IPOCRIZIE RUSEASCA : VICTIMA – DA, AGRESOR – NU

9 mai şi ipocrizia Rusiei

Agresivitatea şi intransigenţa cu care Rusia îşi promovează istoria, trebuie combătute, la fel de agresiv şi la fel de intransigent, prin promovarea istoriei proprii a est-europenilor  (inclusiv a moldovenilor). Toţi procedează ca atare, mai puţin Moldova…

Rusia insista  azi, ca şi în trecut, să limiteze participarea sa în cadrul celui de-al doilea război mondial doar la perioada cuprinsă între 22 iunie 1941 şi capitularea Japoniei din 1945.

Tot ce-a fost înainte de 22 iunie 1941, Rusia consideră ca neavând legătură cu conflictul mondial!

Însă ţările care i-au căzut victime, dar şi restul lumii, consideră toate conflictele în care au participat sovieticii începând cu 11 mai 1939, ca făcând parte din conflagraţia mondială, URSS fiind astfel un stat agresor (cel puţin  în privinţa ţărilor est-europene pe care le-a invadat), responsabil de izbucnirea celui de-al doilea război.

 

 

Foto: Generalul german Guderian şi generalul rus Krivoşein la parada sovieto-germană, în Polonia ocupată, Brest 1939

 

 

Cronologia agresiunii sovietice asupra vecinilor săi europeni este următoarea:

 

 

17 septembrie 1939 – URSS atacă Polonia şi ocupă teritoriul estic al acesteia până la teritoriul polonez ocupat de Germania.

 

 

 

 

 

30 noiembrie 1939 – URSS atacă Finlanda şi după un război de 3 luni şi jumătate (Războiul de iarnă), ocupă 11 % din teritoriul finlandez.

15 iunie 1940 – URSS înaintează un ultimatum Lituaniei, care îl acceptă, în rezultat ţara fiind ocupată de sovietici, punându-se bazele RSS Lituaniene.

16/17 iunie 1940 – URSS invadează Letonia şi Estonia, la fel înaintând ultimatumuri în care se cerea instituirea de guverne pro-sovietice sub controlul Armatei roşii şi deplasarea liberă a soldaţilor ruşi pe teritoriul statelor

baltice

28 iunie 1940 – URSS ocupă estul şi nord-estul României (Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa), după retragerea administraţiei şi armatei române în urma ultimatumului sovietic.

 

 

Aceste invazii şi anexări au fost făcute de sovietici până la începerea războiului lor „pentru apărarea patriei”.Niciuna din ţările pe care le-a invadat URSS în 1939 şi 1940 nu a atacat „patria” sovieticilor.Deşi dacă e să căutăm „justificări” istorice pentru acţiunile sovieticilor: toate aceste ţări au luptat contra ruşilor în anii ’20 pentru a-şi obţine independenţa.

Dar mergând şi mai înainte, vom vedea că Rusia ocupă toate aceste teritorii pe parcursul secolelor 18-19…Niciuna din aceste ţări nu prezenta vreun pericol pentru statul sovietic, dovadă neputinţa acestora în a contracara invaziile ruseşti.

Agresiunea germană faţă de URSS nu poate fi contestată, cum nu poate fi contestată nici agresiunea URSS împotriva vecinilor ei paşnici!Dacă în privinţa ocupaţiei repetate a Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, României de la sfârşitul războiului, URSS a promovat teza despăgubirilor de război, ţările respective fiind aliate sau controlate de Germania în lupta cu sovieticii, despre invaziile şi anexările teritoriale din 1939 şi 1940 URSS şi succesoarea sa Rusia susţin, printre altele, următoarele teze:

 

1. Estul Poloniei a fost ocupat de sovietici pentru apărarea etnicilor belaruşi şi ucraineni. (De cine? De nemţii care au ocupat vestul Poloniei, nemţi care erau aliaţii ruşilor?! Sau de polonezi, a căror ţară au lichidat-o Germania şi URSS?!)

2. Lituania, Letonia şi Estonia au intrat de bună voie în cadrul URSS. Atunci de ce încă în timpul URSS, dar mai ales după prăbuşirea acesteia, cele trei ţări baltice au promovat şi continuă să promoveze ideea ocupaţiei şi anexării forţate a acestor state de către URSS?!

3. Atacul asupra Finlandei ar fi fost cauzat de refuzul acesteia de a ceda de bună voie o parte a teritoriului său suveran (!). Una din cerinţele oficiale ale sovieticilor se refereau la faptul că hotarul sovieto-finlandez era prea aproape de Leningrad.

4. Basarabia (estul României, parte a Moldovei şi Ucrainei de azi) şi Nordul Bucovinei (nord-estul României, parte a Ucrainei de azi) au fost cerute de sovietici în virtutea următorului motiv: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni (!!!), cu Republica Sovietică Ucraineană.” (citat din nota ultimativă înaintată de URSS României pe 26 iunie 1940). Totodată, URSS cere de la România şi Nordul Bucovinei, ca „despăgubire pentru dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.”

În privinţa ocupării teritoriului dintre Prut şi Nistru statul sovietic a dat dovadă de o ipocrizie vecină cu prostia.Să ceri un teritoriu „populat în principal cu ucraineni” şi, obţinându-l, în loc să-l integrezi în RSS Ucraineană, creezi în schimb o nou entitate, RSS Moldovenească, este dovada încrederii în propria supremaţie militară.

Adică nu contează ce li se scrie românilor în acte, că oricum le vor lua ce vor!În spiritul acestei atitudini, pe lângă Basarabia şi Nordul Bucovinei, au luat şi ţinutul Herţa, pe care nu l-au cerut, fiind cât pe ce sa ia si zona manastirii Putna, cu mormântul marelui Ştefan!În privinţa teritoriilor ocupate de ruşi cu acceptul germanilor, teritoriul actualei Republici Moldova are un loc aparte.

Pe toate hărţile sovietice de până la 1940, teritoriul dintre Nistru şi Prut, numit Basarabia de ruşi, deşi prezentat în cadru României, este totuşi evidenţiat în cadrul acesteia, de regulă prin haşurare, cu explicaţii în legende de genul „teritoriu ocupat de România regală”.

 

 

BASARABIA PREZENTATĂ ÎN CADRUL URSS, 1927	BASARABIA HAŞURATĂ, 1938

BASARABIA HAŞURATĂ, 1939 (ÎNAINTE DE OCUPAREA POLONIEI)	BASARABIA HAŞURATĂ, 1939 (DUPĂ OCUPAREA POLONIEI)

Să fie oare atenţia cartografică singulară acordată acestui fost teritoriu rusesc, Basarabia, rezultatul importanţei acestor pământuri pentru Moscova bolşevică?!

De ce n-au „haşurat” sovieticii toate teritoriile „scăpate” din Imperiul Rus?

Singura explicaţie pare să fie următoarea: Rusia s-a resemnat cu gândul că nu va putea încorpora întreaga Românie, spre deosebire de certitudinea de-a reanexa Ţările Baltice, Finlanda şi Polonia.

Prin urmare a pedalat pe ideea diferenţei acestui teritoriu românesc în raport cu celelalte zone istorice româneşti.

Pe de altă parte, însă, dacă singurul teritoriu al cărui pierdere URSS nu a acceptat-o a fost Basarabia, ocuparea acesteia fiind mereu în planurile sovieticilor, de ce au ocupat teritoriile poloneze, finlandeze, lituaniene, letone şi estone, faţă de care nu au avut, oficial, în perioada interbelică, pretenţii teritoriale?!…

Care a fost scopul urmărit de Rusia sovietică prin ocupaţia acestor teritorii?

Pe lângă recrearea spaţiului rusesc imperial, Moscova a vizat crearea unei zone de tampon în faţa unui adversar de temut – Germania.

Faptul că pentru acest deziderat Rusia sovietică a trebuit să ocupe state paşnice, să impună guverne-marionetă, să ucidă  şi să deporteze în siberii  milioane de cetăţeni polonezi, finlandezi, lituanieni, letoni, estonieni şi români, nu a oprit-o.

Interesul naţional i-a impus, cum declară propaganda rusească.

Atunci de ce nu acceptă şi Rusia că şi statele mici pe care le-a ocupat, în numele propriului interes naţional au fost nevoite să le răspundă sovieticilor cu aceeaşi monedă?

Căci şi Finlanda, şi România, dar şi detaşamentele de baltici, ucraineni şi belaruşi din cadrul armatei germane, au atacat Rusia pentru a-şi recupera suveranitatea, independenţa, teritoriile şi populaţiile răpite de sovietici.

De ce ruşilor li se permite, iar altora nu?

Răspunsul e simplu: fiindcă Rusia a învins!

Nu fiindcă Rusia a avut dreptate, nu fiindcă ceilalţi n-au avut. Ci fiindcă Rusia a învins! Iar învingătorului nu-i pasă de învins.

Ipocrizie…

 

 

Posterele de mai sus pot fi întâlnite pe internet, însoţite de două versiuni în privinţa originalului: unii susţin că posterul din stânga este realizat primul, în 1940, în perioada când sovieticii erau aliaţi cu nemţii, celălalt fiind redesenat în grabă după 1941, alţii susţin că cel din dreapta este originalul, cel din stânga fiind un fals din prezent.

Oricum ar fi, un lucru este cert: Marea Britanie şi Franţa erau gata sa sprijine  Finlanda în 1940, în lupta de apărare a acesteia împotriva invaziei sovietice.

Sacrificiul făcut de cetăţenii sovietici pentru a-şi apăra ţara de invadatorii germani şi aliaţii acestora este remarcabil.

Dar la fel de remarcabil este şi sacrificiul, în lupta contra invadatorilor sovietici, a cetăţenilor polonezi, finlandezi, români, estonieni, letoni şi lituanieni.

Ororile prin care au trecut simplii cetăţeni sovietici, în teritoriile ocupate de germani şi aliaţii acestora sunt de nedescris.

Dar la fel sunt şi ororile prin care au trecut cetăţenii finlandezi, estonieni, letoni, lituanieni, polonezi, români în teritoriile ocupate de ruşi.

Şi asta înainte de a-şi manifesta sovieticii răzbunarea pentru suportul acordat de aceştia Germaniei naziste!

Ruşii vehiculează cu numărul incomparabil mai mare de jertfe printre cetăţenii sovietici în al doilea război mondial, în raport cu alte state, referindu-se în primul rând la aliaţii săi târzii, SUA şi Marea Britanie, dar şi la pierderile ţărilor Axei.

Cifrele nu le contestă nimeni.

Dar e oare valoarea unei vieţi mensurabilă prin cantitatea altor vieţi? Absolut nu!

Valoarea unei vieţi este la fel pentru toţi oamenii. Suferinţa pierderii a cuiva apropiat este la fel peste tot.

Oamenii înşişi sunt la fel peste tot. Omenia nu este apanajul unei singure naţiuni.

Acest lucru îi scapă Rusiei de azi.

Faptul că a învins în al doilea război mondial nu o face mai bună sau mai dreaptă decât alte state.

Însă a făcut-o arogantă, triumfalistă şi ipocrită.

Este adevărat că întâi Germania a atacat Uniunea sovietică.

Dar la fel de adevărat că Uniunea sovietică a atacat prima Polonia, Finlanda, Lituania, Letonia, Estonia şi România.

Şi cum nu există nicio justificare a agresiunii germane naziste împotriva ruşilor comunişti, la fel nu există nicio justificare a agresiunii ruseşti împotriva vecinilor ei paşnici.

Vecini care, în schimb, au avut tot dreptul „talionic” să se răzbune pe cotropitorii sovietici.

Căci, talionic s-au manifestat şi ruşii după război cu cei care i-au atacat:

• de la Finlanda, pe lângă teritoriile luate în 1940, au mai luat şi regiunea Petsamo;

• Estonia au încorporat-o în URSS şi i-au luat regiunile din nordul şi sudul lacului Peipsi;

• Letonia la fel au încorporat-o în URSS şi la fel i-au luat teritorii – o parte a districtului Arbene;

• de la Germania – nordul Prusiei Orientale (Kaliningradul de azi);

• de la Cehoslovacia – Maramureşul de nord (Transcarpatia ucraineană de azi).

Este adevărat că Lituaniei, deşi inclusă în URSS, ruşii i-au acordat o parte din teritoriile poloneze ocupate, iar Poloniei, jumătatea de est a căreia, ocupată în 1939, a rămas în cadrul URSS, i-a oferit o parte din teritoriile germane ocupate.

Aceste ultime oferte „generoase” pe care le-a făcut guvernul sovietic trebuie înţelese corect: ruşii au oferit altora ceva ce nu le-a aparţinut!

De la România n-a mai luat nici un alt teritoriu în afară de cele luate în 1940, însă a permis Bulgariei să păstreze Cadrilaterul luat de aceasta în 1940. Ca de la slavi la slavi, nu?! Mai ales că Bulgaria, deşi aliată a Germaniei, n-a luptat cu sovieticii. De cealaltă parte, doar continuarea luptei ungurilor contra sovieticilor, i-a permis României să-şi recupreze teritoriul ocupat de Ungaria în 1940.

Ipocrizia Rusiei este evidentă şi în atitudinea „eliberatoare” pe care a avut şi continuă s-o aibă faţă de ţările pe care le-a ocupat în înaintarea sa spre Berlin, şi cărora le-a impus modelul sovietic de construcţie statală.

Polonia, România, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, estul Germaniei, ocupate de trupele sovietice, „eliberate” în viziunea rusească, s-au pomenit cu guverne pro-sovietice, anti-occidentale şi într-un final complet comuniste.

Concomitent cu „eliberarea” sovietică a statelor est-europene, ţările Europei Occidentale au fost eliberate de anglo-americani.

Diferenţa dintre cele două feluri de eliberare se resimte şi astăzi.

Estul european, rămas în sfera de influenţă a URSS, este şi în prezent, cum a fost în perioada comunistă mai puţin dezvoltat decât statele europene care au fost ocolite de „eliberarea” sovietică.

Or, despre ce fel de eliberare putem vorbi, dacă preluând controlul statelor aflate anterior în sfera de influenţă a Germaniei, URSS impune, cu forţa armelor chiar, guverne-marionetă, ruperea relaţiilor cu statele aflate în afara interesolor sovietice, dominaţia partidelor şi organizaţiilor de sorginte sovieto-comunistă, suspendarea drepturilor şi libertăţilor caracteristice democraţiilor apusene, refuzul ajutoarelor americane, izolarea pe plan internaţional?!

Iar, deşi Rusia insistă şi azi că democraţiile populare apărute în ţările est-europene odată cu venirea Armatei roşii au fost manifestarea voinţei populare, toate statele respective, consideră în prezent, după căderea URSS şi implicit a guvernelor comuniste satelite ale acesteia, că impunerea sistemelor politice, economice, socio-culturale, începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, n-ar fi fost posibilă fără intervenţia Moscovei şi a soldaţilor ei „eliberatori”.

Or, este naiv să credem că ţări cu tradiţie democratică precum România, Polonia, Cehoslovacia, în care partidele extremiste pro-sovietice n-aveau nicio susţinere electorală, au devenit  peste noapte comuniste datorită dorinţei poporului.

Acelaşi lucru se poate afirma despre încorporarea şi re-încorporarea din timpul războiului a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei în URSS. Regimuri democratice de peste 20 de ani au putut fi suprimate doar cu intervenţia militară cotropitoare a sovietelor.

Statele baltice afrimă neîncetat acest lucru. Lumea întreagă înţelege că aşa a fost. Doar Rusia se încăpăţânează. (Wikipedia: română, engleză, rusă)

În ce-i priveşte pe moldovenii, aceştia ar trebui să ştie cel mai bine ce înseamnă „eliberarea” rusească!

De trei ori am avut „norocul” să fim „eliberaţi” de ruşi:

• în 1812 – Rusia ne-a „eliberat” de ceilalţi moldoveni, sau de turci cum insistă propaganda lor;

• în 1940 – Rusia deja sovietică ne-a „eliberat” iarăşi de ceilalţi moldoveni, sau de jandarmii români, regali şi burghezo-moşiereşti cum îi place să zică;

• în 1944 – Rusia tot  sovietică ne-a „eliberat” a treia oară de ceilalţi moldoveni, afirmând de 68 de ani că ne-a eliberat de germano-fascisti.

Nimic nu poate schimba faptul că Uniunea sovietică împreună cu Germania au fost statele agresoare care au declanşat războiul în întreaga Europă.

Nimic, nici măcar „victoria” atât de ostentativ promovată azi.

Majoritatea statelor implicate în dezastrul uman numit al doilea război mondial şi-au găsit „pacea interioară” acceptând şi părţile negative ale propriilor istorii din acea perioadă neagră.

 

 

 

(Fotografie de la parada sovieto-germană din 22 septembrie 1939 din oraşul polonez ocupat Brest)

Atât timp cât Rusia va nega agresiunile militare, ocupaţiile, anexările teritoriale, crimele în masă, deportările şi fărădelegile la care s-au dedat cetăţenii sovietici în teritoriile ocupate, atât timp nu va avea nici „pace interioară”. Dar şi „pace” în relaţiile pe care le are cu vecinii mai mult sau mai puţin apropiaţi.

***

Zile naţionale legate de ocupaţia sovietică în statele ex-sovietice Estonia, Letonia, Lituania şi Moldova:

Estonia

• 9 mai – Ziua Europei;

• 14 iunie – Zi a doliului. În memoria victimelor deportărilor iniţiate de sovietici în 1941;

• 23 august – Ziua comemorării victimelor nazismului şi comunismului;

• 22 septembrie – Ziua Luptei de rezistenţă. În memoria luptătorilor contra ocupanţilor sovietici, care la 22 septembrie 1944 au cucerit Tallinnul.

 Letonia

• 20 ianuarie – Ziua comemorării Apărătorilor de pe baricade. Între 13 şi 27 ianuarie 1991, forţele sovietice au încercat să preia controlul în Riga, după ce Letonia şi-a declarat independenţa. Guvernul leton a cerut oamenilor să ridice baricade ca să poată rezista forţelor Moscovei;

• 25 martie – Ziua comemorării victimelor terorii comuniste. Pe 25 martie 1949 zeci de mii de letoni sunt deportaţi în Siberia;

• 8 mai – Ziua înfrângerii nazismului şi a comemorării celui de-al doilea război mondial;

• 9 mai – Ziua Europei;

• 14 iunie – Ziua comemorării victimelor terorii comuniste. Pe 14 iunie 1941 încep deportările populaţiei letone organizate de sovietici;

• 17 iunie – Ziua ocupaţiei sovietice a Republicii letone. Pe 17 iunie 1940 URSS anexează Letonia;

• 23 august – Ziua comemorării victimelor stalinismului şi nazismului;

• Prima duminică a lunii decembrie – Ziua comemorării genocidului poporului leton organizat de regimul totalitar comunist.

 Lituania

• 13 ianuarie – Ziua Apărătorilor Libertăţii. În 1991 URSS încearcă să preia controlul în Vilnius, însă lituanienii se împotrivesc;

• 8 mai – Ziua comemorării celui de-al doilea război mondial;

• 9 mai – Ziua Europei;

• 14 mai – Ziua rezistenţei civile. Pe 14 mai 1972, Romas Kalanta, de nouăsprezece ani, şi-a dat foc în public în faţa Operei din Kaunas după ce a scandat „libertate pentru Lituania”;

• 14 iunie – Zi a doliului şi speranţei. Pe 14 iunie 1941 NKVD-ul sovietic începe deportările lituanienilor în Siberia;

• 15 iunie – Ziua ocupaţiei şi a genocidului. În 1940 URSS ocupă Lituania;

• 23 iunie – Ziua Revoltei din iunie. În iunie 1941 locuitorii din Kaunas şi Vilnius se răscoală contra ocupanţilor sovietici, care încep să părăsească ţara din cauza apropierii nemţilor;

• 23 august – Ziua Panglicii negre şi a Căii Baltice. Referire la pactul sovieto-german de împărţire a Europei;

• 31 august – Ziua Libertăţii. Pe 31 august 1993 ultimele trupe ale Armatei ruse părăsesc Lituania;

• 16 octombrie – Ziua genocidului sovietic în Lituania Mică (regiunea Kaliningrad de azi a Rusiei).

Moldova

• 9 mai – Ziua victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru Independenţa Patriei;

• 22 iunie – Ziua comemorării victimelor fascismului. Pe 22 iunie 1941 Germania şi aliaţii săi atacă URSS. Armata română atacă poziţiile sovieticilor din Basarabia ocupată de aceştia pe 28 iunie 1940. Acestă zi a fost declarată zi comemorativă de parlamentul  comunist în 2001;

• 6 iulie – ziua comemorării victimelor stalinismului (începând cu 1999). În 1949 sovieticii organizează cel de-al doilea val de deportări ale moldovenilor în Siberia şi Asia Mijlocie.

28 iunie – la 24 iunie 2010 Preşedintele interimar Mihai Ghimpu semnează decretul nr.376  privind declararea zilei de 28 iunie zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist. Pe 12 iulie 2010 Curtea Constituţională  anuleaza decretul respectiv.

Cum am mai zis: unii moldoveni deşi se cred cei mai deştepţi sunt de fapt cei mai prosti prosti. Sau sunt estonienii, letonii şi lituanienii proşti cu atâtea zile „anti-ruseşti”?!

 SURSA 

 

 

ANEXA:

 

 

Notele ultimative ale guvernului sovietic din 26-27 iunie 1940 şi răspunsurile guvernului român

Nota ultimativă a guvernului sovietic, 26 iunie 1940

În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o dată şi deschis în faţa întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa majoritate de Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.

Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată.

Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România.

Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.

Universul, 4 iulie 1940

Răspunsul guvernului român, din ziua de 27 iunie 1940

Guvernul U.R.S.S. a adresat guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, la ora 10 seara, de către excelenţa sa d-l Molotov, preşedintele Comisarilor Poporului şi Uniunii Sovietice, comisar al poporului pentru afacerile străine, excelenţei sale d-l Davidescu, ministrul României la Moscova.

Fiind însufleţit de aceeaşi dorinţă ca şi guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînţelegere între U.R.S.S. şi România, guvernul regal declară că este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.

În consecinţă, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul şi data ce doreşte să fixeze în acest scop.

De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic, guvernul român îşi va desemna delegaţii şi nădăjduieşte că conversaţiunile cu reprezentanţii guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relaţiuni trainice de bună înţelegere şi prietenie între U.R.S.S. şi România.

Universul, 4 iulie 1940

Nota ultimativă adresată de guvernul sovietic în noaptea de 27 iunie 1940

Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primeşte propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la Moscova, d. Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al guvernului regal al României însemnează accedarea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic primind această explicaţie a d-lui Davidescu, propune:

1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei, la 28 iunie să evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.

2. Trupele sovietice în acelaşi timp să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.

3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea – Albă.

4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrarea şi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

5. Să se numească o comisie alcătuită din reprezentanţi ai guvernului român şi U.R.S.S., câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi instituţiilor din Basarabia şi partea de nord a Bucovinei.

Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile mai jos menţionate nu mai târziu de 28 iunie ora 12 ziua (ora Moscovei).

Universul, 4 iulie 1940

 

 

Răspunsul guvernului român, din ziua de 28 iunie 1940

Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să accepte condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.

Guvernul român ar dori totuşi ca termenele de la punctele unu şi doi să fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de dus la îndeplinire în patru zile din pricina ploilor şi inundaţiilor care au stricat căile de comunicaţie.

Comisia mixtă insituită la punctul 5 ar putea discuta şi rezolva această chestiune.

Numele reprezentanţilor români din această comisiune vor fi comunicaţi în cursul zilei.

 

Universul, din 4 iulie 1940

ISTORIA ZILEI DE 9 MAI. VIDEO

 9 mai, istoricul zilei

 

 1087: Mutarea moaştelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, dupa ce regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.

 1439: S-a nascut  Papa Pius al III-lea; (d. 1503).

 1502: Cristofor Columb părăseşte Spania pentru cea de-a patra şi ultima călătorie către „Lumea Nouă”.

 1740: S-a nascut  Giovanni Paisiello, compozitor italian; (d. 1816).

 1805: A murit Friedrich von Schiller, dramaturg, poet, prozator, estetician şi istoric literar german; (n. 1759).

1850: A incetat din viata  chimistul si fizicianul francez Joseph Louis Gay-Lussac;  (n. 1778).

Gay-Lussac a fost  deputat al departamentului Limoges, iar în 1839 a fost numit pair al Franței de către regele  Ludovic-Filip al Franței .

A  fost membru al Academia regală din Prusia, Royal Society din Londra, Academia Imperială din Rusia și Academiile din Edinburgh, Torino și Stockholm. A fost  decorat  Mare Ofițer al Legiunii de Onoare, Comandor de Merit al Prusiei și Cavaler al Ordinului Steaua Polară din Suedia.

Numele sau  este scris pe Turnul Eiffel si un  muzeu îi este dedicat în orașul lui natal, Saint-Léonard de Noblat ( regiunea Limousin).

Un crater de pe Lună îi poartă numele.

1877: Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor  proclamă Independenţa de Stat a României.

Romania si-a proclamat independenta fata de Turcia. Hotararea a fost adoptata in sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor, iar in urmatoarea zi Senatul a votat „Legea independentei”. Aceasta a fost promulgata imediat de catre regele Carol I. O contributie importanta la evenimentul istoric au avut-o politicienii vremii, indeosebi ministrul de externe Mihail Kogalniceanu. care a rostit celebrul discurs  din care redam :

„În stare de rezbel cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare….Ce-am fost înainte de declararea rezbelului? Fost-am noi dependenţi către turci? Fost-am noi provincie turcească? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Străinii au zis acestea; noi nu am zis-o niciodată. Aşadar, domnilor deputaţi, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă .”

Dobandirea independentei s-a produs efectiv in urma razboiului ruso-romano-turc. Atat independenta Romaniei, ca si cea a Serbiei si a Muntenegrului, precum si unirea Dobrogei cu Romania, au fost recunoscute, in Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano, din 3 martie 1878 si  a fost consfintita  prin Tratatul de la Berlin, incheiat in 13 iulie 1878.

1883: S-a nascut José Ortega y Gasset, filosof, scriitor spaniol; (d.18 octombrie 1955).

 1895: S-a nascut Lucian Blaga, poet, dramaturg, filozof şi eseist român; (d. 1961).

  Lucian Blaga, poet si filosof roman, membru al Academiei din 1936,nascut la Lancram, in judetul Alba, a fost o  personalitate marcanta a literaturii romane, autor al „Trilogiei” cunoasterii, culturii si valorilor. A absolvit Liceul „Andrei Saguna” din Brasov, imediat dupa finalizarea studiilor inregistrandu-se si debutul sau in publicatia „Tribuna”.

In 1916,  a urmat  cursurile Universitatii din Viena, reintorcandu-se in tara cu titlul de doctor in filosofie. Activitatea sa de creatie devine tot mai intensa, iar in 1935 Academia Romana il rasplateste cu Marele Premiu „C. Hamangiu” pentru „opera sa dramatica si poetica”. A avut si activitate diplomatica in mai multe state europene, precum si pedagogica – la Universitatea din Cluj. S-a stins din viata pe data de 6 mai 1961 si a fost inmormantat chiar in data in care s-a nascut, in cimitirul din localitatea natala.

1914: A murit Paul Héroult, fizician francez; (n. 1863).

1918:  A decedat George Coşbuc, poet român ardelean; (n. 1866).

1907: S-a nascut Baldur von Schirach, politician german; (d. 1974).

 A  fost din 1936 conducătorul mișcării tineretului nazist Hitlerjugend   și, din 1940, gauleiter și guvernator al orașului Viena. În 1946, la procesul de la Nurenberg  intentat principalilor criminali de razboi nazisti, Schirach a fost condamnat pentru pentru crime impotriva umanitatii.

 

1931: A murit Albert Abraham Michelson, fizician de origine germană, laureat al Premiului Nobel; (n. 1852).

 1939: S-a nascut Ion Ţiriac, campion  de tenis român, om de afaceri.

 1945:  La cartierul general sovietic din Berlin se semnează actul de capitulare necondiţionată a Germaniei – sfârşitul celui de–al doilea război mondial.

In fapt, au existat doua ceremonii de capitulare a Germaniei naziste.

Primul act al capitulării a fost semant la Reims in  Franța, la ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945.

Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de Generaloberst Alfred Jodl, din parteaOberkommando der Wehrmacht (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului, Marele Amiral Karl Dönitz.

foto: Wikipedia:
Generalul colonel Alfred Jodl semnând actele capitulării la Cartierul General Aliat de la Reims

 Militarii  germani a semnat documentul in prezenta unei largi asistente, jurnalisti, fotografi, precum si numerosi ofiteri aliati.

Singurul reprezentant al Uniunii Sovietice de la Cartierul General Aliat de la Rheims a fost generalul Ivan Susloparov, ofițerul de legătură al Armatei Roșii cu Aliații occidentali. Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării, considerand  că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov.

Aliatii occidentali  au fost de acord  sa  semneze a  doua oara actul de capitulare  asa cum au solicitat   sovieticii,  care  au motivat ca oficialul rus prezent la actiunea din 7 mai, nu avea rang inalt.

Al doilea act al capitulării a fost semant la scurtă vreme după ora 0:00 a zilei de 8 mai  într-o suburbie a Berlinului.Reprezentanții URSS, Regatului Unit, Franței și SUA au sosit la scurtă vreme după miezul nopții.

După ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale, fiind parafat de generalul feldmaresal Keitel, generalul Stumpf si amiralul Friedeburg din partea Germaniei, maresalul G.K. Jukov din partea Comandamentului suprem sovietic, maresalul Arthur B. Tedder, din partea Comandamentului suprem britanic, generalul C. Spaatz, reprezentantul Comandamentului american si generalul J. de Lattre de Tassigny, din partea Comandamentului francez.

Foto Wikipedia: Mareșalul Uniunii Sovietice Gheorghi Jukov citind actul capitulării Germaniei la Cartierul său General din Berlin. La dreapta sa se află Mareșalul Forțelor Aeriene al Regatului Unit, Arthur Tedder.

foto Wikipedia : Mareșalul  german Wilhelm Keitel semnând actul capitulării al Berlin

Aceasta este explicatia  faptului ca  „Ziua victoriei” a fost sarbatorita in doua zile diferite, de sovietici si occidentali.

1945: S-a nascut compozitorul roman de muzica usoara  Marius Ţeicu.

 1946: Regele Victor Emmanuel III al Italiei abdică şi este succedat de Humbert II.In scurt timp Italia devine in urma unui referendum republica.

1946: A murit Pompiliu Constantinescu, critic literar român (n. 1901).

1946: S-a nascut in Beverly Hills, California, actrita americana  Candice Bergen.

A castigat  5  premii  Emmy  prntru  cea mai buna actrita intr-un serial de comedie  (1989, 1990, 1992, 1994, 1995), si  2  Premii Globul de Aur pentru cea mai buna actrita intr-un serial  TV de comedie (1989, 1992).

1949: S-a nascut  Billy Joel, muzician american.

 1949: Rainier al III-lea de Monaco devine Prinţ de Monaco.

1950: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, propune formarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, considerata precursoarea Uniunii Europene.

 1955:  Republica Federală Germania intră în NATO.

 1960: SUA au devenit primul stat care a legalizat pilula contraceptivă.

1962:  S-a nascut Dave Gahan, muzician englez, vocalistul  trupei  „Depeche Mode”

VIDEO: VIZIONATI AICI

1966:  A decedat Alfred Mendelsohn, compozitor, pedagog şi dirijor; (n. 1910).

Alfred Mendelsohn (născut la 17 februarie 1910 în Bucureşti, a studiat 1927-1931 la Academia de Muzica din Viena cu Joseph Marx şi Franz Schmidt şi Conservatorul din Bucureşti la Mihail Jora. In perioada  1944-1963, a fost dirijor la Opera Naţională Bucureşti. A predat ca profesor de contrapunct la Conservator. El a compus mai multe opere şi de balet, opt simfonii şi o simfonie dramatică în şapte scene, un poem simfonic, o suită de coarde, un violoncel concert, doua vioară şi două concerte pentru pian, lucrări de cameră, oratorii, cantate, muzica de teatru şi film, lucrări corale şi cântece.

 1974: Comitetul juridic al Camerei Reprezentanţilor din SUA începe audierea martorilor în vederea declanşării procedurii de destituire a preşedintelui Richard Nixon.

 1978:  Brigazile Rosii, o organizatie terorista  extremista italiana de sorginte marxista,   il asasineaza  pe fostul prim-ministru italian Aldo Moro; (n. 1916).

1979: La cea de–a XII–a ediţie a Campionatului european de gimnastică de la Copenhaga, Nadia Comăneci câştigă, pentru a treia oară consecutiv, titlul european absolut şi intră în posesia trofeului – performanţă unică în istoria competiţiei.

 1990: În Piaţa Universităţii, 68 oameni fac greva foamei pentru susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.

 1994: Nelson Mandela este ales  primul preşedinte de culoare al Africii de Sud.

 

1994: România obţine statutul de partener asociat al Uniunii Europei Occidentale.

 1994: Senatul SUA aproba  aderarea României la Alianţa Nord–Atlantică.

Astazi 9 mai este:

 Ziua Independenţei Romaniei – La 9 mai 1877, Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declarat, în plenul Parlamentului, în numele guvernului, că România  rupe legăturile cu Turcia si se declara independenta.

“În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare “.

 Declaratia de Independenta a Romaniei a fost adoptata in sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor, iar in urmatoarea zi Senatul a votat „Legea independentei”, care  a fost promulgata imediat de catre regele Carol I.

Constantin Daniel Rosenthal – Romania rupandu-si catusele pe Campia Libertatii

 

Ziua Europei – Consiliul European, întrunit la Milano în anul 1985, a hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei.

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Sfantul Proroc Isaia

Sfantul Proroc Isaia s-a nascut la Ierusalim. A fost fiul lui Amos, fratele lui Amazia – regele Iudeii. Isaia a fost cel care L-a vazut pe Domnul Savaot asezat pe tronul slavei ceresti, inconjurat de serafimii cei cu sase aripi, care cantau: “Sfant, Sfant, Sfant, este Domnul Savaot” (Isaia 6, 3).

Marile prorocii ale lui Isaia se refera la intruparea Domnului, la Nasterea Lui din Fecioara Maria, la loan Botezatorul si la multe evenimente din viata Mantuitorului Hristos. Acest Proroc a primit si darul facerii de minuni. Astfel, cand Ierusalimul era asediat de dusmani si era o seceta cumplita, Isaia s-a rugat lui Dumnezeu si a curs apa de sub Muntele Sion.

Aceasta apa s-a numit Siloam, care inseamna «trimis». Mai tarziu, Domnul avea sa indrepte pasii celui orb din nastere catre aceasta apa, in care sa se scalde si astfel sa-si recapete vederea.

In timpul domniei Regelui Manase, Sfantul Proroc Isaia s-a ridicat impotriva obiceiurilor pagane. Acesta a fost motivul pentru care a fost scos din cetate si taiat in doua cu fierastraul.

Isaia a trait si a prorocit cu sapte sute de ani inaintea venirii Mantuitorului Hristos. A fost numit “Evanghelistul Vechiului Testament” datorita faptului ca a prorocit nasterea din Fecioara Maria a lui Mesia, Dumnezeirea Lui, minunile Lui, patimile si moartea, si in sfarsit preaslavirea Lui.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Aducerii moastelor Sfantului Ierarh Nicolae la Bari;
- Sfantului Mucenic Hristofor;
- Sfintelor Mucenite Calinica si Achilina;
- Sfintilor Mucenici Epimah si Gordian;
- Sfantului Cuvios Mucenic Nicolae cel Nou din Vunena.

Maine, facem pomenirea Sfantului Apostol Simon Zilotul.

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=HFn6ZM7Kgbw