“SECRETELE DE AUR” ALE UNOR HARTI RUSESTI. FOTO SI VIDEO

S-a desfășurat la Chișinău, Marșul Demnității Naționale… si din nou haita de “patrioți maldavanisti”, o mână de rătăciți,au ținut a-și arăta “cultura”, “civilizația”,aruncând ca și copiii de grădiniță cu avioane de hârtie spre participanții  la marșul, avionașe pe care erau cuvintele “rahat” (scrise în limba rusă bineînțeles) , dar avionașele s-au întors la picioarele lor…

Totuși din fericire, pe zi ce trece, animăluțele  de companie ale Rusiei se imputineaza.

Mandrie  romaneasca

Tin sa citez din ce-a declarat de curând presei,  istoricul Andrei Eşanu, membru al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău şi membru de onoare al Academiei Române:

“La 1792, când, în urma războiului ruso-otoman, Rusia a anexat teritoriul dintre Bug și Nistru, aici mare majoritate a populaţiei era românească, nu numai moldoveni, dar din toate provinciile românești, și din Maramureș, și din Transilvania, și din Muntenia. Deși acest teritoriu era stăpânit parţial de Hanatul din Crimeea și parţial de Ţara Leșească, marea majoritate erau români”, afirmă savantul. „Vă dau un singur exemplu: în satul Rohi, din Dubăsari, (n.a. – astăzi Roghi) oamenii au venit din satul Rohia din Maramureș. Dar câte asemănări de localităţi”.

“Chiar şi oamenii politici şi cei de ştiinţă din Rusia de atunci, dar şi din secolul trecut, erau absolut conştienţi că e un singur popor, că noi suntem români, că vorbim aceeaşi limbă şi avem aceleaşi tradiţii. Iată de exemplu, la 1859, un istoric rus scrie „voievozii români ai Moldovei şi Valahiei” ori la 1918 academicianul rus Berg, geograf şi savant originar de la Tighina, a editat la Peterburg o monografie care se numeşte „Bessarabia”. Chiar în introducere, Berg scrie: „Basarabia este populată de români, dar Rusia nu trebuie să scape din mâini această bucată grasă”.

Desigur că odată cu unirea principatelor de la 1859, Rusia înţelegea că se consolidează un stat român modern şi mai devreme sau mai târziu va vrea să-i unească pe toţi românii care au fost împărţiţi de cele trei imperii.

Atunci s-a intensificat propaganda separatistă, moldovenistă. În cercurile înalte ţariste se discuta dacă să se deschidă sau nu şcoli pentru moldoveni. Dacă ar fi deschis şcoli, moldovenii şi-ar fi putut pune întrebări cine sunt ei.”

 E jalnic sa vedem o turmă de așa ziși “patrioți” care  se opun adevărului, ignorand  mediul academic basarabean și internațional.

Fudulia, prostia și reușita propagandei rușilor de a crea oameni teleghidați, a ajuns  la cote de neimaginat  in cazul  celor  menționați… hahahaha !

Acum, îl las pe prietenul nostru Liviu din Iași să ne spună câte ceva despre așa zisa” nație moldovenească” inventată de zmeii de la răsărit:

Românii pe hărțile etnice rusești și sovietice 
de Liviu din Iași

Acest articol vine ca o continuare a celui în care am discutat despre Gramatica lui Margela din 1827 și, de asemenea, dorește să scoată în evidență evoluția percepției elitei intelectuale (poate și politice) de la Sankt Petersburg, ulterior a Moscovei, asupra identității românilor.

Prima hartă etnică realizată de ruși pe care am găsit-o este cuprinsă în „Подробный атлас Российской империи с планами главных городов” (Atlas detaliat al Imperiului Rus, cu planuri ale orașelor mari), publicat la Sankt Petersburg în 1871. Sub denumirea de „volohi” (волохи) apare populația majoritară din Basarabia și câteva insule compacte dintre Nistru și Nipru, pentru mărire, clicuiți în hărți:

Harta 1 (1871)

Puțin mai târziu, în 1876, un alt atlas al Imperiului Țarist conține și harta etnică a Europei, unde românii sunt trecuți la legendă ca „Румыны (Молдаво-Волохи)”, ca fiind grupul etnic majoritar din spatiul dintre Tisa, Dunăre și Nistru:

Harta 2 (1876)

Românii apar sub denumirea de „Румыны (Молдаво-Волохи)”

În Dicţionarul Enciclopedic Brockhaus şi Efron, cea mai amplă enciclopedie din perioada țaristă, publicată la Sankt Petersburg între 1890-1907, în 86 de volume, descoperim încă o hartă etnică, reprezentând  toată suprafața Imperiului Țarist de această dată, în care românii apar împreună cu germanii, înfățișați cu aceeași culoare, în categoria  „германцы и романцы (румыны)”:

Harta 3 (1890)

Ethnographic map of Russian Empire. The end of XIX century/Этнографическая карта Российской империи. Конец XIX века, din Dicţionarul Enciclopedic Brockhaus şi Efron (1897)

Adăugăm aici și o hartă lingvistică a Europei, întocmită în 1908, din „Всеобщий Географический и Статистический Карманный Атлас” (Atlasul geografic și statistic de buzunar), în care limba română apare alături de reto-romană (румынск и ретороманск):

Harta 4 (1908)

Harta etnică din Atlasul URSS din 1983 arată o concepție cu totul diferită față de cea care a stat la baza lucrărilor menționate mai sus, adică împărțirea în români și moldoveni (молдаване, румыны), care împărtășesc, măcar, aceeași categorie „романская группа”:

Harta 5 (1983)

Vom încheia cu concluziile unui prieten de la Chișinău:” O  dovadă destul de clară că aşa-zisa naţiune moldovenească a fost inventată după prăbuşirea  Imperiului Țarist,este faptul ca  nici o hartă rusească demnă de luat în seamă, nu menţionează existenţa unei Moldove  cu capitala Chişinău sau a moldovenilor  ca naţiune aparte. 

Odioasa politica de dezbinare  popoarelor a fost  perfectionata  şi aplicata  de sovietici pentru a evita o eventuală pierdere a teritoriilor furate altor state de Rusia tarista.

Cu alte cuvinte,  inventarea noilor naţiuni a fost conceputa in scopul de a scadea  şansele de repetare a evenimentelor din 1918, când Imperiul Rus a pierdut vaste teritorii , care nu îi aparţineau de fapt.”

Naţiunile   născocite  de sovietici au apărut nu doar pe teritoriul României, ci şi pe la alţi vecini ai buboiului bolsevic.

Dar despre asta vom vorbi într-un alt articol…

Extrase din articolul  ”Instantanee, opinii și hărți” vox.publika.md/politica/romanii-pe-hartile-etnice-rusestisovietice. Autor: Alexandru Filimon

DOSARE ULTRASECRETE: Deportarea tiganilor in Transnistria si maresalul Antonescu.

Foto: Wikimedia org.

Ideea deportarii tiganilor in Transnistria i-a apartinut maresalului Ion Antonescu si nu a avut ca scop lichidarea fizica a tiganilor. Antonescu a recunoscut la procesul din 1946 ca el este responsabil de deportarile din Transnistria.

Din documentele pastrate nu rezulta ca Antonescu ar fi avut in vedere exterminarea tiganilor din Romania – ci mai degraba faptul ca un militar se amesteca in chestiuni politice si incerca prin masuri mi­litare sa rezolve o pro­blema sociala. Totusi, nici unul dintre ordinele lui Antonescu privitoare la romi nu poarta semnatura lui si nici nu au fost publicate in “Monitorul Oficial” sau in alta parte. Ele au fost date verbal ministrilor si transmise spre executare Inspectoratului General al Jandarmeriei.

Antonescu a urmarit indeaproape modul in care erau executate aceste ordine. In acelasi timp agentii serviciilor secrete si militarii care au avut de-a face cu tiganii din Transnistria au semnalat in toate rapoartele lor faptul ca deportarea constituie o catastrofa. In cazul in care Antonescu ar fi avut in vedere exterminarea tiganilor este putin probabil ca militarii ar fi avut curajul sa redacteze si inainteze astfel de rapoarte in care se descrie situatia mizerabila a tiganilor deportati.

Mai mult, in urma faptului ca la deportare printre tigani se raspandise zvonul ca vor fi improprietariti, familii intregi care nu ar fi trebuit deportate s-au suit in trenurile spre Transnistria. In fata conditiilor de acolo – lipsa oricarui loc de munca si dependenta totala fata de autoritatile indiferente tiganii au cerut sa se intoarca in Romania.

Antonescu a constituit o comisie care a recomandat repatrierea a 1.200 de tigani dintre cei deportati. In Transnistria au fost deportati aproximativ 25.000 de tigani, dintre care aproximativ jumatate au murit acolo din cauza lipsei de hrana si a bolilor.”

 ”La 27 mai 1941 o nota de la biroul lui Antonescu catre Directia Generala a Politiei spunea: ” Din ordinul domnului general Antonescu, rog a lua foarte urgente masuri: a. internarea in lagar a capilor comunisti si a tuturor comunistilor din Iasi, Galati, Constanta, Ploiesti, Bucuresti. Giurgiu. b. De a se evacua din Bucuresti in minimum de timp toti strainii care nu au domiciliu stabil in acest oras ori care sunt periculosi, cu exceptia germanilor, italienilor, americanilor si in general acelor care nu reprezinta nici un pericol pentru stat. c. Idem sa scoata tiganii, in special nomazii si satrarii din marginile Bucurestiului. Domnul general Antonescu mi-a comunicat ca a ordonat mai de mult aceste masuri si pana acum nu s-au executat”.

Ordinul de deportare Ordinul de deportare a tiganilor a fost dat pe 24 mai 1942:” Copie de pe ordinul Presedintiei Consiliului de Ministri nr. 70-S/1942 catre Ministerul Afacerilor Interne Pentru asigurarea ordinii interne si eliminarea elementelor eterogene si parazitare, am onoare a va transmite urmatoarele dispozitii ale Domnului Maresal Antonescu:

1. Tiganii nomazi, grupati in satre din toata tara, vor fi imediat dirijati pe jos si pe drumurile cele mai scurte, prin organele de jandarmerie, spre Transnistria, unde vor fi instalati prin grija guvernamantului; legiunile de jandarmi vor urmari miscarea lor lunar; se va raporta Cabinetului Militar stadiul ei.

2. Se va face o clasare si o statistica a tiganilor din regiunea Bucuresti, Pitesti, Ploiesti si Buzau, in vederea trimiterii si acestora in Transnistria. Se vor stabili prin clasare categoriile ce vor fi exceptate (cei cu ocupatii folositoare) si se vor face studiile necesare transportului C.F. pana la Dunare (Oltenita-Giurgiu). Paralel, S.S. al Marinei va studia transportul lor pe apa de la Giurgiu-Oceacov-Bug si, dupa posibilitatile lui de executie, se vor stabili grupele si data plecarii lor.

Ulterior, in raport cu posibilitatile de transport, se vor degaja toate centrele urbane si apoi cele rurale de toti tiganii parazitari, retrograzi si necinstiti, pripasiti si tolerati prin o condamnabila nepasare a conducerii treburilor noastre publice de pana acum. Toate aceste masuri au un caracter strict secret, pentru a se evita sustrageri si agitatii de spirite. Nici organelor de executie, nici satrelor nomade nu li se va arata nici scopul, nici destinatia finala.

Ridicarea tiganilor din Bucuresti se va face in masa si prin surprindere, insa organizat si cu omenie. Transportul pe apa se va face in slepuri, sub paza militara cu jandarmi. Hrana pentru toata durata transportului va fi imbarcata la plecare, spre a se evita pe cat posibil opriri si posibilitati de evadare. Operatia va incepe in luna iunie, pentru a le dea posibilitatea de instalare pe timpul verii si de agonisire a mijloacelor de trai pentru iarna viitoare. Ministerul de interne va convoca o conferinta a tuturor organelor interesate (politie, jandarmerie, C.F., marina, sanatate publica, guvernamant), pentru stabilirea tuturor detaliilor de executie si va prezenta Domnului Maresal planul general al operatiei”.

In urma acestui ordin au fost deportati in Transnistria 11.441 de tigani nomazi si 13.176 tigani sedentari – un total de 24.686.

Deportarile s-au facut intre 15 iunie – 2 octombrie 1942, iar in cursul iernii 1942-1943 s-a declansat tragedia deportatilor lipsiti de hrana si adapost. Ordinul de sistare a deportarilor din toamna anului 1942 a fost dat de Antonescu – insa nu este clar ce l-a facut sa se razgandeasca.

Comisiile de repatriere In decembrie 1942 au fost formate comisii de repatriere deoarece printre tiganii deportati in Transnistria se gaseau multi care conform ordinelor lui Antonescu nu ar fi trebuit deportati.

Comandantul acestei operatiuni a fost numit colonelul Ivascu Lucian, care in urma executarii acestui ordin s-a imbolnavit de tifos si a murit. In urma cercetarilor din Transnistria s-a stabilit ca un numar de 1.211 tigani trebuie repatriati. Acestia ajunsi in Romania au declansat alertarea autoritatilor deoarece erau bolnavi de tifos si indignarea populatiei care nu intelegea de ce au trebuit deportati.” Un agent al Sigurantei a alcatuit un raport extrem de documentat asupra situatiei tiganilor din Transnistria din iarna anului 1942 atragand atentia asupra tragediei care se desfasura acolo:

“1. Cu hranirea acestor tigani, autoritatile superioare au dispus de a li se da fie faina de orz sau ovaz si in ultimul timp si faina de porumb, cate 400 grame pentru persoane mari si 200 grame pentru copii, sare si cartofi 150 grame.

2. In realitate insa, nu li se da zile intregi absolut nimic de mancare si chiar in timpul cat subsemnatul am stat in zona, celor de la Covaliovca si Androtefca nu li s-a dat de catre primaria Covaliovca 2 zile nimic de mancare, pe motiv ca morile sunt stricate si nu pot macina etc.

Dupa declaratiile tiganilor si in special a celor insarcinati cu primirea hranei lor si chiar dupa cele aratate de seful de post si comandantul Escadronului de Cavalerie de la Divizia a 2-a Paza si Comandantul Garnizoanei Covaliovca, capitanul Andreescu, rezulta la fel ca uneori nu li s-a dat nimic ca hrana cate 4-8 zile si deci de la sine se intelege ca atunci cand nu li se da nici aceste minime cantitati de alimente sa plece dupa jafuri, talharii si distrugeri, iar cei in neputinta de a face astfel de operatiuni, de a muri de foame”.

Din cei peste 25.000 de romi deportati, circa 11.000 au murit in locurile de deportare si doar aproximativ 14.000 au supravietuit

Autor:George Damian

Articolul: “Antonescu si deportarea tiganilor   in Transnistria”.

Textul integral poate fi citit la :

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-03-21&id=250879