Pe 1 februarie 2010, publicatia rusa „The New Times” (Новое время), dedica un articol trupelor speciale OMON ale Federatiei Ruse, unitati a caror misiune principală este aceea de a suprima protestele de stradă si revoltele populatiei .
Intr-unul din articolele editiei sale electronice,Новое время îl citează pe un combatant din OMON , cu următoarea declaratie:„În aprilie 2009, când au izbucnit revolte la Chişinău, colonelul nostru, a ordonat alinierea şi a raportat că luptătorii sunt gata pentru plecare. Dar, până la urmă, la Chişinău a zburat comandoul „Рысь” („Rîsii”). O unitate specială în structura aparatului central al Ministerului de Interne al Federaţiei Ruse).
„Rîsi”( «Рысь»), se traduce din rusa „râsul”si este o felina salbatica existenta si in padurile noastre.
”Когда во Владивостоке протесты были, наш отряд не успел собраться (эмвэдэшный «Зубр» был оперативнее), а то и в Приморье мы бы полетели. Была тревога, когда война в Южной Осетии началась, но там силами 58-й армии справились, и без нас людей хватало. В апреле 2009 года, когда начались беспорядки в Кишиневе, наш полковник в ночи тоже объявил построение и отрапортовал, что бойцы готовы к отправке. Но в Кишинев в итоге спецназ «Рысь» Спецподразделение в структуре центрального аппарата МВД. полетел.”
Un articol despre masivele proteste de strada a le tinerilor din Chisinau,care au avut loc la inceputul lui aprilie 2009, impotriva conducerii comniste a R.Moldova si impotriva fraudarii alegerilor de catre comunisti, puteti citi aici
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova