AROMANA,LIMBA SAU DIALECT?

Scrierea “barbar-cuniaformă”

De Izabela Papazicu

Într-un text interesant, intitulat “Limbă sau dialect?”, Zahu Pană (1921 – 2001, poet si publicist aromân) însumează motivele pentru care aromâna nu poate fi altceva decat un dialect al limbii române si inutilitatea prezentarii acestor motive ca dovezi in faţa “neoarmâniştilor” cu care nu se poate lega un dialog pe aceasta temă, in principal datorita semidoctismului acestora intr-ale lingvisticii.
Multi dintre acestia nu au macar habar că in Iradeaua Sultanului Abdul Hamid al II-lea, de la care isi revendica “ziua nationala a armânjilor”, aromânii erau numiti… valahi, sau că Recomandarea 1333/1997 a Parlamentului European… recomandă statelor balcanice sa creeze conditii pentru afirmarea cultural-lingvistica (nu nationala!) a aromânilor, cu respectarea Cartei Europene a limbilor minoritare.
Dar iata cateva pasaje importante din textul lui Zahu Pană:
“Falsii palicari – descendenti din spita gandirii gen Roller – au terminat cu tracoromanismul latinitatii din Balcani, devenind peste noapte greci puri de la Atena, mai puri chiar decit grecul din anecdota, grecul – grec adevarat, el se rade pe uscat; si cum asa greci curati nu gasesti nici la Atena, s-au autodescoperit unii in Romania…
Ar fi ridicol si ineficient sa mentinem un dialog cu ei! Problema grava aparuta in ultima decada – de când cauza aromânilor este o limba diferita de limba română, sau este un dialect al ei.
Toate studiile lingvistice atestate de Academia Română – si insusite de forurile lingvistice internationale – au stabilit că vorbirea aromânilor sau macedo-românilor este un dialect al limbii române, al doilea ca importanta, dupa dialectul daco-român, pe structura caruia s-a format limba română moderna standard – si inaintea dialectelor megleno-român si istro-român.
Confrati de-ai nostri, mai orgoliosi si mai temperamentali, poate că in buna parte dezamagiti de abandonarea aproape totala din partea României a aromânilor dupa cel de-al doilea razboi mondial, militeaza acum activ si cam… dupa ureche, pentru ideea ca graiul aromân sa fie considerat limba si nu dialect.

Chiar au aparut in acest sens publicatii noi, si ce este mai grav, s-a trecut la un brigandaj cultural, o piraterie literara ca in codru!
Nu este admis sa se publice operele unor academicieni, poeti, oameni de cultura ce nu mai sunt in viata, intr-o grafie mutilata, cu care cei decedati n-ar fi fost niciodata de acord.

Sunt drepturi de autor, iar Academia Română ar fi prima care sa ceara respectarea lor.
Cât priveste abandonarea aromânilor – ca de altfel a tuturor românilor din jurul României, peste 10 milioane – de catre politica externa a României, trebuie tinut seama de faptul ca România, dupa ocupatia ruseasca din 1944, s-a aflat in capitulare totala si neconditionata faţă de colosul comunist din Rasarit si a trecut la distrugerea propriei culturi si spiritualitati, sub enuntul neiertator al Moscovei.
Limba română este astazi ca o insula izolata, asaltata de valurile tuturor uraganelor politice contemporane: valul “limbii moldovenesti”, valul “limbii Bucovinei de nord”, unde s-a decretat scrierea limbii române in caractere cirilice, si acum… valul semidoct care vrea sa se cheme “limba aromână”.
Acesta este un prim aspect al problemei.

Al doilea aspect, ignorat de cei ce sunt departe de domeniul si legile lingvisticii, este acela ca graiul aromân el insusi este neomogen, nu este inca bine definit.

Pastrat oral pina in secolul trecut, culegatorii de folclor si literatura populara aromână s-au izbit de greutati datorita evolutiei dialectului de la un grup la altul de vorbitori ai lui. [...] Corectarea literara a tuturor acestor diferente se poate face apelând la limba română literară/standard, care este daco-româna evoluata pe baza studiilor lingvistice.
Nu mai insist asupra unor particularitati dialectale, care n-au disparut nici din graiurile limbii daco-române, cum sunt regionalismele: cheatră-piatră, chicior-picior (cicior, in aromână), chept-piept, aiu (al’iu, in aromână) – usturoi etc.
Suntem la inceput de cristalizare a unitatii dialectului aromân spre limba culta românească. Populara sau culta, vorbita sau scrisa, literatura dialectala aromână a evoluat in ultimul secol in poezie si proza, dar dincolo de acest prag, dialectul devine neputincios, pentru ca niciodata un dialect nu poate deveni o alta limba, dincolo de matricea limbii comune, de care apartine.
Nu putem vorbi de discipline stiintifice in aromână.

Este ridicol sa credem ca putem avea studii de chimie, matematica, medicina, mecanica, biologie sau fizica in “aromână”. Orice incercare de acest gen este sortita esecului, ea devenind caricaturala, asa cum se dovedeste o recenta publicare a unui “Abetsedar Armânescu”, unde se fura din limba română si se stâlcesc cuvintele, doar-doar sa nu semene a… româneşti! De ce “Abetsedar”? Ca să sune ca in Makedonia-Scopje si ca… alfabetul din Freiburg?

Abeţedar pronunta slavo-bulgarii, slavii in general, si aromânii din Makedonia, dar nu si cei din Albania, Grecia, care ce trebuie sa faca? Sa adopte pronuntii albaneze si grecesti, poate si alfabetele respective?
Tendinta autorilor “abetsedarului” semnalat, feroce anti-românească, stupida antiromânească visceral, merge atit de departe, încât autorii lui sunt in stare sa saboteze intreaga educatie morala chiar a copiilor.

Agramati de-a dreptul, autorii asa-zisului abetsedar ignora insasi cultura universala de sorginte latina. Prima carte de invatamint are la baza primele trei litere latine ale alfabetului, a, b, c. Toate dictionarele si enciclopediile sunt aranjate pe principiul alfabetului latin. Atunci, de unde au scos acesti “autori” ordinea literelor latine a, b, ts ? Cum vor cauta in dictionare viitorii elevi? Acum circa 100 de ani aparea la Bucuresti primul Abecedar Macedo-Român, pentru scolile din Macedonia!

“Reformatorii” germano-slavo-greci ai scrierii “aromâneşti”, pe care o vom numi barbar-cuniaforma (de la initiatorii ei, Barba si Cunia, dar daca vreti si de la vocabula ce denumeste scrierea …cuneiforma, la fel de… încifrată!, pentru care am avea nevoie de noi Champollioni) puteau cerceta cât de cât cum au scris inaintasii lor aromâni, ajunsi academicieni, savanti in ale lingvisticii, si abia atunci sa fi trecut la… stupide inovatii, daca le-ar mai fi dat mâna!
Poate sa socheze cumva tonul cam dur cu care tratez aceasta dezertiune de la adevar si moralitate, privind aromâna, scrierea ei, problema aromână in general, coborita de unii in ridicol. Dar suntem la ora unei mari raspintii, cind trebuie sa ne clarificam optiunile.

Pentru aceasta, apelam la probele de netagaduit, furnizate de vorbirea noastra de toate zilele, dincolo chiar de indreptarul ce ni-l refera lingvistii, intre care si nume ale unor mari invatati aromâni. [...]
Dintr-o suta de cuvinte luate la întâmplare [...] din mai multe domenii, 50 de cuvinte aromâne sunt identice ca pronuntare cu daco-româna; 47 de cuvinte au aceeasi radacina, cu mici deosebiri fonetice dialectale; 2 cuvinte au in daco-româna si un echivalent strain (“dovleac”, turcism, in loc de “curcubetă“), “zapada”, de origine slava, in locul regionalismului “nea”, “neauă“, pastrat si in aromână, si un singur cuvânt din 100 fiind la daco-români imprumutat din slava, “nisip”, in locul lat. “arena”, la aromâni “arinâ“.
In comparatie cu italiana, avem 62 de cuvinte asemanatoare, din aceeasi matrice, cum este “pecora”, pentru “oaie”, cuvânt pierdut pe parcurs, de aromâni si de daco-români, desi initial era comun si unora si altora; de aici, de la “pecora” derivind “picurar” la aromâni si regionalismul “pacurar”, in daco-română.

Foto:Tineri aromani(sursa:albumdefamilie.ro)

Problema aromânilor este una national-româneasca, si nimeni nu o poate revendica in folos personal, sau de grup.

In conjunctura internationala actuala, ea trebuie pusa cu toata seriozitatea si sustinuta de o puternica demonstratie statistica, lexicala, gramaticala, istorica si politica. Pentru aceasta insa este nevoie de o reprezentanta liber aleasa, in modul cel mai democratic, care sa fie un organ validat a vorbi in numele tuturor aromanilor.

Din experientele de până acum, tarile balcanice cu o puternica minoritate aromână, calca in modul cel mai grosolan toate posibilitatile de manifestare culturala a aromanilor, iar o reprezentare plenipotentiara, in afara de cea româneasca este inca foarte greu de realizat, chiar in mod deosebit in prezent.

Manifestarile aromane sporadice in acest sens, lipsite de consistenta si autoritate, prestanta, unele chiar dominate de oportunism cras, de interes personal sau de grup, apar mai des in ultimul timp, dar cel mai adesea ele merg impotriva sensului firesc.

Nu vrem sa blamam pe nimeni ca fiind de rea intentie, dar… un vechi proverb spune ca până si drumul catre iad este pavat cu cele mai bune intentii…”

Sursa: Zboarã Niangrâpsiti-blog armânescu

VIDEO: AROMÂNA – LIMBĂ SAU DIALECT?

Foto:albumdefamilie.ro

Limbă sau dialect?

Theodor Capidan: “Insa, dupa cum istoricii sint obligati sa tina seama de datele lingvistice, care rezulta din aspectul unitar al celor patru dialecte româneşti: dacoromân, aromân, meglenoromân si istroromân, tot asa lingvistii nu trebuie sa treaca usor peste unele consideratii istorice.” (“Romanitatea balcanica”, p. 5)
Tache Papahagi: “Folosind si dialectul aromân si dacoromâna literară pe care, in tinerete, scriitorul nostru (Marcu Beza – n.n.) nu o stapanea la perfectie, era natural ca acest dualism sa duca la inadvertente, la amestecuri, la decalcuri lingvistice.” (“Grai, folklor, etnografie”, p. 399)
Matilda Caragiu Marioţeanu: “Aromânii, sau armâñil’i, cum isi zic ei, sint dupa dacoromâni cei mai numerosi dintre vorbitorii dialectelor româneşti.” (“Dialectul aromân”, p. 4)
Nicolae Saramandu: “In intervalul de patru decenii care a trecut de la data efectuarii primelor anchete dialectale la aromânii din Dobrogea, s-au produs schimbari in vorbirea aromânilor, determinate atat de evolutia interna a dialectului, cat si de influenta exercitata de dacoromână. [...] Aromânii din Dobrogea nu considera ca ar utiliza o limba diferita de cea vorbita de dacoromâni. Compararea dacoromânei cu limbile balcanice cunoscute de ei le-a intarit sentimentul comunitatii de limba, al unitatii etnice pe care o formeaza cu dacoromânii.” (“Cercetări asupra aromânei vorbite in Dobrogea”, pp. 17-20)

Acestea sunt opiniile cele mai avizate care pot exista despre aromână. Ele vin din partea unor oameni care cunosc dialectul din dubla calitate de vorbitori nativi si lingvisti, care prin natura profesiei lor reprezinta cele mai inalte competente stiintifice in dialectologia romaneasca.
Oricine emite pareri contrare o face din ignoranta sau interes.

 Articol:”Limbă sau dialect?”

  Autor:Izabela Papazicu

Sursa

VIDEO: UN DODECALOG AL AROMÂNILOR, SAU 12 ADEVĂRURI INCONTESTABILE ,ISTORICE ȘI ACTUALE,ASUPRA AROMÂNILOR ȘI ASUPRA LIMBII LOR de Matilda Caragiu Marioţeanu

 

Foto:Steagul aromânilor din Principatul Pindului(din timpul celui de-al doilea război mondial)

UN DODECALOG AL AROMÂNILOR
sau
12 adevaruri incontestabile, istorice si actuale, asupra aromânilor si asupra limbii lor

 scris de Matilda Caragiu Marioţeanu

“Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”.
(Matei, XXII, 21)

CONFESIUNE

Acest DODECALOG al aromânilor reprezinta credo-ul meu stiintific asupra “ființei” denumita “aromân”. El este rezultatul unui proces indelungat, care dureaza de 68 de ani, de la nașterea mea, și care se explica prin:
a. o excelenta cunoastere a limbii mele materne, vorbita in familie de parintii mei, Nico Caragiu si Athina Papastere, si de bunica mea materna, Dhafna Pupti, mostenire sfanta lasata de stra-stra-stramosii mei de 2000 de ani;
b. un respect fara limite pentru tot ce este “traditie”, “lege” transmisa din generatie in generatie, “mentalitate” aproape imuabila – desi foarte evoluata in comunitatea mea aromana, in raport cu altele – in  f u n d a m e n t e l e  sale;
c. o competență stiintifica veritabila, castigată, treptat, datorita unui lucru serios si constant (1947 – 1995), condus, direct sau indirect (prin cartile lor), de dascalii mei: Theodor Capidan, Pericle Papahagi, Tache Papahagi, Al. Rosetti, Iorgu Iordan.
Având in vedere aceste date, in aceste momente de  c o n f u z i e totală, creata de oameni ca nu vor sau nu pot sa respecte rezultatele științei (istorice/ lingvistice/ arheologice etc.), mă consider obligată – chiar daca acest credo al meu va fi ignorat, criticat, distrus – să formulez ideile care mi se par a fi punctul de plecare in orice initiativă, de orice fel; daca nu sunt acceptate aceste  a d e v ă r u r i  e l e m e n t a r e,  care nici măcar nu au nevoie sa fie explicate, rezultatul, in orice acțiune, ar fi: o confuzie generală (din cauza amestecului de criterii – istorice/ lingvistice/ geografice/ cultural-politice etc. – ), create adeseori conștient de toate “părțile” implicate; fricțiuni etnice in țarile balcanice; fara indoială, s a n g e  va curge din nou din toate părțile.
Îi rog pe cititori sa parcurgă, cu răbdare, cele 12 adevăruri și sș le judece numai la sfârșitul lecturii.
Îmi asum întreaga răspundere.

DIXI ET SALVAVI ANIMAM MEAM.

1. Aromânii (macedo-vlahii) si limba lor materna  e x i s t ă  astăzi și de doua mii de ani.
2. Aromânii sunt dintotdeauna sud-dunăreni.
3. Limba veche româna (straromâna/ româna comuna/ româna primitiva/ protoromâna) vorbită pe acest teritoriu era o limbă unitară.
4. Unitatea teritoriului unde se vorbea româna comună, a fost scindata de sosirea slavilor intre Dunare si Balcani.
5. Vechea limbă româna s-a scindat in cele patru ipostaze actuale ale sale: româna (daco-româna/ daco-v(a)laha), limba natională/ literara a României, aromâna (macedo-româna/ macedo-vlaha) si meglenita (megleno-româna/ megleno-vlaha; varianta a aromânei?), vorbite in sudul Dunarii si istriana (istro-româna/ istro-vlaha), vorbita in Peninsula Istria.
6. Aromâna este limba materna a aromânilor, care le confera constiința lor etnolingvistica.
7. Exista  d o u a  categorii de aromâni:
a. “autohtoni”, care locuiesc in țările balcanice (Grecia, Albania, fosta RSF Iugoslavia, Bulgaria)
b. în diaspora sunt cei care se gasesc oriunde in lume (in tarile din Europa, inclusiv in Romania, in cele doua Americi, in Australia etc.)
8. Statutul aromânilor “autohtoni” locuind in țările balcanice este cu totul diferit de acela al aromânilor din diaspora.
9. Statutul aromânilor aflați in diaspora (in România sau in alta parte) are specificul lui.
10. Numele aromânilor trebuie sa fie aromân și macedo-vlah.
11. Aromânii sunt crestin ortodocsi. Ortodoxismul lor are specificul lui (spre deosebire de acela al românilor din nord).
12. Aromânii (macedo-vlahii) ,trebuie sa aiba un singur scop: sa-și cultive limba maternă și tradițiile lor.

Autorul articolului: Izabela Papazicu

SURSA

CITIȚI ȘI :

http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/11/06/al-cincilea-adevar/

 

VIDEO :