COSTOBOCII- VITEAZUL NEAM AL DACILOR LIBERI
COSTOBOCII
Apartenenta etnică a triburilor de daci liberi care au locuit în partea de nord si nord-est al Daciei,poate fi dovedită cu prisosință pe cale arheologică. Astfel, cultura Lipița, ai cărei creatori sunt considerati costobocii, este o cultură prin excelență dacică, fapt subliniat de toti cercetătorii buni cunoscători ai materialului arhelogic.
Descoperirile arheologice ajută si la localizarea costobocilor,o problemă controversată si greu de rezolvat pe baza izvoarelor literare antice. Aria de răspגndire a culturii Lipița cuprinde bazinul superior si mijlociu al Nistrului si cel superior al Prutului, respectiv regiunile Stanislav, Lvov si Cernăuti, din vestul Ucrainei, incluzând deopotrivă Maramuresul (istoric) si Bucovina.
Izvoarele arheologice din faza mai veche (sec.I î.e.n.-I e.n.) își găsesc analogii în așezările de tip Poiana-Răcătău-Tinosul, iar cele din faza mai nouă (sec.II-III.e.n.) în cadrul culturii carpice, unele deosebiri explicîndu-se prin situarea culturii Lipița la periferia lumii geto-dacice.
Costobocii (numiţi şi Koistobokoi, Coisstobocensis) au fost unul din triburile dacice care au rămas independente până la sfârşitul secolului II d.Ch .
Ei aparţin marelui popor trac şi sunt traci, în aceeaşi măsură ca şi geto-dacii. Atestaţi de Dio Cassius și de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct in istorie după cucerirea Daciei de către romani, ca fiind un trib aparţinând aşa-zişilor “daci liberi” (necuceriţi de romani) .
Majoritatea istoricilor au argumentat originea dacă a costobocilor , dar unii consideră că originea acestui trib din nordul Daciei Romane este incertă.
Au existat şi opinii privind o origine germanica/gotică , sau o origine sarmato-scitică și chiar o origine slavă.
Caracterul traco-dacic al costobocilor este sigur şi după Mullenhoff, care afirmă despre costoboci că nu puteau fi slavi ,deoarece în acea perioadă (sec. II e. n.) slavii nu se aflau în acea regiune.
O inscripţie descoperită la Roma (Muratori 1039) atestă un rege al costobocilor numit Pieporis al acestui trib dacic.
“D. M. Ziai Tiati fil. Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss. b. m. fecer.” .
În Dacia Romană, oraşele asociate cu costobocii şi regele lor Pieporis par să fi fost Piroboridava (capitală), Tamasidava , Utidava şi Trifulon etc .
Pornind de la rădăcinile indo-europene ale numelor dacice, cuvântul costoboci ar însemna „străluciţii”
Interpretând hărţile lui Ptolemeu, G. Schutte, arată că au existat la un moment dat două triburi diferite de daci costoboci: costobocii “transmontanoi” (extremitatea nordică a Carpaţilor, locuitori ai oraşului Setidava) şi costobocii din Dacia Romană.
Atributul transmontanoi a fost adăugat de Ptolemeu tocmai pentru a diferenţia geografic cele două grupuri de costoboci .
În lucrarea sa Getica, Vasile Pîrvan a admis şi el această interpretare .
Un alt nume asociat cu un rege costoboc este Bithoporus.Observăm că Pieporus, Natoporus şi Bithoporus sunt nume daco-trace .
Teritoriul ocupat de costoboci nu se poate stabili cu precizie, iar părerile savanţilor sunt împărţite, fapt datorat impreciziei informaţiilor furnizate de geograful Ptolemeu , care în cartea III, 8, 3, situează teritoriul costobocilor „dans la Dacie d’avant la conquete romaine” şi în cartea III, 5, 9, acesta este plasat „dans la Sarmatie européenne” .
Majoritatea cercetătorilor, printre care şi K. Mullenhoff, H. Kiepert, R. Much, L. Schmid, sunt de părere că teritoriul ocupat de costoboci este cel de lângă riul Mureș şi pe cursul superior al Tisei .
Theodor Mommsen îi situa mai la sud, în zona de NE a Mării Negre .
HARTA DACIEI ÎN TIMPUL STĂPÂNIRII ROMANE
Costobocii, ca și Carpii, au lăsat o bogată mostenire în perioada de început a migratiei popoarelor. Prin actiunile militare întreprinse în sec.II-III e.n.,costobocii si carpii au fost adversari redutabili ai Imperiului Roman.
Costobocii se impun, pe plan istoric, în special în sec.II, când o serie de izvoare literare si epigrafice antice vorbesc despre incursiunile făcute de ei în Imperiul Roman. Cel mai puternic atac a fost cel din anul 170, când pătrund în Moesia Inferior, Thracia si Macedonia, ajungând până în Ellada și profanând templul din orasul Eleusis.
Urmările incursiunilor costobocilor sunt amintite de inscripţia din oraşul Tropaeum Traiani (Dobrogea) în care este pomenit Daizus Comozoi „ucis de costoboci” şi de două inscripţii de la Callatis (Mangalia), în care se arată că zidurile oraşului au fost reconstruite după ce fuseseră distruse de atacatori. O altă inscripţie îl aminteşte pe un anume Lucius Vetilius Gratus Julianus care a luptat contra costobocilor prin Achaia şi Macedonia.
După alungarea lor din imperiu, romanii i-au îndemnat pe asdingii, de neam germanic, să-i atace pe costoboci. În urma înfrângerilor suferite în anii 170-172, o parte din costoboci s-au refugiat pe teritoriul carpic, ia altii au continuat să trăiască pe teritoriile de bastină, alături de nou veniții de neam germanic si sarmat.
Nordul Moldovei, zonă de interferentă între cultura carpică si cea de tip Lipița, a fost , asa cum arată descoperirile arheologice,dominat de costoboci până în anul 170 e.n., după această dată regiunea respectivă intrând sub controlul carpilor.
Costobocii erau oameni de la munte, oameni puternici care ştiau a mânui barda şi securea ,fiind inegalabili în luptele corp la corp.
Aceşti soldaţi aprigi ,care se numărau printre cei mai buni războinici traci , plecau la luptă îmbrăcaţi cu o vestă de piele ce putea să-i apere împotriva săgeţilor şi a loviturilor săbiilor drepte , dar mai puţin impotriva săbiilor încovoiate .
Purtau scut din bronz şi topor din bronz .Mai tîrziu ,cînd a apărut fierul , n-au renunţat la bronz , care era mai usor de procurat , şi arma era mai uşor de mănuit ca cea de fier .
Războinici neînfricați ,ei erau în prima linie pe cîmpul de luptă, împreună cu DRAPANAII .
Drapanaii erau ” trupe de șoc “ formate din luptători dîrji şi fără frică de moarte ,ce luptau cu bustul gol înarmaţi cu sabie dreaptă ,care cînd lovea făcea răni grave şi urâte .
Cînd Drapanai atacau , făceau în linia de luptă a duşmanului o breşă,o spărtură, pe unde intrau ceilalţi luptători .
SURSE
enciclopedia-dacica
dracones
4 comentarii »
Lasă un răspuns
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
mersii de postare
Legat de NATOPORUS am găsit ceva interesant căutînd prin cîteva dicționare. În ucraineană se spune „ natovs ” iar în bielorusă natovp la LIOTĂ, GLOATĂ. Deci are un caracter depreciativ din start, fapt ce spune că termenul poate fi împrumut.Dacă mai pun și nătîng din slavă avem un peisaj complet.
Cei care au completat acea inscripție puteau să-și numească copilul folosind un decalc latin – tracic, înlocuind mai vechiul MUCA cu NAT/NATO?
În dialectele noastre aveam nat=„ copil ” și expresia tot natul= „ fiecare, oricare; toată lumea ” pînă să fie înlocuit prostește de neologismele readaptate.Cuvintele sînt prezente și în aromână, fiind cosiderate moșteniri latine.
De asemenea, sînt curios dacă s-a mai încercat pînă acum tălmăcirea numelor de traco-daci..unele îmi sună teribil de apropiate unor cuvinte baltice, albaneze sau chiar sanscrite. DE ex. unul foarte ușor..lîngă Tomis a fost consemnată o așezare laică(tribul lai din Balcani) numită Turris Muca..în albaneză avem turris = turn, iar în română sînt peste cinci derivate, începînd cu toriște, troș, turiș, turul pantalonilor :) tureatcă etc.
Cred că Hajdeu îi numea pe albanezi drept o combinație superioară de costoboci și carpi transplantată peste una inferioară de iliri sau dardani.
Într-un fel s-ar putea să fie un sîmbure de adevăr la mijloc. Pentru albanezi drapër e secera, deci s-ar potriva cu numele armei lor antice.
PS: în cadrul culturii Tei Verbicioara s-a găsit un topor cu inscripția SVI MI PIE =„ pentru mine cu evlavie ” .Literele sînt de tradiție etruscă și poate fi considerat conf.stratului în care a fost găsit printre primele asemenea artefacte din Europa. PIEporus?
IE *drep- „a tăia, a smulge” (indo-european root formationes, Pokorny)
http://dexonline.ro/definitie/d%C4%83r%C4%83p%C4%83na
Pînă acum o sută de ani, încă mai păstram ambele sensuri, care se regăsesc în greaca antică și albaneză. În cursa evidențierii latinității noastre se fac niște greșeli colosale.
De la tatăl meu care ştie de la tatăl lui şi tot aşa, eu ca huţul ştiam că aceştia (costrobocii) sunt stăoşii mei. Ştiam de costroboci înainte să ştiu de daci