CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi,romanii

IDENTITATEA NATIONALA LA ROMÂNI

 Drapelul României

 

 Inedit: Steagul Principatului Pindului

Drapelul Principatului aromân al  Pindului (1941-1943)

 

Fișier:Flag of Moldova.svg

Drapelul R.Moldova

IDENTITATEA LA ROMÂNI

Globalizarea tinde să domine lumea, dar se remarcă totodată, aproape pretutindeni, că popoarele îşi păstrează caracteristicile, adăugând doar într-o oarecare măsură componenta „globală”. Nici englezul, nici germanul, nici francezul n-au renunţat la trăsăturile lor specifice şi cu atât mai puţin americanul, deşi Statele Unite s-au constituit doar cu mai puţin de două veacuri şi jumătate în urmă.

Polonezul şi ungurul ne pot servi de model de trăinicie naţională; chiar atunci când s-au stabilit pe alte meleaguri, ei îşi conservă conştiinţa apartenenţei lor etnice şi în nu puţine cazuri chiar şi limba, după o succesiune de mai multe generaţii.

Ei îşi slujesc solul natal cu dăruire, chiar când vieţuiesc la mii de kilometri de el. Prin contrast, foarte mulţi români dau dovadă de o adaptabilitate excesivă şi, de asemenea, renunţă la „zestrea” lor cu o seninătate desăvârşită.

Fără îndoială acest comportament rezultă, în primul rând, dintr-o lipsă de educaţie identitară. Care era conştiinţa colectivă a românilor cu un veac în urmă şi care este astăzi? Dar care era educaţia? Ce ţi se spunea acasă, dar la şcoală?

Eu însumi sunt „un produs” al perioadei interbelice şi amintirile îmi sunt limpezi.

Eram în euforia marii împliniri din 1918 şi aşa eram crescuţi. În clasă se cânta imnul naţional, se înălţa steagul ţării, marile împliniri naţionale – unirea cea mică, independenţa şi unirea cea mare – erau comemorate în fiecare an, iar acasă ni se povestea „istoria mică” – implicarea membrilor familiei şi a apropiaţilor în procesele istorice prin care trecuseră românii.

 Sentimentele naţionale reprezentau o dominantă a existenţei şi pentru mine au rămas neştirbite şi cu ele, nedespărţit, am trecut prin viaţă. Mi-au fost reazăm şi neîncetat îndemn prin atâtea timpuri grele.

Au trecut de atunci trei sferturi de veac. Generaţiile de după mine n-au mai beneficiat de acea educaţie, ci, dimpotrivă, nu rareori, au fost supuse unei contra-educaţii naţionale, cum din păcate şi de neînţeles se întâmplă până şi astăzi!

 Istoria este marginalizată ca materie de învăţământ, „miturile” noastre sunt vânate cu înverşunare şi asistăm la o altă deformare a trecutului, în aşa fel ca înaintaşii noştri şi faptele lor să fie înfăţişate minimizant, vedetizându-se cu stăruinţă aspectele negative şi lăsându-se în penumbră cele pozitive, ceea ce nu se face însă cu istoria universală, cu istoria celorlalţi!

Copiii şi tinerii noştri nu sunt crescuţi cu sentimentul dominant al identităţii lor. De mici ei nu mai sunt ai României, ci aceasta nu mai reprezintă pentru mulţi dintre ei – mai ales în mediul urban – decât o simplă escală în drumul lor către în afară.

Odată cu identitatea se destramă naţiunea şi ţara îşi pierde fiii pe care îi formează cu jertfe pentru alţii.

 Este una dintre problemele cele mai grave, pe lângă atâtea altele, prin care trecem.

Nu se cuvine să lăsăm mai departe ca valul nepăsării să ne împiedice mersul înainte şi să ne întunece viitorul !

autor: acad. Dan Berindei

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale românesti, cea mai veche revista româneasca din Statele Unite  aflata in circulatie.

 

 

15/11/2012 Publicat de | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

O ISTORIE A ZILEI DE 23 APRILIE. VIDEO

23 aprilie, istoricul zilei

215 iIHR.: La Roma este construit pe Dealul Capitoliului   un templu dedicat zeitei Venus, pentru a comemora înfrângerea romanilor de catre Hannibal, la Lacul Trasimene.

 

 

 

Hannibal

 

Bătălia de la Lacul Trasimene (21 iunie 217 î.Hr. ), a fost o bătălie importantă în timpul celui de-al doilea razboi punic. Armata cartagineza condusa de Hannibal i-a  învins pe romanii aflati sub comanda consululului Gaius Flamminius. Bătălia  a fost considerata una dintre cele mai mari și mai de succes ambuscade  din istoria militară.

 711: Dagobert al III-lea a fost incoronat rege al francilor.

A fost fiul si succesorul regelui Childebert al IV-lea si s-a nascut in anul 699, urcand pe tron  la varsta de 12 ani si murind la 16 ani.Fiind minor, regatul a fost condus de maresalii palatului,  Pepin de Herstal in Austrasia si Grimoald cel Tanar , fiul sau cel mic in Neustria.

 In timpul dinastiei Meovingiene , Austrasia (teritoriile de rasarit) era un regat franc ce cuprindea nord-estul Frantei actuale, respectiv bazinele raurilor Meuse si Moselle, pana la bazinul mijlociu al fluviului Rin. 

 Neustria a fost un stat franc  apărut în 511, fiind  format din teritoriile din  Aquitania pana la Marea Manecii, acoperind cea mai mare parte a nordului Frantei de  astăzi, Paris si Soissons fiind orașele sale principale. Astfel, Neustria a reprezentat partea vestică a regatului francilor sub stăpânirea Dinastiei merovingienil or, un  stat care s-a format la moartea lui Clovis I (a domnit între 482 pana in 511 ).

 

1348: Regele Eduard al III-lea  al Angliei fondează Ordinul Jaretierei, cel  important ordin cavaleresc britanic.

Se spune că, la un bal, la Calais , Catherine Montagu, contesă de Salisbury, amanta  regelui Eduard al III-lea  , a lăsat să-i cadă jartiera, în timp ce dansa. Regele a ridicat jartiera. Tăind elanul celor care făceau glume la adresa gestului său, regele a spus:

Messieurs, honni soit qui mal y pense! Ceux qui rient maintenant seront un jour très honorés d’en porter une semblable, car ce ruban sera mis en tel honneur que les moqueurs, eux-mêmes le rechercheront avec empressement”, adica in limba romana:  „Domnilor, nerușinat să fie [considerat] cel ce se gândește la răuCei care râd acum se vor simți, într-o zi, foarte onorați să poarte o panglică asemănătoare, întrucât această panglică va fi așezată într-o asemenea onoare încât zeflemiștii înșiși o vor căuta curtenitor”.

Ordinul Jartierei a fost instituit pe la anul  1348 , iar  după alte surse, în 1340 sau 1344.

 

 

Se acordă de către rege / regină persoanei care a adus servicii deosebite statului britanic sau regelui / reginei si este alcatuit  dintr-o broșă, reprezentând o jartieră, care amintește de „jartiera contesei de Salisbury”.Circular, pe marginea broșei (pe jartieră), se află gravată, cu litere de aur, deviza  Ordinului JartiereiHONI • SOIT • QUI • MAL • Y • PENSE. În centru, pe un scut alb, este reprezentată o cruce roșie.

In principiu, nu este acordat decât suveranilor, şefilor de state şi membrilor familiei regale, numărul beneficiarilor fiind limitat la numai 25.

 

 

 

1399: Alexandru cel Bun se proclamă domn al Ţării Moldovei, dar va domni efectiv din 29 iunie 1400.

 

 

 

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, fragment frescă de la mănăstirea Suceviţa

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, fragment frescă de la mănăstirea Suceviţa

 Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Musatinul , reuşeşte să ia domnia Ţării Moldovei susţinut militar de Mircea cel Bătrîn (domn al Munteniei), care îşi dorea un aliat în scaunul de la Suceava.

Predecesorul său, la domnia Moldovei, Iuga, este luat ostatic în Muntenia de Mircea cel Bătrîn, unde probabil şi va muri ulterior fără a reveni în Moldova.

Alexandru-Voievod a fost un domn paşnic, de unde şi porecla de “cel Bun“, un bun gospodar, continuînd politica de extindere dusă şi de Roman I Voievod. Moldova lui Alexandru cel Bun se întindea pînă la Marea Neagră, icluzînd şi Cetatea Albă la Nistru, mare cetăţuie, veche de pe vremea bizantinilor, deţinută apoi de negustorii genovezi care acceptă suzeranitatea Moldovei.

Potrivit celor scrise de Grigore Ureche  Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmînd negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat pentru prima oară şi oraşul Iaşi.

Pe timpul lui Alexandru cel Bun Voievod, este înregistrată Mitropolia Moldovei, care va fi recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol în 1401.

 

 

1564 : S-a născut dramaturgul şi poetul William Shakespeare, autor al pieselor de teatru “Furtuna”, “Visul unei nopţi de vară”, “A douăsprezecea noapte”, “Richard al III-lea”, “Henric al VIII-lea”, “Romeo şi Julieta”, “Hamlet” şi “Othello; (m.23 aprilie 1616)

 

 

 

 

 

1597: Piesa lui William Shakespeare,    „Văduvele vesele din Windsor“, este jucată pentru prima dată, în prezența reginei Elisabeta a I-a  a Angliei.

 

 

 1605: A murit tarul  Rusiei  Boris Godunov ; (n. cca.1550 ).

 

 

A fost între anii 1584-1598 regentul țarului rus Fiodor I, care era debil mintal.

 Boris Godunov a fost încoronat  țar la data de 1 septembrie 1598 și a domnit  pana in anul 1605. Prin urcarea lui pe tron  a luat  sfârșit dinastia Riurik.

 

 

1616: A murit marele dramaturg englez William Shakespeare; ( n.23 aprilie 1564).

 

 

 

1661: Regele Charles al II-lea al Angliei, Scotiei si Irlandei este  este încoronat la la Westminster Abbey.

 

 

1858: S-a născut fizicianul Max Planck, întemeietorul Institutului de Fizică Teoretică, laureat al Premiului Nobel în 1918. Planck a pus bazele mecanicii cuantice; (m. 4 oct. 1947).

 1858: S-a nascut compozitorul italian Ruggiero Leoncavallo; (d.1919).

1874: S-a nascut  compozitorul, dirijorul  și profesorul Alfonso Castaldi  (d.1942 )

 

 

 

 

 1887:  Sfințirea Catredalei mitropolitane de la Iasi.

 

 

 

 

1891:  S-a născut compozitorul rus Serghei Prokofiev, (s.v. 11 aprilie), creatorul  baletului “Romeo şi Julieta”; (m. 5 martie 1953).

 

 

 

1894: S-a născut scriitorul roman  Gib Mihăescu: “Braţul Andromedei”, “Vedenia”, “Zilele şi nopţile unui student întârziat”; (d. 19 octombrie 1935).

 

1899:  S-a născut romancierul american de origine rusă Vladimir Nabokov: “Lolita”, “Râsete în întuneric”, “Foc palid”; (d. 1977).

 

 

1902:  S-a născut scriitorul Halldór Laxness, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1955; este autorul volumelor “Lumina lumii”, “Clopotul din Islanda” şi “Pârjol în Copenhaga”; (m. 8 feb. 1998).

 

 1910 : Are loc Congresul de constituire a Partidului Naționalist-Democrat, în frunte cu Nicolae Iorga si A.C.Cuza.

 

 

1929: Se constituie Compania Franco-Română de Navigaţie Aeriană cu sediul la Paris, Franţa.

La 23 aprilie 1929 se constituie Compania Franco-Română de Navigaţie Aeriană cu sediul la Paris, Franţa şi primeşte pentru o perioadă de 20 ani concesiunea transportului aerian, mărfuri, călători, colete poştale pe rutele Bucureşti-Belgrad-Budapesta-Viena-Praga-Strasbourg-Paris şi Bucureşti-Istanbul.

În 1933 fuzionează cu alte patru companii franceze sub denumirea de Air France, a cărei activitate se desfăşoară cu unele întreruperi pînă în 1962.

 

 

1962: In Romania se incheie  cooperativizarea  agriculturii, proces început în martie 1949  și care, teoretic, trebuia să se realizeze pe baza liberului consimțământ al țăranilor, dar care s–a caracterizat prin abuzuri și violențe.

 

 

1967:  A fost lansată nava cosmică  sovietică „Soiuz–1“, pilotată de Vladimir Komarov.

 

 

1968 : Are loc premiera filmului romanesc cu mare succes de public  “Razbunarea haiducilor”.  

 

1994: Fizicienii descoperă   particula sub atomica numita top-quark.

 

 

1999 : Autoritățile române trimit FMI-ului o evaluare privind daunele provocate României de războiul din Iugoslavia, care se ridicau  la aproximativ 730 milioane de dolari.

 

 

 

2000 : Pentru prima oară în lume, regizorul german Peter Stein a realizat o versiune integrală a celor 12.111 versuri din “Faust” de Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), într-un spectacol de 21 de ore, special creat pentru Expoziţia universală Expo-2000 Hanovra.

 

 

 

 2001:  Intel  introduce procesorul Pentium 4.

 

 

 

2003: La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS.

 

 

2007: A decedat fostul preşedinte rus, Boris Elţîn;( n.1 februarie 1931).

 

 

 

 

2007 : A murit scriitorul şi jurnalistul american David Halberstam, celebru pentru cronicile sale consacrate războiului din Vietnam, laureat al premiului Pulitzer; (n. aprilie 1934).

 

 

2008:  Naţionala de handbal feminin a Norvegiei a câştigat, pentru prima dată în istoria sa, finala Jocurilor Olimpice, în faţa campioanei mondiale Rusia, de care a dispus cu scorul de 34-27 (18-13).

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

Sfantul Mucenic Gheorghe

 Sfantul Mucenic Gheorghe

Sfantul Mucenic Gheorghe s-a nascut in Capadocia, intr-o familie crestina, si a trait in timpul domniei imparatului Diocletian. Inca de tanar ramane fara tatal sau, care a murit marturisind credinta crestina. Impreuna cu mama sa, se muta in Palestina. Urmeaza cariera militara, ajungand comandant in armata imparatului Diocletian. In anul 303, cand imparatul a inceput persecutiile impotriva crestinilor, Sfantul Gheorghe a marturisit chiar inaintea lui Diocletian credinta in Hristos.

Dupa ce a fost supus la numeroase chinuri, a fost condamnat la moarte prin decapitare in anul 303, in ziua de 23 aprilie. Tot acum, au primit moarte muceniceasca Glicherie, Valeriu, Donat, Terin si Alexandra, sotia imparatului Diocletian, care trecusera la credinta crestina, dupa ce, pentru rugaciunile Sfantului Gheorghe, Dumnezeu a inviat un mort. Si dupa moarte, sfantul s-a aratat facator de minuni fiind grabnic ajutator celor ce il cheama in rugaciuni.

Evlavia crestinilor pentru Sfantul Mucenic Gheorghe se vede si astazi in numarul mare de biserici si manastiri care ii sunt inchinate, precum si prin numarul insemnat de oameni care ii poarta numele.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfantului Mucenic Valerie;

- Sfintilor Mucenici, Anatolie si Protoleon;

- Sfantului Mucenic Atanasie;

- Sfantilor Mucenici Glicherie,  Donat si Terinos;

- Sfantul Noul Mucenic Gheorghe;

- Sfantului Noului Mucenic Lazar Bulgarul;

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008.

  2. Crestin Ortodox;

  3. Istoria md;

  4. Mediafax.ro;

  5. Wikipedia.ro

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=TpVhALM2RLs

 

 

 

 

23/04/2014 Publicat de | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

DIN PAGINILE ZIARULUI ”BASARABIA” – ANII 1941 – 1942

 

BASARABIA-26iunie1942

CUM SE VOR DA PE VIITOR NUMELE NOUILOR NĂSCUȚI DIN BASARABIA


Constatîndu-se că mulți părinți dau copiilor nume străine la naștere, Guvernămîntul Basarabiei a trimis un ordine circular tuturor Directoratelor prin care pune în vedere că funcționarii să nu se mai cheme între ei folosindu-se de diminuitivele rusești ca Vaniușa, Grișca, Mișca, Gavriușca etc, etc, ci folosindu-se de numele pur românești. Deasemenea pe viitor nu vor fi trecuți nici în registrele stării civile decît cu nume pur românești. Nomenclatura rusă va fi scoasă cu desăvârșire din circulație. Aceasta pentru că s’a constatat că mulți români ca Untu, Mămăligă, poartă numele de Gleb, Veceslav, Vsevolod, etc.

”BASARABIA”, 26 iunie 1942

Basarabia сентябрь 1941 года

LIMBA RUSĂ ÎN CHIȘINĂU


”…S-a cucerit această provincie nu numai spre a o scăpa de comunism, ci și de rusism. Nu ne trebuie slavi, ruși, în Basarabia. S’a realipit prin sânge; o vrem românească. Rușii și ucrainienii, care nu vor să vorbească în limba desrobitorilor lor, să plece peste Bug. Altfel, nu peste multă vreme, vor avea și ei soarta evreilor.
Vrem ca la Chișinău să nu se mai audă nici un cuvînt rusesc.”


Sabin Popescu-Lupu

”BASARABIA”, 25 septembrie 1941

17 noiembrie 1941

TRANSFORMAREA PERIFERIILOR


”…În primul rând e necesară o verificare serioasă a populației deoarece printre pașnicii moldoveni s’au strecurat o mulțime de ucrainieni și ruși, care întrețin prin prezența lor o atmosferă străină în orașul românesc pe care ruso-jidovesc l-a incendiat. La sfârșitul războiului va trebui ca toți acești minoritari să fie strămutați peste Nistru și chiar dincolo de Bug. …”


Sabin Popescu-Lupu

”BASARABIA”, 17 noiembrie 1941

 

 

 

 

 

 

23/04/2014 Publicat de | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Scrie un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

Asa mor visele pe când…

Si noi zâmbim și ne uităm deoparte …Si nu știe nimeni, ca venim de la îngropăciune.

- Octavian Goga  -

 

 

 

 

 

 

 

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rasinari, Transilvania – d. 7 mai 1938, Ciucea, Transilvania), a fost un poet român ardelean, politician nationalist, prim ministru al României (1937-1938) si membru al Academiei Române din anul 1920.

Activitatea literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o susținută activitate politică-socială.

Goga a devenit, la începutul secolului al XX-lea, un  mesager al aspirațiilor naționaliste ale românilor din Transilvania.

A primit consacrarea  Academiei Române, dupa premierea volumului sau “Poezii”, prezentat în februarie 1906 de Titu Maiorescu.

  Goga a fost deținut în iarna anului  1911 timp de o lună în penitenciarul din Seghedin din Ungaria, unde a fost vizitat de Caragiale, care a protestat în articolul sau „Situație penibilă”, împotriva arestării poetului.

După doi ani, în 1913, a fost din nou arestat la Seghedin.

După izbucnirea primului razboi mondial, Goga s-a stabilit în Romania, continuând cu tenacitate lupta pentru întregirea patriei, prin alipirea Transilvaniei la România și pentru desăvârșirea unității statale române.

S-a lansat într-o amplă campanie publicistică în ziarele  Adevarul  și Epoca, pentru informarea opiniei publice din Romania, asupra situației fraților ardeleni de peste Carpati , supuși persecuțiilor autoritatilor maghiare.

La întrunirea organizată de Liga politică a tuturor românilor, in Bucuresti, în ziua de 15 februarie 1915,  declara:

„Pentru jertfa de mâine am trecut granița, să venim în Țara Românească. Noi ne-am pierdut țara, noi ne-am pierdut patria, dar avem încă capetele noastre. Vi le dăm dumneavoastră, faceți ce vreți cu ele. Ele pot să cadă, Ardealul nu poate cădea“.

Din cauza activității sale politice desfasurate în Romania, guvernul maghiar  i-a intentat lui Goga – ca cetățean austro-ungar – un proces de înaltă trădare,  si l-a condamnat la moarte în contumacie.

S-a înrolat în armata română și a luptat ca soldat, în  Dobrogea.

 Dupa încetarea ostilităților și semnarea păcii de la  Bucuresti, Goga a fost nevoit să părăsească tara, plecând în  Franta.

La începutul anului 1919, poetul s-a reîntors în  Romania reîntregită si in  1920, Goga a fost ales membru al Academiei  Romane, discursul sau de recepție fiind intitulat Coșbuc.

În 1924  poetul a primit Premiul Național de poezie și premiul Mihail Sadoveanu  pentru proză.

După Ilarion Țiu, în anii 1920 Goga a fost partizanul democratiei parlamentare, însă după 1930 vederile sale s-au  schimbat radical, simpatizând fascismul italian și nazismul german.

A fost unul dintre cei mai importanti lideri ai mișcării naționaliste românești.

Guvernul prezidat de Goga a functionat intre 28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938.

 

 

22/04/2014 Publicat de | MARI ROMANI | , , , , , , | Scrie un comentariu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 306 other followers