RUSIA IN PERICOL DE DISPARITIE ?

Rusia pe cale de dispariție

Rusia se confruntă cu o scădere demografică catastrofală, sărăcie, mafie, dictatură, emigrare sunt doar câteva din elementele ce caracterizează această țară. Cu toții cunoaștem ambițiile liderului de la Kremlin de a forma un nou URSS denumit Euroasia.

În Moldova de Est precum și în alte țări foste membre a vechiului URSS sunt forțe care sprijină ideea de creeare a noului URSS.

Cei care promovează această idee sunt cumpărați sau prin promovarea acestei idei caută să atragă beneficii, în cazul nostru și una și alta.

Cel mai îngrijorător este faptul că o buna parte din populația Moldovei de Est își dorește integrarea în Euroasia, neștiind problemele reale cu care se confruntă la momentul actual Rusia, autorul acestui imperiu.

Un studiu de analiză a proceselor demografice în Rusia şi fosta Uniune Sovietică publicat de Institutul pentru Populaţie şi Dezvoltare din Berlin scoate la iveală date apocaliptice pentru Rusia.

Conform cifrelor oficiale, populaţia din Rusia între 1993 şi 2010 a scăzut cu 7 milioane de oameni însă această cifră ar putea fi aproape de două ori mai mare.

Cu alte cuvinte, pierderile reale din Rusia reprezintă cel puţin 14 milioane de oameni. În fiecare an din Federația Rusă emigrează aproximativ un million de oameni, (detalii AICI).

Conform altei statistici intitulată “Populația din Rusia. Statistici, Fapte, Comentarii  și Previziuni”, din cele 157 895 de localități, 40 000 de sate și orașe au rămas pustii, doar în ultimii 10 ani de pe harta Rusiei au dispărut 13 740 de sate și 214 orașe, iar populația din nordul țării a scăzut cu 45%.

Doar anul trecut Federația Rusă a pierdut oficial peste 3000 de localități.Serviciile sexuale în Rusia a devenit aproape a doua ocupație la femeilor, iar 60% din femei nici nu văd rostul să aibă o relație serioasă dacă nu au beneficii din partea partenerului, aproximativ 8 milioane de avorturi se înregistrează pe an ceea ce duce la o scădere dramatică de nașterii.

În Rusia sunt înregistrate peste o mie de organizații criminale și peste 400 de hoți în lege, dintre care doar 10% sunt de etnie rusă, restul sunt din Caucaz, majoritatea din ei activează în Moscova și Sankt-Petersburg.

Aproximativ 73,07% din ruși aprobă ideea separării Republicilor Caucaziene de Rusia.

Rusia este pe primul loc din lume în producerea heroine, în țară se consumă aproximativ 90 tone heroină pe an. Potrivit “Political Risk Atlas 2011” Rusia este printre primele țări  cu cel mai ridicat risc politic pentru mediul afacerilor.În primul trimestru al acestu an mai mult de 20,5 milioane de personae au avut un trai sub nivelul normal de existență.

Pensia medie în Rusia este de 8,293 de ruble, iar 67,4% din ruși consideră pensionarea un dezastru.

Populația Rusiei este de aproximativ 127 200 000 de oameni, dintre care 83% locuiesc în orașe sau suburbii. În Moscova locuiesc 13 736 000 de ruși și în suburbia Moscovei 7 743 000.

În Sankt-Petersburg locuiesc 6 982 000 de oameni iar în suburbie 3 534 000.Deci, populația rusă este concentrată mai mult la oraș, Rusia mare așa cum o vedem pe hartă este defapt plină de viață și activitate doar în aceste două orașe mari și suburbiile lor.

Peste 23 000 000 de cetățeni ruși sunt musulmani, doar în ultimii 15 ani numărul lor a crescut cu 40%. Aici aș dori un comentariu din partea Bisericii Ortodoxe Ruse din Moldova privind islamizarea Moldovei.În Rusia oficial sunt înregistrați:

• Alcoolici – peste 4 580 000

• Narcomani – peste 2 870 000

• Cu dizabilități mintale – peste 978 000

• Bolnavi de tuberculoză – peste 890 000

Mai multe detalii găsiți AICI .

Acestea ar fi cele mai importante date din “progresul” Rusiei Mari. Înainte de a hotărâ că dorești să te integrezi într-un spațiu ar trebuie să consulți aceste date. Rusia nu este capabilă să conducă cu propriul popor care este pe cale de dispariție.

După venirea lui Putin la guvernare a fost format un guvern din oligarhi și milionari  cu mașini de lux și proprietăţi peste hotare (detalii AICI).

Tot îi aud pe cei care își “iubesc” țara că actuala guvernare vinde țara europenilor, atunci automat îmi dau întrebarea dar guvernul rus de milionari oare nu are aceleași intenții când vorbesc de Euroasia?

Dacă un million de cetățeni ruși emigrează pe an din Rusia păi noi în timp de trei ani vom pleca cu toții din Euroasia și vom lăsa țara pe mâinile oligarhilor ruși.

Scăparea noastră este UE însă realizarea acestui obiectiv se poate realiza doar prin Unirea cu România.

Sursa:  moiseevalexandrin.wordpress.com

„Ideea celor cinci Europe” si Uniunea Eurasiatica

 

 

Uniunea Eurasiatică și „ideea celor cinci Europe”

 

 

Ideea eurasianistă nu este una nouă. Originile ei le regăsim în perioada interbelică, când intelectualii ruși din exil încercau să identifice o nouă idee națională pentru conaționalii lor, care să se opună atât ideologiei comuniste a Uniunii Sovietice, cât și promovării ideilor liberale.

 

Părintele-fondator al eurasianismului poate fi considerat kneazul Nikolai Trubețkoi (1890-1938), care publică în anul 1920 un eseu, întitulat „Europa și umanitatea”, unde încearcă să analizeze natura civilizației europene și a ceea ce numește el „civilizație eurasiatică”.

Ulterior, noului curent s-au alăturat istoricul Gheorghii Vladimirovici Vernandskii (1886-1967), geograful Piotr Nikolaevici Savițkii (1895-1968), filosoful Gheorghe Vasilievici Florovskii (1893-1976), Lev Gumilev (1912-1992). Mai târziu, eurasianismul a pătruns sub diferite forme și în gândirea europeană.

Una din manifestările sale extremă, spre exemplu, a fost cea a belgianului Jean-François Thiriart, care a promovat ideea Imperiului Eurasiatic “de la Vladivostok la Dublin”, care ar cuprinde Europa și Uniunea Sovietică, opus imperialismului american.

După căderea URSS, cel care a readus primul subiectul eurasianismului în mediul academic al Rusiei a fost academicianul Andrei Saharov, care a propus înființarea a unei Uniuni ai Statelor Europene și Asiatice. În plan intelectual, ideea a fost dezvoltată mai profund de către Aleksandr Dughin, adâncidu-se în domenii ca filosofia, sociologia, antropologia și geopolitica.

În plan politic, ideea a fost înaintată şi promovată de către președintele Kazahstanului. Nursultan Nazarbaev, și președintele Bielorusiei, Alexandr Lukașenko, care au propus în anul 1994 crearea unei Uniuni Eurasiatice în spațiul Comunității Statelor Independente. Proiectul celor doi președinți presupunea includerea în noua structură cinci republici ex-sovietice: Federația Rusă, Bielorusia, Kazahstan, Kîrgîzstan și Tadjikistan.

În anul 2011, în ajunul campaniei electorale, prim-ministrul rus Vladimir Putin publică în ziarul Izvestia un articol prin care relansează ideea Uniunii Eurasiatice. Momentul nu a fost ales întâmplător:
•    pe plan intern, în condițiile unei apatii generale, electoratul rus are nevoie de o idee care să-l mobilizeze pentru participarea la alegerile prezidențiale
•    pe plan extern, Uniunea Europeană trece printr-o criză financiară și politică, care pune sub semnul întrebării existența acestei structuri, situație care permite Rusiei să adopte o poziție avantajoasă în dialogul cu Vestul și statele din “cordonul sanitar”.

Uniunea Eurasiatică – nou imperiu rus sau o uniune a egalilor?

Ideilor expuse de Vladimir Putin au urmat articolele președinților Nazarbaev și Lukașenko, în care aceștia își expun poziția față de proiectul Uniunii Eurasiatice.

Ei insistă asupra garantării egalității subiecților noii structuri și respectarea suveranității statelor care ar intra în componența Uniunii. Trebuie să atragem atenția că în expunerea lui Putin nu sunt întâlnite expresii ca „suveranitate” sau „egalitate a părților”.

În viziunea lui Putin, Uniunea Eurasiatică urmează să dea naştere unei oportunităţi pentru crearea unui spațiu economic unic, „de la Lisabona până la Vladivostok”. În componența noii structuri, ar urma să se integreze nu doar statele din spațiul ex-sovietic, ci și cele din spațiul economic al Uniunii Europene.

Uniunea Eurasiatică – uniunea celor cinci Europe?

Astăzi, pentru Uniunea Europeană se întrevăd două căi: fie accelerează procesul unificării economice și politice, știrbind din suveranitatea statelor-membre, fie adoptă strategia unei reformări fundamentale.

În cazul în care scenariul va urma celei de-a doua căi, creșterea rolului regiunilor este inevitabilă, deoarece anume incompatibilitatea dintre diferite regiuni, nu state, a provocat crize financiare și politice. Dintr-o structură centralizată, Europa s-ar putea transforma într-o structură cu mai multe centre de putere. Iată că falimentul Uniunii Europene ar putea crea o oportunitate pentru reconfigurarea și reconceptualizarea unei noi structuri continentale, mult mai flexibile și diversificate.
Despre inevitabilitatea regionalizării Europei, vorbește și profesorul american Joel Kotkin într-un eseul publicat în NewsWeek, cu titlul „Noua Ordine Mondială”.

 În opinia lui, în viitorul apropiat, legăturile de rasă, etnie, religie vor deveni mult mai importante decât frontierele politice, ceea ce va determina alte criterii de asociere a oamenilor și a comunităților umane. Problemele economice vor determina statele de periferie să solicite mai multă autonomie de la centrele de putere, provocând destrămarea structurilor politico-economice mari.  Acesta face următoare clasificare a centrelor regionale care urmează să apară în Europa:
-    Noua Hansă: Danemarca, Finlanda, Germania, Olanda, Norvegia, Suedia
-    Zone de graniță: Belgia, Cehia, Estonia, Islanda, Irlanda, Letonia, Lituania, Marea Britanie, Polonia, România, Slovacia, Ungaria
-    Republicile măslinilor: Bulgaria, Croația, Grecia, Italia, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, Portugalia, Slovenia, Spania
-    Imperiul Rus: Belarus, Federația Rusă, Moldova, Ucraina
-    Orașe stat: Londra și Paris
-    Autonomele: Franța și Elveția

Alternativ, o altă clasificare ar putea fi posibilă dacă urmărim desfășurarea diferitor proiecte geopolitice pe parcursul ultimelor două secole. Analiza acestor proiecte este foarte importantă, deoarece ele pornesc de la niște necesități regionale și locale (nu de la ambiții și planuri a unor lideri continentali), ceea ce le-ar conferi mai multă durabilitate în noile contexte economice, politice și geopolitice.
Așadar, se disting următoarele proiecte europene care vizează anumite regiuni ale continentului:

•    Fondatorii Uniunii Europene – grupul statelor care au stat la baza Uniunii Europene: Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg. În 1949, aceste state pun bazele Consiliului Europei. În perioada următoare, sunt semnate un șir de tratate cu o importanță crucială pentru crearea unei noi structuri continentale:
o    18 aprilie 1951 – tratat prin care se urmăreşte plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub o autoritate comună. În acest fel, niciuna dintre ele nu îşi mai poate fabrica arme pentru a se întoarce împotriva celorlalte, cum se întâmplase în trecut;
o    25 martie 1957 – Tratatul de la Roma, prin care este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), sau „piaţa comună”.

•    Intermarium (Międzymorze) – a reprezentat un proiect propus după Primul Război Mondial de liderul polonez Józef Piłsudski, prin care urma să fie creată o federație a statelor din Europa Centrală și de Est sub egida Poloniei. Această nouă formațiune regională urmau să includă statele baltice (Lituania, Letonia, Estonia), Finlanda, Bielorusia, Ucraina, Ungaria, România, Iugoslavia și Cehoslovacia.

 Proiectul a devenit imposibil din cauza presiunii exterioare a Rusiei bolșevice, a Germaniei și a neînțelegerilor cu statele vecine, pe de o parte și, pe de altă parte, din cauza presiunii naționaliștilor polonezi, care doreau păstrarea „unei Polonii etnic pure”. Cehoslovacia și Lituania s-au poziționat ostil față de acest proiect, astfel că unicul aliat al Poloniei a rămas România.

•    Uniunea Europeană de Nord – este un proiect alternativ al Marii Britanii, despre care s-a discutat destul de intens în ultimii doi ani.

 Ideea a fost lansată în luna noiembrie a anului 2010, în cadrul unei întrevederi dintre premierul Marii Britanii, David Cameron, și premierul Suediei, Fredrik Reinfeldt. În luna ianuarie a anului 2011, la Londra a avut loc o reuniune a șefilor guvernelor Islandei, Suediei, Norvegiei, Danemarcei, Finlandei, Lituaniei, Letoniei și Estoniei. Potrivit observatorilor, statele care fac parte din noua inițiativă regională europeană reprezintă, în mod special, statele care sunt nemulțumite de dominația franco-germană, precum și de expansiunea Rusiei în regiunea Mării Baltice.

•    Confederația Balcanică – a fost un proiect inițiat în mai multe rânduri în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către revoluționarii europeni, care vedeau în această construcție un instrument de stabilizare a zonei în urma slăbirii Imperiului Otoman.

A doua tentativă a avut loc la începutul secolului XX, când partidele comuniste din regiune au încercat crearea unei Confederații Balcanice Socialiste. După revoluţia bolşevică de la Petrograd, din 1917, este înfiinţată Federaţia Comunistă din Balcani, care îşi propunea unificarea sub umbrela Moscovei a Bulgariei, a Iugoslaviei, a Greciei şi a Turciei.

 Acceptarea României în acest proiect se condiţiona cu dezmembrarea statului român, spre a exclude orice risc de dominaţie românească în Balcani. La 9 februarie 1934, Iugoslavia, România, Grecia și Turcia au semnat un tratat care a pus bazele Înțelegerii Balcanice, prin care se spera crearea unor mecanisme de menținere a securității în regiune. După destrămarea Iugoslaviei, subiectul Confederației Balcanice nu a mai fost pus pe agenda politică a statelor din regiune, unica opțiune fiind integrarea în spațiul european.

Cu toate acestea, în condițiile crizei sistemice din UE, o astfel de opțiune ar putea deveni absolut reală. O eventuală Uniune Balcanică ar putea include: Republica Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Muntenegru și  Grecia. În opinia geopoliticianului rus Aleksandr Dughin, anume România este statul care trebuie să joace rolul central în formarea unui bloc al statelor balcanice în colaborare cu Germania.

•    Uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan – ideea înființării acestei structuri aparține oficial președintelui bielorus Alexandr Lukașenko. La 2 aprilie 1996, este semnat tratatul de înființare a Comunității Ruso-Bieloruse, iar un an mai târziu, la 2 aprilie 1997, tratatul creării Uniunii Rusia-Bielorusia. La 8 decembrie 1999, este semnat acordul cu privire la crearea Statului Unional, care ar urma să devină o confederație.

Începând cu 1 ianuarie 2012, va începe să funcționeze Spațiul Economic Unic, care va include Rusia, Bielorusia și Kazahstan. Până în 2015, Vladimir Putin propune crearea bazelor unei Uniuni Economice Eurasiatice, care în viitor ar evolua într-o Uniune Eurasiatică.

Proiectul enunțat de premierul rus Vladimir Putin ar putea deveni unul de perspectivă dacă ar presupune realizarea unor proiecte regionale, evitând principalele greșeli pentru care a fost și este criticată Uniunea Europeană: centralizarea și birocratizarea excesivă.

O Uniune Eurasiatică ar putea deveni nu atât o uniune a statelor, cât o „uniune a uniunilor regionale”, a celor cinci zone geopolitice ale Europei, fapt care ar permite dezvoltarea liberă a statelor, ținând cont de specificul local, cu condiția respectării suveranității naționale. Criza Uniunii Europene este un moment oportun pentru puterile regionale de a-și realiza propriile proiecte, care ar feri continentul de pericolul unui colaps economic.

Sub această formă, Uniunea Eurasiatică ar deveni o soluție perfectă pentru dilemele geopolitice, economice și identitare cu care se confruntă micul stat Republica Moldova.

Autor: octavianracu wordpress.com

FRACTURA IN RANDURILE PARTIDULUI COMUNIST DIN MOLDOVA.VIDEO

Dodon, Greceanîi și Abramciuc părăsesc fracțiunea PCRM și sunt gata să voteze președintele țării

Foto: Colaj: UNIMEDIA

Igor Dodon, Zinaida Greceanâi și Veronica Abramciuc părăsesc fracțiunea PCRM din Parlament.

Anunțul a fost făcut în urmă cu puțin timp la sediul Fundației Soluția. Aceștia spun că sunt gata să voteze pentru șeful statului, pentru a scoate țara din criză.

 ”Este un gest de bun simț față de cetățeni. În acțiunile politicienilor nu trebuie să existe șovăieli, dacă situația o cere.

Pe mine nu mă interesează soarta AIE.

Sunt de părere că AIE trebuie să dispară ca un vis urât, deoarece se face vinovată de starea din societate. Au avut o politică nocivă.

Pe noi ne preocupă evitarea alegerilor anticipate distrugătoare pentru țară”, a spus Dodon în urmă cu câteva minute.

 

„Republica Moldova a scăzut economic și riscă să falimenteze. Noi nu vrem să mergem pe această cale, care înseamnă distrugerea țării. Astfel, venim cu o soluție cu adevărat valabilă. Noi oferim trei voturi pentru procedura de a alege șefului statului. Vom vota pentru un candidat care nu face parte din AIE”, a mai spus fostul candidat la funcția de primar al Capitalei.

Igor Dodon a vorbit în cadrul conferinței de presă și despre situația din Partidul Comuniștilor. “Cineva din interiorul PCRM va vorbi de trădare. Oare e trădare să renunți la partid de dragul intereselor țării? Cum e mai înțelept să procedezi. Asta vor aprecia cetățenii R. Moldova.

Nu vom vorbi despre situația din PCRM, despre intrigi și obstrucționări. Am dorit foarte mult la modul cel mai sincer o reformare a partidului. S-a insistat pe vechile metode, conservarea pe metodele actuale. Mai mult nu vom vorbi de PCRM. Nu vom scuipa din fântâna din care am băut. Îi aducem un omagiu dlui Voronin.

„Îl considerăm cel mai puternic lider din istoria R. Moldova. Istoria va fi mai generoasă față de dlui decât este acum societatea. Regretăm că există în interiorul partidului forțe străine intereselor membrilor.

 Sper ca dl Voronin să înțeleagă această decizie a noastră. Sper să ne bucurăm de înțelegerea membrilor de rând ai PCRM. Rubiconul a fost trecut. Soluția noastră e prezentată spre a fi discutată cu fracțiunile parlamentare. Să vedem ce pot face ei acum. Nu vom răspunde la întrebări la acest moment. Vă rugăm să nu insistați cu întrebăr. De luni începem o nouă etapă”, a conchis Igor Dodon. 

Vedeți aici reacția lui Vladimir Voronin. 

UNIMEDIA amintește că Igor Dodon a prezentat acum câteva zile un plan de modernizare al Partidului Comuniștilor la sediul Fundației “Soluția”. Acesta a spus că dacă PCRM nu se va moderniza, ar putea pierde viitoarele alegeri parlamentare anticipate. Ieri, colegul său de formațiunea, Mark Tkaciuk, mai în glumă, mai în serios, a spus că textul seamănă cu lucrarea unui elev.

„Dacă vorbim de conținut, se poate spune că acesta e puțin diferit de așteptările noastre. Asta pentru că, în mare parte, este o lucrare mai mult a unui elev, a unui debutant, este o sinteză a discursurilor lui Vladimir Voronin. Unele idei sunt destul de conservatoare”, a spus acesta.

De cealaltă parte, Dodon a spus că “e trist dacă Tkaciuk e portavocea comuniștilor”. Liderul PL, Mihai Ghimpu, a declarat ieri după ședința Legislativului că nu va vota candidatura Zinaidei Greceanîi la funcția de șef al statului.  

Precizăm că, anterior, din aceleași motive au părăsit PCRM și Marian Lupu, Vladimir Țurcan, Victor Stepaniuc, Liudmila Belcencova, dar și alții. Aceștia au acuzat un grup din PCRM de marginalizare. 

Vedeți mai jos conferința de presă a lui Igor Dodon:

http://www.privesc.eu/widget/live/7273

 

Cum au reacționat comuniștii la anunțul lui Dodon

 

 

Foto: UNIMEDIA/Igor Vrabie

Anunțul lui Igor Dodon, Zinaidei Greceanîi și a Veronicăi Abramciuc i-a luat prin surprindere pe comuniști. Deputații PCRM din Parlament au aflat din presa online despre plecarea celor 3 din fracțiunea lor. Îndată după aflarea informației, Vladimir Voronin a părăsit ședința Parlamentului. 

Ceilalți lideri de opinie din PCRM, la fel s-au arătat nedumeriți de acțiunile fostului candidat la funcția de primar al Capitalei. Unii au fost mai duri la adresa lui Igor Dodon, alții au spus că fostul coleg “probabil și-a gândit bine pașii”.

 

 

 

 

 

 

UNIMEDIA vă invită să vedeți mai jos declarațiile comuniștilor din Parlament:

• Eduard Mușuc:

  Am aflat din presă. Cel mai mult în PCRM au fost promovați dna Greceanîi și dl Dodon. Eu cred că omenește nu este corect, față de dl Voronin nu este corect. Eu cred că este un pas ieșit din limitele binelui și răului. Eu cred că noi am fost șocați după declarațiile lui Igor Dodon. 

• Grigore Petrenco: 

  Dacă a făcut un asemenea pas, eu pot să spun că am trecut ….și… sincer… am un sentiment de Deja Vu. Am văzut scrisorile deschise ale dlui Țurcan anul trecut… Stepaniuc… Belcencova… Aceleași pretexte și scenarii pentru a îndreptăți trădarea. Este o acțiune nedemnă pentru un comunist. 

• Constantin Starîș:

  Pentru mine a fost o decizie neașteptată. Moral, acest pas nu este frumos. Eu personal nu plec. 

• Sergiu Sîrbu: 

  Dacă aceasta a fost decizia dlui Dodon și consideră că aceasta este cea mai bună pentru dlui, partidul nu poate să țină absolut pe nimeni. Sunt liberi să hotărască. Personal, consider că e o pierdere pentru partid, un fapt regretabil. Vom vedea consecințele de mai departe. Nu pot afirma din numele tuturor colegilor din partid că nimeni nu va mai pleca. Sper să nu fie și alții care pleacă, dar sută la sută nu putem fi siguri. Deja de 10 ani sunt membru al echipei și sunt adeptul principiului că urmează să fac parte dintr-o echipă consolidată, unită. Am prea multe angajamente față de această echipă. 

UNIMEDIA amintește că la ora 10.00 Igor Dodon, Zinaida Greceanâi și Veronica Abramciuc au anunțat că părăsesc fracțiunea PCRM din Parlament. Aceștia spun că sunt gata să voteze pentru șeful statului, pentru a scoate țara din criză. “Este un gest de bun simț față de cetățeni. În acțiunile politicienilor nu trebuie să existe șovăieli, dacă situația o cere. Pe mine nu mă interesează soarta AIE. Sunt de părere că AIE trebuie să dispară ca un vis urât, deoarece se face vinovată de starea din societate. Au avut o politică nocivă. Pe noi ne preocupă evitarea alegerilor anticipate distrugătoare pentru țară”, a spus Dodon.
Sursa: UNIMEDIA

 

Sursa: UNIMEDIA 
Video: privesc.eu