatea noastră.Mai laconic spus indiferent de unde au venit aceste cadre  – Ucraina, Rusia sau Bielorusia, indiferent în ce funcţii se aflau, etc ., comportamentul lor era identic, poate cu unele mici excepţii.Nu ştiu dacă documentul ce urmează, poate fi calificat la acele excepţii?!(fragment)[xv] :

„(Din Procesul-verbal nr.73 al şedinţei Biroului CC al PCM, §15 din 27.07. 1945 )

Decizia CR Dubăsari al PC(b)din Moldova despre excluderea din membri de partid al lui Lamzin P.G.

Lamzin Piotr Gheorghievici – născut în anul 1906, membru al PC(b) din URSS din anul 1929, biletul de partid nr., funcţionar, rus, studii superioare incomplete, a lucrat ca şef al secţiei raionale Dubăsari ale NKGB (Narodnîi Komisariat Gosudarstvennoi Bezopasnosti-Comisariatul Norodnic al Securităţii de Stat-A.M.).

La 27 iunie 1945 CR Dubăsari al PC(b) din Moldova l-a exclus din membri ai biroului comitetului raional de partid, concediat din servici şi exclus din rândurile partidului pentru samovolnicie, beţii sistematice şi tentative de viol a femeilor.

S-a stabilit: Lamzin P.G. în perioada de activitate în raionul Dubăsari a comis un şir întreg de nelegiuiri, iar cu comportamentul său nepartiinic sa compromis ca comunist şi ca lucrător al organelor NKGB.

În ianuarie 1945 a primit la secţia raională a NKVD-ului un pistol, pentru a-l utiliza în scopuri de servici, dar în aprilie 1945 s-a îmbătat şi l-a pierdut.

În luna mai 1945, aflându-se în kolhozul”13 let Octeabrea”,împreună cu preşedintele sovietului sătesc şi şeful pentru gospodărie al kolhozului nominalizat au făcut o beţie, care a ţinut toată ziua. În stare de ebrietate a intrat şi pe la grădiniţa de copii, unde s-a purtat netacticos. La toate avertizările pe care le-a avut, inclusiv beţiile care-l compromit, Lamzin admitea tot felul de beţii şi în acest hal apărea în locuri publice.”

Sunt sigur, că cititorul nici nu intuieşte,care a fost totuşi decizia CC-ului asupra  aceastei probleme.Anume aici se poate potrivi expresia:”Corb la corb nu-şi scoate ochii!”Mai clar spus,decizia CR Dubăsari a fost modificată şi în loc de excludere din partid ,respectivul a primit o mustrare aspră cuînscriere în fişa personală.Lui Lamzin P.G. i s-a interzis timp de 2 ani să ocupe posturi responsabile.Asta-i tot.Când eşti cu musca pe căciulă e greu să judeci pe alţii, cu atât mai mult pe ai tăi, cu atât mai mult când e vorba de un ofiţer al serviciilor secrete sovietice.

Tot despre un cadru bolşevic,  este vorba în Hotărârea CR Târnova al PC(b) din din Moldova privind excluderea din partid a lui Perechidailov C.M.[xvi]

„Perechidailov Chiril Mihailovici –anul naşterii 1914, membru al PC(b) al URSS din  anul 1940, biletul de partid nr., ucrainean, funcţionar,studii primare.În momentul apariţiei dosarului lucra şef-adjunct al secţiei raionale Târnova al NKVD-ului.În prezent lucrează împuternicit operativ al secţiei judeţene Soroca al secţiei NKVD… S-a stabilit: Perechidailov C.M., activând în raionul  Târnova, sistematic se dedica beţiilor şi s-a compromis  ca comunist. La 10 octombrie 1944 şi-a permis o beţie şi comportament huliganic  în apartamentul lui Grigorievscaia. În timpul deboşului ghimnastiorca (un fel de cămaşă din stofă groasă, pe care o purtau soldaţii şi ofiţerii sovietici-A.M)în care se afla şi biletul de partid a fost aruncată în stradă.A doua zi, participanţii la beţie i-au înmânat lui Perechidailov ghimnastiorca şi biletul de partid.

La 29 octombrie 1944 a participat la o altă beţie.În stare de ebrietate şi deboş i s-au furat biletul de partid şi alte documente.Biletul de partid n-a fost găsit…”

În cele din urmă, toate cadrele bolşevice erau pline de importanţă,cu aere de superioritate faţă de populaţia băştinaşă,cu un comportament obraznic şi violent, lacomi şi hrăpăreţi, dând interesului personal şi burtei proprii

importanţă republicană.Cu cât funcţia era mai înaltă, cu atât posibilităţile de îmbogăţire fără muncă erau mai sigure, iar riscul de a fi pedepsit era nul.

Prezentul documentar doresc să-l închei cu un extras din Procesul-verbal nr.63 al şedinţei Biroului CC al PC(b)M din 28 mai 1945, §12 intitulat „Despre tov. Deveatov S.I.”[xvii]

O fac din mai multe considerente. Şi în speranţa că voi fi corect înţeles, am decis, ca fragmentul nominalizat să fie prezentat cititorului în limba originalului, adică  rusă. Atenţionez  pe cei, care au avut răbdarea să citească acest material, la excelenta aprovizionare a CC-ului cu tot felul de bunuri alimentare şi materiale. Şi toate acestea în toiul războiului,când peste tot erau ruine, sărăcie, morţi şi răniţi. Iar acum, fragmentul:

„Проверкой установлено, что тов. Девятов, работая заведующим финхозсектором  ЦК КП(б)Молдавии, допустил ряд злоупотреблений по службе. Пользуясь своим служебным положением, он систематически занимался самоснабжением. Так за полгода своей работы в должности зав. финхозсектором ЦК КП(б) М.Девятов незаконно взял со склада ЦК КП(б)Молдавии различных вещей и промтоваров на 6.235 рублей, в том числе шелкового полотна 74 метра.

Только за январь – февраль 1945 года Девятов взял из столовой ЦК КП(б) Молдавии вне карточного и лимитного снабжения 15 банок консервов, 5 банок сгущенного молока,3 кг. паюсной икры, 3 кг. сыру, 4 кг. мяса, 2 литра спирту, 76 литров вина, 40 кг. грецких орехов, 114 кг. сушеного чернослива.За взятые промтовары, вещи домашнего обихода и продукты питания Девятов не расплачивался.

Кроме этого, он незаконно получал в столовой ЦК 2 обеда и 2 завтрака, а деньги платил за один обед и завтрак.

В работе тов. Девятов допускал бесхозяйственность, к своим служебным  обязанностям относился  безответственно. Формально –бюрократически относился к обслуживающему персоналу ЦК КП(б)Молдавии ,недопустимо грубо обращался с сотрудниками аппарата.”

Vă daţi bine seama, că lui Deveatov nu i s-a dat mustrare aspră cu înscriere în fişa personală, ci a fost exclus din partid.Gurile rele ar fi spus:”Aşa-i trebuie, dacă a îndrăznit să se bage la treuca băeţilor!”

Ţi se poate ierta prostia şi incompetenţa,beţia şi desfrânarea,violenţa şi

obrăznicia faţă de oameni, dar să ei de la gura ЦК-ului produse deficitare în vreme de război ? Să ei spirtul de la gura ЦК-ului ? Asta-i prea de tot!

Dacă cineva mi-ar reproşa”Oare dle,în perioada socialistă au existat numai nelegiuiri şi dezastru?A trăit lumea şi atunci, şi nu rău,cântau,scriau poezii,construiau case,creşteau copii etc.

De ce dumneata descrii numai lucruri neplăcute?”i-aşi răspunde fără plăcere  dlui, descriu numai realitatea din motiv că” pozitivul” deja a fost descris timp de 60 de ani în expresia a sute de tone de maculatură”istorică” plină de minciună şi aberaţii.Eu nu fac decât  să arăt reversul medaliei ! Şi la urma urmei,documentele selectate,traduse şi incluse în articolele mele sunt documente, care au fost scrise de instituţii sovietice prestigioase şi autoritare şi nu de mine.Partea mea aici este destul de modestă.Sunt istoric,iar istoricul trebuie să scrie istoria,lucru pe care-l fac cu dragoste de Ţară şi de oamenii frumoşi şi harnici, dar se pare că sunt mereu dezorientaţi.Şi asta din motiv că nu li se oferă întreg tabloul adevărului( pentru a fi manipulaţi cu uşurinţă)ci numai peisajul din planul doi.

 

  Cititi articolul integral la :http://www.tribuna-basarabiei.ro/2010/07/documentele-acuza-regimul-sovietic_04.html

Autor: Alexandru  Moraru, istoric-arhivist