VIDEO:Jurnaliştii români de pretutindeni s-au întâlnit la Chişinău
Jurnaliştii români de pretutindeni s-au întâlnit la Chişinău
Foto:Cristian Tabără (Bucureşti), Constantin Tănase (Chişinău) şi Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi)
Foto:Eva Iova,redactor șef la Foaia Romănească din Ungaria
Între 14 şi 16 octombrie, la Chişinău şi-a ţinut lucrările Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români, ediţia a II-a. Principalele probleme dezbătute de jurnalişti au fost presa de limbă română din afara României, televiziunea şi radiourile publice, presa de limbă română vs. presa de limbă rusă (ucraineană, sârbă, maghiară), presa culturală de limbă română, presa de investigaţie, presa şi puterea în R. Moldova. Din presa scrisă din R. Moldova, la Congres au participat şi au luat cuvântul Constantin Tănase (TIMPUL) şi Aneta Grosu (ZdG).
-
Vasile Tărâţeanu din Cernăuţi, de la ziarul „Arcaşul”, deşi a citit TIMPUL tot timpul, când a luat cuvântul a declarat că presa românească din Bucovina se confruntă cu aceleaşi probleme: lipsa de finanţare şi pericolul deznaţionalizării. „Libertatea presei există în Ucraina, nimeni nu-ţi bagă pumnul în gură, se fac însă presiuni asupra ziarelor prin descurajarea românilor din zona rurală de a se abona la presa de limbă română. Lor li se spune că limba română nu are perspective în Ucraina”.
-
În pofida faptului că publicaţia „Foaia românească” din orăşelul Jula, Ungaria, apare într-un stat-membru al Uniunii Europene, se pare că „foaia” se confruntă cu aceleaşi probleme financiare a spus Eva Iova, redactorul-şef al ziarului. În Ungaria, o publicaţie minoritară se finanţează din bugetul statului, iar sumele primite nu pot fi completate cu banii din publicitate, pentru că legea maghiară interzice plasarea ei într-un astfel de ziar. Eva Iova a precizat că anul acesta „Foaia românească”, singurul săptămânal în limba română din Ungaria, nu a primit niciun ban de la autorităţile din Budapesta.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
