Pe 28 iunie la ora 17.30 ne intalnim fie in Piata Victoriei din Bucuresti fie in fata ambasadei Rusiei de la Chisinau in doua manifestatii pereche care sa ne aminteasca de eroii morti in lagarele sovietice sau in padurile Siberiene.
E timpul ca romanii sa arate ca le pasa. Nu se mai poate sta deoparte si prea mult timp a trecut. E timp sa aratam tuturor ca stim ca
S-a desfășurat la Chișinău, Marșul Demnității Naționale… si din nou haita de “patrioți maldavanisti”, o mână de rătăciți,au ținut a-și arăta “cultura”, “civilizația”,aruncând ca și copiii de grădiniță cu avioane de hârtie spre participanții la marșul, avionașe pe care erau cuvintele “rahat” (scrise în limba rusă bineînțeles) , dar avionașele s-au întors la picioarele lor…
Totuși din fericire, pe zi ce trece, animăluțele de companie ale Rusiei se imputineaza.
Mandrie romaneasca
Tin sa citez din ce-a declarat de curând presei, istoricul Andrei Eşanu, membru al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău şi membru de onoare al Academiei Române:
“La 1792, când, în urma războiului ruso-otoman, Rusia a anexat teritoriul dintre Bug și Nistru, aici mare majoritate a populaţiei era românească, nu numai moldoveni, dar din toate provinciile românești, și din Maramureș, și din Transilvania, și din Muntenia. Deși acest teritoriu era stăpânit parţial de Hanatul din Crimeea și parţial de Ţara Leșească, marea majoritate erau români”, afirmă savantul. „Vă dau un singur exemplu: în satul Rohi, din Dubăsari, (n.a. – astăzi Roghi) oamenii au venit din satul Rohia din Maramureș. Dar câte asemănări de localităţi”.
“Chiar şi oamenii politici şi cei de ştiinţă din Rusia de atunci, dar şi din secolul trecut, erau absolut conştienţi că e un singur popor, că noi suntem români, că vorbim aceeaşi limbă şi avem aceleaşi tradiţii. Iată de exemplu, la 1859, un istoric rus scrie „voievozii români ai Moldovei şi Valahiei” ori la 1918 academicianul rus Berg, geograf şi savant originar de la Tighina, a editat la Peterburg o monografie care se numeşte „Bessarabia”. Chiar în introducere, Berg scrie: „Basarabia este populată de români, dar Rusia nu trebuie să scape din mâini această bucată grasă”.
Desigur că odată cu unirea principatelor de la 1859, Rusia înţelegea că se consolidează un stat român modern şi mai devreme sau mai târziu va vrea să-i unească pe toţi românii care au fost împărţiţi de cele trei imperii.
Atunci s-a intensificat propaganda separatistă, moldovenistă. În cercurile înalte ţariste se discuta dacă să se deschidă sau nu şcoli pentru moldoveni. Dacă ar fi deschis şcoli, moldovenii şi-ar fi putut pune întrebări cine sunt ei.”
E jalnic sa vedem o turmă de așa ziși “patrioți” care se opun adevărului, ignorand mediul academic basarabean și internațional.
Fudulia, prostia și reușita propagandei rușilor de a crea oameni teleghidați, a ajuns la cote de neimaginat in cazul celor menționați… hahahaha !
Acum, îl las pe prietenul nostru Liviu din Iași să ne spună câte ceva despre așa zisa” nație moldovenească” inventată de zmeii de la răsărit:
Românii pe hărțile etnice rusești și sovietice de Liviu din Iași
Acest articol vine ca o continuare a celui în care am discutat despre Gramatica lui Margela din 1827 și, de asemenea, dorește să scoată în evidență evoluția percepției elitei intelectuale (poate și politice) de la Sankt Petersburg, ulterior a Moscovei, asupra identității românilor.
Prima hartă etnică realizată de ruși pe care am găsit-o este cuprinsă în „Подробный атлас Российской империи с планами главных городов” (Atlas detaliat al Imperiului Rus, cu planuri ale orașelor mari), publicat la Sankt Petersburg în 1871. Sub denumirea de „volohi” (волохи) apare populația majoritară din Basarabia și câteva insule compacte dintre Nistru și Nipru, pentru mărire, clicuiți în hărți:
Harta 1 (1871)
Puțin mai târziu, în 1876, un alt atlas al Imperiului Țarist conține și harta etnică a Europei, unde românii sunt trecuți la legendă ca „Румыны (Молдаво-Волохи)”, ca fiind grupul etnic majoritar din spatiul dintre Tisa, Dunăre și Nistru:
Harta 2 (1876)
Românii apar sub denumirea de „Румыны (Молдаво-Волохи)”
În Dicţionarul Enciclopedic Brockhaus şi Efron, cea mai amplă enciclopedie din perioada țaristă, publicată la Sankt Petersburg între 1890-1907, în 86 de volume, descoperim încă o hartă etnică, reprezentând toată suprafața Imperiului Țarist de această dată, în care românii apar împreună cu germanii, înfățișați cu aceeași culoare, în categoria „германцы и романцы (румыны)”:
Harta 3 (1890)
Ethnographic map of Russian Empire. The end of XIX century/Этнографическая карта Российской империи. Конец XIX века, din Dicţionarul Enciclopedic Brockhaus şi Efron (1897)
Adăugăm aici și o hartă lingvistică a Europei, întocmită în 1908, din „Всеобщий Географический и Статистический Карманный Атлас” (Atlasul geografic și statistic de buzunar), în care limba română apare alături de reto-romană (румынск и ретороманск):
Harta 4 (1908)
Harta etnică din Atlasul URSS din 1983 arată o concepție cu totul diferită față de cea care a stat la baza lucrărilor menționate mai sus, adică împărțirea în români și moldoveni (молдаване, румыны), care împărtășesc, măcar, aceeași categorie „романская группа”:
Harta 5 (1983)
Vom încheia cu concluziile unui prieten de la Chișinău:” O dovadă destul de clară că aşa-zisa naţiune moldovenească a fost inventată după prăbuşirea Imperiului Țarist,este faptul ca nici o hartă rusească demnă de luat în seamă, nu menţionează existenţa unei Moldove cu capitala Chişinău sau a moldovenilor ca naţiune aparte.
Odioasa politica de dezbinare popoarelor a fost perfectionata şi aplicata de sovietici pentru a evita o eventuală pierdere a teritoriilor furate altor state de Rusia tarista.
Cu alte cuvinte, inventarea noilor naţiuni a fost conceputa in scopul de a scadea şansele de repetare a evenimentelor din 1918, când Imperiul Rus a pierdut vaste teritorii , care nu îi aparţineau de fapt.”
Naţiunile născocite de sovietici au apărut nu doar pe teritoriul României, ci şi pe la alţi vecini ai buboiului bolsevic.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova