CARTEA LUI THEODOR CAPIDAN -”MACEDOROMANII”, IN FORMAT ELECTRONIC

 

A aparut cartea  lui Theodor Capidan -  “MacedoRomânii”  în format electronic.

Fişierele pdf se pot deschide cu aplicaţia Adobe Acrobat Reader (Windows, Unix, Macintosh).

 Pentru accesare, click pe linkul de jos:

http://www.vistieria.ro/carti/istoria_romanilor/macedo-romanii.pdf

Theodor Capidan – “MacedoRomânii”

Scurt fragment din carte:

      “Macedoromânii reprezintă ramura meridională a poporului român. Identitatea lor ca neam cu Românii din ţară se întemeiază pe mărturii istorice şi realităţi lingvistice.
Din istorie se ştie că, aproape cu trei sute de ani înainte de cucerirea Daciei de către Romani, limba latină se răspân­dise în ţinuturile din sudul Dunării.

Când, după cucerirea Daciei, limba latină s’a întins şi în ţinuturile din stânga Du­nării, atunci romanizarea populaţiunilor traco-ilirice de pe ambele ţărmuri ale marelui fluviu a dus la formarea popo­rului român de astăzi.

Dacă această stare de atunci s’ar fi con­tinuat până în vremurile noastre, strămoşii Macedoromânilor n’ar fi fost împinşi de evenimente să apuce drumul spre sud, în ţinuturile muntoase ale Greciei, ci ar fi trăit în unitate teri­torială cu fraţii lor din Dacia.

Numai năvălirea barbarilor, în speţă a Slavilor, a făcut pe Macedoromâni să rămână izolaţi pentru totdeauna în sudul Peninsulei Balcanice.”

Ideea naţională romana în Basarabia Ţaristă (1812-1918)

Harta Moldovei dintre Prut si Nistru

 

Ideea naţională la romanii moldoveni dîn Basarabia Ţaristă

 

 

Românismul Basarabiei a fost întotdeauna un fapt evident. Niciun observator sau istoric obiectiv nu a încercat să nege cumva existenţa sa. Singurele care l-au negat au fost istoriografia sovietică şi cea românească din perioada ocupaţiei sovietice şi a comunizării.

 

 În rest, după cum s-a văzut, imensa majoritate a istoricilor care se respectau, români, ruşi sau străini, nu s-au sfiit să recunoască acest fapt, care este cel mai mare adevăr spus vreodată. Dar, totuşi, cine avea dreptate?

„Adevărul istoric, preciza foarte bine rusul Kareev, poate să fie numai unul pentru toate naţionalităţile, adică asupra unuia şi aceluiaşi fapt nu pot să existe două sau mai multe adevăruri ce nu se împacă reciproc – de exemplu, adevărul francez şi adevărul german, adevărul rusesc şi adevărul polonez,” (1) şi tot aşa de bine nu pot coexsista adevărul rusesc şi adevărul românesc.

 

Referitor la românismul Basarabiei, unii istorici ruşi sau rusificaţi îşi puteau permite să facă afirmaţii ca acestea ale lui Nacco: „Prin numele de moldoveni nu se înţeleg deloc descendenţii vechilor romani, după cum cred unii scriitori români,” sau: „Până la secolul al XV-lea, Basarabia, nefăcând parte din statul moldovenesc, ca o posesiune de sine stătătoare a triburilor slavo-valahe, era legată cu statele Europei orientale prin diferite raporturi de natură politico-juridică”! (2)

 

Dacă aşa arăta „adevărul” rusesc, atunci nu ar fi chiar atât de greu să-l combatem, şi vom încerca să o facem mai jos, urmărind evoluţia ideii naţionale româneşti în perioada stăpânirii ruseşti.

 

Basarabia a fost smulsă din trupul românismului chiar în momentul când se deştepta conştiinţa naţională a poporului nostru, deşteptare la care a contribuit cu siguranţă şi actul răpirii acestei bogate regiuni de către un presupus, până atunci, aliat şi „protector” al nostru.

 

De altfel, este cunoscut faptul că secolul al XIX-lea, „secolul naţionalităţilor”, a asistat la apariţia a numeroase state naţionale în Europa şi a dat o lovitură mortală imperiilor medievale care se mai străduiau să le domine.

Secolul al XIX-lea a fost era revoluţiilor de redeşteptare naţională, iar în tabloul lor general s-a încadrat şi mişcarea poporului român. Nici românii basarabeni, deşi aparent izolaţi de fraţii lor din dreapta Prutului, nu puteau rămâne însă indiferenţi faţă de aceste mişcări naţionale ale popoarelor europene: polonezi, germani, italieni, români; de asemenea, au avut un puternic ecou marile revoluţii precum cea de la 1848, care au zdruncinat vechile imperii.

 

Din punct de vedere naţional, geografic, istoric sau economic, basarabenii s-au încadrat în naţiunea română, având întotdeauna legături de neînvins cu ceilalţi români, legături de limbă, de origine, tradiţii sau obiceiuri.

 

Francezul H. Desprez remarca deja în 1848: „Basarabenii, deşi înlănţuiţi de Rusia pe bază de cucerire, şi lipsiţi cum sunt de instituţiile care le fuseseră garantate la anexare, iau parte activă la opera literară a moldo-valahilor şi transilvănenilor şi, oricât de severă este rezerva impusă cuvântului într-o ţară sub un astfel de guvernământ, ei ştiu încă să mai slujească ideea comună şi prin cultul pacific al limbii naţionale şi prin studiul tradiţiilor.” (3)

 

Conştiinţa originii a fost puternică la românii basarabeni. Imediat după anexare, boierii basarabeni adresau ţarului Alexandru I un energic şi întemeiat protest, în care se arăta că „din cea mai adâncă antichitate, poporul moldovenesc, ca pogorâtor al vechilor colonişti romani aşezaţi în Dacia, s-a cârmuit de legiuirile sale autonome, moştenite de la străbunii săi romani.” (4) Iar în 1815, adresându-se principelui Goliţân, oberprocurorul Sinodului rusesc, mitropolitul Gavriil îi scria: „Moldova, ca colonie romană, în vechime se ocârmuia cu legile romane; în timpurile din urmă ea a devenit o regiune dependentă de imperiul Constantinopolului, şi cum stăpânitorii creştini, atât şi cei musulmani, n-au luat de la ea drepturile ei.” (5)

 

Şi, deşi Aşezământul din 1818 prevedea autonomia Basarabiei, situaţia nu era de natură a-i mulţumi pe locuitori. După anexare, spătarul Iordachi Bucşănescul şi-a făcut o pecete cu zimbrul Moldovei şi care avea marca tuturor judeţelor moldoveneşti, inclusiv cele din dreapta Prutului.

 

Ca urmare, guvernatorul Basarabiei porunci să se descopere autorul pecetei „care avea stema Moldovei, fără nicio urmă că Basarabia aparţine Rusiei.” (6)

Învinuit că era „devotat naţiei sale moldoveneşti”, spătarul Bucşănescul a fugit peste Prut. Dar chiar ruşii erau nevoiţi să recunoască unitatea de nezdruncinat a Moldovei.

 

În 1816, când haosul şi dezorganizarea stăpâneau în Basarabia, un consilier al ţarului, Svinin, se ducea la Iaşi ca să se informeze cum sunt administrate judeţele Moldovei.

 

Tradiţia românească era foarte bine păstrată şi de judecătoriile basarabene. În anul 1814, Andronache Donici a publicat un cod de legi româneşti, care va fi folosit mult timp după aceea, iar unele capitole din el (de exemplu cel referitor la moştenire) chiar până la începutul secolului al XX-lea.

 

Conştiinţa naţională era întreţinută în primul rând de marile personalităţi culturale ale românilor basarabeni. O personalitate de frunte a fost Alexandru Haşdeu.

Acesta ţinu la 25 iulie 1837 un discurs la şcoala din Hotin, adresându-se către „ucenicii şcolii ţinutului Hotinului, ruşi şi români, acei care au săvârşit cursul învăţăturilor rânduite la această şcoală, având apoi a trece la gimnaziul din Chişinău.”

El se adresa mai ales fiilor Moldovei, care erau „mai aproape, mai de rudă inimii sale”, povăţuindu-i să-şi iubească ţara şi limba strămoşească. (7)

Iar poeţii scriau versuri patriotice precum această strofă a lui Matei Donici:

                                  „Căci poporul creştinesc
Poartă nume românesc
Şi-i în ţara Bessarabă
Ce de ruşi făcută roabă…” (8)

 

 

De asemenea, referindu-se la legăturile boierilor basarabeni cu românii din principate în 1838, Nicolae Iorga arăta: „Un Balş, cel mai bogat proprietar basarabean, un Sturdza, o Catincă Ghica, după mărturia călătorului (german) Kohl, primesc gazete din Iaşi, pe care le citesc slobod, ca unele ce nu aveau nicio nuanţă de politică în ele.” (9)

 

 De asemenea, în preajma unirii principatelor, în Basarabia s-a constituit amintitul „partid al boierilor”, condus de Nicolae Casso. Acesta era dispreţuit foarte mult de birocraţia rusească, în special după rebeliunea poloneză din 1863, când a fost acuzat chiar că intenţiona să ridice Basarabia împotriva ruşilor.

 

Cultura era izvorul conştiinţei naţionale. Cunoscând bine lucrul acesta, ruşii au zădărnicit orice manifestare a intelectualităţii basarabene. Şcolile au fost închise, scriitorii persecutaţi. Cine dorea să se mai poată exprima în scris, nu o mai putea face decât în limba rusă şi prin texte pe placul autorităţilor.

 

Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pentru a scăpa de represiuni, floarea intelectualităţii basarabene s-a refugiat în România, care i-a oferit cel mai cald, ospitalier şi înţelegător azil.

 

 Pe loc au rămas numai cei cu un curaj ieşit din comun şi cu un risc extraordinar. Între ei, un loc de cinste îl ocupă istoricii A. Stadniţchi şi I.N. Halippa, care prin publicarea unor curajoase lucrări au contribuit efectiv la menţinerea ideii naţionale.

 

Un alt element de rezistenţă, după cum s-a mai arătat, a fost preoţimea basarabeană. Situaţia ei era aceeaşi cu a intelectualităţii. Mulţi preoţi români au sfârşit în cele mai îndepărtate locuri de exil şi chiar în Siberia.

 

Totuşi, preoţimea a ţinut pasul cu necesităţile existenţei naţionale. În anul 1902 se înfiinţa la Chişinău societatea preoţească intitulată „Frăţimea naşterii lui Christos.”

 

Înfiinţarea ei a coincis în timp cu apariţia mişcării literare din jurul revistei Sămănătorul de la Bucureşti, cu cea a Luceafărului de la Budapesta, cu cea a Luminei românilor macedoneni din Bitolia (1903) şi cu cea a Junimei literare din Cernăuţi (1904).

 

Din păcate însă, această intensă mişcare de redeşteptare naţională nu a putut cuprinde întregul popor datorită condiţiilor incalificabile în care a fost nevoită să îşi ducă existenţa.

 

În paralel, rusificarea făcea numeroase victime printre nobili şi intelectuali, care erau pierduţi pentru cauza naţională. De aceea, sub influenţa autorităţilor, mulţi basarabeni se considerau moldoveni şi credeau că sunt diferiţi de ceilalţi români, pe care nu îi văzuseră niciodată.

 Fenomenul nu este singular, un exemplu reprezentându-l cazul alsacienilor, care după 1871 se considerau diferiţi de francezi.

În orice caz, faptul acesta nu a ajutat prea mult Rusia, deoarece basarabenii continuau să manifeste ură şi dispreţ faţă de ocupanţi. Poetul din popor Tudose Roman scria că „sub a ţarului domnie am trăit ca vai de noi, în nespusă sărăcie, asupriţi, flămânzi şi goi.”

 

Fenomenul antirusismului era puternic întipărit şi la intelectuali, ca de pildă la Bogdan Petriceicu Haşdeu, care se mândrea că era „român din Basarabia” şi, urând Rusia, asupritoare a Basarabiei, vorbea despre ţarul ei ca despre „papa de la Neva.” (10)

 

În schimb, arăta francezul F. Colson încă în 1839: „Niciodată un român din Basarabia, ca şi din Austria, nu s-a adresat unuia din Moldo-Valahia altfel decât numindu-l frate.” (11)

 

 Mircea Rusnac, doctor în Istorie

Sursa: istoria.md/

Note:

1    Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, vol. III, Chişinău, 1940, p. 1.
2    Ibidem, p. 2.
3  Cornelia Bodea, Basarabia, Bucovina şi generaţia de la 1848, în Magazin istoric, Bucureşti, nr. 3/1992, p. 30.
4   Ştefan Pascu, Momente din lupta poporului român pentru formarea statului naţional unitar, în Magazin istoric, Bucureşti, nr. 2/1976, p. 2-3.
5  Ştefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău, 1923, p. 15.
6  Leon T. Boga, Lupta pentru limba românească şi ideea unirii la românii din Basarabia după 1812, Chişinău, 1932, p. 27.
7    Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Chişinău, 1991, p. 252.
8  Gheorghe Bezviconi, Românismul fruntaşilor Moldovei dintre Prut şi Nistru sub stăpânirea străină, Bucureşti, 1941, p. 505.
9    Alexandru Boldur, Basarabia românească, Bucureşti, 1943, p. 66.
10  Ibidem, p. 88.
11  Cornelia Bodea, op. cit., p. 28.

Initiativa legislativa pentru unirea Republicii Moldova cu Romania. Ce isi propun semnatarii. VIDEO

Peste 30 de ONG-uri din cadrul Platformei Civice Acţiunea 2012 au elaborat o iniţiativă legislativă care are ca scop final unirea Republicii Moldova cu România. Pentru a putea promova în Parlament această iniţiativă, reprezentanţii ONG-urilor au început să strângă semnături şi şi-au propus să ajungă la 200.000 de adeziuni pentru acest proiect.

“Din 15 aprilie, vom avea corturi instalate în 15 oraşe din România pentru a strânge semnături. Vom avea şi echipe mobile care vor merge prin satele din apropiere, din poartă în poartă, pentru a strânge semnături.

Mai mulţi directori de muzee şi teatre ne-au promis că vor instala, la sediile lor, puncte de colectare a semnăturilor. Ne-am propus ca această activitate să dureze patru luni, dacă vom obţine mai repede cele 200.000 de semnături, vom încheia campania, dacă nu, o vom prelungi”, a declarat, pentru Epoch Times, Nicu Gusan, membru voluntar al Platformei Civice Acţiunea 2012.

Unirea României cu Republica Moldova se face treptat, prin legi, este mesajul pe care îl transmit autorii iniţiativei legislative. “Facilitarea procesului de obţinere a vizelor, o instituţie pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova în subordinea prim-ministrului şi asistarea de către un birou special în cadrul procesului de integrare a studenţilor basarabeni în mediul socio-cultural din România sunt doar câteva dintre propunerile cuprinse în iniţiativa legislativă cetăţenească. Pe parcursul următoarelor patru luni, peste 1.000 de voluntari vor colecta semnături de susţinere a legii în cadrul campaniei “Aducem Basarabia acasă”, au precizat iniţiatorii.

Până în prezent, în favoarea acestei iniţiative s-au pronunţat 116 parlamentari români care au anunţat că vor sprijini iniţiativa asociaţiilor, după cum au precizat reprezentanţii Platformei Civice Acţiunea 2012.

“Aducerea Basarabiei acasă este o preocupare care vine de jos, dinspre popor şi va fi preluată de către parlamentari din întreg spectrul politic. Ţinem neapărat să colectăm aceste semnături pentru a arăta fraţilor basarabeni că noi, românii din ţară, nu i-am uitat niciodată”, a declarat Mihai Nicolae, unul dintre autorii iniţiativei.

Lansarea campaniei referitoare la unire a avut loc la împlinirea a patru ani de la revoltele anti-comuniste din aprilie 2009 de la Chişinău, unde zeci de mii de tineri au ieşit în stradă cu drapele româneşti, cerând reunirea cu patria-mamă.

“Ne sunt necesare 100.000 de semnături pentru a putea merge în Parlament cu această iniţiativă legislativă, dar ne-am gândit să strângem 200.000 pentru a evita situaţiile în care mai apar erori şi contestaţii şi s-ar putea pune la îndoială numărul adeziunilor. După strângerea semnăturilor, avocaţii noştri vor merge în Parlament cu iniţiativa. Vom încerca să convingem cât mai mulţi parlamentari să fie de acord cu aceasta”, a precizat Nicu Gusan.

Iniţiatorii cer ca procesul de obţinere a vizelor pentru România să fie mai simplu decât în prezent, când li se cere cetăţenilor moldoveni să demonstreze că au 500 de euro în conturi şi să prezinte multe documente, pentru studenţii basarabeni să se înfiinţeze un oficiu ai cărui reprezentanţi să-i ajute să se integreze mai uşor şi să monitorizeze sistemul de admitere a acestora în facultăţi etc.

“Am dori ca românii din Republica Moldova să aibă acces mai uşor pe piaţa muncii din România, în prezent au nevoie de vize şi multe acte. Mai solicităm crearea de facilităţi pentru cetăţenii din Moldova care vin în România, cum ar fi acordarea de reduceri pe mijloacele de transport în comun, acordarea de indemnizaţii pentru veteranii de război. Noi lucrăm de mult timp la această iniţiativă şi avem ca scop unirea Basarabiei cu România.

Unirea credem că se va face prin intermediul legilor. După doi ani de activitate în România, credem că e timpul să trecem la un alt nivel, în afară de cel cultural, pe care s-a mers până acum”, a afirmat Nicu Gusan.

Ce prevede iniţiativa legislativă

“Aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi la Uniunea Europeană a permis îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi, respectiv, de dezvoltare şi integrare europeană, iar apropierea de Republica Moldova este continuarea firească în procesul de dezvoltare şi afirmare a naţiunii române.

Proiectul de lege, dincolo de implicaţiile sale politice, priveşte dezvoltarea comună culturală, educaţională, socială şi economică a cetăţenilor din cele două state, precum şi alte aspecte”, se arată în expunere de motive privind iniţiativa legislativă a cetăţenilor pentru promovarea proiectului de lege-cadru privind statutul cetăţenilor Republicii Moldova pe teritoriul României.

Republica Moldova reprezintă, sub aspectul structurii etnice, cel de-al doilea stat românesc, cu o suprafaţă de 33.843 de kmp şi o populaţie de 3.938.679 de locuitori, dintre care 72,20% s-au declarat români şi moldoveni, potrivit datelor recensământului din 2004.

În iniţiativa legislativă se prevede înfiinţarea Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova, în subordinea directă a premierului României.

“România oferă un regim special cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi persoanelor juridice din Republica Moldova, în limitele permise de normele europene şi de tratatele internaţionale la care România este parte. Prin aplicarea prezentei legi nu se aduce nicio atingere independenţei şi suveranităţii Republicii Moldova”, se arată în proiectul de iniţiativă.

Autorii iniţiativei mai propun ca România să instituie pentru cetăţenii Republicii Moldova un permis de muncă special, valabil numai pe teritoriul ţării noastre, pentru o perioadă de şase luni, cu posibilitate de reînnoire, şi care acordă moldovenilor acelaşi drept la muncă şi aceleaşi drepturi conexe precum cele valabile pentru cetăţenii români.

“În fiecare an şcolar şi universitar, se va aloca un număr substanţial de burse pentru elevi şi studenţi originari din Republica Moldova. Acest număr de burse nu poate fi mai mic decât cel prevăzut de Hotărârea Guvernului României nr.968/2000. Se constituie în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale Biroul pentru Integrarea Studenţilor şi Elevilor Originari din Republica Moldova.

Biroul pentru Integrarea Studenţilor şi Elevilor Originari din Republica Moldova va acorda servicii gratuite de consiliere multidisciplinară şi de asistare pe lângă autorităţile şcolare şi universitare cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi la studii în România în vederea cazării acestora în bune condiţii şi a integrării lor optime în comunitatea şcolară sau universitară în care activează. Biroul pentru Integrarea Studenţilor şi Elevilor Originari din Republica Moldova va organiza examene de admitere pentru candidaţii la bursele oferite de statul român”, se mai menţionează în proiect.

Moldovenii care doresc să viziteze România trebuie să facă dovada mijloacelor de întreţinere necesară obţinerii vizei de scurtă şedere, în cuantum de 30 de euro/zi, dar nu mai puţin de 150 euro ori echivalentul în valută convertibilă.

De Cristina Boiangiu - Epoch Times prin FrontPress.ro