Mihai Eminescu despre Basarabia

 

«Basarabia» este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la numele dinastiei Ţărei Româneşti, a Basarabilor.” “Insuşi numele «Basarabia» ţipă sub condeiele ruseşti. Căci Basarabia nu însemnează decât ţara Basarabilor, precum Prusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor.

Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dibridicii, adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti, întinsese marginile domniei sale până la Nistru de-a lungul ţărmului Mării Negre, cucerind aceste locuri de la tătari. Pentru capătul veacului al patrusprezecelea stăpînirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabilă .” “Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă”. (Timpul, 1 martie 1878)

* * *

«Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special si nu-i cerem decât ceea ce suntem in drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu faţa curată: să respecte pe deplin convenţia incheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia in numele nostru.

Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine si ale sale; ea pentru a implini mandatul Europei si pentru confraţii ei de peste Dunăre; noi pentru noi. Deci incă o dată: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata in numele nostru, căci n-am insărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene.» (Mihai Eminescu, (”Fără a prejudeca hotărârile adunărilor…”), Timpul, 28 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 42)

* * *

«Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o inapoi, drept din dreptul nostru şi pamânt din pământul nostru ? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalită ieri. Ciudată onoare intr-adevăr! Si pe ce se intemeiază acest point d’honneur?

Fost-au Basarabia cucerită cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca preţ al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia. Napoleon era asupra intrării in Rusia şi trupele ruseşti se intorceau in marş forţat, in ruptul capului, luând faşa pământului românesc pe tălpile lor.» (Mihai Eminescu, (”In sfirsit vedem limpede…”), Timpul, 25 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 40-41)

* * *

«Cestiunea retrocedării Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II stăruieşte să cîştige cu orice preţ stăpânirea asupra acestei părţi din cea mai preţioasă parte a vetrei noastre strămoşeşti.

Intelegem pe deplin această stăruinţă, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale şi materiale, orice stat face tot ce-i stă prin putinţă: Rusia este o împărăţie mare şi puternică, iară noi sintem o ţară mică şi slabă; dacă dar ţarul Alexandru II este hotărât a lua Basarabia în stăpânirea sa, pentru noi, Basarabia e pierdută. Dar dacă ne dăm bine seama, nici nu e vorba să pierdem ori să păstrăm Basarabia : vorba e cum o vom pierde ori cum o vom păstra.

Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde şi rămăşita unei pretioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea in trăinicia poporului român.

In viaţa sa indelungată niciodata poporul român nu a fost la înălţimea la care se află astăzi când cinci milioane de romani sânt uniţi intr-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit să impreune sub stăpânirea sa trei ţări şi să pregătească întemeiarea unui stat român mai puternic, a fost insă destul ca Mihai Viteazul să moară pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbuşească.

Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe zguduiri şi rămâne statoric, fiindcă are două temelii : conştiinţa românilor şi încrederea marilor naţiuni europene. Dacă vom cîştiga de trei ori atât pământ pe cât avem şi vom pierde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o crestiune trecătoare, iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi pierderile ne vor fi trecătoare. Astăzi e dar timpul ca să întărim, atât în români, cât şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român.

Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ: noi nu primim nici un preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic ! Guvernul rusesc însuşi a pus cestiunea astfel încât românii sunt datori a ramânea până în sfârşit consecuenţi moţiunilor votate de către Corpurile legiuitoare; nu dăm nimic şi nu primim nimic. Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător.»

(Mihai Eminescu, (”Cestiunea retrocedarii. ..”), Timpul, 10 februarie 1878, in Opere, vol X, Ed. Academiei, 1989, p.46)

CINE VREA O „ISTORIA RUSSCOI GUBERNII” PENTRU R.MOLDOVA?

POATE SE VREA „ISTORIA RUSSCOI GUBERNII”?.

Maria Herţa

Am senzaţia că noi, băştinaşii acestui plai , suntem „confortabil” aranjaţi şi ţinuţi într-un ţarc geopolitic (loc îngrădit de mai marii lumii), bine gândit, în care totul ni se dă cu o anumită doză.

Să fie un circ, un joc pentru R.Moldova?

În acest ţarc al „rătăcirii noastre” miza cea mare se pune pe zăpăcirea electoratului,pe necunoaşterea de sine şi a identităţii sale naţionale,căci,tot mai insistent, ni se strigă din toate părţile:„românii afară din R.Moldova”…
Mi-amintesc cu tristeţe de anii 1989-1990, când moldovenii-basarabeni erau bulversaţi de problema identităţii naţionale.

Încercam atunci, cu toţii împreună, să ne lămurim de unde venim, care ne este originea istorică, doream să revenim la limba română şi grafia latină, la valorile noastre naţionale, să obţinem o veritabilă suveranitate şi independenţă.
Necătând la faptul că au trecut deja peste 20 de ani de atunci, problema identităţii naţionale aşa şi-a rămas un „ghem” cu probleme, chiar dacă unii dintre noi conştientizează faptul că reprezintă o părticică a Europei.
Din ultimile sondaje tot mai clar se contureză ideia că moldovenilor-basarabeni le c-am trece „pofta” de-a fi cu Europa.

Stataliştii şi „patrihoţii moldovei” deja, prin diverse scenarii şi tipuri de manipulări, acţionează direct asupra psihologiei mulţimii, astfel dezorientându-le şi structura lor politică.

Dacă în aceşti ani de rătăcire în istorie, guvernanţii noştri ar fi fost mai sinceri cu sine şi cu electoratul lor în aceste chestiuni cruciale pentru acest plai, astăzi, un harbuz, un şelin, un tcaciuc şi dodon etc., nici n-ar fi îndrăznit să ne dea lecţii de „cultivarea limbii”, de istorie naţională, ci s-ar fi preocupat preponderent de bunăstarea acestui popor, deci de modernizarea spectrului social-economic al R.Moldova.

Rămaşi buimăciţi la răscruce, ne rătăcim şi mai mult şi nu ştim încotro s-o apucăm: spre est, spre vest, spre rădăcini, spre neam, ori.. spre Siberia.
Unii doresc un „Putin”pentru R.Moldova, alţii (de fapt tot aceiaşi) un alt steag, deja cu două culori, o parte din politicienii tind spre „integrarea europeană”, alţii, tot mai insistent ne vor în „Eu-RASIA „.
Foştii şi actualii guvernanţi ori centrul puterii politice, fiind preocupaţi mai mult de „lupta”lor pentru putere, aşa şi nu pot percepe, că R.Moldova are nevoie urgentă de câteva programe, în baza unor strategii clare şi unice, despre unitatea naţională, despre educaţia politică a poporului, despre „modernizarea şi europenizarea” electoratului său.
Mă tem, că noua-veche propogandă „prorusească”,cu diverşi „patrioţii moldavi”şi statalişti, cu pro-Putin-işti înrăiţi la culme, să reuşească, să întunece de-a binele minţile moldovenilor-basarabeni, din moment ce această ideologie şi geopolitică imperială nici n-a dispărut din R.Moldova.

Ba mai mult- prin rătăcirile noastre naţionale, prin dezbinarea ce ne caracterizează, şi mai mult, dăm apă la moara noilor-vechi killeri politici.
Killerii identităţii noastre naţionale, se întrec în obrăznicia lor de a ne ţine pe veci în acest ţarc, socotindu-l chiar şi ocol al rătăciţilor în istorie.
Dacă ,în R.Moldova, se permit multe obrăznicii şi încălcări de legi, de ce nu şi-ar permite unele provocări şi aşa-zişii „statalişti-patrioţi-mioldovenişti ori voievozi-harbuzari” care încearcă să ne dea lecţii de istorie, să ne prostească şi mai mult în acest ocol al minciunii şi ruşinii naţionale.
De ce n-ar prosti lumea dacă în aceşti 20 de ani de independenţă încă n-am pus punctul pe „I” în aşa chestiuni care aduc capital politic:

- Cine suntem, de unde venim, cine ne sunt strămoşii, ce limbă vorbim, ce vrem, în fine?

Dacă şi în plin secol XXI mai punem la îndoială chestiunea despre identitatea naţională, de ce nu s-ar folosi de incertitudinea şi rătăcirea noastră, toţi veneticii, toţi statalişti-patrioţii-moldovenişti  care , tot mai insistent, apără limba rusă, apără legalitatea ocuparii în continuare a unei părţi teritoriale al R.Moldova.

Să nu vedem că circul lor prinde la rânză, că circul lor se şi aplaudă în unele locuri şi chiar este susţinut, moldovenii tot mai mult se dau cu urechea spre acestea cu gândul doar spre Moscova.
Hai să râdem ori să plângem în hohote, moldoveni din toate colţurile, că dezbinarea, dezamăgirea şi rătăcirea noastră poate deveni o bună trambulină pentru venirea la putere a adevăraţilor killeri ai identităţii noastre naţionale…
S-ar putea ca nici moldoveni-basarabeni să nu mai fim în viitor…

Dacă o mai facem şi pe aceasta, atunci,…să nu dea Domnul ca într-o bună zi, în şcolile noastre să se întroducă obiectul de studiu… „istoria russcoi gubernii”(istoria guberniei ruse…)

AUDIO:KATYNUL BASARABEAN SI ”NASCUT IN URSS”-INTERVIU CU MIHAI GHIMPU,PRESEDINTELE INTERIMAR AL R.MOLDOVA

Doamnelor si domnilor, buna ziua si bine v-am gasit. De la Bucuresti va vorbeste Stela Popa.

 

In R. Moldova, batalia simbolurilor continua. Unii vor sa le demonteze odata si pentru totdeauna pe cele comuniste, altii refuza categoric aceasta idee, iar cei din a treia categorie, indecisii, stau inca pe tusa si se mai gandesc. Dar mai există şi alte simboluri si date esenţiale, la care ar trebuie să reflectăm mai mult.

12-13 iunie 1941 le aminteste tuturor, inca o data, de deportarile basarabenilor in „Siberiile de gheata” si de suferinţele poporului nostru in ceea ce poate fi numit Katynul basarabean. De aici pana la a intelege istoria si actiunile pe care trebuie sa le faca urmasii nu ar trebui să fie decat un pas. Unul decisiv si important, pe care un popor si oamenii sai politici poate sau nu, vrea sau nu, decide sau nu, sa il faca. Repet, depinde de fiecare in parte şi apoi, de toţi împreună.

 

Despre momentul 12-13 iunie 1941 discutam, doamnelor si domnilor, in aceasta emisiune, de la Bucuresti, cu istoricul Dorin Matei, directorul revistei „Magazin istoric”, dar nu inainte de a pune pe post un interviu pe care l-am realizat in editia „Matinalul-ui de weekend” de la Radio Romania Actualitati, in aceasta dimineata, cu presedintele RM – Mihai Ghimpu. Vorbim în acest interviu despre viitorul AIE, despre alegerile si referendumul din toamna, dar si despre condamnarea comunismului in RM.

 

In a doua parte a emisiunii aflati insa o alta parere despre simbolurile comunismului, cea a scriitorului basarabean Vasile Ernu, autorul cartilor „Nascut in URSS” si „Ultimii eretici ai imperiului”. Aflati de ce considera el ca „în RM se pierde foarte multa energie pe batalii simbolice”.

 

Asadar, doamnelor si domnilor, sa trecem direct la discutii.

 

I. Ascultati in cateva secunde interviul pe care l-am realizat la Radio Romania Actualitati cu presedintele RM  – Mihai Ghimpu, alaturi de colegul meu Gabriel Basarabescu si care este retransmis in fiecare sambata in triplex-ul Radio Romania Actualitati -Radio Moldova -Vocea Basarabiei. Auditie placuta. O discutie pe care am purtat-o alaturi de colegul meu Gabriel Basarabescu de la Radio Romania Actualitati. Am vorbit despre condamnarea crimelor comunismului in RM şi continuam in aceeasi cheie.

 

II. 12 iunie 1941, se împlinesc 69 de ani de la primul val de deportări în Siberia a basarabenilor şi bucovinenilor. Apogeul terorii a fost noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Pentru deportarea din acea noapte istoricii spun că au fost alocate 1315 vagoane, situate în diferite gări de pe tot cuprinsul Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Supravieţuitorii spun ca între 70 şi 100 de persoane trebuiau să împartă un vagon de marfă timp de aproape trei săptămâni cât dura drumul până la destinaţia finală, în condiţii absolut insuportabile. Norma zilnică de apă era de 200 ml, dar unor deportaţi li se dădea în loc de mâncare doar peşte sărat, afirmă cei trecuţi prin acest calvar al istoriei.

Familii întregi au fost dezmembrate după bunul plac al NKVD-ului sovietic. Astfel, capii de familii erau trimişi în lagăre de concentare, iar membrii familiilor lor – în localităţi speciale pentru „strămutaţi” în regiuni din Kazahstan sau din Siberia Centrală. Unii n-au mai ajuns la destinaţie, iar alţii nu s-au mai întors niciodata din “Siberiile de gheaţă”. Cei puţini, care au supravieţuit ca prin minune în condiţii de viaţă mizerabile şi climă aspră, îşi amintesc cu spaimă de acele clipe grele ale vieţii lor, dar şi ale istoriei neamului nostru.

Asupra acestui subiect am discutat astăzi, cu istoricul Dorin Matei, directorul revistei „Magazin istoric” de la Bucureşti. Aflati ce crede el despre acest „Katyn basarabean”. Dorin Matei afirmă că, din păcate, românii de pe ambele maluri ale Prutului nu au ştiut să atragă atenţia lumii întregi asupra suferinţei lor, aşa cum au făcut-o ungurii, polonezii sau ucrainenii.

IV. „In RM se pierde foarte multa anergie pe batalii simbolice”- de aceasta parere este scriitorul Vasile Ernu, autorul cartilor „Nascut in URSS” si „Ultimii eretici ai imperiului”. Un basarabean care a venit in anii 90 la studii la studii la Iasi si care nu s-a mai întors înapoi. Mai mult, astazi Vasile Ernu este cetatean roman cu acte in regula. Cu toate acestea, el nu uita de unde a pornit. Si nu uita mai ales URSS-ul despre care a scris „intr-o forma care a prins la public”, cum spun unele voci. Desi, unii il cred un nostralgic dupa vremurile si Patria sa de alta data – URSS-ul – cum recunoaste scriitorul insusi, Vasile Ernu demonteaza aceasta parere in interviul pe care ni l-a acordat cu ocazia târgului de carte Bookfest de la Bucuresti. Aflati in cele ce urmeaza de ce afirma scriitorul ca nu intelege clar „care sunt mizele proiectului UE” sau de ce ii pare „absurd sa se rafuiasca cu istoria”. De asemenea, ascultati si de ce spune Vasile Ernu ca „viata e prea scurta pentru a ne permite sa murim prosti” sau de ce crede el ca in RM sunt „prea multi patrioti si prea putini cetateni”. Asadar, sa-l ascultam pe Vasile Ernu.

VI. De la inceputul anului, studentii basarabeni aflati la studii in Romania au adunat si au trimis numeroase loturi de carte peste Prut. Ei spun ca in R. Moldova se resimte o lipsa acuta de carte romaneasca, in special in localitatile rurale. Ultima actiune a fost initiata de către Asociatia Tinerilor Basarabeni din Iasi care a trecut Prutul in aceste zile si a donat circa 500 de carti la gimnaziul Internat din Ungheni. Cum au fost intampinati studentii din Iaşi de catre copiii de la aceasta scoala, aflati dintr-un reportaj pe care l-am realizat alaturi de Anastasia Condruc.

AUDIO:http://www.voceabasarabiei.net/index.php/stiri/politica/8969-audio-interviu-cu-mihai-ghimpu-katynul-basarabean-i-nscut-in-urssq