VIDEO: CINE NE MANIPULEAZA SUBCONSTIENTUL

(AP Photo/Victor R. Caivano)

Manipularea subconstientului

Reproduc din articolul “Cum ni se  manipulează subconştientul ”:

Poţi să convingi mai repede un client să cumpere o maşină dacă îi oferi o cafea caldă şi un scaun confortabil. În schimb, dacă ţine în mână un suc rece, s-ar putea să nu mai cumpere nimic.

Mai multe studiile recente arată că mediul înconjurător ne influenţează în mod inconştient deciziile şi comportamentul, potrivit time.com.

   Ne place să definim omul ca o fiinţă raţională, al cărei comportament este determinat de alegeri conştiente. Cercetările făcute în ultima vreme de psihologi ne arată însă cât de profound ne influenţează subconştientul deciziile şi comportamentul şi cît de mult aceste gânduri inconştiente sunt guvernate de stimuli dincolo de înţelegerea noastră imediată.

De exemplu, oamenii vorbesc mai încet dacă în încăpere există o fotografie cu o bibliotecă, îşi păstrează biroul mai curat dacă simt mirosul vag al unei substanţe de curăţare în aer, iar prezenţa unei serviete diplomat pe birou îi face mai competitivi.

   Cercetătorii Ruud Custers şi Henk Aarts de la Universitatea Utrecht din Olanda au prezentat în revista Science dovezile puterii de influenţare a „voinţei inconştiente”. „Oamenii cred că acţiunile prin care îşi îndeplinesc scopurile sunt conduse de conştiinţă.

Dar adesea, acţiunile noastre sunt iniţiate chiar dacă noi nu suntem conştienţi de ceea ce căutam”, spune Custers. În plus, de multe ori nici măcar nu suntem conştienţi de ce ne dorim ceea ce ne dorim.

   Stimulii inconştienţi pot influenţa nu doar acţiunile, dar şi dorinţele oamenilor. Custers şi Aarts au prezentat mai multe experimente în care au fost folosite mesaje subliminale pentru a motiva oamenii. Într-un experiement, studenţii trebuia să rezolve un puzzle după ce au vizionat pe un ecran mai multe cuvinte legate de acest joc.

Cei care au fost expuşi la cuvinte subliminale pozitive cum ar fi plajă, prieten sau acasă, au fost mai motivaţi şi au lucrat mai mult ca să rezolve puzzle-ul decât ceilalţi.

   În urmă cu zece ani, profesorul John Bargh de la Universitatea Yale a publicat lucrarea „Automatismul insuportabil al vieţii” anticipând multe dintre concluziile studiului prezentat de Custers şi Aarts. Cercetările sale au dovedit că procesele inconştiente pot fi influenţate chiar şi de stimuli raţionali, adesea în moduri neaşteptate.

Un client care stă pe un scaun incomod va fi mai rigid într-o negociere pentru preţul de vânzare al unui automobil. Oferă-i unui musafir o cafea caldă în loc de suc rece şi te va considera o persoană generoasă. Un evaluator îi va considera candidaţii pentru o slujbă mai serioşi dacă au un CV mai gros decât unul mai subţire.

   „Aceştia sunt stimuli de care oamenii sunt conştienţi – simţi scaunul mai tare sau cafeaua fierbinte – dar nu ştiu că îi influenţează. Inconştientul este activ în mai multe moduri decât sugerează acest studiu”, spune el.

   Aceste cercetări demonstrează că tehnicile publicitare subliminale – care care au fost interzise în unele ţări – pot fi eficiente. „Persoanele care cred că pot fi manipulate în mod inconstient ar trebui să fie mult mai speriate de reclame pe care le pot vedea, mai degrabă decât de cele pe care nu pot vedea”, spune Bargh.

Multe reclame la sucuri, de exemplu, asociază aceste băuturi cu diferite recompense pozitive, cum ar fi prietenii sau vacanţa. „Dacă eşti expus la aceste reclame din nou şi din nou, este foarte probabil ca subconştientul tău să decidă brusc că vrei o Coca-Cola”, spune el.

   Dar tot el spune că, cel puţin atunci când vine vorba de alimente nesănătoase, politicienii au început să înţeleagă că „opţiunea personală” poate fi influenţată de publicitatea agresivă.

„Am început dezbaterea despre mediile toxice cu alimentele pentru a înţelege cât de uşor este să ajungi să îţi doreşti o pungă de chipsuri din cauza reclamelor. Eliminarea acestor stimuli din mediu pot fi o soluţie eficientă”, spune el.

   Studiul lui Bargh, dar şi cercetarea mai recentă a lui Custers şi Aarts subminează un principiu fundamental folosit pentru a promova excepţionalismul uman – existenţa liberului arbitru. Dar această idee nu este nouă: oamenii au simţit încă din antichitate că sunt influenţaţi de forţele necunoscute – fie că este vorba de zeii greci sau id-ul nesupus al lui Freud. Voinţa inconştientă este vitală în viaţa de zi cu zi şi, probabil, s-a format înaintea conştiinţei ca un mecanism de supravieţuire la îndemână – Bargh îl numeşte „fundaţia evolutivă pe care s-a construit schela conştiinţei”.

„Viaţa impune adoptarea a numeroase decizii care ne-ar copleşi rapid dacă nu ar exista aceste procese automate pentru a le face faţă”, spune Bargh.

   La rândul său, Custers spune că este adevărat că sinele nostru conştient este uneori doar un călător pe un vas asupra căruia are un control redus, dar nu vede acest lucru ca pe un motiv de neajutorare.

„Să sperăm că sentimentele noastre inconştiente despre ceea ce vrem şi ceea ce este bine pentru noi sunt puternice şi ne vor conduce, în general, în direcţia cea bună”, spune Custers.

 Saccsiv’s Weblog

 

 

VIDEO : Yuri Bezmenov,un specialist K.G.B., despre razboiul  subversiv 

 

 

 

 

DOCUMENTARE CELEBRE: „The Merchants of COOL”     

 

 

 

Documentare celebre: “CONSUMING KIDS”

STUDIILE arata ca MULTIMILE se comporta PRECUM OILE sau FURNICILE …

Proiectul MK ULTRA (MK-ULTRA sau MKULTRA) 

LEACURI STRAVECHI SCOASE INTACTE LA SUPRAFATA, DINTR-O O NAVA SCUFUNDATA ACUM 2000 DE ANI

 

 

 

Foto: manuscrisul Viena Dioscurides (Wikipedia)

 

 

 

În anul 130 î.Hr., o navă  care transporta  medicamente şi articole din sticlă din Siria s-a scufundat în largul coastei Toscanei de azi din  Italia. Arheologii au descoperit epava si  încărcătura sa preţioasa inca de  acum 20 de ani ,dar abia acum , archeobotanistii au fost în măsură să examineze şi să analizeze cu mijloace moderne leacurile pe care  le  cunosteau medicii Greciei antice .

 

Analizele ADN au arătat că fiecare comprimat milenar descoperit  era un amestec a  mai mult de 10 extracte din plante diferite, de la Hibiscus si pana la la telina .” Pentru prima dată , avem o dovadă materială a ceea ce  scriau  medicii Dioscoride şi Galen in greaca veche “,a spus Alain TOUWAIDE , de la Muzeul Smithsonian Institution de istorie naturala din Washington DC.Cutiiile cu   pastile a fost descoperite pe epava în 1989  si o mare parte din medicamente erau complet uscate ,a spus   Robert Fleischer de Smithsonian National Zoological Park din Washington .

 

Tratamente  pe bază de plante

 

Fleischer a analizat fragmente de ADN în două din pastile şi le-a comparat secvente din  GenBank -baza de date genetice aflate la  Institutul National de Sanatate al SUA . El a  identificat  morcovi, ridichi, ţelină, ceapă sălbatică , stejar , varza , lucerna si coada soricelului  si a mai constatat  de asemenea ca medicii antici  prescriau extracet de hibiscus , probabil, importate din Asia de Est sau din  India sau Etiopia de astazi.

 

” Cele mai multe dintre aceste plante erau  cunoscute a fi fost folosite de către antici pentru a trata oameni bolnavi “, spune Fleischer . Coada soricelului stopeaza fluxul de sânge din răni , iar  Pedanius Dioscoride , un medic şi farmacolog din  Roma în primul secol d.Hr., a descris morcovul ca un panaceu pentru o serie de probleme .

 

Analizele preliminare ale acestor pastile antice sugerează ca ele conţin si floarea-soarelui, o planta care nu este considerată a fi existat în Lumea Veche înainte ca europeni sa  fi descoperit America în 1492 .

 

În cazul în care constatarea este confirmată , botaniştii vor trebui sa  revizuiasca  istoria tradiţională a plantelor şi a raspandirii acestora, spune Touwaide – dar este imposibil de acum să se afirme cu certitudine că floarea-soarelui dîn pastile , nu este pur şi simplu rezultatul unei contaminari recente.

 

Medicamentele descrise de Dioscoride şi un alt medic grec Galen, au fost adeseori respinse de medicina moderna , motivandu-se ca sunt  empirice si  ineficiente .

 

” Oamenii de ştiinţă au respins adesea tratamentele bazate pe astfel de medicamente , şi  si-au exprimat îndoiala cu privire la posibila lor eficacitate, care era datorata numai prezenţei  opiumului “, spune Touwaide .

 

 El speră să rezolve această dezbatere prin explorarea posibilitatii ca extractele din plante dîn pastile pot  acum recomandate pentru a trata boli în mod eficient.

 

De asemenea, el speră să descopere therian – un medicament descris de Galen , în secolul al doilea d. Hr. , care conţinea  mai mult de 80 extracte diferite de plante – şi documentul cu  dozajele  exacte  pe care medicii antici le-au folosit pentru fabricarea de pastile . ” Cine ştie , poate ca aceste medicamente vechi ar putea deschide noi căi de cercetare farmacologice “, a spus Touwaide .

 

Echipa a prezentat concluziile la Simpozionul internaţional cu privire la Arheologia biomoleculara din Copenhaga, Danemarca .

 

Sursa

 

 

 

Dioscoride : parintele farmacologiei timpurii

 

 

 

 

Dioscoride (Pedanius Dioscorides),s-a  nascut aprox. in anul 40i.Chr. la Anazarbus, Cicilia,în sud-estul Asiei Mici(acum in Turcia) , si a  murit  in jurul anului  90 i.Chr.  A fost un medic, farmacolog și botanist grec, care a trăit la Roma în timpul împăratului Nero.

 

În timpul vieţii sale a fost chirurg in armata romana, avand posibilitatea sa călătoreasca mult pe tot cuprinsul imperiului  roman,cautand  si cercetand proprietatile plantelor si  substanţelor medicamentoase in toată lumea greacă şi romană .

 

Între aproximativ 50-70 i.I.Chr, a scris lucrarea sa fundamentala, Peri ulhV iatrikhV, cunoscuta în limba latină ca De materia MEDICA.

 

 Acest studiu in cinci parti s-a concentrat asupra ” pregătirii, studiului proprietăţilor, şi asupra testarii medicamentelor “şi a devenit cel mai important tratat de farmacologie în Europa şi în Orientul Mijlociu ,timp de şaisprezece secole dupa moartea lui Dioscoride de Anazarbus.Cel mai faimos dintre copiile acestei carti  care s-au pastrat este bogat ilustrat  si este cunoscut sub numele Viena Dioscurides .Provine din  Constantinopol din anii 512/513 AD si este frumos  ilustrat.Au supravieţuit si copii din limba arabă, din secolele 12 şi 13 .

 

 De Materia Medica este sursa  istorica primara pentru  informaţii despre medicamentele folosite de către greci, romani, şi alte culturi din antichitate si a înregistrat numele unor   plante  dacice   şi tracice ,denumiri care altfel s-ar fi  pierdut.

 

 Ea descrie derivaţi de origine animală şi mineralele care se  utilizeaza  terapeutic , si  este foarte important pentru ca descrie peste 600 de plante  si  habitatul lor şi metodele de preparare şi utilizare a substantelor medicamentoase pe medicamentelor  pe care le conţin acestea .

 

Multe nume de plante comune şi ştiinţifice utilizate în prezent ,sunt legate de numele  lui  Dioscoride , inclusiv numele dat plantelor din familia  DIOSCOREACEAE.

 

 

 

Copie araba a manuscrisului (Wikipedia)

 

 

Despre fratia de arme sovieto-nazista. VIDEO

“Ultima garnitură de tren din URSS, încărcată cu petrol, mangan și grîne, a traversat frontiera germană cu o oră înainte de invazia fascistă”.

V.Berezhkov “Am fost traducătorul lui  Stalin”.

Semnarea “PROTOCOLUL ADIŢIONAL SECRET SOVIETICO-GERMAN – 23 august 1939 ( Pactul Ribbentrop – Molotov)

 Tratatul de la Versailles  restricţiona sever  Germaniei capacitatile sale militare si ii interziceau o serie de activitati legate de dezvoltarea fortelor sale armate ,  intr-o perioada in care   Uniunea Sovietică nu avea posibilitati  tehnice  sa se dezvolte  şi era izolată pe plan internaţional. În 1922 cele două ţări aveau să uimească lumea  semnand  Tratatul de la Rapallo, intermediat de Turcia, in aparenta  un simplu tratat de cooperare, dar care, printr-o serie de acorduri secrete ulterioarem a stabilit  ulterior  cadrul unei ample  cooperări militare.

Izolate la sfârşitul Primului Război Mondial, atât Germania cât şi Rusia doreau să-şi dezvolte capacităţile militare.

Dupa 1922 , Berlinul şi Moscova aveau să colaboreze extrem de strâns într-unul dintre cele mai sensibile şi secrete domenii: cercetarea militară.

Pe 11 august 1922, armata Germaniei şi Armata Roşie au semnat un acord secret care le permitea germanilor să înfiinţeze baze militare în Uniunea Sovietică. Documentul acoperea problemele cooperării secrete germano-sovietice în domeniul dezvoltării blindatelor, aviaţiei şi armelor chimice.

Acordul sovieto-german  stabilea principiile acestei cooperări: dezvoltarea tehnologiilor militare avansate, cooperarea în domeniul studiilor teoretice, stabilirea unor programe de pregătire independente de terţi, dezvoltarea şi testarea tactică a sistemelor de armament interzise prin Tratatul de la Versailles (blindatele şi aviaţia); dezvoltarea şi educarea cadrelor militare specializate în toate domeniile militare; dezvoltarea unor noi strategii şi tactici bazate pe noile sisteme de armament.

Seriile de pregătire a militarilor germani în URSS nu trebuiau să stea mai mult de un an pe teritoriul sovietic, astfel incat  multi dintre liderii militari germani care aveau să-i aducă lui Hitler majoritatea victoriilor, au fost pregătiţi în Uniunea Sovietică în perioada în care aliaţii occidentali credeau că Germania nu se va putea reînarma.

Bazele germane stabilite în URSS urmau să fie folosite pentru eforturile de cercetare şi testare, pregătirea tactică, evaluarea pregătirii în domeniile interzise de Tratatul de la Versailles. În schimbul acestor privilegii germanii urmau să permită ofiţerilor Armatei Roşii să facă exerciţii împreună cu ofiţerii lor în cadrul aplicaţiilor din URSS, de asemenea urmând să ofere şi toate informaţiile legate de descoperirile din tehnologia militară. În anul 1924 armata germană a deschis la Moscova un birou pentru coordonarea activităţilor din Uniunea Sovietică.

Treptat, mai multe capacităţi industriale au fost transferate în Uniunea Sovietică pentru construirea de prototipuri pentru tancuri, avioane şi submarine. Cooperarea germano-sovietică ar fi trebuit să fie benefică pentru ambele părţi, însă germanii au ştiut cum să profite la maxim de oportunităţile oferite.

Pe 2 decembrie 1926 ziarul britanic Manchester Guardian a publicat un articol în care afirma că în cadrul Reichswehr există o aşanumită Sondergruppe R (Gripa specială R) destinată colaborării militare secrete cu Uniunea Sovietică. Acest articol a provocat o adevărată furtună mediatică. Pe 16 decembrie 1926 comuniştii germani au declanşat o campanie de presă în care au respins toate acuzaţiile social-democraţilor. Până la urmă întreaga afacere a fost muşamalizată, însă semnalul de alarmă fusese deja tras.

Cercetările militare germane secrete din Uniunea Sovietică şi programele de pregătire solicitau o organizare extrem de eficientă. Companiile civile şi militare germane au colaborat extrem de eficient pentru a realiza o conspirativitate totală. Mai mult decât atât, germanii au aplicat un sistem de contabilitate dublă extrem de eficient.

Astfel era ţinută o contabilitate publică destinată Consiliului de Control Aliat care verifica respectarea prevederilor Tratatului de la Versailles, ca şi parlamentarilor. Operaţiunile financiare secrete fdin cadrul proiectului comun cu sovieticii erau înregistrate în aşa numitul “Registru Albastru” care putea fi consultat doar de un număr restrâns de militari şi oameni politici.

Datorită faptului că rubla sovietică nu era monedă convertibilă iar marca germană a suferit perioade de inflaţie acută a fost stabilit la nivel politic o rată de schimb fixă pentru întreaga perioadă în care proiectul de cooperare a fost pus în aplicare: o ruplă pentru 2,16 mărci. Se estimează că Germania a cheltuit aproximativ 10 milioane de mărci anual – o sumă totală de peste 100 milioane. Din aceşti bani, cei mai mulţi au fost cheltuiţi pentru cercetările de aviaţie.

Când trebuiau să plece în Uniunea Sovietică, ofiţerii germani primeau paşapoarte cu nume false emise de Ministerul de Externe. Pentru o acoperire suplimentară aceşti ofiţeri călătoreau de obicei singuri. Germanii erau extrem de atenţi în cadrul acestei operaţiuni: existau inclusiv instrucţiuni pentru modul în care trebuiau să se îmbrace ofiţerii transferaţi pentru pregătire în URSS. Participanţii la programele de pregătire în URSS erau trecuţi în rezervă, astfel încât să nu figureze ca ofiţeri activi. Această practică a “rotirii” ofiţerilor a permis pregătirea unui număr mult mai mare de cadre decât permitea de fapt Tratatul de la Versailles.

În cazul în care un ofiţer german murea în URSS ca urmare a unui accident în timpul antrenamentelor cadavrul său era repatriat în secret într-un container care în scripte figura ca conţinând piese metalice. În drum spre Uniunea Sovietică ofiţerii germani treceau prin Letonia, la graniţa cu URSS fiind aşteptaţi , numele lor false fiind trimise în avans pentru a elimina orice fel de confuzii.

După încheierea programului de pregătire ofiţerii germani se întorceau acasă prin Leningrad, de unde se îmbarcau pe una din puţinele nave de pasageri existente. Sovieticii nu au avut astfel de probleme: organizaţia care se ocupa de contactele cu germanii nici măcar nu exista din punct de vedere oficial, iar Moscova nu trebuia să dea nimănui socoteală de modul în care îşi cheltuia banii.

Bazele germane din URSS

Şcoala de tancuri germană din Kazan a avut numele de cod Kama şi a început să fie construită în 1926. În 1929 şcoala pentru ofiţeri de blindate “Kama” era funcţională, fiind dotată cu şase tancuri de 23 de tone (înarmate cu tunuri de 75 mm) şi trei tancuri de 12 tone, dotate cu tunuri de 37 mm. Sovieticii au contribuit cu 12 tancuri de tip Carden-Lloyd cumpărate de la britanici.

Şcoala a fost condusă de generalul german von Lutz, printre profesori numărându-se şi părintele doctrinei Blitzkrieg-ului, Heinz Guderian. În cadrul acestei şcoli nu erau purtate uniforme, ofiţerii germani participând la cursuri îmbrăcaţi în haine civile. În timpul aplicaţiilor practice, germanii purtau uniforme sovietice, însă fără însemne. În ceea ce priveşte aviaţia, între anii 1921-1924 germanii au construit o fabrică pentru asamblarea de aeronave la Lipeţk.

Curusrile au fost demarate în anul 1925 şi au durat până în anul 1933. O fabrică Junkers a fost ridicată la Fili, în apropierea Moscovei. Producţia prevăzută pentru această uzină era de 300 de avioane pe an – cifră care n-a fost atinsă niciodată. Specialiştii germani s-au plâns permanent de faptul că ruşii furau tot ce le pica sub mână. La şcoala de aviaţiei de la Lipeţk germanii au dus 60 de aparate de zbor pe care le-au folosit la antrenamente.

În vara anului 1931 au fost organizate aplicaţii de mare anvergură care mimau adevărate bătălii aeriene. Spre deosebire de şcoala pentru tanchişti din Kazan, şcoala de aviaţie de la Lipeţk nu avea un program foarte bine stabilit, punându-se accent pe imaginaţie, inovaţie şi experimente. Până în anul 1933 peste 1.200 de piloţi germani au fost antrenaţi la Lipeţk.

Germanii au efectuat inclusiv cercetări pentru dezvoltarea armelor chimice, la baza cu numele de cod Tomka, la Podosinky, în regiunea Samara de pe Volga. Au fost efectuate inclusiv aplicaţii practice pe scară largă în anul 1926. Pe lângă toate aceste baze de antrenament şi cercetare a fost înfiinţată la Moscova şi o şcoală pentru ofiţeri de stat-major, printre absolvenţii căreia s-au numărat viitorii mareşali nazişti Keitel, Mannstein şi Model.

„Într-o perioadă, puțin mai lungă de un an de acțiune a acordului comercial, din primăvara anului 1940, pînă în iunie 1941, Germania a primit de la URSS un milion de tone de grîu, 900 de mii tone de produse petroliere, 100 de mii tone de bumbac, 500 de mii de tone de fosfate, precum și un număr semnificativ de materiale strategice.

De asemenea, Uniunea Sovietică a oferit Germaniei tranzitul pe teritoriul sovietic a 1 milion de tone de soia din Manciuria, o cantitate semnificativă de cauciuc, staniu și alte materiale din Asia de Sud-Est.

În plus, sovieticii au fost de acord să cumpere în interesul Germaniei metale și materie primă din state terțe”.

- Peste 20.000 de viitori ofițeri germani au fost pregătiți pentru Wehrmacht în instituțiile de învățământ militare ale URSS.

- Pînă în vara anului 1941, NKVD a transmis în Germania, aproximativ 4 mii de oameni, printre care, familiile comuniștilor germani, arestați și împușcați în URSS (în Uniunea Sovietică, înainte de război, au fost împușcați 242 de comuniști germani), precum și muncitorii germani, care în anii de criză economică în Occident s-au mutat în Uniunea Sovietică.

Cea mai mare parte dintre cei numiți, au fost, imediat, trimiși de către Gestapo în lagărele de concentrare. La rândul său, naziștii au deportait în URSS persoanele urmărite de către NKVD.

- După ocupația de către german a Norvegiei, Danemarcii, Olandei și Belgiei, pentru ai face pe plac lui Hitler, Stalin a rupt relațiile diplomatice cu aceste țări și a expulzat misiunile diplomatice ale acestor țări din URSS.
Stalin, de asemenea, a permis germanilor să utilizeze Căile maritime Nord, să alimenteze cu combustibil și să repare navele în Arctica sovietică. De aceste servicii, germanii au beneficiat pînă în septembrie 1939”.

V.Berezhkov “Cum am fost traducător la Stalin”.

„ – În URSS a activat Biroul german de proiectare a artileriei KB-2.
Sînt de menționat și acordurile secrete ale tratatului Rapallo, semnat la 11.08.1922, în care Rusia Sovietică garanta Germaniei aprovizionarea cu materiale strategice, în plus, oferă propriul teritoriu pentru testarea noilor modele de tehnică militară, elaborarea cărora era interzisă germanilor de către Tratatul de la Versailles din 1919 .

- În 1924 compania “Junkers” producea cîteva sute de avioane cu corp metalic pe an în orășelul Fili din apropierea Moscovei. În scurt timp, pentru necesitățile militare Germania începe fabricarea a peste 300 de mii de proiectile pe an, în arsenalele reconstruite din Leningrad, Tula și Zlatoust.

Gazele otrăvitoare erau produs de uzina “Berzol” în orașul Troțk (acum Gatchina), în docurile din Leningrad și Nikolaev erau construite și puse pe apă submarin și nave blindate”.
P. Carrell (Istoric RFG)

“-11.02.1940, în cadrul acordului, care, în esență, reprezenta punctul culminant al tratativelor sovieto-germane, privind cooperarea economică, Uniunea Sovietică se obliga să furnizeze Germaniei, anual, aproape 1 milion de tone de petrol, 500 de tone de minereu de fier, 300 de mii de tone de fontă și fier vechi, 2, 4 tone de platină, 100 de mii tone de minereu de crom și o cantitate semnificativă de lemn și minereu de mangan.

Pe lîngă cele enumerate, Uniunea Sovietică se obliga să cumpere pentru Germania de la state terțe diferite tipuri de materie primă.

Germania a obținut dreptul de tranzit feroviar prin teritoriul URSS din Iran și țările Orientului Îndepărtat.”
P.Aptekar. “Războaiele sovieto-finlandeze”.

“ -În august 1940, spărgătoarele de gheață “Lenin”, “Stadin” și “Kaganovici” au condus prin Oceanul Înghețat de Nord spre Oceanul Pacific, raiderul german “Komet”, care mai târziu sa scufundat 6 nave ale aliaților englezi și americani.

- Uniunea Sovietică a furnizat Germaniei 2000 de bombe cu greutatea între 500 și 1000 kg pentru bombardarea Angliei.

-În portul Polearnîi era dislocată baza maritimă militară a submarinelor germane de tip U.
- 2 baze maritime miltare au fost utilizate de către germani pînă la ocupația definitivă a Norvegiei”.

- În 1939, germanii au transmis URSS desenele tehnice a cuirasatului “Bismarck”, distrugătoarelor de tip “Narvik”, modelele ” Messerschmitt ” Me-109 și Me-110, „Junkers Ju 87”, “Heinkel He-111″.

- La solicitarea generalui de brigadă Guderian, brigada de artilerie grea a generalului Semion Krivoshein, 2 zile bombardeaza garnizoana poloneză a Cetății Brest în timpul distrugerii Poloniei în 1939.

- În anii 1939-40 în Golful Kola (Murmansk) se ascundeau de britanici 36 din cele mai mari transporturi germane, printre care vase de pasageri cu renume, cum ar fi “Bremen” (50 mii tone deplasament), “New York”, “Schwaben “,” Stuttgart “,” Cordillera “,” St Louis “, o mulțime de vase, destinate transportării lemnului, tankere, nave frigorifice și o divizie de submarine de mare viteză.

- În anii 1939-40, URSS a permis Germaniei tranzitul prin teritoriul său a materiei prime strategice din Japonia și China: cauciuc, ulei, lemn prețios etc.

- Înainte de atacul asupra Norvegiei, în Golful Kola al URSS, au staționat două transportatoare militare germane cu trupe la bord și unul dintre cele mai mari tankere germane “Jan Wellem”.

Foto: Inalti ofiteri germani  şi sovietici o prezenţi la parada comuna de la Brest-Litovsk, organizata  pentru sarbatorirea ocuparii si  impartirii Poloniei : Generalu german Heinz Guderian  (centru) şi comandantul brigazii 29  sovietice de tancuri, colonelul Semion Krivoshein  (dreapta).

I.Bunich “Furtuna” jocurile sîngeroase ale dictatorilor “.

„- În Institutul de cercetări științifice al Forțelor aeriene sovietice, piloții sovietici au transportat din Germania avioane de tip “Junkers” Ju-87 și Ju-88, “Messerschmitt” Me-109 și Me-110, “Dornier” DO-217, “Heinkel He-111″, “Henschel”, avioanele de legătură “Fieseler-Shtorh” și “Focke-Wulf”, donate sovieticilor de către germani”

L.Kerber “Treburile mergeau spre război”.

Surse:  George Damian,bucurestiivechisinoi.ro ; patriotism.md

Protocolul secret al Pactului   Molotov- Ribbentrop, semnat la 23 august 1939, a definit graniţa sferelor de influenta dintre germani si sovietici.

Cu toate acestea, în timpul invaziei Poloniei , unele forţele germane, în special cele de sub comanda generalului   Heinz Guderian , au avansat dincolo de această linie, urmarind obiectivele lor strategice.

In zilele urmatoare, Guderian a fost informat că linia de demarcaţie între  germani si sovietici  a fost stabilita de-a lungul râului Bug şi că forţele sale vor trebui  să se retragă în spatele acestei linii până pe 22  septembrie.

Pe 17 Septembrie,  după ce  Armata a patra sovietica a lui Vasili Ciuikov,  a primit ordinul de a trece frontiera poloneza ,Brigada a 29 de tancuri, condusa de colonelul Semion Krivoshein   ,a intrat în oraşul Baranovichi  (pl. Baranowicze).

La 20 septembrie, unităţi avansate ale acestei brigazi de tancuri  au  întâlnit forţele lui Guderian in  satul Vidomlya (pl. Widomla), la trei zile după invazia sovietica din Polonia şi douăzeci de zile după invazia germana din Polonia.

Potrivit lui Krivoshein, un grup  de  recunoastere alcatuit din  12 ofiţeri germani, care s-au identificat ca fiind in subordinea lui  lui Guderian , au explicat că unitatile germane  au fost deplasate  în direcţia Brest. Ei au fost invitaţi in  cortul lui Krivoshein, care a propus  un toast pentru conducatorii lor  şi a invitat ofiterii germani  la Moscova, după ce vor obţine o victorie rapidă asupra Angliei “capitaliste” .Prin ei Krivoshein a trimis, de asemenea, salutări calde  generalului  german.

La apropierea de oraş în dimineaţa zilei de 22 septembrie, Krivoshein a vazut că trupele germane au ocupat  Brest-Litovsk si că Guderian si-a  stabilit deja cartierul general acolo. Curând după aceea,reprezentantii lui Guderian  au  salutat “glorioasa Armata Rosie  ” şi generalii  sai si ,in  urma unui scurt schimb de formalităţi, Krivoshein a fost invitat la sediul comandamentului german la un mic dejun .

În timpul întâlnirii, Guderian a propus o paradă comună a trupelor sovietice şi germane prin oras, inclusiv in  Piaţa Centrală a orasului . Krivoshein a promis să trimita  cateva  batalioane  şi a convenit ca el şi Guderian să participe la  parada împreună.

Parada

Parada a inceput la ora 16:00,  şi au fost ridicate  Arcuri ale victoriei  decorate cu svastici si stele rosii  , pe sub  care trupele germane  si cele sovietice au defilat. Generalii sovietici si  germani au adus un omagiu armatelor  şi respectiv victoriei  lor asupra fortelor poloneze .

Urmări

După paradă, germanii s-au retras pea malul vestic al Bugului, iar sovieticii au preluat controlul asupra oraşului, precum şi a restului Poloniei de Est (acum Belarus de Vest  şi Ucraina  de Vest ) .

Potrivit unui articol din ziarul rus Novaya Gazeta din  2008 ,scopul de paradei  a fost  sa afişeze puterea noii  alianţe sovieto- naziste in fata   întregii lumi. Comandantul Forţelor armate poloneze care au apărat Brestul  împotriva germanilor, general Konstanty Plisowski  , a fost arestat de NKVD, trimis intr-un  lagar sovietic în  Starobielsk şi mai târziu executat în masacrul de la Katyn.

In  multe lucrări publicate în anii 1980-1990 istoricii vorbesc despre  parade militare comune ale  Armatei Rosii si Wehrmachtului nazist  si în alte oraşe din Polonia ocupată.

Foto: Trupe sovietice si naziste marsaluiesc impreuna

Un  istoric rus scrie intr-o lucrare din  1992 intitulata “Secretele diplomaţiei  lui Stalin” : “parade comune ale  militarilor din ambele ţări  au avut loc in Grodno, Brest,Pinsk  şi in alte câteva oraşe (germanii le-a numit “paradele victoriei”).

Parada din Grodno a fost supravegheata de generalul de brigadă Vasili Ciuikov.

Rusia insista  azi, ca şi în trecut, să limiteze participarea sa în cadrul celui de-al doilea război mondial doar la perioada cuprinsă între 22 iunie 1941 şi capitularea Japoniei din 1945.

Tot ce-a fost înainte de 22 iunie 1941, Rusia consideră ca neavând legătură cu conflictul mondial!

Însă ţările care i-au căzut victime, dar şi restul lumii, consideră toate conflictele în care au participat sovieticii începând cu 11 mai 1939, ca făcând parte din conflagraţia mondială, URSS fiind astfel un stat agresor (cel puţin  în privinţa ţărilor est-europene pe care le-a invadat), responsabil de izbucnirea celui de-al doilea război.

Generalul german Guderian şi generalul rus Krivoşein la parada sovieto-germană, în Polonia ocupată, Brest 1939

Cronologia agresiunii sovietice asupra vecinilor săi europeni este următoarea:

17 septembrie 1939 – URSS atacă Polonia şi ocupă teritoriul estic al acesteia până la teritoriul polonez ocupat de

Germania.

30 noiembrie 1939 – URSS atacă Finlanda şi după un război de 3 luni şi jumătate (Războiul de iarnă), ocupă 11 % din teritoriul finlandez.

15 iunie 1940 – URSS înaintează un ultimatum Lituaniei, care îl acceptă, în rezultat ţara fiind ocupată de sovietici, punându-se bazele RSS Lituaniene.

16/17 iunie 1940 – URSS invadează Letonia şi Estonia, la fel înaintând ultimatumuri în care se cerea instituirea de guverne pro-sovietice sub controlul Armatei roşii şi deplasarea liberă a soldaţilor ruşi pe teritoriul statelor baltice.

28 iunie 1940 – URSS ocupă estul şi nord-estul României (Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa), după retragerea administraţiei şi armatei române în urma ultimatumului sovietic.

Toate aceste invazii şi anexări au fost făcute de sovietici până la începerea războiului lor „pentru apărarea patriei”.

Niciuna din ţările pe care le-a invadat URSS în 1939 şi 1940 nu a atacat „patria” sovieticilor.