CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi,romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 20 OCTOMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

20 octombrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

1349: Papa Clement al VI-lea interzice flagelarea.

 

Papa Clement al VI-lea (nume laic: Perre Roger sau Petre de Fécamp; n.în jur de 1290 in Franta, d. 6 decembrie 1352 ), a fost papa al Bisericii Catolice cu sediul la Avignon, din 7 mai 1342 si pana până la moartea lui.

 

 

 

 

 

 

 

Pe tot parcursul pontificatului său a numit în total 25 de cardinali din care 19 proveneau din sudul Franței iar opt erau nepoții lui sau alte rude apropiate.

Clement a susținut alegerea amicului său Caro0l al VI-lea  să îndeplinească câteva din planurile sale (de exemplu, înființarea unor universități din Sfântul Imperiu Roman al Națiunii Germane, printre care cea de la Praga în 1348).

În 1348 a cumpărat ducatul  Avignon de la Regina Ioana I  de Neapole, cu 80.0000 de florini. În 1350 a proclamat a doua sărbătoare a Anului Jubilar.

Marele poet Petrarca l-a numit „un Dionis ecleziastic”, din cauza numeroaselor sale amante și a gonoreei sale cronice.

 

 

 

 

1463:  S-a nascut  la Bologna filosoful si anatomistul italian Alessandro Achillini ( d.2 august 1512), supranumit de contemporani “al doilea Aristotel”.

A fost printre primii savanti medievali care au disecat corpul uman , fiind autorul lucrarilor”  De humani corporis anatomia (Venetia, 1516–1524), si  Annotationes anatomicae , (Bologna, 1520).

 

File:AlessandroAchillini.jpg

Primele sale scrieri filosofice au fost tiparite in anul 1508 la Venetia.

 

 

 

 

1548: A fost fondat orașul Nuestra Señora de La Paz, cunoscut mai ales ca La Paz, capitala de astăzi a Boliviei.

 

 

 

 

 

 

La Paz, capitala Boliviei, este situata la 3810 m altitudine, fiind cea mai “inalta” capitala  din  lume. Orasul a fost fondat la 20 octombrie 1548 de spaniolul Alonso de Mendoza , pe valea raului Choqueyapu din podisul Altiplano Boliviano.

Numele initial a fost Nuestra Senora de la Paz, denumire schimbata in 1827, in amintirea bataliei castigate de Antonio Jose de Sucre in 9 decembrie 1924,  in fata trupelor spaniole. In 1898, La Paz  a devenit  capitala administrativa a Boliviei.

 

 

 

1554: S-a nascut baronul Bálint Balassi,  poet si scriitor renascentist de limba maghiara si slovaca  ( d. 1594).  A pus bazele poeziei maghiare moderne și a fost primul autor de lirică erotică maghiară si a fost unul din poligloții timpului său, vorbind din tinerețe opt limbi.

Prima lui publicație a fost traducerea poemului german Wurlzgertlein für die krancken Seelen, editată la Cracovia.

 

1570:  A decedat istoricul portughez João de Barros (n.1496), si unul dintre pionierii gramaticii portugheze. 

 

 

 

 

 

 

 

Timp de mai multe secole, Barros a fost cunoscut marelui public ca autor al lucrării  sale Décadas, Rhopica Pnefma, dispăruta din circulație după ce a fost interzisă, în 1581 de cenzura Inchizitiei.

Titlul, grecesc, înseamnă în portugheză „marfă spirituală”. Este vorba de un dialog între Inteligență, Voință și Timp, iar  discuțiile prilejuiesc o critică virulentă a clerului, a nobilimii și a evreilor, indubitabil inspirată de ideile lui Erasm.

 

 

 

1595: Bătălia de la Giurgiu. Aliații creștini pătrund învingători în cetate. Bătălia de la Giurgiu,  s-a desfășurat între 15-20 octombrie.

 Aceasta victorie a valorificat avantajul tactic obținut de oastea munteano-transilvană condusă de Mihai Viteazul in Batalia de la Calugareni.

Trupele otomane în retragere au fost surprinse la Giurgiu,  unde, după un bombardament efectuat de artileria toscana, cetatea Giurgiu a fost cucerită, iar robii luați de turci  au fost eliberați.

 

 

 

Mihai Viteazul

 

 

După izbânda obținută în 13 august în Bătălia de la Călugăreni, în care și-au pierdut viața pașa Hasan de Timișoara, Khidr și Mustafa de Bosnia,  Mihai Viteazul a fost nevoit totuși să se retragă spre munți, în fața superioritatii numerice a otomanilor.

Sinan Pașa  a ocupat Bucureștii și a transformat bisericile în moschei, iar 26 august a ocupat și Târgoviștea, ai carei locuitori se refugiasera din calea turcilor.

Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, a venit in sprijinul lui Mihai  în fruntea unei armate de 13.200 de mercenari, 8.000 de secui, 1.500 de germani trimiși de arhiducele Maximilian, la care se adăuga corpul de 300 de artileriști din Toscana  înarmați cu tunuri. Joncțiunea cu cei 8.000 de oșteni ai lui Mihai a avut loc în pădurile de pe Dâmbovița.

 

 

Sigismund Báthory

 

 

Aliații crestini au atacat armata otomană la Târgoviște, însă Sinan Pașa nu s-a încumetat să dea lupta acolo, ci s-a retras spre București si apoi spre Giurgiu.

 Trupele otomane în retragere au fost surprinse la Giurgiu, iar robii luați de turci au fost eliberați. După un bombardament distrugator efectuat de artileria toscană, cetatea Giurgiu a fost luata cu asalt si cucerită .

O consecinta a victoriei crestine a fost aceea ca  Sinan pasa  a fost destituit din funcția de mare vizir.

O alta  importantă  urmare  a campaniei din toamna lui 1595, încheiată cu victoria de la Giurgiu, a fost mutarea capitalei Munteniei de la București din nou la Târgoviște, mai departe de Dunăre și  de pericolul de invazie  otoman.

 

 

 

 

 

1600: Are loc lupta de la Bucov , în care polonii îl înfrîng pe Mihai Viteazul, care se retrage peste Olt.

Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei), devine domn în Muntenia.

 

 

 

 

 

 

 

Simion Movilă a fost domnitor al Munteniei, din  octombrie 1600 – 3 iulie 1601 și august 1601 – august 1602, dar și al Moldovei: 10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607.

A  fost pus pe tronul Munteniei de generalul polonez Zamoiski, după ce l-a învins pe Mihai Viteazul la Teleajen în octombrie 1600.

Armata de sprijin, formata din 4 000 de polonezi și de moldoveni, a pradat  țara cumplit, mai ales după respingerea unui nou atac al lui Mihai, la 21 noiembrie 1600.

 

 

 

1601:  Radu Serban devine  domn al Țării Românești. A fost un  nepot al lui Neagoe Basarab (care ar fi avut, pe lângă Teodosie, încă un fiu, numit Șerban) si  a ajuns mare dregător în timpul domniei lui  Mihai Viteazul; a fost un continuator al politicii acestuia de independență a Țării Românești.

 A rezidit  Manastirea Comana, ctitorie din 1461 a lui Vlad Tepes, care se ruinase. Tot în timpul domniei lui Radu Șerban, în anul 1608, s-a ridicat Manastirea Cernica care a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna.

Ajuns domn, Radu Șerban, a preferat Targoviste ca cetate de scaun, dar nu a neglijat nici Bucureștiul, unde a construit podul Șerban Vodă și a amenajat heleșteul Șerban Vodă, aflat astăzi în Parcul Carol I.

 

 

 

 

1632: S-a nascut arhitectul englez Christopher Wren.

 

 

 

Christopher Wren (d. 25.02.1723)

 

 

A  proiectat Catedrala Sf. Paul , unul din simbolurile arhitectonice ale Londrei.

 

 

 

 

 

 

 

1638: S–a încheiat construcția Mănăstirii Căldărușani, ctitorie a lui Matei Basarab; (1632 – 1654).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1677: S-a nascut  Stanislaus I. Leszczynski, rege al Poloniei și duce de Lorena; (d. 1766).

 

 

 

 

 Fiica sa, Maria, care a devenit soția lui Ludovic al XV- lea regele Franței.

Pe 26 ianuarie 1736, Stanislav a abdicat definitiv, primind în compensație ducatul de Lorena și Bar, care aveau să revină Franței la moartea sa.  S-a stabilit la Lunéville, unde în anul 1750 a fondat Academia Stainslas și și-a dedicat restul vieții sale stiinței și filantropiei.

Stanislav era încă în viață la momentul nașterii stră-strănepoatei sale, Arhiducesa Maria Teresa de Austria, în 1762. El a murit în 1766, la vârsta de 88 de ani.

 

 

 

 

1740: A murit  Carol al VI-lea, împărat  din anul 17111 al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (n. 1685).A făcut parte din Casa de Habsburg.A fost fiul împăratului Leopold I și tatăl împărătesei Maria Tereza.

 A fost totodată rege al Ungariei  sub numele de Carol al III-lea, rege al Boemiei sub numele de Carol al II-lea, principe al Transilvaniei   etc.

Deși a fost desemnat rege al Spaniei , dar în urma Razboiului de succesiune spaniola a trebuit să renunțe la tronul Spaniei, cu toate că a rezistat asediului Barcelonei timp de mai bine de un an.

 

 

 

 

 

1740: Maria Theresa devine împărăteasă a Austriei, Ungariei şi Boemiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

1803: Senatul american  a ratificat cumpărarea  Louisianei, consființind termenii tratatului cunoscut sub numele de Louisiana Purchase.

 

 

 

Louisiana, Statele Unite ale Americii

 

 

 

1818 : A fost stabilit hotarul dintre colonia engleza Canada  si SUA, de-a lungul paralelei 48.

 

 

 

 

1822: În urma Congresului Sfintei Alianțe de la Verona, se hotărăște intervenția franceză împotriva revoluției din Spania, condusă de Rafael Riego.

 

 

 

 

1822: Este tiparit primul număr al ziarului britanic “The Sunday Times”.

 

 

 

Sunday Times

 

 

Acest ziar britanic a fost înființat în anul 1821 sub numele de The New Observer si  devine in 1822 The Sunday Times.

În anul 1959 ziarul este cumpărat de Roy Thompson, care a cumpărat și ziarul The Times în 1966. Din anul 1981, ambele ziare intră în posesia companiei media News Corporation în urma unei tranzacții în valoare de 28 milioane dolari. În luna aprilie 2008, tirajul ziarului era de 1.202.235 exemplare.

 

 

 

 

1837:  Apare “Jurnalul” domnului Tarii Romanesti, Alexandru Dimitrie Ghica, prin care se acorda satenilor dreptul (conditionat), de a se stramuta in orase. In primavara anului 1843, noul domn, Gheorghe Bibescu, anuleaza “Jurnalul”.

 

 

 

 

1847: S-a nascut  Oscar Swahn, trăgător suedez şi cel mai în vârstă campion olimpic al tuturor timpurilor; (d.1927).

 

 

 

 

 

1854: S-a nascut in localitatea Charleville, Arthur Rimbaud, poet francez, reprezentant de frunte al simbolismului in poezia franceza.

 

 

 

Tatal sau si-a abandonat familia pe cand Rimbaud avea doar sase ani, el si fratele sau fiind crescuti de mama, extrem de religioasa. Poetul este una dintre personalitatile cele mai importante ale literaturii franceze din secoulul XIX.

 A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870  publică prima sa scriere “Les étrennes des orphelins”. În același an,  fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori.

Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric “Le Bateau ivre” (“Corabia beată”), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine.  Rimbaud se stabilește în 1871 în locuința lui Paul Verlaine din Paris, cu care are până în anul 1873 o relație homofilă.

Se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă. Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză “Une Saison en enfer” (“O vreme petrecută’n iad”, 1973), care  marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din această perioadă datează ciclul de poeme în proză “Les Illuminations” (“Iluminările”). În acest ciclu se găsește celebrul“Sonnet des voyelles” (“Sonetul vocalelor”), în care, fiecărei vocale  i se atribuie o anumită culoare.

Urmează o viață de peregrinări și vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java și Cipru, lucrînd ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Din 1880 este negustor de cafea, piei de animale și arme în Africa de nord și ia parte la expediții în Etiopia și Somalia. În afara unei bogate corespondențe cu familia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii.

 

 

 

 

1860: Impăratul Franz Joseph promulga Diploma din Octombrie  care a pus capăt sistemului absolutist și a deschis era guvernării constituționale (“regimul liberal”) în Imperiul Austriac. Potrivit documentului, Transilvania a redevenit autonoma în cadrul imperiului.

 

 

 

 

 

 

1872: S-a nascut la Avdela, in Grecia,Pericle Papahagi, filolog, lingvist și folclorist român de origine aromana  (macedoromână);  (d.20 ianuarie la Silistra, Bulgaria in  1943).

 

 

Intre lucrările publicate se numara :

 

  • Din literatura poporană a aromânilor, 2 vol. (1900)

  • Românii din Meglenia. Texte și gosar (1900)

  • Meglenoromânii. Studiu etnografico-filologic, 2 vol. (1902)

  • Graie aromâne (1905)

  • Basme aromâne și glosar (1905)

  • Scriitori aromâni din sec. XVIII (1909)

  • Din trecutul cultural al aromânilor (1912)

  • Poesia înstăinării la aromâni (1912)

  • Numiri etnice la aromâni (1925)

  • Urme românești în toponimia Peninsulei Balcanice (1925)

  • Macedoromânuu sau aromânii (1927)

 

 

 

1880:  Orasul Tegucigalpa  a fost declarat capitala Republicii Honduras.

 

 

 

 

1882: S-a nascut Bela Lugosi, pe numele adevarat Bela Ferenc Dezso Blasko, actor american originar din Transilvania – pe atunci parte din Imperiul Austro-Ungar. S-a nascut la Lugos, de unde si pseudonimul “Lugosi”.

 

 

 

 

 

In 1931 a obtinut cetatenia americana. A devenit celebru cu rolul Dracula, de altfel actorul a cerut sa fie inmormantat in costumul de scena pe care l-a purtat in aceasta productie. S-a stins din viata la varsta de 73 de ani in urma unui infarct.

 

 

 

 

1883: Peru și Chile semnează Tratatul de la Ancón, prin care, provincia Tarapacá a fost cedată statului Chile; sfârșitul Războiului din Pacific.

 

 

 

 

1891: S-a nascut Jomo Kenyatta, luptător pentru independenţă şi primul preşedinte al Kenyei (1964–1978). El a devenit în multe ţări o figură–simbol pentru tendinţa consecventă de africanizare din domeniul economiei şi al administraţiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La sfârşitul anilor ’60, prin măsurile dure întreprinse pentru anihilarea opoziţiei, a devenit  practic, un dictator ;(d.22.08.1978).

 

 

 

 

 

1895:  S-a născut lingvistul şi filologul Alexandru Rosetti, membru al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Suedeze de Științe ; (d. 27 februarie 1990).

 

 

 

Alexandru ROSETTI - poza (imagine) portret

 

 

 

1917: Începe Congresul Ostaşilor Moldovei, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus.

 

 

Vasile Cijevschi (n.1880-d.1931), Preşedinte al Congresului Ostaşilor Moldoveni 1917, piatră funerară vandalizată, Cimitirul Armeanu, Chişinău, R.Moldova

Vasile Cijevschi (n.1880-d.1931).A fost  Preşedinte al Congresului Ostaşilor Moldoveni 1917.piatră funerară vandalizată, Cimitirul Armeanu, Chişinău, R.Moldova

    Casa eparhială, Chişinău, sec. XIX, edificiu distrus de comunişti după al Dolea Război Mondial

Casa eparhială, Chişinău, sec. XIX, edificiu distrus de comunişti după al Dolea Război Mondial

La 20 octombrie 1920 îşi începe lucrările, în casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus şi convocat organul suprem – Sfatul Ţării.

Conferinţa a durat pînă in data de  25 octombrie.

Vasile Cijevschi (n. 17 octombrie 1880, com. Zaim, jud. Tighina – d. 14 iulie 1931) a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21noiembrie 1917 pînă la 27 noiembrie

 

 

 

 

 

1918. La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi votează pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.

 

 

 

 

 

 

1918: A încetat din viaţă istoricul Constantin Giurescu, membru fondator al Academiei Române; (n. 20 august 1875).

 

 

 

 

1919: Este fondat clubul de fotbal “FC Ceahlăul” de către un grup de elevi și profesori de la Liceul Petru Rareș care au  înființat Asociația Sportivă Ceahlăul, primul club sportiv din Piatra Neamț.

 

FC Ceahlaul Piatra Neamt Logo Vector Download

 

În 1926 echipa Ceahlăul devine campioană a Moldovei, iar după câteva luni își schimbă titulatura în Ceahlău Foot-Ball Club.

În 1959  echipa revine la titulatura „Ceahlăul” după ce, începând din 1949, se numise Progresul, Avântul, Recolta sau Chimia.

În 1961 Ceahlăul promovează în Divizia B  si mai apoi, în 1993,   în Divizia A. 

 

 

 

 

 

 1920: In România incepe o greva generală , care va dura pînă pe data de 28 octombrie şi la care participă 400 000 de salariaţi. A cuprins toate ramurile industriei şi transporturilor, fiind  prima grevă politică generală muncitoreasca din România si a fost infranta.

 

 

 

 

 

1921: Franța și Turcia semnează Tratatul din Ankara, prin care Franța recunoaște guvernul turc provizoriu din Ankara drept partener de tratative.

 

 

 

 

1928: S-a nascut  Li Peng, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al CC al PC Chinez, premier al Consiliului de Stat.

 

 

 

 

 

 

 

1932 : A fost format un guvern naţional–ţărănesc sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, în care portofoliul Externelor era deţinut de Nicolae Titulescu.

 

 

 

 

 

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin, în apropiere de Șimleu Silvaniei – d 5 Februarie 1953, in inchisoarea comunista de la  Sighetu Marmației).

 

 

 

 

 

1933: S-a născut in  Adjud, jud. Vrancea , actorul Ion Dichiseanu (“Pistruiatul”, “Toate pânzele sus”).

 

 

ion dichiseanu

 

 

 

1935: Fortele  comuniste chineze  conduse de MaoTzeDun ajung în nord–vestul Chinei la capătul unui marș de 10.000 km de–a lungul țării, cunoscut ca marsul cel Lung.

 

 

 

 

1937: S-a nascut  la Bucuresti, Vlad Georgescu , istoric roman, fost director al sectiei romane a postului de radio Europa Libera din Munchen intre anii 1983-1988; ( d.1988).

Se presupune că a fost asasinat prin iradiere, de agenti ai Securitatii romane.

Alți trei directori ai secției române a postului de  radio Europa Libera  muriseră de cancer în condiții misterioase si s-a vorbit  de asemenea  că decesele lor ar fi fost cauzate de iradieri.

 

 

 

 

1944: Armata sovietică ocupă Belgradu capitala Iugoslaviei.

 

 

 

 

 

1944: În timpul vizitei de la Moscova, primul ministru britanic W. Churchill i-a propus, și Stalin a acceptat, înțelegerea cu privire la împărțirea zonelor de influență în Balcani.

 

 

 

 

1946: S-a nascut  Elfriede Jelinek, scriitoare austriacă, laureată a Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2004 („Excluşii”, „Pianista”, „Pofta”, „Copiii morţilor”).

 

 

 

 

1958: A încetat din viata  la Bucuresti, Constantin I. Moisil (n. 8 decembrie, Bistrita – Nasaud),  fost profesor de istorie, arheolog și numismat român, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei.

 

 

 

În anul 1948  a fost ales  membru de onoare al Academiei Romane. A fost nepotul vicarului unit  Grigore Moisil și tatăl matematicianului  Grigore C.Moisil.

 

 

 

 

1958: S-a nascut Viggo Mortensen, actor american.

 

 

 

 

 

 

1964:  A murit Herbert Hoover, al 31-lea președinte al Statelor Unite (1929 – 1933).

 

 

 

A fost  iniţiatorul mai multor acţiuni umanitare şi de prim ajutor în primul şi al doilea război mondial;  (n.10.08.1874).

 

 

 

 

1968: Lady Jacqueline Kennedy, vaduva fostului presedinte american John F.Kennedy, se căsătorește cu armatorul miliardar grec Aristoteles  Onassis.

 

 

 

 

 

 

 

1970: Conducatorul somalez Mohammed  Siad Barre  declară Somalia  stat socialist.

 

 

 

 

Barre a condus o  junta militara  care a venit la putere după o lovitura de stat   în 1969 a declarat că va adapta socialismul stiintific  la nevoile din Somalia.

Acesta era atras foarte mult de experienta comunismului maoist chinez.

După 20 de ani de conducere militară, Barre  a fost în cele din urmă forțat sa renunte la  de la putere la începutul anilor 1990 de o coaliție de grupuri armate de opoziție. A murit în exil  în  anul 1995.

 

 

 

 

1971 : Willy Brandt, cancelar al RF Germania, primeşte premiul Nobel pentru Pace.

 

 

 

 

 

1973 : Se inaugurează, în prezenţa Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Opera din Sydney, Australia.

 

 

Opera din Sydney (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Proiectul uneia dintre cele mai îndrăzneţe clădiri contemporane aparţine arhitectului danez Jorn Utzon. Iniţial, Opera din Sydney a fost evaluată la şapte milioane de dolari australieni. În final a costat însă 102 milioane, iar construcţia acesteia a durat mai mult de cinci ani.

Construcţia sa  avangardistă are în afara renumitei săli de operă şi un teatru, săli de concerte, restaurante, săli de expoziţie şi un cinematograf.

 

 

 

 

1980: După șase ani de ședere în afara structurilor militare ale NATO, Grecia revine în Alianță.

 

 

 

 

1994 : A încetat din viaţă actorul american Burt Lancaster (“Omul care aduce ploaia”, “Elmer Gantry”, “Aeroportul”, “Ghepardul”).

 

 

A primit Premiul Oscar în 1960 ;  (n.02.11.1913).

 

 

 

1994 : A încetat din viaţă actorul şi regizorul rus de film Serghei Bondarciuk  (“Război şi pace”, “Waterloo”, “Clopotele roşii”); (n. 25 septembrie 1920).

 

 

 

 

 

1997: Filosoful roman anticomunist, fost detinut politic, Petre Ţuţea a fost reabilitat de către Curtea Supremă de Justiţie a Romaniei.

 

 

 

 

2011: A murit ucis in timpul revolutiei din Libia, Muammar Gaddafi, primul ministru al acestei tari (n.7 iunie 1942.

 

A condus dictatorial Libia între anii 1969 și 2011.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Sfantul Mucenic Artemie

 

 

 

 

 

 

Sfantul Mucenic Artemie

 

 

 

Sfantul Artemie  a fost duce al Alexandriei in vremea imparatului Constantin cel Mare (306-337). El si-a intarit credinta in Hristos dupa ce a vazut pe cer semnul Sfintei Cruci, descoperit lui Constantin, ca semn prin care va iesi biruitor in lupta cu Maxentiu.

Dupa moartea fiului lui Constantin, a urmat la tron imparatul Iulian Apostatul (361-363). In timpul acestuia au fost persecutati multi crestini.

Artemie, privind la chinurile sfintilor si auzind cum era hulit Hristos, i-a spus lui Iulian: “Pentru ce, o, imparate, chinuiesti fara omenie pe barbatii cei nevinovati si sfintii lui Dumnezeu si ii silesti sa se departeze de la dreapta credinta?” Iulian, plin de manie la auzul acestor cuvinte, a poruncit sa fie torturat.

Ingerul Domnului I s-a aratat in temnita, l-a intarit in rabdarea chinurilor si i-a adus vindecare de rani in chip minunat.

Imparatul a poruncit taietorilor de piatra sa despice o piatra mare si sa-l puna pe Artemie spre chinuri intre cele doua bucati. Dupa o zi si o noapte petrecute intre cele doua pietre, Iulian a poruncit ca Artemie sa fie scos.

Minune.Desi avea fata turtita, ochii cazuti, pentru ca era strans ca o scandura, putea sa umble si sa vorbeasca.

A trecut la cele vesnice  taindu-i-se  capul, in anul 362.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfintilor Mucenici Evor si Evnoi;
– Sfintei Cuvioase Matroana din Hios;
– Sfantului Cuvios Gherasim cel Nou;
– Sfintilor Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor si Antonin;
– Sfintei Mucenite Manato, fecioara.

 

 

 

 

 

 

 

 VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=G8oizfHUQ9I

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. emaramures.ro;

  4. Istoria md.;

  5. Istoricul zilei blogspot.com;

  6. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  7. timpul.md;

  8. Mediafax.ro;

  9. Wikipedia.ro

20/10/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Acţiunile de dezmembrare a României, de la Regiunea Autonoma Maghiară la “Tinutul Secuiesc”

 

 

 

TINUTUL SECUIESC, o unitate administrativa inventata la congresul PCR din 1931 de la Moscova (VIDEO)

 

 

Multa lume se intreaba cum de s-a nascut in mintea unor iredentisti notorii din Ardeal o unitate teritorial-administrativa cu denumirea „Tinutul Secuiesc”, ceva care nu a existat niciodata !

Ei bine, iata un scurt „preludiu” extras din subteranele ideologiei staliniste, aflat in perioada interbelica, in plina expansiune.

În timpul  celui  de al -V-lea Congres al Cominformului, Partidul Comunist Român din Exterior, în rezoluţia „Despre chestiunile naţionale în Europa centrală si în Balcani”, acceptase menţionarea următoarelor :

„După Pacea de la Versailles au apărut (…) noi state mici imperialiste: Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, România, întemeiate pe anexarea de teritorii considerabile populate cu alte naţionalităţi si constituind focare de oprimare naţională si reacţiune socială”, cerându-se separarea popoarelor asuprite din aceste ţări.

În paragraful –II- al acestei rezoluţii, la “Chestiunea ucraineană”, se precizau sarcini partidelor comuniste din Polonia, Cehoslovacia, România, de a sprijini constituirea unei republici sovietice muncitoreşti şi ţărăneşti, prin includerea în graniţele noului stat a teritoriilor statelor menţionate mai sus.

Chestiunea maghiară, din capitolul –VIII- al rezoluţiei, preciza: „Congresul apreciază că este indispensabil să se întărească activitatea comunistă printre ungurii din regiunile anexate de România, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Partidele comuniste din aceste ţări trebuie să revendice pentru ei dreptul de a dispune de ei înşişi, până la, şi inclusiv, separarea lor de statele care le-au anexat…”

Întâlnirile şi congresele comuniste în URSS, mai ales, se ţineau destul de des şi la ele au participat şi români social-democraţi câştigaţi de comunişti, unii infiltraţi din ţară. Printre participanţi se numărau: Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker, Gheorghe Cristescu (închis şi el de tovarăşii lui după 1948), Elek Koblos, Al. Crişan, A. Dobrogeanu-Gherea, Ecaterina Arbore, H. Steinberg… Românilor participanţi la discuţii li s-a cerut ca în documentele partidului comunist din România să se popularizeze problema autodeterminării, accentuându-se chiar asupra dezmembrării unor provincii din statul român făurit cu atâta suferinţă şi jertfe.

Socotit ca un fel de moment de rascruce pentru comunisti, Congresul al V-lea al PCR s-a desfasurat in 1931  la Gorikovo langa  Moscova, pentru ca in Romania interbelica nu putea exista legal ca partid, avand in vedere ideologia sa fatis antinationala, pusa in slujba intereselor imperialistilor de la Rasarit.

Atunci s-a nascut pentru prima data teza stalinista conform careia „Romania este un stat imperialist” si ca atare, nationalitatile conlocuitoare au dreptul la autonomie si autodeterminare „pana la despartire” (evident, trimiterile erau cu adresa directa la provinciile romanesti Transilvania, Basarabia, Tinutul Hertei si Dobrogea).

Pentru presa de atunci nu era nimic surprinzator in  Rezolutia, adoptata de Congresul al V-lea al comunistilor romani, maghiari…evrei si de alte nationalitati , deoarece marea majoritate a membrilor sai, atatia cati erau, dar mai ales a conducerii sale, era formata din alogeni.

Potrivit revistei Memoria ( in articolului Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, de Eugen Denize), următorii secretari generali ai partidului au fost străini, și anume: Elek Köblős, maghiar, 1924-1928; Vitali Holostenko, ucrainean, 1928-1931; Alexandru Ștefanski (Gorn), polonez, 1931-1934; Eugen Iacobovici, evreu, 1934-1936; Boris Ștefanov, bulgar, 1936-1940; Miklós Goldberger, evreu maghiar, în 1940; Ștefan Foriș (István Fóris), evreu maghiar, 1940-1944.Amanunte interesante oferea, la cateva zile dupa anonimul “eveniment”, cunoscutul ziar bucurestean„Universul”.

 

Astfel:

 

- Intre participantii cu rang de delegati la Congresul al V-lea al PCR nu erau decat vreo doi-trei romani, restul fiind de alte nationalitati, in special evrei, unguri, bulgari;

- Rezolutia s-a adoptat sub presiunea exercitata de Internationala Comunista (care in 1917 adoptase un Document asemanator), urmarind dezmembrarea statelor europene, in vederea deschiderii drumului spre Europa a „Revolutiei comuniste mondiale”.

 

 La momentul adoptarii acestei Rezolutii antiromanesti, secretar al Internationalei Comuniste era Bella Kuhn, fostul lider al bolsevicilor unguri, fost sef al Guvernului ungar, dupa proclamarea „Republicii Sfaturilor”

 

- Pentru prima oara, dincolo de hotarele URSS, s-a infiintat, la Budapesta, un stat bolsevic, condus de un guvern care instaurase oficial „dictatura proletariatului”.

 

Din fericire pentru Europa, viata „Republicii Sfaturilor” de la Budapesta, condusa de Bella Kuhn, secondat de vice-comisarul insarcinat cu revolutia culturala a maghiarilor, filosoful extremist Georg Lukacs, a fost de scurta durata.Intrand in Razboi, alaturi de Tarile Antantei, si raspunzand numeroaselor provocari ale comunistilor unguri, la adresa suveranitatii si independentei tarii,

Ostirea Romana a aparat Ardealul, intrand in razboi si ocupand o mare parte a Ungariei, inclusiv Budapesta.

Astfel, s-a pus capat, in 1919, existentei statului bolsevic in Ungaria si uneltirilor bolsevicilor lui Lenin in aceasta parte a Europei. Intreaga Europa a salutat atunci actul de curaj si responsabilitate al Regelui Ferdinand si al Guvernului roman, care a stavilit pentru un sfert de veac raspandirea comunismului in Europa !

Daca la vremea respectiva, mai ales I.V.Stalin n-a putut ierta Romaniei interventia sa, care a insemnat lichidarea primei puteri comuniste, instaurate intr-un stat aflat dincolo de granitele URSS, pentru romani este de inteles.

Numai asa a putut fiinta in Romania ocupata de sovietici, la indicatia lui Stalin, asa numita Regiune Autonoma Maghiara.

Dar ni se pare o atitudine impotriva realitatilor politice europene sa continui demersurile de sorginte stalinista, de „autonomie si autodeterminare, inclusiv teritoriala”!

 

 

File:Administrative map of Romania, 1952-1956.png

In 1951, in urma unei noi impartiri teritoriale (confirmata prin Constitutia din 27 septembrie 1952) dar si la presiunea sovieticilor, Romania a fost silita sa accepte sa creeze Regiunea Autonoma Maghiara, in zonele locuite de  secui.

Capitala regiunii, care va functiona timp de opt ani, va fi la Targu-Mures.Regiunea Autonomă Maghiară (în maghiară Magyar Autonóm Tartomány), cunoscută şi ca Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, cu reşedinţa la Târgu Mureş, a fost o regiune care a existat în România între septembrie 1952 şi februarie 1968.

Între 1952-1968 întinderea regiunii a fost de aproximativ  13.550 km², iar populaţia număra cca. 730.000 locuitori.

Limbile oficiale ale regiunii au fost româna şi maghiara.In 1950 are loc reorganizarea administrativă a României, după modelul sovietic şi transformarea celor 58 de judeţe în 28 de regiuni şi 177 de raioane.

Doi ani mai târziu, în 1952, are loc o primă reorganizare a acestui sistem, în urma căreia, prin comasarea a zece raioane din fostele Regiuni Mureş şi Stalin, se înfiinţează Regiunea Autonomă Maghiară.

O nouă reorganizare are loc în 1960 când este adopatată si o  noua denumire , aceea de Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară.

 

 

 

Fişier:Administrative map of Romania, 1960-1968.svg

Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară în cadrul împărţirii administrative a României (1960-1968)

 

 

 

Două raioane, care până în 1952 aparţinuseră Regiunii Mureş, locuite în majoritate de români (Luduş şi Tîrnăveni), trec de la Regiunea Cluj la Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, iar două raioane, cu populaţie majoritar maghiară,(Târgu Secuiesc şi Sfântu Gheorghe, cu 85,3% respectiv 90,2% maghiari conform recensământului din 1956) care între 1950-1952 aparţinuseră Regiunii Stalin, revin Regiunii Braşov (succesoarea Regiunii Stalin).

Odată cu aceste modificări proporţia populaţiei maghiare scade de la 77,3% la 62,2%.Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară a fost desfiinţată prin noua organizare teritorială adoptată în februarie 1968, cand  Guvernul României a renunţat la organizarea administrativă de tip sovietic şi a reinstituit  judeţul ca unitate administrativă, sistem care este folosit şi în ziua de astăzi.Din acest motiv, Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară a fost reorganizată în judeţe, nedelimitate pe bază etnică.

Aproximativ două judeţe noi au fost formate din ultimul teritoriu al Regiunii Mureş-Autonomă Maghiară: Mureş şi Harghita, în timp ce judeţul Covasna s-a format, în cea mai mare parte, din fosta Regiune Braşov.
Acţiunile de înfiinţare în mijlocul României a unui teritoriu autonom pe criterii etnice, care să refacă defuncta Regiune Autonomă Maghiară de tristă amintire stalinistă, reprezintă în mare parte, dincolo de nostalgiile unor foşti activişti comunişti reciclați în „lideri autonomişti”, și reflexul politicii neorevizioniste promovate, începând cu 1990, de unii politicieni din Ungaria faţă de România.

Practic, este usor de remarcat ca actiunile “autonomiste”reprezinta o prima etapa a marelui plan de realipire a Transilvaniei la Ungaria.

Practicând o triplă ofensivă, politică, diplomatică şi de imagine în media internaţionale, şi orchestrând minorităţile maghiare din ţările vecine Ungariei, guvernele naţionaliste de dreapta ale lui József Antall (1990 – 1994) şi Viktor Orbán (1998 – 2002, apoi cel curent) au făcut din forţarea obţinerii de autonomii pe baze etnice un exerciţiu curent.

In fapt, aceste actiuni propagandistice  sunt de data mult mai veche…Astfel, in 1980, a fost publicat în Statele Unite articolul “Transylvania And The Theory Of Daco-Roman- Romanian Continuity” în publicaţia “The Carpathian Observer” care susţine că, în acest conflict,“victimele sunt etnicii maghiari din Transilvania – peste două milioane – care trăiesc sub dominaţie română”.Autorii atacă una dintre cele mai importante lucrări ale Şcolii Ardelene, respectiv “Elementa linguae daco-romanae sive valachicae”, scrisă de Gh. Şincai şi de S. Micu-Klein.

Ei spun că limba română nu s-a dezvoltat în cadrul aceluiaşi teritoriu în care a fost situată colonia romană Dacia Traiana şi afirmă că o altă lucrare celebră aparţinându-i lui Petru Maior (“Istoria pentru începutul românilor în Dachia”), ale cărei idei au fost respinse mai târziu sunt încă propagate de către istorici pe nedrept.

Autorii susţin că drepturile omului sunt încălcate, în condiţiile în care românii nu permit altor naţionalităţi să se stabilească în ţară.

Românii, scriau ei în 1980, trăiesc cu ideea că aparţin unei naţiuni curajoase şi glorioase care a luptat şi a muncit în România de acum câteva mii de ani, teorie “care s-a dovedit falsă acum multă vreme”.

 Apoi, la mijlocul anilor ’80, a fost elaborat un plan de obţinere a autonomiei de către cei care contribuiau la revista ‘Ellenpontok’, editat de poetul Géza Szocs.

Partidele din România,  scria politologul budapestan Pomogáts Béla   în 1997, “sunt înclinate să extindă drepturile minorităţilor, efort care, dacă ţara caută integrarea în instituţiile occidentale şi vrea să se integreze în NATO şi în Uniunea Europeană – va fi de asemenea susţinut de guvernul maghiar”.

 De asemenea, el preconiza încă de atunci că “lupta politică de aproape un secol trebuie să conducă mai devreme sau mai târziu la rezultate, mai ales dacă este primit şi sprijinul clar al ţării mame, în special dacă planurile de autonomie se armonizează cu situaţia din restul Europei”. 

În acest caz, ceea ce acesta numea  sprijiinul ţării mame a putut fi văzut în declaraţia ambasadorului Ungariei la Bucuresti, Oskar Fuzes, care sustinea modificarea constitutiei Romaniei…

  În 1997, un fost profesor de la Universitatea Oxford, Norman Stone, a publicat un articol în aceeaşi revistă, intitulat “Istoria unei regiuni tulburate”. Stone este vizibil părtinitor şi scrie că “ungurii din Transilvania au fost alimentaţi cu o istorie naţionalistă şi s-au confruntat cu discriminarea.”.

In 1931, sociologul american W. J. Thomas a formulat o teoremă, care de atunci îi poartă numele: „Dacă oamenii definesc anumite situaţii ca reale, în consecinţele lor acestea se manifestă ca reale”.

Teorema sa arată că semenii noştri sunt departe de a reacţiona doar la situaţiile obiective, ei reacţionând şi la semnificaţiile pe care le atribuie unor situaţii despre care pot fi convinși, făcuți să creadă, că sunt reale.

Thomas ilustrează prin teorema sa ceea ce s-ar putea numi o falsă definire de situaţie pe al cărei mecanism psihologic se bazează operaţiunile de diversiune, dezinformare şi de intoxicare folosite în războiale de imagine.

Primejdia pe care o prezintă o astfel de falsă definire de situaţie constă în faptul că aceasta, chiar și fără a fi folosită ca bază pentru operații de manipulare a informaților în vederea dezinformarii publicului sau de intoxicare a factorilor de decizie, dacă nu este combătută prompt şi eficient dobândeşte o forţă interioară de a se consolida şi de a produce efecte.

Într-un articol publicat în 1948, care a avut răsunet în epocă, această forţă a fost numită de sociologul american Robert K. Merton „the self fulfilling prophecy” – profeţia care se realizează prin ea însăşi.

Deceniile scurse de când W. J. Thomas și-a formulat o teorema au dovedit din plin că așa-numitele previziuni autorealizatoare – care devin reale prin simplul fapt că sunt insistent avansate și pe care prin manipulare și/sau propagandă suntem convinși să le credem adevărate – nu sunt simple speculații psihologice și că pot avea efecte devastatoare.Este ceea ce se întâmplă astăzi cu românii și România…

Un exemplu clasic al ilustrării teoremei lui Thomas, în toate aspectele ei, a fost ceea ce s-ar putea numi „sindromul Trianon”.

El a fost repetat până la exasperare în perioada primei ofensive revizioniste, între cele două războaie mondiale, și demonizat pentru toate relele, adevărate sau imaginare, prin care trecea Ungaria.

În acest fel, cuvântul-semnificație „Trianon” s-a întipărit adânc în conştiinţa naţională ungară căreia i-a produs o traumă reală.

O rană care nu a fost lăsată să se vindece fiind sistematic reinfectată şi amplificată – mai nou prin intermediul neorevizionismului şi al interfeţei sale -, autonomia pe bază etnică.

 

 

Cronica unei diversiuni ratate – proclamarea autonomiei “Ţinutului Secuiesc”

 

 

 

Coroborarea mai multor date şi informaţii arată că, în contextul unei lupte politice fără cruţare – aşa cum s-a prefigurat cea din Ungaria începând cu 2005, anul dinaintea alegerilor generale din Ungaria, şi primăvara anului 2006 – alegerile s-au desfăşurat în luna aprilie – , atât opinia publică din România şi cât şi cea din Ungaria, precum şi clasa politică românească au fost obiectul unui şir de dezinformări şi intoxicări în vederea obţinerii unei anumite reacţii care, la rândul ei să fie folosită pentru deturnarea electoratului ungar.

Folosind un exemplu la îndemână, cel al loviturilor de biliard, mecanismul acestei duble manipulări a fost cel al trimiterii bilei în mantinelă de unde ricoşează pentru a lovi o altă bilă care, în cazul unei lovituri bine calculate, intră în gaură.

În cazul prezentat mai jos, mecanismul manipulării a constat în primă fază în „amorsarea” publicului şi clasei politice din România prin punerea la cale a unor acţiuni, aşa-numitul „suport”, care să irite.

Reacţiile celor afectaţi au fost apoi condamnate prin intermediul unor „cutii de rezonanţă”, punându-li-se eticheta de „intoleranţă etnică”, „antimaghiarism”, „extremism” etc.

În faza a doua, ar fi urmat ca prin relatările unei părţi din mass-media ungare (pentru că subiectul cu conotaţii emoţionale era unul cu mare priză) să fie inflamată opinia publică din ţara vecină.

Rezultatul urmărit era câştigarea pentru „cauza naţională” a alegătorilor indecişi şi trezirea predispoziţiei de votare în rândurile „electoratului captiv” al unui anume „client” sau „beneficiar” (pentru a folosi termeni specifici operaţiilor de dezinformare).

Astăzi nu mai este un secret pentru nimeni că acesta ar fi trebuit să fie Fidesz – Partidul Civic Ungar care a ciupit prin intermediari coarda naţionalistă pentru a se detaşa de partidul Socialis Ungar (PSU) de care îl despărţeau doar 1-2 procente în sondajele de opinie.
Mecanismul iniţial al oricărei dezinformării constă, spun manualele de specialitate, în „amorsarea” publicului prin crearea a unui „suport”.

Modul în care au fost amorsate opinia publică şi clasa politică din România ca şi cel în care a fost creat suportul se dovedeşte a aparţine unor maeştri pe cât de versaţi în arta manipulării, pe atât de lipsiţi de scrupule .
Operaţia de amorsare a început încă din luna ianuarie a anului 2005, când în Transilvania a fost programat un turneu al documentarului de lung metraj „Trianon” în care erau reluate voalat temele propagandei revizioniste din perioada interbelică.

Apoi, după jumătatea anului 2005, în mai multe ziare de limbă maghiară din România a urmat o adevărată campanie de reabilitare a lui Horthy însoţită de publicarea a tot felul de jurnale ale unor ofiţeri care au comandat în septembrie 1940 trupele de ocupaţie din Ardealul de Nord.

În luna decembrie 2005, îndeosebi în publicaţiile de limbă maghiară din judeţele Covasna, Harghita şi Bihor, a apărut un val de articole care luau în derâdere semnificaţia zilei naţionale a României. La rândul ei, campania de „rememorare pozitivă” a perioadei care a urmat Dictatului de la Viena a continuat şi în 2006, într-atât încât până şi un ziar serios, precum Kronika de la Cluj Napoca a ajuns să se preteze la o astfel de jalnică manevră.

O dată amorsată psihologia publicului, a început derularea suportului. Acesta este constituit de diverse evenimente produse special în care publicul trebuie determinat să creadă pentru a-i crea şi întări anumite convingeri.

Pe plan extern, de exemplu, Kinga Gál, membră a Fidesz – PCU şi deputat în Parlamentul European, a prezidat, în noiembrie 2005, o reuniune internaţională pe tema autonomiei teritoriale în Europa care a precedat iniţiativa proclamării autonomiei „ţinutului secuiesc”.

La rândul său, postul ungar de televiziune Duna Tv anunţă că în viitorul apropiat va lansa un nou canal ce se va numi „Autonomia”. În paralel, pe postul public Radio Kossuth, Smaranda Enache, co-preşedinte al Fundaţiei Pro Europa, îşi exprimă convingerea că Uniunea Europeană va exercita presiuni asupra României pentru ca autonomia „ţinutului secuiesc” să fie acceptată, pentru că, nu-i aşa, ideile de autonomie şi democraţie sunt strâns legate.

A urmat la scurt timp acţiunea unui aşa-numit grup de iniţiativă, format din câţiva asistenţi şi lectori maghiari de la Universitatea Babeş-Bolyai, care au determinat prin prezentarea de date şi argumente false mai multe personalităţi internaţionale, printre care şi Elie Wiesel şi Imre Kertész, laureaţi ai premiului Nobel, să semneze un document prin care se cerea scindarea universităţii clujene.

Pe plan intern, la Odorheiu Secuiesc, vor fi inaugurate 13 busturi de bronz ale unor personalităţi maghiare. (Antropologia politică caracterizează acest tip de gersturi ca „marcare de teritoriu”.) Unul dintre busturi este al „secuiului rătăcitor” întruchipându-l pe Albert Wass, scriitor şi criminal de război, condamnat pentru crime comise în septembrie 1940, şi care este omagiat public în preziua sărbătorii naţionale a României.

O dată pregătită opinia publică, în final, sub auspiciile Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), este declanşată întreaga tevatură a intenţiei de lansare la Odorheiul Secuiesc, la 15 martie, cu ocazia zilei maghiarimii, a proclamaţiei care ar fi urmat să anunţe autonomia secuimii.

Dezinformarea a dat roade şi la nivelul clasei politice din România, unul dintre liderii de partidelor din opoziţie declarând chiar că, în caz de nevoie, este gata să-şi mobilizeze susţinătorii pentru a se deplasa la Odorheiu Secuiesc pentru a contracara acţiunile autonomiste.

Un alt lider s-a declarat vehement atât împotriva adoptării statutului minorităţilor promovat de UDMR, cât şi a ideii de autonomie teritorială susţinută de CNS, CNMT şi UCM.
În toată această perioadă, în ediţiile electronice ale unor ziare naţionale româneşti, pe forumurile de discuţii, apar texte jignitoare la adresa românilor şi în replică, texte injurioase la adresa maghiarilor.

Totul se întâmplă într-o perioadă crucială pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Din fericire, „marea adunare naţională a secuilor” şi proclamaţia autonomiei s-au dovedit a fi un „fâsz” iar ciocnirile interetnice pe care se sconta nu au avut loc…

Este interesant de văzut cine au fost „cutiile de rezonanţă” care au transmis şi au amplificat dezinformarea. În Transilvania, contribuţia esenţială nu s-a datorat mass-media electronice de limbă maghiară (CNS, CNMT şi UCM având un acces mai greu la ele decât UDMR), ci presei scrise de tendinţă radicală cum ar fi Polgári Élet, Erdely Napló sau Europai Idő.

Acesta din urmă a publicat chiar o proclamaţie incendiară, pe care nu şi-a asumat-o nimeni, ca până la urmă să se afle că fusese „culeasă” de pe Internet.

Poliţia din Tîrgu-Mureş a ridicat ziarul de la chioşcuri şi în urma unei sesizări conform căreia în ziar ar fi fost strecurate manifeste iredentiste. Informaţia nu s-a verificat, ziarele au fost duse înapoi la chioşcuri, fundaţia Pro Europa a protestat, o parte din mass-media din Ungaria a raportat incidentul cu lux de amănunte.

În relatarea şi comentarea pentru publicul ungar a evenimentelor care au constituit suportul dezinformării s-au remarcat îndeosebi cotidianul naţionalist-conservator Magyar Nemzet, periodicul Erdélyi Magyarság şi Duna Tv, dar şi unele dintre emisiunile televiziunilor particulare sau ale Televiziunii Ungare. Efectul cumulat asupra opiniei publice ungare este greu de estimat, dar poate fi bănuit.

După cum se vede, dezinformarea a fost gândită din timp, iar faptul că Fidesz-PCU este „beneficiarul” ei a fost evident de la început. Se ştie că UCM, condusă de Jenő Szász, primarul din Odorheiul Secuiesc, este practic filiala politică în România a partidului lui Viktor Orbán, iar CNS şi CNMT îi stau pe aproape fiind constant încurajate politic şi sprijinite logistic.

Merită atenţie specială un aspect relevant care dovedeşte că, pentru a-şi atinge scopurile, începând cu anul 1999, Fidesz nu s-a dat înlături de la a intoxica liderii mişcărilor autonomiste din secuime inducându-le iluzia că pot întinde coarda oricât de mult pentru că există un acord occidental tacit de sprijinire a tendinţelor autonomiste, atât din punct de vedere diplomatic, cât şi militar!

În consecinţă, cu puţin timp înainte de „adunarea secuiască” de la Odorheiu Secuiesc, Ferenc Csaba, secretar general al CNS, a declarat pe un post naţional de televiziune că minoritatea maghiară din „ţinutul secuiesc” este una apărată de NATO.
Aserţiunea liderului CNS i-a contrariat pe analiştii şi comentatorii politici care nu au recunoscut sursa ei.

Folosirea acestei intoxicări în contextul în care episcopul László Tőkés a proclamat ritos la o reuniune ţinută la Satu Mare că autonomia va fi obţinută, la nevoie, prin luptă, ar fi trebuit să neliniştească, dar autorităţile nu au avut nici o reacţie adecvată.

 

 Într-un  proiect depus de așa-numitul Consiliu Național Secuiesc (un ONG neînregistrat juridic) se solicita ca: “politica de coeziune a UE ar trebui să acorde o atenție specială regiunilor cu caracteristici naționale, etnice, culturale, religioase sau lingvistice, care sunt diferite de cele din regiunile înconjurătoare.

Pentru astfel de regiuni, inclusiv în zonele geografice care nu au competențe administrative, prevenirea limitărilor economice, susținerea de dezvoltare și de conservare a condițiilor de coeziune economică, socială și teritorială trebuie să se facă într-un mod care să asigure continuitatea caracteristicilor specifice.

Pentru aceasta, aceste regiuni trebuie să aibă șanse egale de a accesa diverse fonduri UE iar păstrarea caracteristicilor acestora cât și dezvoltarea economică corespunzătoare a acestora trebuie să fie garantată, astfel încât dezvoltarea UE să poată fi susținută prin menținerea diversității sale culturale.”

 

 

 

 

 

 

Comisia europeană a demolat toate pseudoargumentele  iredentiștilor maghiari

 

În răspunsul Comisiei Europeane de respingere a proiectului înaintat de C.N.S. se menționează:

“În urma examinării vă informam refuzul Comisiei de a înregistra inițiativa propusă deoarece nu se încadrează în puterile Comisiei de a înainta o propunere legislativă cu scopul implementării Tratatelor.

După examinarea prevederilor Tratatelor menționate de dvs. și a altor temeiuri juridice, Comisia a formulat această concluzie:

Obiectivul principal al inițiativei propuse, este de a asigura “egalitatea între regiuni și sustenabilitatea regiunilor culturale”, prin acordarea “atenției deosebite regiunilor cu caracteristici naționale, etnice, culturale, religioase sau lingvistice, diferite de cele ale regiunilor vecine”.

Ați propus Art. 2 și 3 din TEU (Maastricht) împreuna cu Art. 153, 167, 170, 174, 176, 177 și 178 al Tratatului privind Funcționare UE ca bază legală a inițiativei.Pentru a atinge acest obiectiv, precum este descris în cererea pentru înregistrare și în documentul de referință, ați propus ca actualele reguli să includă trei puncte care să:

- Asigure ca statele membre respectă în totalitate obligațiile internaționale privind minoritățile naționale.

- Definească conceptul de regiune “națională”, ca “regiune cu caracteristici naționale, etnice, culturale, religioase sau lingvistice, diferite de cele ale regiunilor vecine”.

- Identifice regiunile „naționale” fiecare în parte, luând în considerare criteriul în documentele internaționale enumerate, și în special dorința comunităților în cauza. Cu referire la primul punct, niciunul dintre Tratate nu constituie un temei juridic pentru adoptarea unui act juridic ce sa permită verificarea dacă statele membre respectă în totalitate obligațiile internaționale privind minoritățile naționale.

Conform cererii maghiarilor, al doilea și al treilea punct sunt necesare pentru a acorda o atenție deosebită regiunilor în contextul politicii de coeziune a UE. Orice măsură adoptată în bazele legale a politicii de coeziune a Articolelor 177 și 178 TFEU are ca obiectiv doar consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale precum este menționat in Art. 174 TFEU.

Promovarea condițiilor minorităților naționale nu poate fi înțeleasă ca ajutor la reducerea “disparităților între gradele de dezvoltare ale regiunilor” și subdezvoltării a anumitor regiuni, precum este menționat în Art. 174(2) TFEU.

În acest sens, lista”dezavantajelor” expusă în Articolul 174(3) TFEU, ce determină acordarea unei atenții deosebite asupra unei anumite regiuni este exhaustivă. În consecință, Art. 174, 176, 177 și 178 TFEU nu constituie temeiul juridic pentru adoptarea actului legal propus.

În concordanță cu domeniul de activitate, instituțiile Uniunii sunt obligate să respecte “diversitatea culturală și lingvistică” (Art. 3(3) / T. Maastricht) și să stopeze discriminarea bazată pe “apartenența la o minoritate națională”, și astfel, se abțin de la discriminarea pe baza apartenenței la o minoritate națională) (Art. 21(1) / Carta).

Niciuna din aceste prevederi nu constituie o bază legală instituțiilor europene pentru a iniția acțiuni [în spiritul obiectivului CNS, anume al „regiunilor naționale"]. Mai mult, Articolul 2 TUE nu poate fi temeiul juridic pentru propuneri legislative.

Nici Art. 153, 167 si 170 TFUE nu constituie temeiul juridic pentru propuneri legislative deoarece nu contribuie la îndeplinirea niciunui obiectiv al politicilor declarate în aceste prevederi”.

În concluzie, Comisia consideră că Tratatele nu conferă temeiul juridice să permită o propunere legislativă cu conținutul cerut de maghiarii iredentiști.

 

 

Spuneam ca Teorema lui Thomas, evocata anterior,  sublinia  ca dacă oamenii definesc anumite situaţii ca reale (chiar dacă ele nu sunt reale), în consecinţele lor acestea se manifestă ca reale.

În principiu, teorema descrie o falsă definire de situaţie şi arată că oamenii nu reacţionează doar la situaţiile obiective, ci şi la semnificaţiile pe care le atribuie acestora.

Ceea ce este primejdios, este că o astfel de falsă definire de situaţie, necombătută prompt şi eficient, dobândeşte  forţă interioară de a se consolida şi de a produce efecte, forţă pe care un alt sociolog american, Robert K. Merton, a numit-o „a self fulfilling prophecy” – profeţia care se realizează prin ea însăşi.

Există totuși o speranță… Ințeleptul Epictet spunea că „Important nu este ceea ce ți se întâmplă, ci modul în care reacționezi la ceea ce ți se întâmplă”.

 

 

 

Surse:  D.D.Rujan – Schimbarea; universulromanesc.com – Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-015);adevarul.ro/cultura/istorie ; Dorin Suciu  ActiveNews

 

 

 

 

19/10/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

“Hegel a avut dreptate nd a spus că invățăm din istorie că omul nu poate invăța niciodată nimic din istorie.”

 

 

 

 

 

 

 

George Bernard Shaw -

 

 

 

 

 

 

 

 

 

george bernard shaw photo:  GBShawPic.jpg

 

 

 

 

 

 

George Bernard Shaw (26 iulie 1856 – 2 noiembrie 1950), a fost un dramaturg irlandez si  co-fondator al London School of Economics.

A scris mai mult de 60 de piese de teatru si  a fost, de asemenea, un mare eseist si romancier.

Aproape toate scrierile sale au abordat  problemele sociale, dar au si un filon de comedie care face ca temele lor grave să devină savuroase.

Este singurul scriitor  care a primit   un premiu Nobel pentru Literatura (1925) și un Oscar (1938), pentru contribuțiile sale la literatură și pentru munca sa la filmul Pygmalion (o adaptare  a piesei sale cu acelasi nume).

Shaw a vrut să refuze Premiul Nobel, pur și simplu pentru că nu avea nici o dorință de onoruri publice, dar l-a acceptat pană la urmă la insistentele soției sale, in semn de dragoste pentru Irlanda, patria poporului său.

  A  refuzat insa premiul bănesc, cerând ca acesta  să fie utilizat pentru a finanța traduceri din lucrarile marelui dramaturg  August Strindberg, din suedeză în engleză.

 

 

19/10/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Un comentariu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 348 other followers